bine ai revenit amice osutafaraunu!
ps: evreii nu ingenuncheau in fata chivotului atunci cand se rugau la Dumnezeu?

Doamne ajută, Ștefane!:3:
Evreii nu aveau acces în camera (Sfânta Sfintelor) chivotului. Nici măcar preoții de rând nu intrau acolo, doar singur marele preot intra o singură dată pe an.

Doamne ajută, bună ziua.
Pace!
Pacea Domnului Iisus...

Să continuăm, cu mila şi rugăciunile Maicii Domnului şi cu pacea Domnului Iisus, pentru rugăciunile tuturor sfinţilor.

Voi da exemplele BIBLICE, apoi ne vom ocupa de argumente, bine "centesimusvicesimusoctavus"? Ai răbdare puţin.

Exemplul 3, BIBLIC:

Facere 2, 16: A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
Facere 2, 17: Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!

Acel fruct Dumnezeu l-a făcut o icoană a ascultării lui Adam de El, de Dumnezeu! Ţineţi minte.
De ce?
Pentru că privind Adam acel pom şi fructul oprit, îşi aducea Adam aminte de Dumnezeu şi de porunca Lui pentru el să nu mănânce din acel pom.
Pomul putea avea orice fruct, mere, pere, cireşe, portocale, etc. Nu contează ce fructe erau. Ci ce reprezentau acele fructe.
Pentru că nu culoarea Sfintelor Icoane contează atât de mult, ci ceea ce şi Cine este reprezentat în Sfintele Icoane, care îi aduc aminte de Dumnezeu şi de poruncile lui, cum şi lui Adam îi aducea aminte de porunca lui Dumnezeu, pomul oprit.
Până când au fost minţiţi de diavol.
Apoi nu le-au mai păsat că îşi aduceau aminte de porunca Domnului, când priveau la pom.
Pentru că dracu le-a stârnit curiozitatea şi neascultarea, le-a înfiripat dorinţe contrare poruncii iubirii Dumnezeieşti.
Adică cum e mintea sectarilor pervertită azi îngrozitor.
A intrat pe fir raţiunea, în locul credinţei şi diabolicul (separarea) şi s-a dus simbolicul (unirea).
Ei nu s-au închinat la pom, pentru că pomul era reprezentantul Cuiva, ci doar cinsteu pomul pentru că era porunca Domnului să nu se atingă de el.
Cum nici noi nu ne închinăm la Icoane, ne închinăm la cine este în Sfintele Icoane, Îl cinstim şi-L slăvim pe Acela care Este în Sfintele Icoane şi aceia care I-au urmat Lui.
Şi mergem mai adânc.
Unde-i presiune mai mare.
De ce a ales Dumnezeu un fruct? De ce nu a pus Dumnezeu un animal? Care se mişcă şi să le spună să nu atingă acel animal, că în ziua în care îl vor atinge, vor muri? Şi animalul să fugă de ei, tocmai să nu le dea şansa să-l atingă, etc.
Ei bine, tocmai a ales un obiect static, un fruct, care e dulce, căci a cunoaşte binele şi răul, e dulce, înseamnă înţelepciune, pricepere, etc. Şi e static, tocmai pentru ca să fie mai uşor de evitat sau mai uşor de încălcat porunca. Deci mai puternică biruinţa, când e ascultată porunca lui Dumnzeu, sau mai uşor de încălcat porunca lui Dumnezeu.
De ce aşa?
Tocmai să poată avea libertate absolută de decizie. Liberul albitru.
Şi când au fost ispitiţi, sau "sfătuiţi", de diavol, tot erau în libertate absolută. Uimitor.
Deci la fel, icoanele sunt statice, tocmai pentru ca să poată fi iubite mai uşor, sau respinse mai uşor, căci în ele e Dumnezeu, e porunca lui Dumnezeu, la fel ca în fructul oprit, în acel fruct era porunca lui Dumnezeu.
Of, multe de zis...
Dar mulţumim Domnului, pentru atât.

Exemplul 4, BIBLIC:

Judecători 16, 15: Dalila însă i-a zis: "Cum de poţi tu spune: "Te iubesc", când inima ta nu este cu mine? Iată, de trei ori m-ai amăgit şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare".
Judecători 16, 16: Şi fiindcă ea tot stăruia şi-l necăjea cu vorbele sale în fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte.
Judecători 16, 17: Şi atunci i-a descoperit el toată inima sa şi i-a zis: "Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea şi eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi oameni".
Judecători 16, 18: Văzând Dalila că el i-a descoperit toată inima sa, a trimis de au chemat pe fruntaşii Filistenilor, zicându-le: "Veniţi acum, că el mi-a descoperit toată inima sa!" şi au venit la ea fruntaşii Filistenilor şi au adus argintul cu ei.
Judecători 16, 19: Apoi Dalila l-a adormit pe genunchii săi şi a chemat un om şi i-a poruncit să tundă cele şapte şuviţe ale capului lui. Atunci el a început a slăbi şi s-a depărtat de el puterea lui;

