Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Dogmatica (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5074)
-   -   prin fire si prin har (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14365)

anonim30 06.01.2012 23:12:40

prin fire si prin har
 
Credeti ca poate exista mantuire acolo unde Domnul a inzestrat, prin fire, omul cu anumite daruri ?
Domnul a spus: ‘De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu.’ Deci botezul il au, ramane partea cu nasterea din Duh.
Sf Apostol Ioan a spus: ‘Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.’
Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?
Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?
Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?
Deci poate fi mantuire la un om inzestrat cu cele bune prin firea lui?


P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada :( Mai mult, ma gandesc cu groaza: daca aceasta portita nu exista, vor fi atatea suflete nenorocite :( Domnul sa se indure de noi toti!+

iustin10 07.01.2012 00:17:48

Daca acu nu are credinta ,poate intr-o zi o va avea
Daca nu merge la biserica,poate intr-o zi va merge .Nimeni nu poate sti viitorul si planul lui Dumnezeu cu acel om. Fiecare om e unic ,fiecare om e important pt Dzeu. Cea mai mare prostie sa zici ca Dzeu ar alunga pe cineva,El care zice "Iata Eu stau la usa si bat ".Si drespre care se zice "Tu ai cules de unde nu ai semanat"
Iubirea ne poate intradevar duce mai rapid catre El,daca e din tot sufletul. Si chiar daca nu e deplina,gaseste Dzeu metode de a ne face sa ne apropiem de El.Aici intradevar se potriveste sintagma sa lasam totul in grija Lui.

dobrin7m 07.01.2012 10:35:47

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420608)
Credeti ca poate exista mantuire acolo unde Domnul a inzestrat, prin fire, omul cu anumite daruri ?
Domnul a spus: ‘De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu.’ Deci botezul il au, ramane partea cu nasterea din Duh.
Sf Apostol Ioan a spus: ‘Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.’
Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?
Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?
Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?
Deci poate fi mantuire la un om inzestrat cu cele bune prin firea lui?


P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada :( Mai mult, ma gandesc cu groaza: daca aceasta portita nu exista, vor fi atatea suflete nenorocite :( Domnul sa se indure de noi toti!+

Ma opresc indeosebi la aceasta parte: "Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?"

Am sa va raspund asa:
""Si daca nu am pacatui niciodata dupa botez, ar trebui sa ramanem pentru totdeauna sfinti ai Domnului, sfintiti, neprihaniti si liberi de toata necuratia trupului si a sufletului. Dar problema este ca noi crestem in statura, dar nu crestem in har si in cunoasterea lui Dumnezeu, asa cum a sporit Domnul nostru Iisus Hristos; din contra, ajungem incetul cu incetul din ce in ce mai ticalosi si pierdem harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu, devenind pacatosi in diferite grade, si oameni foarte pacatosi. Dar daca un om este starnit de intelepciunea lui Dumnezeu Carele cauta mantuirea noastra si imbratiseaza totul, si daca reuseste sa-si inchine cele dintai ceasuri ale zilei lui Dumnezeu si sa se pazeasca pentru a-I gasi mantuirea vesnica, atunci, in ascultarea glasului sau, trebuie sa se zoreasca a darui o pocainta adevarata, pentru toate pacatele sale, si trebuie sa lucreze virtutile ce se opun pacatelor faptuite. Atunci, prin virtutile faptuite pentru Hristos, va dobandi Sfantul Duh Care lucreaza intru noi si aseaza intru noi Imparatia lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu nu spune in zadar: "Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru." (Luca 17:21) si ca "se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea." (Matei 11:12). Acestia sunt oamenii care, in pofida legaturilor pacatului care ii incatuseaza si (prin violenta lor si impingandu-i spre noi pacate) ii impiedica sa vina la El, Mantuitorul nostru, cu pocainta desavarsita, spre a se intelege cu El, se straduiesc sa-si rupa aceste legaturi, sfidand toata puterea lanturilor pacatelor – asemenea oameni apar la sfarsit inaintea fetei Domnului, fiind prin harul Sau mai albi decat zapada. "Veniti sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum este purpura, ca zapada le voi albi." (Isaia 1:18)

"Astfel de oameni au fost vazuti odata de sfantul prooroc Ioan Teologul imbracati in vestminte albe (adica, in vestminte ale dreptatii) si avand in mana ramuri de finic (ca semn al biruintei), cantandu-i Domnului o cantare minunata: Aliluia. Si nimeni nu putea imita frumusetea cantarii lor. Un Inger al Domnului a spus despre ei: "Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vestmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului." (Apocalipsa 7:9-14). Au fost spalate cu suferintele lor si au fost facute albe, prin impartasirea cu Tainele preacurate si datatoare de viata, ale Trupului si Sangelui Mielului celui prea-curat si fara de pata – Hristos – Care a fost jertfit mai inainte de toti vecii, din propria Sa voie, spre mantuirea lumii, si Care este jertfit si impartit pana in ziua de azi, si nu se sfarseste niciodata (in Taina Impartasaniei). Prin Sfintele Taine ni se da mantuirea vesnica si nebiruita ca o incredintare spre viata vesnica, ca un raspuns bun la infricosatoarea Sa Judecata si ca un inlocuitor de pret dincolo de intelegerea noastra, pentru acel rod al Pomului Vietii de care ar fi vrut sa o lipseasca potrivnicul omenirii, Lucifer, cel cazut din ceruri. Desi vrajmasul si diavolul a amagit-o pe Eva, si Adam a cazut impreuna cu ea, totusi Domnul nu numai ca le-a dat un Mantuitor in rodul samantei femeii, Care a calcat cu moartea pe moarte, dar ne-a si dat tuturor in femeie, Pururea Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, care zdrobeste capul sarpelui in ea si in toata omenirea, o pururea mijlocitoare catre Fiul ei si Dumnezeul nostru, precum si o rugatoare nebiruita si neincetata chiar si pentru cei mai deznajduiti pacatosi. De aceea Maica Domnului este numita „Rana a Diavolilor”, caci nu este cu putinta pentru un diavol sa distruga un om, atata vreme cat omul insusi a cerut ajutorul Maicii Domnului."
Sf. Serafim de Sarov - Despre dobandirea Duhului Sfant

dobrin7m 07.01.2012 10:52:12

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420608)
Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?
Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?
Deci poate fi mantuire la un om inzestrat cu cele bune prin firea lui?

In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt"

Dumnezeu care este desavrasit in tot si toate, va acorda mila si iubire dupa dreptatea Sa. Dreptatea Sa este desavarsita. Aceasta inseamna ca un om se mantuie in functie de starea sa in momentul mortii. Sfintii Parinti spun ca in ce te vei afla la ceasul mortii asa vei fi judecat.

Raiul are mai multe locuri, mai aproape sau mai departe de Lumina cea necreeata. Dumnezeu ne va aseza pe fiecare acolo unde ii e locul.

Un om inzestrat cu cele bune prin firea lui, daca nu a auzit niciodata de Hristos, si a trait cum se cuvine facand doar bine prin firea lui, va ocupa si el un loc dintre cele multe locuri din casa Tatalui.
Insa daca, un om inzestrat cu cele bune prin firea lui si care a trait cum se cuvine facand doar fapte bune prin firea lui, deci daca a auzit de Hristos si nu l-a urmat, isi va primi pedeapsa meritata pentru nesupunere si razvratire. Dar fiind el razvratit si nesupus lui Hristos - Cuvantul - Dumnezeu mai este el bun prin firea sa?

Bunatatea din om trebuie sa le cuprinda pe toate. Un om bun din fire insa razvratit si nesupus este un om bun din fire dar mandru. iar mandria este radacina tuturor relelor. asta inseamna ca bunatatea lui din fire nu este bunatate curata. Ci are temeiuri in mandrie. Deci nu mai este bunatate din fire.

in concluzie cel care a auzit de Hristos dar nu il urmeaza, daca este bun, nu este bun din fire ci bun din mandria de a arata celorlalti ca este bun si ca se poate sa fii bun si fara sa urmezi pe Hristos. Un scop pe cat de perfid pe atat de bine ascuns de care acel om uneori nici nu isi da seama.

PS. Adevaratul om bun din firea sa, atunci cand aude de Hristos care este bunatatea desavarsita cu siguranta il va urma.

Mihnea Dragomir 07.01.2012 10:59:54

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420608)
Credeti ca poate exista mantuire acolo unde Domnul a inzestrat, prin fire, omul cu anumite daruri ?

Desigur. Mântuirea nu are legătură cu ceea ce numim "talent", nici cu ceea ce numim "o minte pătrunzătoare", nici cu ceea ce numim "charisme". TOȚI oamenii se pot mântui, chiar și șchiopul cel mai tâmpit. Toți oamenii sunt chemați la mântuire.

Citat:

Domnul a spus: ‘De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu.’ Deci botezul il au, ramane partea cu nasterea din Duh.
Botezul înseamnă (re)naștere atât din apă cât și din Duh.

Citat:

Sf Apostol Ioan a spus: ‘Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.’
Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?
Dacă rămâne în iubire, da. Orice copil care a fost botezat și moare, se mântuiește. Orice adult nebotezat care, mișcat de Evanghelie, se botează și moare la o oră după aceea, se mântuiește. Dar oamenii sunt ființe slabe. După Căderea primilor noștri părinți, nu numai că suntem slabi, dar mai suntem și înclinați spre rău. Este extrem de greu să te mântuiești (ca adult vorbesc) numai prin grația primită la Botez. Ceea ce am primit la Botez seamănă cu o haină imaculată. Dar, cu timpul, noi o maculăm. Vărsăm pe ea vin în urma bețiilor noastre. Vărsăm sângele aproapelui nostru căruia îi facem rău, etc.

Citat:

Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?
Lucrând via Domnului, primim și mai mulți talanți.

Citat:

Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?
Nu. Credința este la fel de esențială mântuirii ca și Botezul. Ambele sunt daruri de la Dumnezeu, tot ceea ce trebuie să facem este să nu spunem: "NU !"

Dacă până și eu, om fudul și încăpățânat, care ani de zile am luat în râs ideea că Dumnezeu preface pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui am ajuns să cred, înseamnă că oricine poate.

Citat:

P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada :( Mai mult, ma gandesc cu groaza: daca aceasta portita nu exista, vor fi atatea suflete nenorocite :( Domnul sa se indure de noi toti!+
Nu știm cu absolută siguranță dacă procentul celor mântuiți este mare sau mic. Totuși, bazându-ne pe unele aluzii din Biblie, precum și pe revelații particulare ale multor sfinți, înțelegem mai degrabă că procentul celor mântuiți este foarte mic.

iustin10 07.01.2012 12:58:29

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420640)
Insa daca, un om inzestrat cu cele bune prin firea lui si care a trait cum se cuvine facand doar fapte bune prin firea lui, deci daca a auzit de Hristos si nu l-a urmat, isi va primi pedeapsa meritata pentru nesupunere si razvratire. Dar fiind el razvratit si nesupus lui Hristos - Cuvantul - Dumnezeu mai este el bun prin firea sa?
.

