Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Secte si culte (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5031)
-   -   Despre post (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=2734)

strajeru 26.11.2007 02:35:57


Postul – după mărturisirea marelui Vasile – este cea mai veche poruncă dată omului de Dumnezeu. Căci zice acest mare părinte al Bisericii lui Hristos: „Cucerește-te și sfiește-te, omule, de bătrânețea și vechimea postului, pentru că de o vechime cu lumea este porunca postului. Căci în rai s-a dat această poruncă, atunci când a zis Dumnezeu lui Adam: Din toți pomii raiului poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit (Fac. 2, 16–17)”.
Prin cuvântul «post» noi înțelegem o înfrânare de la toate mâncărurile – iar în caz de boală, numai de la unele –, precum și de la toate băuturile, de la toate lucrurile lumești, de la toate dorințele rele, pentru ca să poată face creștinul rugăciunea lui mai cu ușurință și să împace pe Dumnezeu, încă și pentru ca să omoare poftele trupești și să câștige harul lui Dumnezeu . Postul este o faptă de virtute, cu lucrare de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci un mijloc de mântuire.
Dar în același timp este și un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că este o jertfă – o renunțare de bună voie de la ceva care ne este îngăduit – izvorâtă din iubirea și din respectul pe care le avem față de Dumnezeu. Postul este și un mijloc de desăvârșire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei și al sârguinței noastre spre asemănarea cu Dumnezeu și cu îngerii Săi, care nu au nevoie de hrană. «Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană» .
Rostul postului este folosul trupului și al sufletului, pentru că întărește trupul și curățește sufletul, păstrează sănătatea trupului și dă aripi sufletului. De aceea și Legea Veche îl recomandă și îl impune de atâtea ori (Ieș. 34, 28; Deut. 9, 18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; Ioil 2, 15). Și Isus, fiul lui Sirah, zice: Nu fi nesățios întru toată deșertăciunea și nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere, iar nesațiul va veni până la îngrețoșare. Pentru nesaț mulți au pierit; iar cel înfrânat își va spori viața (37, 32–34).
Mântuitorul Însuși a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2; Luca 4, 2); și tot Mântuitorul ne învață cum să postim (Matei 6, 16–18). El ne spune că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post și rugăciune (Matei 17, 21; Marcu 9, 29). Posteau, de asemenea, Sfinții Apostoli și ucenicii lor (Fapte 13, 2–3; II Cor. 6, 5); ei au rânduit postul pentru creștini . Moise a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți (Ieș. 34, 28; Deut. 9, 9–18); Ilie Proorocul la fel a postit patruzeci de zile (III Regi 19, 8); Daniel, de asemenea a postit (Daniel 9, 3; 10, 3).
Din Sfânta Scriptură aflăm cum trebuie să fie postul pentru a fi bineprimit de Dumnezeu (Isaia 58, 6–8; Matei 6, 16–18); aflăm că postul este de folos în vremea judecăților lui Dumnezeu (Ioil 1, 14; 2, 11–12; Iona 3, 4–7); în vreme de nenorociri și primejdii (II Regi 1, 12; Est. 4, 3) și este bun în vederea izbăvirii de primejdii viitoare (I Ezdra 8, 21–23; Est. 4, 3–16; Ioil 2, 12; Iona 3, 4–5). Postul este bun în vremea suferințelor Bisericii (Matei 9, 15; Luca 5, 33–35); în vremea suferințelor pricinuite de alții (Ps. 34, 12–13); în vederea consacrării sfințiților slujitori (Fapte 13, 3; 14, 23). Postul trebuie însoțit de rugăciune (II Regi 12, 16; I Ezdra 8, 23; Neem. 1, 4; Ioil 2, 15–17; Daniel 9, 3; Luca 2, 37; I Cor. 7, 5), de mărturisirea păcatelor (I Regi 7, 6; Neem. 9, 1–2; Daniel 9, 3–6) și de smerenie (Deut. 9, 18). Postul este bun pentru întoarcerea la Dumnezeu (II Paral. 20, 3; Isaia 58, 6; Ioil 2, 12), ca și în vremea de întristare (Jud. 20, 26; II Regi 1, 12; Ps. 34, 12–13; 68, 12; Daniel 10, 2–3).
