Incă din data de 13, mă cuprinsese un război înfricosător pentru micimea măsurilor mele duhovnicesti. Pentru părintii sporiti, el s-ar fi dovedit probabil o glumă. Pentru mine însă, era ceva peste puteri. Brusc, mintea mi s-a umplut de gânduri. Altfel spus, dacă într-o zi obisnuită mi se derulau prin minte două-trei gânduri pe minut, spre exemplu, deodată s-au cumulat o sută - două sute de gânduri! Se succedau cu o viteză formidabilă, exercitând o presiune insuportabilă asupra mintii. Am căzut astfel pradă unei foarte grave stări de confuzie. Mai mult, toate aceste gânduri erau rele, urâte, cu un accentuat substrat negativ, si toate îmi propuneau să nu merg la priveghere. M-am pierdut, nepricepând ce se întâmplă cu mine. Situatia putea fi asemănată cu aceea în care un oarecare guraliv, viclean, răutăcios si perfid, îti vorbeste încontinuu la ureche, comentând cu mare patos toate cele din jurul tău - oameni si situatii, fără să-ti lase nici cel mai mic răgaz pentru a-1 contra si a ordona lucrurile într-un cadru logic. Te bombardează fără întrerupere, pricinuindu-ti dureri de cap si secătuire sufletească"

Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie
Dyonysios Farasiotis

Pe mine m-a intrigat pasajul in care spune ca ii trec cam 2, 3 ganduri pe minut. Si m-am gandit la mine. Cam ce e in capul meu. Apoi am intrebat pe altii. Cam cate gandurile le trec prin minte pe minut. Cam aiurea e contorizarea asta ..dar asa ca idee, merge. Si m-am gandit sa intreb si pe altcineva. De asta am postat pe acest forum. Presupun ca va munciti sa tineti gandurile sub control. Asadar intrebarea mea era :

Cam cate ganduri va trec prin minte ? Nu ma refer in timpul rugaciunii sau in situatii de stres sau ispita. Asa ..cand mai stati si voi linistiti.
Eu unul nu ma aflu bine. Ma aflu in situatia... "deodată s-au cumulat o sută - două sute de gânduri". Credeam ca e normal pana am citit ce spunea el.. "Altfel spus, dacă într-o zi obisnuită mi se derulau prin minte două-trei gânduri pe minut".

E ,strict, o intrebare personala. De fapt ma interesa daca mai sunt ca mine ..sau e timpul sa-mi pun probleme serioase?!

si la mine e la fel. tot in genul "o suta de ganduri". dar ma simt bine asa, cred ca m-am obisnuit, pentru ca nu tin minte vreodata sa fi fost altfel.
eu stau acasa in concediu de ingrijire copil. si uneori am si stari de "Doamne, multumesc pentru tot ce mi-ai daruit" si atat, iar alteori se succed gandurile la warp speed. mi se pare normal totusi, tinand cont ca viteza gandului e de nush cate ori mai mare decat a vorbirii, si tinand cont de mobilitatea si rapiditatea sinapselor neuronale....

Eu zic, pentru enkidu, ca nu trebuie sa-ti faci griji pentru acest razboi al gandurilor, ba mai mult sa te imbarbatezi pentru ca ai devenit constient de el. De regula toti suntem lucrati de aceste ganduri, dar putim constientizam acest lucru. De regula apar in timpul in care nu exista rugaciune (de aici necesitatea de a ne ruga, dupa putere, neincetat) pentru ca "golul" respectiv este invadat de aceste ganduri. Cu timpul, daca ai putina rabdare, vei incepe sa le deslusesti si sursa si te vei putea "apara" mai bine. Fara a ajunge la desavarsirea Sfintilor Parinti, care au dobandit virtuti deosebite in acest razboi al gandurilor si noi mireni putem daca "ne atrenam" in practica rugaciunii sa le deosebim si sa ne linistim. Sunt convins ca vei reusii sa faci fata acest razboi. Participa la Sfanta Liturghie (este posibil, sa fi "atacat" de ganduri si in Sfanta Biserica) unde de poti ajuta umplandu-ti gandul cu cantarile stranei si atentia la cele spuse de parinte.
Pentru elena2008, este interesat sa "experimentezi" starea de "0" ganduri. Practic, din punctul meu de vedere, nu este o problema de confort sau inconfort trairea alaturi de aceste ganduri ci faptul ca intr-un final v-om fi judecati si pentru ele ... Am experimentat, in tinerete, influientat de diferite scrieri orientale starea de "0" ganduri, de contopire cu Nimicul si am ajuns la concluzia ca este o amagire, pentru ca starea noastra ca Persoane este aceia de dialog, impartasire cu Dumnezeu. Experimentul pe care ti l-am propus la inceput a fost legat de putinta ta de a ducele la capat aceasta intreprindere. Probil nu o vei putea duce la capat, atunci, iti sugerez, daca imi permiti, sa aprinzi prin rugaciune, lumina care va alunga furtuna de ganduri pe care te-ai obisnuit sa o suporti, asa vei vedea ca gandind cu inima, ca sa duc mai departe metafora ta, vei putea deschide adevarate cai de comunicare cu cei din jur mai repede decat printr-o "gaura de vierme". Doamne Ajuta!