Ce inseamna ca cineva e bun,dar nu urmeaza pe Hristos?
Cum poti fi bun fara Hristos ?
Firea omeneasca ne invata o bunatate mai slaba ,de genul : 'iubeste-i pe cei apropiati tie' .
Doar Hristos e cel care ne invata bunatatea cea desavarsita , singurul care vine si spune : 'iubeste pe vrajmasul tau '
Daca persoana respectiva indeplineste aceasta porunca,si iubeste pe vrajmasul sau din toata inima,atunci acea persoana este in Hrsitos,chiar de nu ar fi ortodoxa sau practicanta.
Pentru ca este imposibil ca firea omeneasca sa nasca singura faptele desavarsirii ,ci harul lui Dumnezeu s-a odihnit peste acel om .
Nu se are in vedere fatza omului,ci inima sa.
Daca dimpotriva ,un om care merge la biserica regulat si se roaga ,dar nu patrunde in el dragostea de aproapele ,si nu inmulteste talantul ce i s-a dat, aducand bucurie aproapelui , atrunci acel om e mai departe de Hristos,decat ultimul talhar si violator ,care insa intr-o clipa de har ,poate recunoaste pe Hristos ,rastignit impreuna cu el.
Nu orotodoxia mantuieste,ci iubirea desavarsita .Ortodoxia doar ne ajuta ca sa transformam iubirea noastra fireasca ,in iubire desavarsita.

dobrin7m 07.01.2012 19:45:00

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 420650)
Ce inseamna ca cineva e bun,dar nu urmeaza pe Hristos?
Cum poti fi bun fara Hristos ?
Firea omeneasca ne invata o bunatate mai slaba ,de genul : 'iubeste-i pe cei apropiati tie' .
Doar Hristos e cel care ne invata bunatatea cea desavarsita , singurul care vine si spune : 'iubeste pe vrajmasul tau '
Daca persoana respectiva indeplineste aceasta porunca,si iubeste pe vrajmasul sau din toata inima,atunci acea persoana este in Hrsitos,chiar de nu ar fi ortodoxa sau practicanta.
Pentru ca este imposibil ca firea omeneasca sa nasca singura faptele desavarsirii ,ci harul lui Dumnezeu s-a odihnit peste acel om .
Nu se are in vedere fatza omului,ci inima sa.
Daca dimpotriva ,un om care merge la biserica regulat si se roaga ,dar nu patrunde in el dragostea de aproapele ,si nu inmulteste talantul ce i s-a dat, aducand bucurie aproapelui , atrunci acel om e mai departe de Hristos,decat ultimul talhar si violator ,care insa intr-o clipa de har ,poate recunoaste pe Hristos ,rastignit impreuna cu el.
Nu orotodoxia mantuieste,ci iubirea desavarsita .Ortodoxia doar ne ajuta ca sa transformam iubirea noastra fireasca ,in iubire desavarsita.


eu am plecat de la o idee falsa emisa de initiatorul topicului, "bun prin firea sa" acordandu-i sansa presupunerii ca ar fi buna si am demonstrat ca de fapt este falsa, pentru ca omul care alege sa traiasca fara Hristos nu este de fapt bun.

Exista om bun prin firea sa, care se va mantui, daca nu aude niciodata de Hristos.

Iubirea desavarsita, dumnezeiasca, daca o primim ne vom mantui. Sigur.
Insa ortodoxia este cea care are arsenalul complet pentru a putea sa decoperim pe Dumnezeu si sa ne mantuim.

daca un om iubeste vrasmasii nu inseamna ca gata se odihneste Dumnezeu pe acel om.
Pentru ca un om care nu vrea sa cunoasca pe Hristos, acela cu siguranta iubeste vrasmasii cu un scop ci nu pentru ca asa ii este inima, curata. refuzand pe Hristos are inima murdara, prin insasi gestul refuzului.

initiatorul tocmai acest fapt il invoca , sansa mantuirii chiar daca nu vrea in ruptul capului sa il recunoasca pe Hristos doar prin faptele bune facute asa zis prin firea sa. Insa cel care nu vrea sa il cunoasca pe Hristos si il respinge acela nu poate fi bun prin firea sa, ci bun prin interesele sale. Un fel de rautate imbracata in haina de bunatate.

anonim30 07.01.2012 19:56:44

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420706)
Insa cel care nu vrea sa il cunoasca pe Hristos si il respinge acela nu poate fi bun prin firea sa, ci bun prin interesele sale. Un fel de rautate imbracata in haina de bunatate.

O! Daca ai stii cat gresesti!
Persoana de care am spus ca nu vrea in ruptul capului sa-L recunoasca pe Hristos, s-a inhamat de ceva ani la o fapta mareata, pe care eu una recunosc, nu stiu cum as fi fost in stare sa-i fac fata. Este buna prin fire, in timp ce eu...nenorocita, cu harul lui Dumnezeu mai vad, din cand in cand, cate o sclipire din ceea ce ar trebui trait in viata autentica crestineasca. Fara El, eu nu as fi in stare de nimic bun...de absolut nimic. Si credeti-ma cand spun asta, caci ma cunosc. Sunt la inceput de drum, in perioada de curatire sufleteasca, nevrednica sa primesc un dar de o mai mare intensitate.
Ea insa, ingrijeste o persoana batrana bolnava, care depinde absolut in toate de ea, de ani...asa cum spuneam. Si nu-i lucru usor!

dobrin7m 07.01.2012 20:32:03

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420707)
O! Daca ai stii cat gresesti!
Persoana de care am spus ca nu vrea in ruptul capului sa-L recunoasca pe Hristos, s-a inhamat de ceva ani la o fapta mareata, pe care eu una recunosc, nu stiu cum as fi fost in stare sa-i fac fata. Este buna prin fire, in timp ce eu...nenorocita, cu harul lui Dumnezeu mai vad, din cand in cand, cate o sclipire din ceea ce ar trebui trait in viata autentica crestineasca. Fara El, eu nu as fi in stare de nimic bun...de absolut nimic. Si credeti-ma cand spun asta, caci ma cunosc. Sunt la inceput de drum, in perioada de curatie sufleteasca, nevrednica sa primesc un dar de o mai mare intensitate.
Ea insa, ingrijeste o persoana batrana bolnava, care depinde absolut in toate de ea, de ani...asa cum spuneam. Si nu-i lucru usor!

Cumva persoana batrana bolnava este parasita, fara neam si avere, si a fost preluata de la un azil si ingrijita cu dragoste dumnezeiasca si dezinteresata de acest om minunat prin firea sa care nu vrea sa cunoasca pe Hristos? Si bineinteles persoana bolnava nu ii este neam , ci necunoscuta>?

sau este cumva parintele sau care dupa ce si-a imprastiat averea mai mult sau mai putin cumpatat, uitand ca are copii, iar acest om minunat din fire, copilul sau, l-a iertat si cu dragoste dumnezeiasca si evident dezintereseata il ingrijeste prin natura sa buna?

Evident ca este foarte greu sa ai grija de un batran bolnav , necesita multa rabdare. Insa rabdarea este alimentata de firea sa buna si dragostea sa dezinteresata?

anonim30 07.01.2012 20:35:06

Si totusi...Tind sa cred ca Dumnezeu in bunatatea si mila Sa nemarginita fie ceva va schimba, candva, la aceasta persoana...fie o va mantui asa cum este, caci greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste.

Da, cred ca m-am lamurit. Cred ca am gasit raspunsul la intrebari. Noua, celor cu credinta nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei ce nu o au....sau, poate, cine stie...ei sa se roage, la un moment dat, pentru noi.

anonim30 07.01.2012 20:36:02

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420711)
Cumva persoana batrana bolnava este parasita, fara neam si avere, si a fost preluata de la un azil si ingrijita cu dragoste dumnezeiasca si dezinteresata de acest om minunat prin firea sa care nu vrea sa cunoasca pe Hristos? Si bineinteles persoana bolnava nu ii este neam , ci necunoscuta>?

sau este cumva parintele sau care dupa ce si-a imprastiat averea mai mult sau mai putin cumpatat, uitand ca are copii, iar acest om minunat din fire, copilul sau, l-a iertat si cu dragoste dumnezeiasca si evident dezintereseata il ingrijeste prin natura sa buna?

Evident ca este foarte greu sa ai grija de un batran bolnav , necesita multa rabdare. Insa rabdarea este alimentata de firea sa buna si dragostea sa dezinteresata?

Eu zic sa nu mai continui ca-ti faci pacate. Multumesc! Si DA, este dragoste si mila...TOTAL FARA NICI UN FEL DE INTERES.

dobrin7m 07.01.2012 20:58:12

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420712)
Si totusi...Tind sa cred ca Dumnezeu in bunatatea si mila Sa nemarginita fie ceva va schimba, candva, la aceasta persoana...fie o va mantui asa cum este, caci greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste.

Da, cred ca m-am lamurit. Cred ca am gasit raspunsul la intrebari. Noua, celor cu credinta nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei ce nu o au....sau, poate, cine stie...ei sa se roage, la un moment dat, pentru noi.

Cu siguranta ca Dumnezeu care este desavarsit de bun, va schimba ceva la acea persoana si il va aduce pe calea spre El.

O mica lamurire.

"greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste."

Dumnezeu nu este Cineva. Este Dumnezeu Atotputernic si desavarsit.

Deci da, Dumnezeu ne cere sa iubim pe semeni , pe toti, fara deosebire chiar daca nu ii cunoastem. Da, ne cere sa iubim pe cineva chiar daca nu cunoastem.
Aceasta este iubirea dumnezeiasca. Daca nu poti iubi pe cineva chiar daca nu il cunosti atunci nu esti bun.