Sfinții Părinți ai Bisericii lui Hristos laudă și recomandă postul cu multă stăruință. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Postul potolește zburdălnicia trupului, înfrânează poftele cele nesățioase, curățește și înaripează sufletul, îl înalță și-l ușurează” .
Postul se împarte în mai multe feluri și anume:
a) Ajunare desăvârșită – adică atunci când nu mâncăm și nu bem nimic, cel puțin o zi întreagă.
b) Postul aspru sau uscat – sau ajunarea propriu-zisă, când mâncăm numai spre seară mâncăruri uscate: pâine și apă, fructe uscate, semințe etc.
c) Postul obișnuit sau comun – când mâncăm la orele obișnuite, dar numai mâncăruri de post, adică ne înfrânăm doar de la mâncărurile „de dulce” (carne, pește, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime ș.a.).
d) Postul ușor (dezlegarea) – când dezlegăm la untdelemn și vin, iar uneori dezlegăm și la pește, icre, așa cum este prevăzut în Tipicul Mare al Bisericii, la anumite sărbători care cad în cursul posturilor de peste an.
Posturile de o zi în cursul anului sunt: Miercurea și Vinerea, ziua Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie), ziua tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august), precum și ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie), post așezat din vremea când catehumenii se pregăteau prin post și rugăciuni spre primirea botezului.
Iar posturile de mai multe zile ale Bisericii lui Hristos, celei dreptmăritoare sunt: Postul Mare, Postul Nașterii Domnului, Postul Sfintei Marii (Maicii Domnului) și Postul Sfinților Apostoli; rânduiala după care se țin aceste sfinte patru posturi este scrisă în Tipicul cel Mare al Bisericii.
Sectarul: Omul poate să mănânce orice mâncare, fiindcă mâncarea nu spurcă pe om. De aceea nu trebuie să facem deosebire între mâncărurile de post și cele de frupt (de dulce), fiindcă toate sunt la fel de curate, după cum a spus Mântuitorul: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om... Atunci Petru luă cuvântul și zise: Deslușește-ne nouă pilda aceasta. El răspunse: Acum sunteți și voi nepricepuți? Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară, iar cele ce ies din gură, pornesc din inimă și acelea spurcă pe om... (Matei 15, 11, 15–18). Deci nu are rost să facem deosebire între mâncăruri, ca și când prin unele (cele de post) ne-am mântui, iar prin altele ne-am spurca și ne-am osândi.
Preotul: Este adevărat că nu prin mâncăruri se spurcă omul, pentru că ele toate sunt curate. Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să mai existe post. În cele de mai sus ți-am arătat dumitale – din Sfânta și dumnezeiasca Scriptură – că postul este cea mai veche poruncă dată omului de Dumnezeu, apoi ți-am dat numeroase citate biblice ca mărturii despre legea postului și folosul lui.
Scopul postului nu este numai de a face deosebiri între unele mâncăruri, ci de a disciplina trupul și puterile sufletești, spre ușurare și curățire de păcate. Dacă Sfinții Prooroci, Sfinții Apostoli și toți sfinții lui Dumnezeu ar fi cugetat asemenea nebunii cum cugetați voi sectarii cei blestemați despre post, apoi ei nu ar mai fi postit atât de mult în viața lor și nici nu ar fi lăsat oamenilor învățătură să postească. Știu că vouă tuturor rătăciților sectari vă convine să tâlcuiți rău și sucit învățăturile Sfintei Scripturi, pentru a face pântecele vostru dumnezeu și a-i sluji lui cu tot felul de mâncăruri, fără opreală și osebire. Stricați legea lui Dumnezeu pentru pântecele vostru și învățați pe oameni să nu postească pentru ca să vă faceți vrednici de mai mari chinuri în gheena focului, dezlegând posturile cele puse de Sfinții Prooroci și Apostoli în Biserica lui Hristos.