A-ţi citit cu atenţie, nu ?
De ce a ales Dumnezeu tocmai părul, unde să-şi toarne puterea Lui, dată lui Samson ?
Şi când nu a mai avut părul, nu a mai avut nici putere. Culmea, nu?
Astfel, părul lui Samson, devine Icoană a puterii dumnezeieşti, ţineţi minte!
Deci Samson şi-a păzit părul şi nu i-a spus Dalilei de unde îi vine puterea, până când el s-a întristat de moarte la insistenţele ei, spune la versetul 16 şi i-a spus că de la cele 7 şuviţe de pe capul lui îi vine puterea.
De ce tocmai 7 şi nu 9 sau 3, sau 12 ? Tocmai că prefigurează cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii Creştine.
Care dacă sunt tăiate, cei ce practică tăierea lor, sunt orice, dar nu mai sunt creştini.
Apoi Dalila îi taie părul şi Samson îşi pierde puterea.
Samson îşi păzea părul şi a înşelato pe Dalila de 3 ori, până să-i spună de unde îi vine puterea: din păr!
Dacă un sectar nu crede în puterea Sfintelor Icoane, e alegerea lui, se face ca şi filisteanul care a tăiat părul lui Samson, sau ca şi comuniştii din Rusia, care puşcau cu pistolul Sfintele Icoane şi strigau: Unde-i Dumnezeu, să mă pedepasească? Şi râdeau.
Dumnezeu le aşează minunat, pe fiecare, la timpul lor, după căderile sau biruinţele fiecăruia.
La fel şi Sfintele Icoane ale creştinilor, sunt păzite, cum îşi păzea Samson părul. Pentru că din Sfintele Icoane vine puterea, acolo este Dumnezeu.
Deci nu materialul în sine, părul, că am văzut că părul nu era de oţel, să nu poată fi tăiat, că a fost tăiat de un filistean chemat de Dalila, când Samson dormea.
Ei bine, la fel, nu materialul Sfintelor Icoane este puternic, că e pictură, poate fi distrusă uşor, dar Cine este în pictură, este aducător de putere, de viaţă veşnică, de mântuire.

SLAVĂ ŢIE, DUMNEZEULE ÎN TREIME, SLAVĂ ŢIE, TATĂ, FIULE HRISTOASE ŞI DUHULE SFINTE, PENTRU CĂ SE REVARSĂ PUTEREA TA DOAMNE, PENTRU NOI, PRIN SFINTELE TALE ICOANE, SLAVĂ ŢIE DUMNEZEULE SAVAOT IUBIRE, DOAMNE, SLAVĂ ŢIE, PENTRU RUGĂCIUNILE PREACURATEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, PURUREA FECIOARĂ, ŞI PENTRU A TUTUROR SFINŢILOR RUGĂCIUNI, SLAVĂ ŢIE.

Amin!

VOR MAI URMA ALTE -12- exemple SCRIPTURISTICE ! Pe lângă cele 4 exprimate deja.

Apoi trecem la argumente.

Mai ai răbdare, bine ? Să termin cu ele, că le scriu manual, din minte, nu le copiez de nici unde.

Pacea Domnului !
Doamne ajută.

Sper că următoarele exemple nu vor fi la fel de nepotrivite. Domnule dragă, nici fructul oprit, nici părul lui Samson nu au fost obiecte ale închinării, chiar dacă dumneata le-ai găsit valențe simbolice. Aș propune să veniți mai întâi cu argumentele, apoi putem să ne lungim și la partea literar-simbolică dacă e cineva interesat. Bucurii! ;)

Am spus să aveţi răbdare până le scriu toate, apoi venim şi le discutăm.
Hai nu fi încăpăţinat, bine?
Şi citeşte cu atenţie ce am scris acolo.
Nu e vorba doar de închinare, ci şi de altceva, pe lângă închinare. Dar e închinare. E de mai multe forme închinarea. Te las să găseşti ce mai e pe lângă închinare.
DAR AI RĂBDARE, REVINO PE DESEARĂ, sau mâine şi le vorbim, bine?
Ca să le scriu toate.

Sunt şi la servici, şi scriu şi mai şi lucrez cu oamenii.
Iertare.
Citeşte tot cu atenţie şi dorinţă fierbinte în inimă de a înţelege.
Dar dorinţă fierbinte. Să simţi cu ardoare că Îl cauţi pe Dumnezeu, când citeşti.
Nu le arunca în vânt, la primul gând.
Hai cu Domnul. Cu răbdare.
Domnul nu te va lăsa, îţi promit. Îţi arată calea. E lângă noi, mereu.

Războiul e doar în Cuvânt. Nu te teme. Nu vei păţi nimic.
Nu vă temeţi, nici unu din voi, protestanţilor.
Hristos vă iubeşte. Mult de tot.