Iar daca atunci cand scrii Cineva te referi totusi la Dumnezeu, (trecand peste greseala facuta) atunci pot sa iti spun ca daca acel om nu cunoaste pe Dumnezeu este dupa cum chiar tu spui, prin dorinta lui, prin incapatanarea lui si prin razvratirea lui.
Da, Dumnezeu ne cere sa Il iubim, si ne cheama sa Il cunoastem. Pe toti ne cheama si la toti cere iubire. Este porunca cea mai mare din Lege.
Sf. Teofan Zavoratul spunea in privinta aceasta ca Dumnezeu este egoist cere iubire si supunere deplina. ( nu care cumva sa se sminteasca aici cineva, mai bine alergati la duhovnic si intrebati ce a vrut Sfantul sa spuna cu acest cuvant ce se afla in cartea "Invataturi si scrisori despre viata crestina")

In incheiere iata un fragment din Vietile Sfintilor - Cuvioasei Sinclitichia - 5 ianuarie:

"Cei buni se ocărăsc și se batjocoresc de către cei ce îi văd pe dînșii petrecînd împreună cu cei leneși, socotindu-i ca pe niște asemenea lor; iar cei buni, primindu-le acestea de la oameni ca niște laude, săvîrșesc fără frică dumnezeiescul lucru; pentru că Scriptura zice: Frumoasă este fapta acestora, că și Domnul mînca cu vameșii; iar mai vîrtos este iubitoare de frați judecata acestora, decît iubitoare de sine; pentru că văzînd pe cei ce păcătuiesc ca niște case aprinse, se întrec a mîntui pe cei care pier și suferă împreună cu ei. Iar alții, dacă ar vedea pe un frate arzînd în păcate, fug, temîndu-se ca să nu-i apuce și pe dînșii focul. Alții - cei de al treilea fel -, ca fiind vecinii cei răi, îi aprind mai mult pe cei ce ard, aducînd ca materie spre pieire răutatea lor. Cei buni, dimpotrivă, chiar cîștigurile lor le socotesc mai mici decît mîntuirea acelora.

Acestea sînt semnele dragostei adevărate; aceștia sînt păzitorii dragostei celei curate. Precum cele rele una de alta se țin, pentru că iubirii de argint îi urmează zavistia, călcarea de jurămînt, mînia și vorbirea de rău; așa și cele potrivnice lor se țin de dragoste, adică: blîndețea, îndelunga răbdare, suferirea de rău, bunătatea desăvîrșită și sărăcia. Pentru că nu este cu putință a dori această faptă bună, fără numai prin sărăcie. Căci Dumnezeu a spus să avem dragoste nu către un singur om, ci către toți. Deci, avînd noi cele de trebuință, nu se cade a trece cu vederea pe cei ce au lipsă; ci a-i îndestula pe toți, pe cît este cu putință omului. Acesta este însă lucrul lui Dumnezeu."

Deci iubire si saracie.

dobrin7m 07.01.2012 20:58:49

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420713)
Eu zic sa nu mai continui ca-ti faci pacate. Multumesc! Si DA, este dragoste si mila...TOTAL FARA NICI UN FEL DE INTERES.

Eu doar am intrebat.
Atat.

Fara nici un fel de interes material? Insa interesul se refera doar la cele materiale?
Eu doar intreb, atat.

dobrin7m 07.01.2012 21:15:20

Dreptatea desavarsita a noastra sau virtutea atoatecuprinzatoare vine din:
1.
"Din faptele bune vizibile tuturor, săvârșite cu trupul, la vreme potrivită și în locul
potrivit. Iată despre ce este vorba: daca îți cere cineva de pomană, dă-i. Dacă ți-a pricinuit
careva supărare, iartă-l. De va veni la tine un dușman, dă-i să mămânce. Când te-ai așezat la
masă, mănâncă după pravilă și înfrânare. A venit vremea rugăciunii - roagă-te cu evlavie și
cum ți s-a poruncit... Când mergi la serviciu, muncește cu sârguință, și așa mai departe.
Orice clipă și fiece loc își au faptele lor bune, pe care trebuie negreșit să le făptuiască cel ce trece
prin ele. În această privință, toată viața omului trebuie să fie lanț neîntrerupt de fapte bune, din
momentul în care devine conștient pe această lume și până când iese din ea...
Numai atunci va considera Domnul pe cineva că
este virtuos, când acesta va dezvolta întreg tabloul vieții sale, asa fel încât să nu omită nici un loc
și nici un moment în care să nu facă o faptă obligatorie pentru el în momentul și la locul
respectiv. Stai acum aici, sprijinindu-te pe dreptatea ta, și spune: oare așa trăiești tu, încât faci
întotdeauna binele și n-ai omis niciodată un lucru obligatoriu pentru tine, și nu ai îngăduit un
lucru bun numai pe jumătate ori chiar cu totul rău? Dacă-i așa, bazează-te pe dreptatea ta, iar
dacă nu, caută-ți un alt sprijin pentru mântuire!" Sf. Teofan Zavoratul

glykys 07.01.2012 21:15:37

Uf, anonimule, bine ar fi sa te rogi pentru el, sa ii lumineze Dumnezeu mintea!

Credinta fara fapte e moarta (preotul le tot repeta babutelor ca degeaba tin ele post si merg la biserica zilnic, daca isi omoara aproapele cu vorbe de venin), dar nici faptele bune care nu izvorasc din credinta nu au folos duhovnicesc. Nu zice nimeni ca nu au niciun folos, pentru ca Domnul nu va lasa nerasplatita (aici sau pe lumea cealalta) nicio fapta buna, si El cu siguranta vede inima buna a prietenului tau. Se prea poate ca pentru aceste fapte bune sa ii daruiasca in aceasta viata anumite ocazii, mai speciale, prin care sa ii dea credinta. Si aici, pe forum, vei gasi multi oameni care au ajuns mai tarziu de la ateism la credinta, prin niste imprejurari deosebite.

Fireste ca sunt si atei foarte milostivi, sunt si non-ortodocsi foarte milostivi, sunt si ortodocsi doar cu numele, foarte rar intalnesti un om cu adevarat drept, care sa respecte poruncile. Dar se spune undeva in NT ca si dreptul de-abia se mantuieste. Asadar... multi chemati, putini alesi.

Nimeni de aici nu iti va spune ceea ce doresti tu sa auzi, anume ca in starea aceasta, de necredinta actuala, se poate mantui numai cu faptele. Ar insemna ca Hristos a venit degeaba pe pamant sa se rastigneasca pentru noi, daca noi ne puteam mantui prin propriile puteri. Nimeni nu se poate mantui singur, fara Hristos, oricate fapte bune ar avea. Ar fi si absurd, sa stai la masa cu El, dupa ce o viata intreaga nici nu ai vrut sa auzi.

Nu deznadajdui si roaga-te pentru el! Altceva nu ai ce face.

dobrin7m 07.01.2012 21:21:17

2.2) Cea de-a doua parte, care intră în componența dreptății desăvârșite, constă din bunele
simțăminte și dispoziții, ascunse sub faptele săvârșite în mod văzut. Acestea sunt iubirea,
pacea, răbdarea, blândețea, mila, stăpânirea de sine, smerenia, evlavia, renunțarea la toate și
altele. Faptele bune săvârșite în mod văzut, ca să fie într-adevăr bune și să slujească mântuirii,
trebuie să fie negreșit expresia unuia dintre bunele simțăminte lăuntrice; astfel încât, dacă la
baza lor nu se află un simțământ bun, de care acestea trebuie să fie însuflețite, atunci ele sunt
netrebnice și neplăcute lui Dumnezeu. Astfel, de pildă, îndreptarea evlavioasă a minții și a
inimii către Dumnezeu este o dispoziție interioară bună și bineplăcută lui Dumnezeu.

O asemenea sumă de fapte vădite există și pentru exprimarea fiecărui simțământ
lăuntric; de pildă, pentru exprimarea milostivirii există șapte fapte ale milei trupești și șapte
fapte ale milei sufletești. Dar întotdeauna trebuie reținut că ultimele, adică faptele văzute,
numai atunci au preț, când slujesc exprimării celor dintâi, adică simțămintelor lăuntrice.

Astfel, toate faptele văzute ale cucerniciei: metaniile, rostirea de rugăciuni, mersul la biserică și altele vor fi într-adevăr bune numai atunci, când vor sluji exprimării evlaviei noastre lăuntrice sau îndreptării evlavioase a minții și a inimii noastre către Dumnezeu, iar fără aceasta din urmă, ele sunt de nimic. Același lucru trebuie spus și despre toate faptele
milostivirii, că ele numai atunci sunt într-adevăr bune, când exprimă sincera iubire frățească
față de toți, spre slava lui Dumnezeu, și nu vreo atașare față de unii, dorința de a poza, sau, cum se spune astăzi adesea, o dorință de manifestare a umanismului; aceasta este păgânism în haine creștine.

Același lucru trebuie să spunem și despre toate celelalte fapte văzute: că adevărata lor
valoare este stabilită de dispoziția lăuntrică... Căci altminteri se poate ca, de pildă, cu trupul să
fii în biserică, iar cu sufletul în rătăcire, cu limba să ierți cu mărinimie, iar în inimă să
osândești, prin atitudinea corpului să arăți prețuire, iar înlăuntrul tău să nutrești dispreț, cu
ochii, în aparență să nu te uiți la fețele oamenilor, dar în suflet să te aprinzi de pofte trupești,
și așa mai departe.
Privite din afară, toate aceste fapte sunt bune, însă valoarea lor este anulată în fața lui
Dumnezeu de simțămintele nutrite în suflet la săvârșirea lor. Ca urmare, ne putem întemeia
mântuirea pe dreptate numai atunci când putem fi încredințați că toate simțămintele și
dispozițiile noastre sufletești sunt drepte și pe placul lui Dumnezeu - și asta nu numai pentru
un ceas-două, ci pentru toată viața și fără întrerupere.
Așadar, vino aici, cel ce vrei să-ți întemeiezi mântuirea pe buna ta purtare, și spune: în
spatele faptelor tale bune vădite, nu s-au strecurat niciodată simțăminte rele, care să le
murdărească?... Dacă nu (dar cine poate spune aceasta?), atunci liniștește-te în dreptatea ta;
dar dacă s-au strecurat - așa cum oricine trebuie să recunoască - atunci resemnează-te și caută
o altă temelie pentru nădejdea mântuirii tale!
Sf. Teofan Zavoratul

dorinastoica14 07.01.2012 21:37:33

Da, pot exista oameni buni, oameni milostivi, dezinteresați care ajută pe semenii lor dar care încă nu l-au aflat pe Dumnezeu. Astfel de oameni vor fi ca tâlharul care s-a mântuit în ultima clip și care a strigat în ultima clipă a vieții "pomenește-mă Doamne când voi veni în împărăția Ta!"
Eu nu am nici cea mai mică îndoială că cea persoană nu-l va afla pe Mântuitor! Cele pe care le face le face prin voia Lui cu ajutorul Lui și pentru El.
Oare sunt mai buni acei creștimi care nu ies din cuvântul Scripturii dar care au numai răutate, neiertare, invidie și mândrie duhovnicească, care vând orice, care nu dau nimic gratis sau cei care trec nepăsători pe lângă cel bolnav, gol sau flămând? Eu am întâlnit și astfel de creștini!

dorinastoica14 07.01.2012 21:43:29

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420717)
Eu doar am intrebat.
Atat.