Citatul invocat aici de dumneata nu are nimic cu dezlegarea posturilor, ci se referă numai la obiceiul fariseilor și al cărturarilor de a nu mânca cu mâinile nespălate. Mântuitorul tâlcuiește sfinților Săi ucenici și apostoli cele ce nu înțelegeau, spunându-le că a mânca cineva cu mâinile nespălate (situație în care se aflau ei atunci) nu este un lucru necurat, căci necurăția omului nu vine din afară, ci dinlăuntru, adică din inima lui, așa cum adesea din inima fariseilor și a cărturarilor fățarnici ieșeau cuvinte pline de hulă, de ură, de zavistie și pizmă la adresa Mântuitorului, și acelea erau care îi spurcau pe ei.
Pentru aceasta Mântuitorul nostru și Dumnezeu, văzând în inima lor această necurăție duhovnicească, îi mustra numindu-i «orbi», «morminte văruite», «fățarnici» ș.a. Acești farisei orbi și cărturarii aveau nevoie de a-și spăla inima lor de ură, de zavistie, de pizmă, de fățărnicie, pentru a se putea curăți înaintea lui Dumnezeu. Iar ei cu fățărnicie se arată râvnitori în obiceiurile lor de a-și spăla negreșit mâinile când stau la masă, ca și cum acesta ar fi fost lucrul cel mai de seamă și plăcut lui Dumnezeu. Așadar, acesta este înțelesul adevărat al textului invocat de dumneata, iar nu cel cugetat de voi, rătăciților sectari, care răstălmăciți scripturile spre a voastră pierzare (II Petru 3, 16–17).
Așadar Mântuitorul prin cuvintele citatului de mai sus, invocat de dumneata, n-a zis către ucenicii Săi «să nu mai postiți» și nici nu putea să spună aceasta, câtă vreme El fiind fără de păcat (Matei 27, 24; Ioan 8, 46; II Cor. 5, 21; Evrei 4, 15 ș.a.), a postit pentru noi și pentru mântuirea noastră timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți (Matei 4, 2; Luca 4, 2).
Sectarul: Este o erezie condamnată de Sfânta Scriptură a opri pe cineva de la anumite mâncăruri, atâta vreme cât ele sunt bune și curate și mai ales că au de la Dumnezeu menirea de a fi consumate. Căci scrie apostolul: Aceștia (învățătorii mincinoși ce se vor ivi) opresc de la căsătorie și de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulțumire, pentru cei credincioși și pentru cei ce au cunoscut adevărul, de vreme ce orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumire; căci se sfințește prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune... Căci deprinderea trupească la puțin folosește, dar slujba dumnezeiască spre toate este de folos, având făgăduința vieții acesteia și a celei viitoare (I Tim. 4, 3–5, 8).
Preotul: Și în acest citat voi, sectarii, trageți cenușa pe turta voastră. Vă convine să mâncați mereu de toate, fără de osebire, să dezlegați frâul postului și să faceți largă calea pântecelui vostru și a celor înșelați de voi. Dar pe noi ne învață Mântuitorul nostru Dumnezeu că dracii nu ies din oameni decât numai prin rugăciune și prin post (Matei 17, 21). Ne învață și sfinții Săi ucenici și apostoli, că ei slujeau Domnului postind, după cum este scris: Și pe când slujeau Domnului și posteau... și iarăși: Atunci, postind și rugându-se, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece (Fapte 13, 1–4); și iarăși spune marele Apostol Pavel, arătând că nici în suferințele sale nu lasă postul: În bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în privegheri și în posturi (II Cor. 6, 5).