Pace ! Şi Doamne ajută.

amice, batranii poporului evreu au facut acest lucru

Dacă au făcut-o fără a fi mare preot și ziua mare a ispășirii din an, au murit sigur. Nimeni nu avea voie să intre în încăperea chivotului.
Chiar și marele preot, când intra în ziua specială din an și avea cumva păcate nemărturisite, ieșea ”cu picioarele înainte”, fiind tras afară cu sfoara legată de picior.

Pacea Domnului Iisus, să fie cu voi cu toţi.

Continuăm, cu mila Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria, care nu a mai născut pe nimeni după Hristos Mântuitorul, ci a rămas Pururea Fecioară, conform Bibliei.

Exemplul 5, BIBLIC:

Citiţi versetele cu atenţie. Cu mare atenţie :

4 Regi 2, 9: a zis Ilie către Elisei: "Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine". Iar Elisei a zis: "Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!"
4 Regi 2, 10:Răspuns-a Ilie: "Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi".
4 Regi 2, 11:Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.
4 Regi 2, 12:Iar Elisei se uita şi striga: "Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!" Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.
4 Regi 2, 13:Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului.
4 Regi 2, 14:Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: "Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.

http://media.monitorulsv.ro/poze/201...299641mare.jpg

Iar acum citeşte şi aceste rânduri cu atenţie. Tot la fel de mare atenţie :
Ce se întâmplă?
Nu era în stare Elisei, să ia Duh Sfânt? Fără Ilie? Ei bine, nu, nu era în stare.
A fost nevoie de mantaua, de haina lui Ilie, ca să primească Duhul Sfânt, duhul lui Ilie.
De ce stătea Duhul Sfânt întro haină?
Şi mai ales de ce neaparat haina lui Ilie? Şi nu altă haină?
De ce stă Duhul Sfânt în Sfintele Icoane?
Întrebări retorice. Te las să răspunzi la ele, separat. Dar deocamdată, iată răspunsul:
Duhul Sfânt stă întro haină, da, exact, conform Bibliei, precum am văzut. Pentru că la fel, ca în cazul părului lui Samson, unde stătea puterea lui, de la Dumnezeu, deci tot Duhul Sfânt, nu contează materialul, ci vrednicia celui ce poartă acel lucru, obiect, podoabă.
Voia lui Dumnezeu care se face prin vasul ce îl alege şi îl doreşte Dumnezeu, să facă voia Sa prin el, prin vas.
Sfinţii, sunt acele vase. De aceea nu vine la oricine harul, că vrem noi, cum a vrut ereticul Simon Magul.
Nu vine harul prin rugăciunile noastre spurcate. Şi totuşi e nevoie şi de rugăciunile noastre întinate de murdăriile gândurilor şi păcatelor noastre. E jertfa noastră, cerută de Domnul de la noi. Ci prin rugăciunile celor vrednici, plăcuţi ai lui Dumnezeu. Ei lucrează cu harul şi cu Duhul Sfânt. Sfinţii. Şi episcopii şi preoţii. Dar să nu ne depărtăm de subiect.
Da? E simplu.
De aceea Sfintele Icoane sunt vrednice să stea în ele Duhul Sfânt. De aceea NU AI VEZI NICIODATĂ viţei de aur în Sfintele Icoane şi nimic, dar NIMIC ABSOLUT, în Sfintele Icoane, care să nu fie în legătură sau să nu aibe legătură cu Dumnezeu şi Sfinţii Lui.
Absolut nimic altceva. Ţine minte.
Şi prin ele, prin Sfintele Icoane, Dumnezeu lucrează. Şi lucrează puternic şi lucrează minunat.
Ca prin mantaua, sau haina, lui Ilie.
Aşa de minunat lucrează Dumnezeu şi prin Sfintele Icoane. Nu pentru vrednicia noastră spurcată, ca a lui Elisei, înainte să ia mantaua lui Ilie, ci prin vrednicia celor reprezentaţi şi prezenţi viu, real, în Sfintele Icoane.
Pentru vrednicia lor, lucrează Dumnezeu minunat Sfintele Icoane, asupra noastră.
Iar noi trebuie să răpim, să silim harul Sfintelor Icoane, cum a silit şi a răpit Elisei, mantaua lui Ilie.
Înţelegi? Ai citit cu atenţie?
Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Pacea Domnului Iisus.
Doamne ajută.

Aşa este. Numai că, vezi frate, icoanele nu sunt nici "chipuri" nici "idoli" ci sunt ceva care, din păcate, încă îţi scapă. Poate mai citeşti pe sfinţii noştri, spre învăţătură dreaptă.
Doamne ajută!

Știu frate descrierea lor poetică (”ferestre spre Cer”, ”Scripturile neștiutorilor de carte”, cale deschisă rugii spre Dumnezeu, etc.), însă dincolo de emoția artistică și sentimentul pios, realitatea frustă aceasta este: niște reprezentări create spre a mijloci actul închinării. Adică, exact ce interzice Dumnezeu în porunca a II-a din Decalog.

Îmi pare rău, știu că doare, și eu am trecut pe aici, dar așa este sabia Cuvântului lui Dumnezeu (pe care o agită și colegul Igor): produce durere, dar spre vindecare, asemeni bisturiului...