Fara nici un fel de interes material? Insa interesul se refera doar la cele materiale?
Eu doar intreb, atat.

Te rog să mă ierți. Îți admir erudiția în ale teologiei dar mă înfior cât de rece îți simt sufletul! Persoana care a deschis topicul cred că este muncită de o mare dilemă și de o cumplită întrebare la care nu are încă răspuns.
Faptă bună fără credință sau credință fără fapte bune?
Să nu-mi răspunzi te rog cu citate că nu le citesc .Mie îmi place să țin cartea în mână și să subliniez pasajele care mă interesează. Aș vrea să simt omul din spatele monitorului

iustin10 07.01.2012 23:21:16

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420706)
eu am plecat de la o idee falsa emisa de initiatorul topicului, "bun prin firea sa" acordandu-i sansa presupunerii ca ar fi buna si am demonstrat ca de fapt este falsa, pentru ca omul care alege sa traiasca fara Hristos nu este de fapt bun. Exista om bun prin firea sa, care se va mantui, daca nu aude niciodata de Hristos. Iubirea desavarsita, dumnezeiasca, daca o primim ne vom mantui. Sigur. Insa ortodoxia este cea care are arsenalul complet pentru a putea sa decoperim pe Dumnezeu si sa ne mantuim. daca un om iubeste vrasmasii nu inseamna ca gata se odihneste Dumnezeu pe acel om. Pentru ca un om care nu vrea sa cunoasca pe Hristos, acela cu siguranta iubeste vrasmasii cu un scop ci nu pentru ca asa ii este inima, curata. refuzand pe Hristos are inima murdara, prin insasi gestul refuzului. initiatorul tocmai acest fapt il invoca , sansa mantuirii chiar daca nu vrea in ruptul capului sa il recunoasca pe Hristos doar prin faptele bune facute asa zis prin firea sa. Insa cel care nu vrea sa il cunoasca pe Hristos si il respinge acela nu poate fi bun prin firea sa, ci bun prin interesele sale. Un fel de rautate imbracata in haina de bunatate.

Mantuirea este iubirea. Cine iubeste din toata inima acela se mantuieste.
Cum ajungem la iubire? Prin harul lui Dumnezeu . Cum ajungem la har? Prin lasarea in voia lui Dumnezeu , prin rugaciunea care isi recunoaste neputinta,prin pocainta sincera ,si da,prin impartasirea cu sangele lui Hristos,varsat pentru noi.
Dar ce avem noi daca Dumnezeu da harul sau si altora,si celor care nu au auzit de El,si chiar si celor care au auzit,da nu Il cunosc suficient? Ce avem noi care am lucrat toata arsita zilei,daca Stapanul da aceeiasi plata si celor veniti in ceasul al 11 lea?
Vai de cel ce zice binelui rau,si raului bine .
O fapta buna este buna,daca este facuta din toata inima.
Sa va dau un exemplu :un bogat daruieste bisericii 5 milioane,adica 5% din averea sa.O suma imensa. O vaduva sarmana daruieste 2 lei din averea sa,singurii ei bani ,cu care vroia sa isi ia paine,adica daruieste 100% . Cine a daruit mai mult?cantitativ primul,calitativ al 2 lea.
Deci astfel de fapte,facute din toata inima vin de la Hristos, prin har . Celelalte,facute rational,vin de la firea omeneasca .

florinna01 07.01.2012 23:29:40

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420712)
Si totusi...Tind sa cred ca Dumnezeu in bunatatea si mila Sa nemarginita fie ceva va schimba, candva, la aceasta persoana...fie o va mantui asa cum este, caci greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste.

Da, cred ca m-am lamurit. Cred ca am gasit raspunsul la intrebari. Noua, celor cu credinta nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei ce nu o au....sau, poate, cine stie...ei sa se roage, la un moment dat, pentru noi.

Ma gandesc ca lui ii mai trebuie putin dar esential,adica sa-l cunoasca pe Dumnezeu,iar tie care zici ca esti credincioasa iti mai trebuie iubirea.Roaga-te pt el,nu poti sa stii cat timp va ramane el asa "bun" cum il vezi tu acum.

dobrin7m 07.01.2012 23:38:14

Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 420724)
Te rog să mă ierți. Îți admir erudiția în ale teologiei dar mă înfior cât de rece îți simt sufletul! Persoana care a deschis topicul cred că este muncită de o mare dilemă și de o cumplită întrebare la care nu are încă răspuns.
Faptă bună fără credință sau credință fără fapte bune?
Să nu-mi răspunzi te rog cu citate că nu le citesc .Mie îmi place să țin cartea în mână și să subliniez pasajele care mă interesează. Aș vrea să simt omul din spatele monitorului

Nu iti raspund prin citate, ci iti raspund prin ceea ce simt.
de doua ori ai gresit in ceea ce ma priveste. In primul rand nu sunt erudita in ale teologiei, pe departe asa ceva, aici ceea ce zici ca simti te inseala. Tot ce stiu , teologic, cum spui , am invatat prin propria mea traire, fara studii, si fara scoli inalte in ale teologiei.
Mie nu imi place sa tin cartea in mana si sa subliniez ce ma intereseaza, nu am facut asta niciodata, insa ma bucur nespus sa ma las in voia lui Dumnezeu si cand e vorba de invatarea trairii crestine si sa invat ceea ce Hristos voieste sa invat nu ceea ce ma intereseaza pe mine.
Citesc de drag, fara o alegere dupa propriile mele interese si imi ascult duhovnicul care doua lucruri mi-a spus sa le fac: sa citesc Sfintii Parinti astfel avand de lucru toata viata si prin asta sa inteleg adevarata credinta ortodoxa si sa scriu aici fara sa ma las intimidata, indemnandu-ma sa fiu ca mormantul si la lauda si la ocara.

Sufletul omului fara Hristos, prin alegerea sa nu prin necunoastere este atat de murdar incat depaseste imaginatia ta. Nu degeaba un calugar atonit anonim , in Vedere duhovniceasca spunea ca in inima omului fara Dumnezeu troneaza satana cu tot alaiul ei.

Persoana care a deschis topicul nu are nici o dilema, ci ataca subtil credinta ortodoxa ceea ce bine a sezisat glykys in postarea ei.

Adevarul este crunt: un om care respinge pe Hristos, si care nu vrea in ruptul capului sa Il recunoasca, cum spune initiatoarea topicului, (deci nu e vorba de un om care nu l-a cunoscut pe Hristos, ci de un om care nu vrea sa il cunoasca) este cu adevarat un om lipsit de orice bunatate. Acest om poate face fapte bune, insa simtamintele interioare, dinlautrul sau, sunt departe de iubire, mila si bunatate.

Nu e vorba de nici o dilema: fapte fara credinta, credinta fara fapte, ci e vorba despre mantuirea unui om care face fapte bune dar nu vrea in ruptul capului sa il cunoasca pe Hristos. Ei bine acesta, in sufletul lui simtamintele cu care face faptele bune sunt samanta rautatii ce vine din insasi razvratirea impotriva lui Hristos.

Citez cuvintele initiatoarei topicului:
"P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada"

Iata deci cum se exprima: cineva care nu cunoaste pe Hristos pentru ca nu vrea sa creada nici in ruptul capului si caruia doreste sa ii gaseasca o portita de scapare spre mantuire. Ati inteles? Nu vrea, pur si simplu. Ei bine, cine nu vrea este bun? Cine nu vrea sa cunoasca iubirea lui Hristos este bun?
Cine nu vrea sa cunoasca iubirea dumnezeiasca acela nu poate sa dea iubire dumnezeiasca. da iubire omeneasca, care este egoista si mandra.

Cine nu vrea sa cunoasca pe Hristos se va mantui? fie si numai prin faptele sale?

dobrin7m 07.01.2012 23:47:05

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 420740)
Mantuirea este iubirea. Cine iubeste din toata inima acela se mantuieste.
Cum ajungem la iubire? Prin harul lui Dumnezeu . Cum ajungem la har? Prin lasarea in voia lui Dumnezeu , prin rugaciunea care isi recunoaste neputinta,prin pocainta sincera ,si da,prin impartasirea cu sangele lui Hristos,varsat pentru noi.
Dar ce avem noi daca Dumnezeu da harul sau si altora,si celor care nu au auzit de El,si chiar si celor care au auzit,da nu Il cunosc suficient? Ce avem noi care am lucrat toata arsita zilei,daca Stapanul da aceeiasi plata si celor veniti in ceasul al 11 lea?
Vai de cel ce zice binelui rau,si raului bine .
O fapta buna este buna,daca este facuta din toata inima.
Sa va dau un exemplu :un bogat daruieste bisericii 5 milioane,adica 5% din averea sa.O suma imensa. O vaduva sarmana daruieste 2 lei din averea sa,singurii ei bani ,cu care vroia sa isi ia paine,adica daruieste 100% . Cine a daruit mai mult?cantitativ primul,calitativ al 2 lea.
Deci astfel de fapte,facute din toata inima vin de la Hristos, prin har . Celelalte,facute rational,vin de la firea omeneasca .

Dumnezeu nu va da niciodata Harul sau celor ce nu vor sa Il primeasca.

Nu vorbim de un om care nu il cunoaste ci de un om care nu vrea nici in ruptul capului sa il cunoasca dupa cum s-a expirmat in pimul post cea care a initat topicul.

"P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada."
Acestea sunt cuvintele ei din primul post.

Deci vreti sa imi spuneti dvs acum ca Dumnezeu da Harul sau si celor care nu vor nici in ruptul capului sa creada in El?

Un om care nu vrea in ruptul capului sa il cunoasca si sa creada in El , face fapte bune rational din fire omeneasca, nu din Harul lui Dumnezeu.

Insa Dumnezeu care este bunatatea desavarsita are mila si pentru acesti oameni care in ruptul capului nu vor sa creada in El. Insa cu mantuirea, sau cu Harul Domnului eu zic sa va mai ganditi.

dobrin7m 07.01.2012 23:56:16

E sigur ca cel care nu a simtit niciodata Duhul cel Sfant sa nu inteleaga cum lucreaza, sa nu inteleaga si sa nu il cunoasca pe Dumnezeu, fizic , in relatia sa personala cu Dumnezeu. Insa vorbeste despre asta. De unde ? Din imaginatie si inchipuire.