Deci de cine trebuie să asculte creștinii? De Hristos, Dumnezeul nostru și de sfinții și dumnezeieștii Lui apostoli, sau de voi, blestemaților prooroci mincinoși, care stricați și răstălmăciți înțelesul Scripturii spre a voastră pierzanie (II Petru 3, 16–17)? Vai de voi, orbilor și nebunilor sectari, care închideți ochii minții voastre la lumina adevărurilor celor ce luminează în Scripturi. Iar voi, ca corbii cei de noapte, ca huhurezii și bufnițele cele de prin păduri numai la întuneric vedeți, iar la lumină sunteți orbi. Vai și de acei creștini care vă ascultă pe voi, căci împreună cu voi, orbilor, vor cădea în groapă (Matei 16, 3; 23, 16–19; Luca 6, 41; Matei 7, 3).
Citatul adus de tine aici, prin care ți se pare ție că răstorni cele nerăsturnate, nu se referă nicidecum la anularea postului. Ci prin el se mustră rătăcirea vechilor eretici, de pe acea vreme (gnosticii), care asemenea vouă fiind orbi și rătăciți, opreau cu desăvârșire căsătoria și mâncarea de carne. Iar acest lucru nu-l făceau pentru o vreme, cum facem noi în vremea postului, ci pentru totdeauna opreau căsătoria, spre a nu se înmulți «materia», iar carnea o socoteau ca pe ceva necurat. Așadar, înțelegeți voi sectarilor și treziți-vă din somnul rătăcirii voastre, pentru că în citatul adus de voi aici, nicidecum marele Apostol Pavel nu se împotrivește postului, ci aduce lămuriri acelor rătăciți eretici «gnostici», care tulburau pacea Bisericii lui Hristos, așa cum faceți și voi astăzi. Oare cum ar fi putut marele Apostol Pavel să vorbească împotriva postului, dacă el în toată vremea vieții sale a postit și s-a nevoit (Fapte 9, 9; 13, 3; II Cor. 6, 5, ș.a.)?
Sectarul: Postul este ceva indiferent, neutru; nu este nici bun, nici rău, și, ca atare, prin el nu ne putem face noi mai plăcuți lui Dumnezeu. Apostolul grăiește lămurit: Nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca, nu ne prisosește, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipsește (I Cor. 8, 8). Pentru că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie întru Duhul Sfânt (Rom. 14, 17). Iată de ce nu este nici un păcat a nu ține post. Cine îl ține nu face rău și cine nu-l ține, iarăși nu face rău; nici a-l ține nu este vreo virtute, nici a nu-l ține nu este vreun păcat.
Preotul: Așa ți se pare dumitale, dar deloc nu este așa. Iarăși ai adus un citat din Sfânta Scriptură prin care voiești a te justifica în fața postului. Zici că postul pe nimeni nu face mai plăcut lui Dumnezeu. Cine te-a învățat astfel de erezii? Cine a făcut pe niniviteni să nu piară și să întoarcă hotărârea cea dreaptă a lui Dumnezeu spre milă, dacă nu postul? Așadar postul și pocăința au făcut pe Dumnezeu să Se milostivească și să nu piardă pe cei peste 120.000 de oameni care au postit împreună cu vitele lor și cu împăratul lor și boierii lui (Iona 3, 5; 4, 11). Au nu cu postul și cu rugăciunea a bineplăcut David, împăratul și proorocul lui Dumnezeu, după căderea lui în desfrânare și ucidere? Auzi ce zice: Genunchii mei au slăbit de post (Ps. 18, 23) și iarăși: Că cenușă ca pâinea am mâncat (Ps. 101, 10). Și în alt loc: Iar eu, când mă supărau aceia, m-am îmbrăcat în sac și mi-am smerit cu post sufletul meu (Ps. 34, 12–13). Au nu cu postul au plăcut cei trei tineri lui Dumnezeu și nu i-a ars cuptorul Babilonului (Daniel 1, 8; 3, 25–26)? Au nu cu postul a închis Daniel gurile leilor în groapă (Daniel 6, 23–24)? Dar nu ajunge vremea și nici nu este aici locul a-ți arăta câți dintre oameni s-au făcut plăcuți lui Dumnezeu cu postul; și mai zici că pe nimeni postul nu-l face mai plăcut lui Dumnezeu.