pai mersi de sfat ...eram si eu constient de ce reprezinta dar altceva mai interesa pe mine. Concret : lui corindb cate ganduri ii trec prin capatana in mod mormal ?

Stai linistit enkid, ca si mie mi se intimpla deseori sa ma gandesc la "multe" in mod succesiv. Invalmaseala de ganduri avem cu totii, dar depinde si la ce ne gandim, de ce vrem sa ne ferim, sunt multi factori care te fac sa ajungi intr-un astfel de ritm alert de al gandurilor generate spontan.

Cam de ce te feresti, dai , Stefane. Sti la ce ma refer ? Am constat ca este chiar benefic a nu-mi propune a nu ma gandi la ceva anume, pentru ca stand cu gandul in a ne feri de un alt gand, el sigur va veni. Un gand pregateste pe urmatorul si apoi incepe lupta intre ele, a gandurilor. Mintea trebuie pusa in gand bun iar gandul bun vine si se hraneste din cele cu folos, pe cand gandul rau, stricacios, vine din patima noastra , fie ea trecuta , fie ea actuala. Patologia gandului este complicata, numai prin faptul ca ne gandim la ea, mintea ni se tulbura de alte si alte ganduri mai mult sau mai putin folositoare. O scapare si o usurare, ar fi digerarea de ganduri bune , gandite la randul lor de altii mult mai vrednici ca noi in gandul bun si cu folos. Rugaciunea spusa cu dragoste , in liniste si-n pace sufleteasca, face minuni impotriva gandurilor desarte si far de folos ce ispitesc mintea spre patimi si desfrau. Deci ocuparea mintii cu cele de folos sufletului , opreste navalirea gandurilor, acestea nemaiputand controla in totalitate mintea si trairea noastra.

important e nu cite iti trec prin cap pe minut,asta nu are relevanta!.Relevant pe cite ginduri inutile si fara nici un folos reusesti sa le inlaturi ,adica sa treci pe lunga ele ,caci gindurile sint ca vintul care bate: daca iti face placere poti sa-ti calculezi tu pe minut pe cite ginduri nefolositoare le indepartezi ,fara sa le dai importanta.Dar imp e sa inlaturi gindurile nefolositoare indiferent ce ele vin mai multe sau mai putine pe minut.:)

Un gand rau il ilaturi cu sapte ganduri bune . Prin sporirea celor bune , cele rele nu sporesc in nici un fel. Nu numarul celor bune sa ne ingrijoreze ci sporirea celor rele. In general si in mod special , vrajmasul lucreaza in mintea si gandul nostru, el neavand putere directa asupra trupului si sufletului nostru. Imbolnavirea mintii prin tulburarea ei de gandurile rele si poftirea continuua spre patimile stricatoare sufletului, duce inevitabil la slabirea si imbolnavirea trupului. Iata veriga ce multi o neglijeaza ! Gandul, mintea, sufletul si trupul.

Si eu am trecut prin asa ceva, de obicei cand doream sa ma duc la biserica sau imi venea un gand bun. In momentele respective incercam cu geu sa ma calmez si incercam sa citesc paraclisul Maicii Domnului, macar sa ma calmez.

mersi pentru raspunsuri