E usor sa teologhisim despre harul lui Dumnezeu si sa ne cream in imaginatia noastra o lume idilica, insa adevarul este altul.
Cata nevointa este nevoie ca sa primim har de la Dumnezeu si sa simtim Duhul Sfant? Cati ani a plans Sf. Siluan Atohnitul dupaHarul Domnului?
Iar noi sa credem ca un om care nu vrea sa creada in El are har si se mantuie?
Doamne pana unde s-a ajuns in ratacire?

Ma iertati ca vin uneori cu cuvinte aspre, insa cand e vorba de credinta si de Domnul trebuie sa fim cu luare aminte si cu simturile treze.

Uneori avem nevoie de dusuri reci ca sa ne tinem in trezvie. Iar mana celui ce ne scutura ni se pare mana unui nemilos.

iustin10 07.01.2012 23:59:20

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420750)
Dumnezeu nu va da niciodata Harul sau celor ce nu vor sa Il primeasca. Nu vorbim de un om care nu il cunoaste ci de un om care nu vrea nici in ruptul capului sa il cunoasca dupa cum s-a expirmat in pimul post cea care a initat topicul. "P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada." Acestea sunt cuvintele ei din primul post. Deci vreti sa imi spuneti dvs acum ca Dumnezeu da Harul sau si celor care nu vor nici in ruptul capului sa creada in El? Un om care nu vrea in ruptul capului sa il cunoasca si sa creada in El , face fapte bune rational din fire omeneasca, nu din Harul lui Dumnezeu. Insa Dumnezeu care este bunatatea desavarsita are mila si pentru acesti oameni care in ruptul capului nu vor sa creada in El. Insa cu mantuirea, sau cu Harul Domnului eu zic sa va mai ganditi.

Pai poate acel om nu intelege f bine ce e cu Hristos si biserica ,e mai mult o lipsa de informatii .
Iata ce spune Hristos,in concluzia fericirilor de pe munte :"NU cine imi zice Doamne Doamne,ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri,acela se va mantui "
Deci Hristos nu trebuie cunoscut explicit ,ci poruncile sale trebuie cunoscute si indeplinite.
Eu n-as garanta la judecata ca acel om, care noi il numim necredincios nu se va mantui inaintea mea.Caci i se va zice: < am fost bolnav si ai venit pe la Mine >. Asa cum face el cu batrana aceea acum. Daca intradevar o face din toata inima ....Dar eu,noi,cu ce ne vom lauda? La ce ne a folosit credinta? cati batrani am ajutat? cati flamanzi am ospatat?Cati oameni tristi am vizitat? Si faptele care le am facut le am facut din toata inima,sau ca unu care asteapta sa fie vazut de oameni,si astfel sa isi ia rasplata?

dorinastoica14 08.01.2012 00:30:39

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420745)
Nu iti raspund prin citate, ci iti raspund prin ceea ce simt.
de doua ori ai gresit in ceea ce ma priveste. In primul rand nu sunt erudita in ale teologiei, pe departe asa ceva, aici ceea ce zici ca simti te inseala. Tot ce stiu , teologic, cum spui , am invatat prin propria mea traire, fara studii, si fara scoli inalte in ale teologiei.
Mie nu imi place sa tin cartea in mana si sa subliniez ce ma intereseaza, nu am facut asta niciodata, insa ma bucur nespus sa ma las in voia lui Dumnezeu si cand e vorba de invatarea trairii crestine si sa invat ceea ce Hristos voieste sa invat nu ceea ce ma intereseaza pe mine.
Citesc de drag, fara o alegere dupa propriile mele interese si imi ascult duhovnicul care doua lucruri mi-a spus sa le fac: sa citesc Sfintii Parinti astfel avand de lucru toata viata si prin asta sa inteleg adevarata credinta ortodoxa si sa scriu aici fara sa ma las intimidata, indemnandu-ma sa fiu ca mormantul si la lauda si la ocara.

Sufletul omului fara Hristos, prin alegerea sa nu prin necunoastere este atat de murdar incat depaseste imaginatia ta. Nu degeaba un calugar atonit anonim , in Vedere duhovniceasca spunea ca in inima omului fara Dumnezeu troneaza satana cu tot alaiul ei.

Persoana care a deschis topicul nu are nici o dilema, ci ataca subtil credinta ortodoxa ceea ce bine a sezisat glykys in postarea ei.

Adevarul este crunt: un om care respinge pe Hristos, si care nu vrea in ruptul capului sa Il recunoasca, cum spune initiatoarea topicului, (deci nu e vorba de un om care nu l-a cunoscut pe Hristos, ci de un om care nu vrea sa il cunoasca) este cu adevarat un om lipsit de orice bunatate. Acest om poate face fapte bune, insa simtamintele interioare, dinlautrul sau, sunt departe de iubire, mila si bunatate.

Nu e vorba de nici o dilema: fapte fara credinta, credinta fara fapte, ci e vorba despre mantuirea unui om care face fapte bune dar nu vrea in ruptul capului sa il cunoasca pe Hristos. Ei bine acesta, in sufletul lui simtamintele cu care face faptele bune sunt samanta rautatii ce vine din insasi razvratirea impotriva lui Hristos.

Citez cuvintele initiatoarei topicului:
"P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada"

Iata deci cum se exprima: cineva care nu cunoaste pe Hristos pentru ca nu vrea sa creada nici in ruptul capului si caruia doreste sa ii gaseasca o portita de scapare spre mantuire. Ati inteles? Nu vrea, pur si simplu. Ei bine, cine nu vrea este bun? Cine nu vrea sa cunoasca iubirea lui Hristos este bun?
Cine nu vrea sa cunoasca iubirea dumnezeiasca acela nu poate sa dea iubire dumnezeiasca. da iubire omeneasca, care este egoista si mandra.

Cine nu vrea sa cunoasca pe Hristos se va mantui? fie si numai prin faptele sale?

Am binecuvântarea duhovnicului pentru a scrie.
Nu scriu decât despre cele trăite de mine.
Când nu-l cunoșteam pe Iisus Hristos el era cu mine. El cunoștea toate câte eu nu știam că le voi lucra și mă ține de mână fără ca eu să fiu conștientă de acesta.

dobrin7m 08.01.2012 11:24:53

Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 420760)
Am binecuvântarea duhovnicului pentru a scrie.
Nu scriu decât despre cele trăite de mine.
Când nu-l cunoșteam pe Iisus Hristos el era cu mine. El cunoștea toate câte eu nu știam că le voi lucra și mă ține de mână fără ca eu să fiu conștientă de acesta.

Nici nu mi-am pus vreodata problema daca ai sau nu binecuvantare de a scrie. Chiar nu v-am analizat in taina sa vad cum va e sufletul , si nici nu indraznesc sa fac asta cu nimeni pentru ca am eu de lucru destul sa ma cunosc pe mine insumi si nu as vrea cumva ca facand o astfel de analiza cu cineva sa gresesc, pacatuind.

Topicul lui Florin oltean "cunoaste-te pe tine insuti" nu a starnit interes mai deloc insa aici este cheia cunoasterii pacatelor proprii.

Oamenii cauta prietenia celor asemenea lor ca doar cine se aseamana se aduna. Omul nu face prietenie cu cel ce il ocareste dar face prietenie cu cel ce il lauda. Si asa ajung prieteni buni, si sunt chiar foarte buni, dezvolta prietenii frumoase, insa pierd din vedere un singur lucru: ca isi alimenteaza reciproc vanitatea , mandria si slava desarta.
Ajungand sa imi cunosc bine tainitile sufletului meu, am vazut ca atunci cand am lasat apropierea sa se produca, invariabil a venit lauda: cat de frumos scrii, ce suflet frumos ai, cat de frumos ti-ai crescut copiii, ce frumos te porti, ce minunata esti, suficient ca in fundul inimii sa se strecoare slava desarta si mandria si iubirea de sine.
Daca am vazut cat de ticaloasa sunt, am decis sa ma pedepsesc singura inainte de a ajunge la judecata lui Dumnezeu. asadar suflet ticalos stai singur si roaga-te la Dumnezeu sa iti ierte pacatele. Sigur exista riscul sa fii catalogat drept rece si nemilos. Insa ce conteaza judecata lumeasca in fata judecatii lui Dumnezeu?

Am mai spus-o, fa manastire in suflet, si nu lasa sa te atinga forfota si galceava lumii.
De aceea am primit sfatul de la parintele meu sa fiu ca mormantul. Si asa voi fi, decat sa imi pierd sufletul.

dobrin7m 08.01.2012 12:18:35

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 420756)
Pai poate acel om nu intelege f bine ce e cu Hristos si biserica ,e mai mult o lipsa de informatii .
Iata ce spune Hristos,in concluzia fericirilor de pe munte :"NU cine imi zice Doamne Doamne,ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri,acela se va mantui "
Deci Hristos nu trebuie cunoscut explicit ,ci poruncile sale trebuie cunoscute si indeplinite.
Eu n-as garanta la judecata ca acel om, care noi il numim necredincios nu se va mantui inaintea mea.Caci i se va zice: < am fost bolnav si ai venit pe la Mine >. Asa cum face el cu batrana aceea acum. Daca intradevar o face din toata inima ....Dar eu,noi,cu ce ne vom lauda? La ce ne a folosit credinta? cati batrani am ajutat? cati flamanzi am ospatat?Cati oameni tristi am vizitat? Si faptele care le am facut le am facut din toata inima,sau ca unu care asteapta sa fie vazut de oameni,si astfel sa isi ia rasplata?

E o lipsa de informatii pentru ca el nu vrea in ruptul capului aceste informatii. Nu traieste intr-un trib african unde nu are informatii crestine. Cand face aceste fapte bune , justificarea sa, in sufletul sau sunt simtamintele ce le nutreste. Ei bine in nici un caz nu sunt simtaminte de implinire a voii lui Dumnezeu pentru ca nu vrea sa creada in El. Este asemenea unui crestin care merge la biserica pentru a arata lumii cat e de credincios si nu pentru a se bucura de Harul lui Dumnezeu.
Hristos trebuie cunoscut.
""Slavă Sfintei, Celei de o fiintă, de viată făcătoarei si nedespărtitei Treimi". Cum deci L-am putea despărti pe Tatăl de Fiul, când Iisus Hristos afirma clar: Eu si Tatăl Meu una suntem! (Ioan 10,30) Si când Sfântul Ioan, Apostol, Evanghelist si Teolog al iubirii, afirmă si el: Oricine tăgăduieste pe Fiul nu are nici pe Tatăl (I Ioan 2,23).

Oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal.
Un om care nu vrea sa creada in Dumnezeu acest om tagaduieste si pe Fiul Sau.