Apoi să știi că amândouă aceste citate pe care le-ai adus aici ca mărturie împotriva postului nu se referă deloc la oprirea de a posti, ci la oprirea de mâncare de carne jertfită idolilor (vezi contextul ambelor citate: I Cor. 8, 10; 10, 25–27). Vezi acolo că cei ce s-au scandalizat de mâncarea celor jertfite la idoli erau iudeo-creștinii, care încă țineau cu mare strictețe la Legile Vechiului Testament cu privire la mâncăruri (Lev. c. 11; Deut. c. 14). Aceștia nu mâncau carne jertfită idolilor și voiau să oprească și pe creștinii proveniți dintre păgâni de la acest lucru; cu acest prilej marele Apostol Pavel a scris cele de mai sus, pe care dumneata ca și toți sectarii le tâlcuiești sucit și rău.
Sectarul: Nici postirea nu este folositoare și nici nepostirea nu este vreun păcat; pentru aceasta cei ce postesc nu trebuie să osândească pe cei ce nu postesc, după cuvântul apostolului: Cel ce mănâncă, să nu disprețuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă, să nu judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine ești tu, ca să judeci pe sluga altuia?... Și cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, pentru că mulțumește lui Dumnezeu; și cel ce nu mănâncă, tot pentru Domnul nu mănâncă și mulțumește și el lui Dumnezeu (Rom. 14, 3–6). Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare sau la lună nouă sau la sâmbete, care sunt umbră celor viitoare, iar trupul, al lui Hristos (Col. 2, 16–17). Astfel, nici ortodocșii nu sunt îndreptățiți a aduce vreo învinuire celor cărora legea lor – bazată pe cuvântul apostolului – nu-i obligă să postească, și nici a-i condamna, așa cum fac ortodocșii care se țin a fi drepți.
Preotul: Și în citatele acestea, ca și în celelalte de mai sus, dumneata nu ai nici un fel de dreptate și înțelegere; întâiul citat, ca și cele pe care le-ai invocat mai înainte, nu oprește și nu anulează postul. El vorbește numai despre deosebirea dintre mâncăruri oprite și neoprite, sau curate și necurate, potrivit rânduielilor – acum desființate – ale Vechiului Testament. Iar în citatul al doilea se combate părerea iudeo-creștinilor care învinuiau pe cei dintre păgâno-creștini că mănâncă din carnea cea jertfită idolilor; iar marele Apostol Pavel le arată că de acum înainte să nu se mai facă deosebire între mâncăruri, deoarece pentru mântuire acest lucru nu mai are nici o însemnătate, știut fiind că în Noul Testament nu mai există nimic necurat. Deci chestiunea în cauză era de a aplana și a liniști tulburările, neînțelegerile și conflictele care se iviseră între iudeo-creștini și păgâno-creștini, în special în privința mâncării și în general în problema obligativității și a neobligativității Legii Mozaice în creștinism. Contextul și textele paralele lămuresc îndeajuns despre ce este vorba în cele invocate de dumneata.
Dacă voi sectanții ați citi Sfânta Scriptură cu atenție, totdeauna, din analiza contextelor – făcută cu chibzuință duhovnicească – ați înțelege clar și textele care sunt în legătură cu ele și nu v-ați rătăci. Dar voi citiți numai textul singur și vă mulțumiți cu părerea și înțelegerea voastră despre el, și de aici vă vine vouă tot eresul și rătăcirea pe care apoi o semănați în urechile altora, și vai de cei ce vă ascultă, căci împreună cu voi vor merge în Gheena.
Sectarul: Postul adevărat este numai cel zis «negru», care constă în reținerea totală – pe un timp determinat – de la orice mâncare și băutură. Iar acest post se ține după libera alegere, după împrejurări și după posibilitatea fiecăruia, dar nicidecum în zile rânduite de alții sau în anumite răstimpuri ale anului, așa cum faceți voi, ortodocșii.