Nici eu nu garantez pentru nimeni mantuirea, nici pentru mine, de aceea am si spus in postarea 12 despre acel om asa:
"Cu siguranta ca Dumnezeu care este desavarsit de bun, va schimba ceva la acea persoana si il va aduce pe calea spre El."

Orice fapta buna daca nu e savarsita pentru Hristos, si in numele lui Hristos, si ca si cum am face lui Hristos acea fapta buna nu ne duce spre mantuire ci moarta este si fara de folos sufletului nostru. Cu atat mai grav cu cat cu buna stiinta nu se vrea primita credinta.
Aceasta este invatatura Sfintilor.

Spune Sfantul Teodor al Edesei: "Precum fapta buna fara credinta este cu totul moarta si fara putere (efect), asa si credinta singura, fara fapte de dreptate, nu ne izbaveste din focul cel vesnic. Cel ce Ma iubeste, zice Domnul, va pazi poruncile Mele. Daca iubim deci pe Domnul si credem in El, sa ne sarguim intru lucrarea poruncilor Lui, ca sa castigam viata vesnica. "

Despre faptele bune fara credinta s-a discutat pe acest forum pagini intregi.

anonim30 08.01.2012 12:20:32

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420755)
E sigur ca cel care nu a simtit niciodata Duhul cel Sfant sa nu inteleaga cum lucreaza, sa nu inteleaga si sa nu il cunoasca pe Dumnezeu, fizic , in relatia sa personala cu Dumnezeu. Insa vorbeste despre asta. De unde ? Din imaginatie si inchipuire.

E usor sa teologhisim despre harul lui Dumnezeu si sa ne cream in imaginatia noastra o lume idilica, insa adevarul este altul.
Cata nevointa este nevoie ca sa primim har de la Dumnezeu si sa simtim Duhul Sfant? Cati ani a plans Sf. Siluan Atohnitul dupaHarul Domnului?
Iar noi sa credem ca un om care nu vrea sa creada in El are har si se mantuie?
Doamne pana unde s-a ajuns in ratacire?

Ma iertati ca vin uneori cu cuvinte aspre, insa cand e vorba de credinta si de Domnul trebuie sa fim cu luare aminte si cu simturile treze.

Uneori avem nevoie de dusuri reci ca sa ne tinem in trezvie. Iar mana celui ce ne scutura ni se pare mana unui nemilos.

Domnul nostru Iisus Hristos a murit pe cruce pentru toti: si pentru cei ce credeau ca El e Fiul lui Dumnezeu, si pentru cei ce nu L-au recunoscut astfel. Mai mult, El a murit pentru noi cat timp eram pacatosi, revarsand dragostea Sa peste toti deopotriva.
Crezi tu ca Domnul in mila si iubirea Lui nemarginita pentru faptura Lui, va lasa un astfel de om cu iubire la o intensitate ce multi, poate, nu o au, sa se piarda? Eu sincer nu cred.
Cred cu toata taria ca Domnul Dumnezeul meu, in care eu cred, va mantui pe unul ca acela, oricare ar fi el, inaintea mea, celei cu credinta dar fara dragoste la asemenea dimensiune...

iustin10 08.01.2012 12:32:45

>> dobrin :
Ma scuzi ca ma amestec in raspunsul tau catre dorina si ca in general scriu in contradictoriu cu tine. Dar am avut si mesaje in care te am laudat. E frumos ca ,cauti in tine resorturile care te fac sa intreprinzi o actiune sau alta.E frumos ca iti dai seama ca problema,precum si amagirea este doar in noi insine.Dar nu sunt de acord ca nu merita sa spui o vorba buna cuiva. Ca si cum noi am fi detinatori ai adevarului,ai unor trairi inalte,si am avea dreptul sa amaram pe altii.Acest drept il au doar sfintii ,pentru ca ei vad limpede,pentru ca au scos barna din ochiul lor. Noi,sa ne purtam fata de ceilalti,cu tot dragul,precum cu niste camarazi,care ar vrea multe,dar pot putine.
De fapt vroiam sa reluam tema acestui topic. Pentru mine e important sa stabilesc care e adevarul. Mi se pare urat in fata lui Hristos sa afirmam ca nu faptele bune mantuiesc,odata ce El a lasat deoparte orice alte pretentii si stachete ,si nu ne-a cerut decat atat :cine iubeste pe ceilalti pe Mine ma iubeste. El stia ca nu putem ajunge altfel la dragostea fata de Dumnezeu,si ne-a dat aceasta cale,aparent mai mica,sa iubim intai pe aproapele ,DAR , prin aceasta simtindu-l si pe Dumnezeu .As revenii la exemplul cu vrajmasii, adica la faptul ca Iisus cere sa iubim pe vrajmasi. Nu e suficient,e doar o prima aetapa.A 2 a etapa este sa constientizam ca si "Dumnezeu da ploaia Sa si peste cei drepti,si peste cei nedrepti" . Deci nu sunt pentru faptel;e goale,fara semnificatie,ci sunt pentru faptele prin care descoperim pe cel de langa noi-> pe noi-> pe Dumnezeu.
De aceea nu cred ca exista fapta buna,cu adevarat buna,fara ca ea sa apropie pe cel care o face -> de sine-> de ceilalti-> de Dumnezeu. De aceea cred ca nu e bine pentru noi sa dezbracam faptele celorlati, de ceea ce nu cunoastem,adica trairea lor interioara,si astfel sa devenim niste judecatori reci ai lor . Nu va lasati inselati de cuvinte simpliste,in genul : acela face fapte, dar e impotriva recunoasterii lui Dumnezeu,caci nu stiti ce e in inima lui,si ce va fi pina la urma cu el. Petru a spus "Doamne du-te de la mine caci sunt un om pacatos" ,si a devenit apoi intaiul dintre apostoli.
Cel ce are iubirea in suflet,si o are cu putere,acela va ajunge negresit ,mai devreme sau mai tarziu la Dumnezeu. Cel ce nu iubeste ,chiar daca s-ar acoperi de carti,chai de si ar da trupul sa fie ars,asa cum zice si apostolul Pavcel in imnul iubirii din corinteni, 'nimic nu ii foloseste," "e ca o arama sunatoare"
Pe mine ma intereseaza mai mult partea a 2 a a acestei probleme.Adica de ce ortodoxia vine si imbogateste invataturile lui Hristos,si adauga la acestea ,invatatura harului si a dobandirii lui prin taine. Dar niciodata nu as exclude invatatura primara a lui hristos ,doar pt ca asa zic sau inteleg unii ortodoxi mai noi sau mai vechi. Pentru ca sunt convins ca nu se excl;ud. Si eu cred in valorile ortodoxe,sunt convins ca sunt un ajutor pretios,si o treapta superioara a desavarsirii noastre. Insa de fromulari exclusiviste:acela se va mantui acela nu,ma feresc .Incerc intradevar sa includ,nu sa exclud

Mihnea Dragomir 08.01.2012 12:54:54

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420790)
Cred cu toata taria ca Domnul Dumnezeul meu, in care eu cred, va mantui pe unul ca acela, oricare ar fi el, inaintea mea, celei cu credinta dar fara dragoste la asemenea dimensiune...

Până acum am vorbit despre oameni care au iubire față de alți oameni, dar care nu au credință. Acum, iată, dezbaterea se îndreaptă spre ceva un pic diferit: cum poți avea credință fără iubire ?

Părerea mea este că nu poți. Dacă nu ai iubire de aproapele, înseamnă că e ceva complet în neregulă cu credința ta și cu sufletul tău, adică înseamnă că nu ai trecut prin transformarea în Cristos, căreia îi mai spunem convertirea inimii. Zici că te-ai golit de omul vechi din tine și te-ai umplut de Domnul, Care acum locuiește în tine ? Și, cu toate astea, nu îți pasă de aproapele ? Nonsens. 100 % nonsens.

iustin10 08.01.2012 13:00:14

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 420794)
Până acum am vorbit despre oameni care au iubire față de alți oameni, dar care nu au credință. Acum, iată, dezbaterea se îndreaptă spre ceva un pic diferit: cum poți avea credință fără iubire ?

Părerea mea este că nu poți. Dacă nu ai iubire de aproapele, înseamnă că e ceva complet în neregulă cu credința ta și cu sufletul tău, adică înseamnă că nu ai trecut prin transformarea în Cristos, căreia îi mai spunem convertirea inimii. Zici că te-ai golit de omul vechi din tine și te-ai umplut de Domnul, Care acum locuiește în tine ? Și, cu toate astea, nu îți pasă de aproapele ? Nonsens. 100 % nonsens.

Ce ar insemna acum sa fiu ortodox si sa zic,taci ca tu esti catolic ca scrii Hristos cu C . Nu,ci voi zice: da ai dreptate ! Pentru ca adevarul se uita la cuvintele si inima omului ,nu la fatza sa .

VladCat 08.01.2012 13:03:29

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420745)
Persoana care a deschis topicul nu are nici o dilema, ci ataca subtil credinta ortodoxa ceea ce bine a sezisat glykys in postarea ei.

Adevarul este crunt: un om care respinge pe Hristos, si care nu vrea in ruptul capului sa Il recunoasca, cum spune initiatoarea topicului, (deci nu e vorba de un om care nu l-a cunoscut pe Hristos, ci de un om care nu vrea sa il cunoasca) este cu adevarat un om lipsit de orice bunatate. Acest om poate face fapte bune, insa simtamintele interioare, dinlautrul sau, sunt departe de iubire, mila si bunatate.

Verdictul pe care l-ai dat in mod categoric la adresa initiatoarei topicului este gresit. Am vorbit pe privat cu persoana respectiva si am putut observa ca nu e vorba de un troll(desi de obicei sunt suspicios cand vine vorba de lucruri din astea) ci de cineva care isi face griji pentru o persoana la care tine mult.
Iarta-ma ca iti spun, stiu ca nu am smerenia necesara, dar totusi o sa iti aduc aminte ca Hristos nu are nevoie sa il aperi. Hristos ne apara pe noi nu invers. Pe noi ne-a invatat doar sa il marturisim, dar aici e deja vorba de un duh anume, duh care daca ar fi fost prezent in apologetica ta, poate nu mai ajungeai la concluzia aia nedreapta.
Mi se pare o gandire total neortodoxa cea care ne poate face sa spunem despre un om care este inca in viata ca est lipsit de orice bunatate, fie ca acel om il respinge la nivel rational pe Hristos. Nu sunt sigur daca asa ceva se poate intampla, dar meditez asupra urmatorului scenariu: Eu Vlad, Il marturisesc cu toata convingerea mea pe Hristos si sunt sincer manios pe cei care mi se pare ca vorbesc impotriva Adevarului. Totusi duhul lui Hristos nu este in mine, nu ma doare inima de ei, mai mult decat atat ii echivalez cu erezia lor. Constantin este un smintit, spune ca nici nu vrea sa auda de Hristos, dar la un nivel mai intim decat ratiunea, la un nivel poate chiar mai intim decat simtirea, la nivelul alegerii, Constantin se invredniceste totusi, in anumite ocazii izolate, atat cat ii permit ratiunea si simtirea lui razvratite, sa aleaga Binele(=Hristos). E posibil ca in ochii lui Hristos acele alegeri sa reprezinte mai mult decat toata nevointa si marturisirea mea, e posibil ca la judecata Constantin sa fie considerat rece, iar eu sa fiu considerat a fi printre cei caldicei "care vor fi scuipati din gura Lui" ?

Repet ca nu stiu daca acest scenariu este posibil din punct de vedere duhovnicesc, meditez si eu asupra lui; nici nu am incercat prin aceast scenariu sa te echivalez cu lipsa de duh pe care cred ca ai avut-o in postarile de pe acest thread, asta din trei motive: 1. S-ar putea sa ma insel, 2. Ma stiu vinovat de "apologii" mult mai grave, 3. In trecut postarile tale mi-au fost de folos ceea ce ma fereste oarecum de pacatul de a te judeca pt greseala pe care eu consider ca ai facut-o.

dobrin7m 08.01.2012 13:38:03

Iustin
 
Imi pare rau ca nu ati inteles ce am vrut sa spun.
Exact aici m-am oprit si eu: la simtamintele ce le are un om cand face o fapta buna.
Tocmai pentru ca nu stim ce e in sufletul acelui om.
Eu am luat de buna afirmatia initiatoarei: ca nu vrea in ruptul capului sa creada. Asta exprima destul de clar ce simtaminte are in suflet fata de Dumnezeu. Vorbim de starea sa de acum, si de prezumtia daca se va mantui in caz ca moartea l-ar prinde in aceasta stare. Ce va fi in viitor, Dumnezeu stie, si ce va fi, va fi, cu voia Domnului cu fiecare dintre noi.

In ceea ce ma priveste pe mine, o vorba buna nu este legata obligatoriu de prietenie si apropiere. Poti ajuta oameni si sfatui , dezinteresat, fara prietenii, pe oricine cere un sfat. A creea o prietenie , si a astepta sa primesti ceva in schimb pentru un sfat bun, fie ea si prietenie seamana a altceva.
Niciodata nu am spus ca nu merita sa spui un cuvant bun cuiva. de aceea sunt aici pe acest forum. Sa spun ce stiu celorlalti, indiferent cine sunt, nu numai prietenilor sau apropiatilor. De altfel Parintele meu atunci cand i-am spus: Parinte nu mai intru pe forum, ma feresc sa nu cad in mandrie, in slava desarta, in iubire de sine, galceava, mi-a raspuns: ba intri, si de data asta nu iti spun ai voie sa intri ci chiar iti dau canon sa scrii.

Asadar, draga Iustin, sunt aici sa spun o vorba buna insa bazata pe Adevar oricui doreste sa o asculte.
Vorbele bune trebuie sa aiba temei pe Adevar, pe Legea lui Hristos. Scopul nostru cand vrem sa facem un bine fie si cu o vorba buna trebuie sa fie dublu: sa mangaie dar si sa respecte Legea lui Hristos. Daca doar mangaie, este un cuvant bun dar schiop.

Ortodoxia nu vine si imbogateste invataturile lui Hristos pentru ca invataturile lui Hristos sunt desavarsite nu au nevoie de imbogatire.
Insa ortodoxia, are pe sfintii sai, care au pasit pe calea spre Hristos si care ne arata cum sa facem aceasta si care sunt armele ca sa ne ferim de diavol si sa cadem in pacat.
Pentru ca noi, pacatosi fiind, daca pornim goi spre Dumnezeu, si pe deasupra si pacatosi, ma indoiesc ca vom ajunge la limanul cel bun.
Nu ortodoxia ne da invatatura Harului ci insusi Dumnezeu. Un om care nu a simtit niciodata Duhul Sfant sigur ca nu va intelege cum este Duhul Sfant si cum este cand este in Har sau in afara de Har.
Noi doar atunci putem spune ca il cunoastem pe Hristos si ne tine de mana, cand vom ajunge sa simtim pe Hristos. Sa il simtim fizic, la propriu, sa simti Duhul Sfant si sa te lasi in voia Lui.
Aceasta ofera tainele ortodoxiei. Insa nu e suficient doar tainele daca nu exista si nevointa.

Nu exista invatatura primara a lui Hristos . Exista invatatura lui Hristos. Insa este foarte important cum intelegem aceasta invatatura a lui Hristos. Ortodoxia ne ofera experienta inaintasilor nostri crestini, Sfintii , pentru a putea sa intelegem corect invatatura lui Hristos.
Altfel traim in iluzii si imaginatii.

In legatura cu mantuirea oamenilor in afara ortodoxiei si rigiditatea ortodocsilor in legatura cu acest subiect pot spune ceea ce spun si parintii imbunatatiti ai nostri: in casa Tatalui Meu multe locuri sunt. Unele sunt mai aproape de Dumnezeu alte mai departe. fiecare va fi asezat de Dumnezeu acolo unde ii este locul.
Absolut totul conlucreaza: necunostiinte din voie sau fara voie, neputinta, firea mai buna sau mai putin buna,... insa ceea ce este sigur prin descoperirea sfintilor este ca adoptand calea nevointei, a curatarii si despatimirii prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu si sporirea credintei vom primi un loc mai aproape de Lumina necreata.
Iar aceasta o ofera ortodoxia.

dobrin7m 08.01.2012 14:23:32

Citat:

În prealabil postat de VladCat (Post 420796)
Verdictul pe care l-ai dat in mod categoric la adresa initiatoarei topicului este gresit. Am vorbit pe privat cu persoana respectiva si am putut observa ca nu e vorba de un troll(desi de obicei sunt suspicios cand vine vorba de lucruri din astea) ci de cineva care isi face griji pentru o persoana la care tine mult.
Iarta-ma ca iti spun, stiu ca nu am smerenia necesara, dar totusi o sa iti aduc aminte ca Hristos nu are nevoie sa il aperi. Hristos ne apara pe noi nu invers. Pe noi ne-a invatat doar sa il marturisim, dar aici e deja vorba de un duh anume, duh care daca ar fi fost prezent in apologetica ta, poate nu mai ajungeai la concluzia aia nedreapta.
Mi se pare o gandire total neortodoxa cea care ne poate face sa spunem despre un om care este inca in viata ca est lipsit de orice bunatate, fie ca acel om il respinge la nivel rational pe Hristos. Nu sunt sigur daca asa ceva se poate intampla, dar meditez asupra urmatorului scenariu: Eu Vlad, Il marturisesc cu toata convingerea mea pe Hristos si sunt sincer manios pe cei care mi se pare ca vorbesc impotriva Adevarului. Totusi duhul lui Hristos nu este in mine, nu ma doare inima de ei, mai mult decat atat ii echivalez cu erezia lor. Constantin este un smintit, spune ca nici nu vrea sa auda de Hristos, dar la un nivel mai intim decat ratiunea, la un nivel poate chiar mai intim decat simtirea, la nivelul alegerii, Constantin se invredniceste totusi, in anumite ocazii izolate, atat cat ii permit ratiunea si simtirea lui razvratite, sa aleaga Binele(=Hristos). E posibil ca in ochii lui Hristos acele alegeri sa reprezinte mai mult decat toata nevointa si marturisirea mea, e posibil ca la judecata Constantin sa fie considerat rece, iar eu sa fiu considerat a fi printre cei caldicei "care vor fi scuipati din gura Lui" ?

Repet ca nu stiu daca acest scenariu este posibil din punct de vedere duhovnicesc, meditez si eu asupra lui; nici nu am incercat prin aceast scenariu sa te echivalez cu lipsa de duh pe care cred ca ai avut-o in postarile de pe acest thread, asta din trei motive: 1. S-ar putea sa ma insel, 2. Ma stiu vinovat de "apologii" mult mai grave, 3. In trecut postarile tale mi-au fost de folos ceea ce ma fereste oarecum de pacatul de a te judeca pt greseala pe care eu consider ca ai facut-o.

Eu nu sunt manioasa pe nimeni nici pe cei care nu cred in Hristos. de acestia imi este foarte mila.
Eu fac o distinctie clara intre sentimentele mele fata de oamenii care refuza sa creada in Dumnezeu si fapta in sine a lor.
Daca condamn erezia lor asta nu inseamna ca nu imi pare rau de acel om. daca cumva ai inteles ca il urasc, sau ca nu ma doare inima de ei te inseli. Cum as putea sa nu imi para rau cand eu insumi am respins credinta candva? Stiu exact ce era in sufletul meu atunci. Chiar daca faceam si fapte bune prin natura firii mele, ele erau intotdeauna insotite de un fel de iubire: ori patimasa, ori egoista, ori mandra, ori plina de interes daca nu material atunci sufletesc si de implinire a vanitatii si a slavei desarte. insa Dumnezeu s-a miluit de mine si iata ca acum cred cu tarie. slava lui Dumnezeu ca nu am murit in acea stare de necredinta.
Nadajduiesc si ma rog pentru toti oamenii sa ii apuce sfarsitul vietii pocaiti.

privind in urma imi aduc aminte de urmatorul tablou ce vine din acele vremuri ale necredintei mele insa in ultimul an de viata al tatalui meu: mama si tatal meu stand impreuna la masa: mama - ce ne facem omule cu fata aceasta ca este atee, si nu crede in Dumnezeu, este rea nu vezi? tata - lasa mai femeie ca este buna la suflet uite face fapte bune si iubeste oamenii. mama- cum poate sa fie buna daca il respinge pe Dumnezeu? tata - nu o condamna ca nu e chiar asa atata timp cat infaptuieste binele si este miloasa. Nu vezi ca tu esti habotnica?

Analizand starea sufletului meu pe aceea vreme pot sa spun ca mama avea perfecta dreptate. Iubeam si infaptuiam binele manata de ganduri egoiste, mandre si pline de slava desarta chiar daca tata vedea in mine numai lucruri bune.

Cuvintele Sfintei Scripturi vorbesc lămurit despre Credință, Iubire și Fapte. Ne referim la condițiile mântuirii. Credința fără fapte, iubirea fără fapte precum și faptele fără credință și fără iubirea în Hristos n-aduc niciun folos. Nu spune Mântuitorul? “Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.”(Ioan 15, 5)
Oare cum este iubirea de semeni fara de Hristos? este ea buna si curata?
Cum este iubirea omului fara credinta? Nu este patimasa sau plina de interes?
Nu spune Mantuitorul ca fara Mine nu puteti face nimic? Atunci cum putem crede ca un om care nu vrea sa creada in Hristos da roada buna de iubire?