Preotul: Nici Biserica noastră nu osândește postul «negru»; dimpotrivă, îl recomandă ca având bune temeiuri biblice. Dar, fiindcă acest fel de post este foarte greu și nu fiecare om îl poate practica – din diferite motive fizice și igienice –, Biserica a rânduit ca numai celălalt fel de post, care de asemenea are temeiuri biblice, să fie obligatoriu pentru fiecare creștin.
Sectarul: Ce mărturii și temeiuri biblice are postul vostru, al ortodocșilor? Deoarece voi ați pus o mulțime de posturi în diferite vremi ale anului și prin aceasta ați împovărat cu grele sarcini poporul creștin care, dacă ar ține atâtea posturi – rânduite de conducătorii Bisericii –, apoi ar trebui aproape tot timpul anului să postească. Dar acest lucru l-ați pus numai pe popor, căci voi – preoții și arhiereii voștri – sunteți fariseii și cărturarii de altă dată, că puneți poveri grele și nici cu degetul vostru nu le ridicați, fiindcă voi nu faceți din cele ce ziceți; știm noi că popii și cei mai mari ca ei nu postesc, dar pe umerii poporului pun sarcini cu anevoie de purtat (Matei 23, 3).
Preotul: Nu sunt deloc fără temeiuri scripturistice și tradiționale posturile rânduite nouă de Biserică. Dimpotrivă, noi avem temeiuri foarte bune și numeroase în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție despre sfintele noastre posturi. Dumneata citește și vezi în Sfânta Scriptură că și în Vechiul Testament exista o anumită rânduială în ceea ce privește vremea posturilor, căci erau anumite răstimpuri de peste an în care se făceau diferite posturi. Astfel:
1. Se postea de două ori pe săptămână (joia și lunea) în amintirea suirii și coborârii lui Moise de pe Muntele Sinai cu Tablele Legii. Fariseul din pilda Mântuitorului se lăuda de asemenea că postește de două ori pe săptămână (Luca 18, 12), vrând să spună prin aceasta că el ține cu strictețe rânduiala privitoare la ținerea postului și că, prin aceasta, e plăcut lui Dumnezeu. Postul lui era însă numai trupesc, deoarece sufletul lui era plin de mândrie, fapt pentru care postul lui trupesc nu-i era lui de nici un folos;
2. Se postea în ziua împăcării (în 10 ale lunii Tișiri) după cum Însuși Dumnezeu a rânduit: Și aceasta să vă fie vouă lege veșnică: în luna a șaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiți și să nu săvârșiți nici un fel de muncă..., căci în această zi se va face pentru voi ispășire, ca să vă spălați de toate păcatele voastre și să fiți curați înaintea Domnului (Lev. 16, 29–30). Acest post este amintit și în Noul Testament (Fapte 27, 9);
3. Mai existau apoi și alte zile sau răstimpuri fixe la care era rânduit post după cuvântul Domnului prin proorocul: Așa zice Domnul Atotțiitorul: Postul din luna a patra, a cincea, a șaptea și a zecea să fie pentru neamul lui Iuda, zile de bucurie și veselie și sărbători luminate... (Zah. 8, 19).
Așadar ca și în Vechiul Testament, și în cel Nou, Sfânta Biserică a rânduit anumite răstimpuri și zile în care postul să fie obligatoriu pentru toți creștinii, ca astfel și în privința aceasta să fie o bună rânduială după cuvântul apostolului: Toate să se facă cu bună rânduială și cu bună cuviință (I Cor. 14, 40), căci Dumnezeu nu este Dumnezeul neorânduielii (I Cor. 14, 33).
Iar cât privește cele ce ai zis dumneata, că preoții și arhiereii noștri nu postesc, acesta nu este lucrul nostru de a-i judeca, că scris este: Nu judecați și nu veți fi judecați (Matei 7, 1; Luca 12, 14; I Cor. 4, 5). Noi avem poruncă de la Hristos să facem cele ce spun conducătorii Bisericii, dacă vrem să ne mântuim (Matei 23, 2).


Ora este GMT +3. Ora este acum 00:24:45.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.