VladCat 08.01.2012 14:37:01

Cred ca nu exista iubire fara fapte si mai cred ca nu exista iubire fara Hristos; numai ca daca aud pe cineva ca il respinge pe Hristos la nivel rational, imi e dificil totusi sa spun ca nu exista nimic bun in el, ca Hristos lipseste cu desavarsire din acel om si din faptele acelui om. Ma gandesc ca numai Cel ce vede cu adevarat poate sti aceasta si pana nu descopera El cele ascunse, ma limitez la a spune ca nu exista viata in afara lui Hristos, evitand sa evaluez faptele acelui om, ori cu alte cuvinte evitand sa trag vreo concluzie asupra masurii in care Hristos e prezent in acel om si in faptele lui bune.

TunsDiana 08.01.2012 14:41:42

Citat:

În prealabil postat de anonim30 (Post 420608)
Credeti ca poate exista mantuire acolo unde Domnul a inzestrat, prin fire, omul cu anumite daruri ?
Domnul a spus: ‘De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu.’ Deci botezul il au, ramane partea cu nasterea din Duh.
Sf Apostol Ioan a spus: ‘Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.’
Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?
Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?
Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?
Deci poate fi mantuire la un om inzestrat cu cele bune prin firea lui?


P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada :( Mai mult, ma gandesc cu groaza: daca aceasta portita nu exista, vor fi atatea suflete nenorocite :( Domnul sa se indure de noi toti!+

Cum s-ar putea mantui cineva care nu are credinta in Hristos? Si paganii fac fapte bune, si paganii au iubire in ei.

iustin10 08.01.2012 14:51:19

>>dobrin7m
Despre atitudinea ta pe froum ,nu as vrea sa dezvolt prea mult .In general e ok, plina de invataturi,pe care le-ai si gandit si vrei sa le si intelegi si aplici pentru ceilalti. Orotodxia e vasta.Alege din ea ceea ce ar putea inviora pe celalalt ,nu ceea ce l-ar mustra .
Un exemplu mai taranesc asa : esti pe un camp ,doar tu cu magarul tau.Si spupravietuirea ta depinde tot de el.Dar el s-a impotmolit. Ce faci? Il bati pina pica jos,sau incerci sa ii dai o bucata de zahar sa treaca peste portiunea mai grea a drumului ?
Citat:

Ortodoxia nu vine si imbogateste invataturile lui Hristos pentru ca invataturile lui Hristos sunt desavarsite nu au nevoie de imbogatire.
Corect . Lucrurile au o continuitate .Hristos ne-a invatat cele mai importante lucruri ,iar Duhul le-a desavarsit apoi in biserica,de a lungul secolelor.Si a adaugat si invaturi noi,dar care se prefigurau si din cele spuse de Iisus in timpul vietii .Toate tainele au o continuitate in perioada vietii pamantesti a Mantuitorului ,dar detaliile lor,si infaptuirea lor ne sunt date mai tarziu

Citat:

Nu exista invatatura primara a lui Hristos . Exista invatatura lui Hristos. Insa este foarte important cum intelegem aceasta invatatura a lui Hristos. Ortodoxia ne ofera experienta inaintasilor nostri crestini, Sfintii , pentru a putea sa intelegem corect invatatura lui Hristos.
In mod normal as fi de acord. Totusi uite ca apar discrepante. Iisus a vorbit despre iubire ca turnesol al starii cuiva .In orotodoxie e pericolul introducerii altor criterii . Se merge prea mult pe reguli si pe 'a zis cutare' . Si se poate uita esenta . Eu indiferent ce cuvinte as avea de la un sfant sau de la un sinod intreg chiar, daca exista o situatie a veitii mele in care consider ca daca as urma mecanicist acele cuvinte as ranii pe cineva ,prefer sa zic : < Poate nu am ineles eu acele cuvvinte ,poate nu se potrivesc in aceasta situatie. Mai bine sa caut sa aduc o mangaiere aproapelui si Hristos va aprecia mai mult >
Nu e vorba ca ortodoxia ar fi gresita , ci ca noi ne dam mai mari decat suntem,si nu incepem prin a urma invataturile simple,inainte de a ajunge la cele mai avansate ,ale sfintiilor.

dobrin7m 08.01.2012 16:14:47

Citat:

În prealabil postat de iustin10 (Post 420814)
>>dobrin7m
Despre atitudinea ta pe froum ,nu as vrea sa dezvolt prea mult .In general e ok, plina de invataturi,pe care le-ai si gandit si vrei sa le si intelegi si aplici pentru ceilalti. Orotodxia e vasta.Alege din ea ceea ce ar putea inviora pe celalalt ,nu ceea ce l-ar mustra .
Un exemplu mai taranesc asa : esti pe un camp ,doar tu cu magarul tau.Si spupravietuirea ta depinde tot de el.Dar el s-a impotmolit. Ce faci? Il bati pina pica jos,sau incerci sa ii dai o bucata de zahar sa treaca peste portiunea mai grea a drumului ?

Corect . Lucrurile au o continuitate .Hristos ne-a invatat cele mai importante lucruri ,iar Duhul le-a desavarsit apoi in biserica,de a lungul secolelor.Si a adaugat si invaturi noi,dar care se prefigurau si din cele spuse de Iisus in timpul vietii .Toate tainele au o continuitate in perioada vietii pamantesti a Mantuitorului ,dar detaliile lor,si infaptuirea lor ne sunt date mai tarziu


In mod normal as fi de acord. Totusi uite ca apar discrepante. Iisus a vorbit despre iubire ca turnesol al starii cuiva .In orotodoxie e pericolul introducerii altor criterii . Se merge prea mult pe reguli si pe 'a zis cutare' . Si se poate uita esenta . Eu indiferent ce cuvinte as avea de la un sfant sau de la un sinod intreg chiar, daca exista o situatie a veitii mele in care consider ca daca as urma mecanicist acele cuvinte as ranii pe cineva ,prefer sa zic : < Poate nu am ineles eu acele cuvvinte ,poate nu se potrivesc in aceasta situatie. Mai bine sa caut sa aduc o mangaiere aproapelui si Hristos va aprecia mai mult >
Nu e vorba ca ortodoxia ar fi gresita , ci ca noi ne dam mai mari decat suntem,si nu incepem prin a urma invataturile simple,inainte de a ajunge la cele mai avansate ,ale sfintiilor.

Este o impresie falsa ca in ortodoxie exista pericolul introducerii altor criterii. Nu se merge pe reguli impuse. Toate vin de la sine, usor si treptat singur te supui unor reguli care te duc la despatimire. Le adopti cu drag in clipa cand ii intelegi importanta in curatarea ta.
Iar aceste reguli s-au adoptat datorita faptului ca cei dinaintea noastra le-au aratat si demonstrat eficacitatea in curatirea si in parcurgerea drumului spre Hristos.
Singur iti dai seama ca un anume pacat il scoti si il inlaturi prin infranare.
Iar infranarea se face luand masuri contrare pacatului. acestea sunt regulile pe care singur le folosesti prin ascultare in definitiv de insusi Hristos. Regulile vin chiar din Lege.

In ortodoxie nu se face nimic mecanic, insa daca cineva intelege asa ortodoxia asta nu inseamna si ca este asa. Totul se face prin simtire cu dragoste si supunere Domnului. Noi suntem datori sa fugim de pacat. Iarasi suntem datori sa infaptuim binele fara sa pacatuim. Pentru ca ce folos sa facem un bine daca pierdem un suflet fie el si al nostru?
Noi cu mintea noastra omeneasca putem spune ca Hristos apreciaza mai mult asta sau asta insa Adevarul este la Domnul.
Noi nu trebuie decat ca toata viata noastra sa ne ferim de pacat si sa incercam sa facem binele fara sa cadem in pacat.

In legatura cu ultima ta fraza, nu este de datoria noastra a judeca pe ceilalti cat de mari sunt sau de mici sunt fata de noi insine si nici cat de aproape sau de departe sunt de sfintire. Pentru ca se prea poate intampla sa ni se para noua ca sunt mici dar de fapt sunt mari dupa cum altcineva sa ni se para ca sunt mari dar de fapt sunt mici.

dobrin7m 08.01.2012 16:25:45

Citat:

În prealabil postat de VladCat (Post 420811)
Cred ca nu exista iubire fara fapte si mai cred ca nu exista iubire fara Hristos; numai ca daca aud pe cineva ca il respinge pe Hristos la nivel rational, imi e dificil totusi sa spun ca nu exista nimic bun in el, ca Hristos lipseste cu desavarsire din acel om si din faptele acelui om. Ma gandesc ca numai Cel ce vede cu adevarat poate sti aceasta si pana nu descopera El cele ascunse, ma limitez la a spune ca nu exista viata in afara lui Hristos, evitand sa evaluez faptele acelui om, ori cu alte cuvinte evitand sa trag vreo concluzie asupra masurii in care Hristos e prezent in acel om si in faptele lui bune.

Daca ai stii ce inseamna cu adevarat sa ai pe Hristos in inima! Noi mirenii atat de greu ajungem la aceasta stare de a avea pe Hristos prezent in noi incat am ajuns sa ne inchipuim aceasta stare in diverse moduri!

Pana nu ne vom curati de pacat Hristos nu va fi in noi! va lucra pe langa noi, prin oamenii de langa noi insa in noi numai atunci cand vom reusi sa ne curatim!
In inima necuratita nu intra Hristos dupa cum in Imparatia cerurilor nu intra cei cu pacat.

VladCat 08.01.2012 16:59:46

Citat:

În prealabil postat de dobrin7m (Post 420833)
Daca ai stii ce inseamna cu adevarat sa ai pe Hristos in inima! Noi mirenii atat de greu ajungem la aceasta stare de a avea pe Hristos prezent in noi incat am ajuns sa ne inchipuim aceasta stare in diverse moduri!

Pana nu ne vom curati de pacat Hristos nu va fi in noi! va lucra pe langa noi, prin oamenii de langa noi insa in noi numai atunci cand vom reusi sa ne curatim!
In inima necuratita nu intra Hristos dupa cum in Imparatia cerurilor nu intra cei cu pacat.

Departe de mine vreo închipuire ori alta. Însă a îl avea pe Hristos în inimă, și a fi cu desăvârșire lipsit de Hristos, nu cred că sunt singurele două variante posibile.


Ora este GMT +3. Ora este acum 16:35:29.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.