Nu chiar asa; mai degraba la manastire inveti "din greu" sa-ti placa (ori)ce lucrezi, si multi, prin rugaciune si ascultare(supunere), chiar reusesc.

Nu de asta, ci pentru ca asa se aleg calugarii... doar cei care au o dorinta maxima de a face asa ceva.

Altceva nu ai ce sa cauti acolo, pentru ca nu e de tine. Nu est epentru hobisti.

Mai citeste putin patristica, este in carti, trebuie doar sa citesti putin nu e nevoie de vedere cu duhul pentru ceva ce este public

Cam asa ceva. Dar daca nu-ti place sa curati la vaci si te trimite nu poti zice nu. Asa candidatul nostru de mai sus la calugarie nu cred ca face fata.

Asa cred si eu ca nu o sa stea prea mult chiar daca indrazneste sa mearga.

Dragă Ishryn
 

Chiar dacă nu mergi la mănăstire să devi călugăr propriu-zis, sub ascultare de mai mare, cu jurământ şi tundere sau fără, călugăria nu poate fi exclusă din viaţa creştinului. Orice creştin, cu atât mai mult creştinul-ortodocs, căsătorit sau nu, are sfânta datorie să-şi călugărească viaţa, ca măcar la bătrâneţe să fie asemenea călugărilor. Nu mă refer că ar trebui să poarte negru, haina cea neagră sau de sac a lor, barbă lungă şi plete lungi, se poate tunde că e voie ci mă refer la haina credinţei... în Dumnezeu.

Deci că te duci sau că nu te duci, că munceşti în lume sau într-o mănăstire, e bine să asculţi de Domnul care ne-a cerut tuturor creştinilor să ne călugărim viaţa.

Ce înseamnă asta?

Păi orice călugăr are trei făgăduinţe şi voinţe de urmărit în iubirea lui de Dumnezeu şi de aproape:
-ascultarea de mai mare (şi de mai mari până la Dumnezeu)
-sărăcia (strânge doar pentru a avea în împărăţia cerurilor)
-neprihănirea-fecioria-sfinţenia (nu caută cunoaşterea gLhumii ci cunoaşterea Domnului urmându-L până la sfârşit întru răbdarea tuturor patimilor)

Deci oriunde te-ai afla, dacă simţi o înclinaţie a inimii spre acestea atunci poţi să le împlineşti liniştit şi vei dobândi pace pentru sufletul tău, unde suflet înseamnă minte, inimă şi duh-cântec-suflet.

Asa cum spui, Dumnezeu nu discrimineaza pe nimeni, pentru ca Dumnezeu cheama la El pe toti, asa se cuvine sa simtim toti acea inclinatie a inimii, caci daca eu nu simt inseamna ca dorinta mea este sa ignor ceea ce El imi pune in inima:

38. Ei vor fi poporul Meu şi Eu le voi fi Dumnezeu.
39. Şi le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine în toate zilele vieţii, spre binele dar şi spre binele copiilor lor după ei.
40. Voi încheia cu ei legământ veşnic, după care Eu nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi voi pune frica Mea în inima lor, ca ei să nu se mai abată de la Mine.(Ieremia 32,38-40

Se prea poate ca eu sa fiu (pre)dispus sa umplu inima mea cu prea multe "griji lumesti"(atractii) din cauza carora inima mea sa nu mai fie atenta la chemarea de fiecare zi, vesnic actuala, a Domnului.

A fi călugăr creştin sau doar un creştin înseamnă să-l iubeşti pe Iisus şi să ţii cu El în orice împrejurare. Să fii cu El, să ţii cu El, să-ţi fie frică pentru ca nu cumva să piardă echipa Lui din cauza ta, echipa cea bună din care faci şi tu parte şi care luptă din greu cu lumea, cu pacatele, cu răul şi satana. Toată ziua şi noaptea dacă n-ai ce face iubeşte-L pe Iisus, vorbeşte cu El, te roagă Lui, spune-i toate necazurile şi pacatele şi greşelile tale şi te linişteşte împreună cu El. Dacă ai ce face, atunci ascultă şi lucrează împreună cu El iubindu-L. Iubeşte-L mereu câte zile ai de suferit pe pământ, iubeşte şi suferă alături de El.

Deşi e cel mai suimplu şi mai uşor să-L iubeşti pe Iisus pentru că e cel mai bun şi mai sfânt şi mai cuminte şi e normal ca să-l uibeşti pe cel ce merită cel mai mult a fi iubit şi de care ni s-a poruncit de la Tatăl să ascultăm, totuşi e şi cel mai greu să-L iubeşti cu Adevărat, pentru că iubirea şi mila cere să-l iubeşti mai ales la greu, când toată lumea îl bate sau îl chinuie sau îi reproşează ceva şi atunci e foarte greu să rămâi în iubire împreună cu Păstorul cel blând şi bun răbdând alături de El până la sfârşit ca să nu se confirme şi cu tine durerea asta: ''Bate-voi păstorul şi oile se vor risipi'' căci dacă se confirmă înseamnă că ai ajuns un fiu risipitor care pleacă aşa ca tot omul în lume să-şi facă avere şi să-şi facă un nume mare... fără Dumnezeu, sau se ascunde în haine călugăreşti sau preoţeşti de unde bate ca un terorist oile cele mici şi iubitoare de Dumnezeu.

Deci cine este creştin cu adevărat sau călugăr creştin ăla îl iubeşte pe Iisus Hristos mai ales la greu rămânându-i alături în chinuri şi suferinţe fără să sară la bătaie şi fără să schimbe echipa trădând sau ridicându-se la bătaie contra lui Iisus.

Botezul asta înseamnă, dacă în Hristos ne-am botezat şi în El ne-am îmbrăcat atunci mai ales la greu suntem în echipa Lui, în Cuvântul lui Dumnezeu şi îl iubim pe Iisus ca nişte coechipieri mai mici ai Lui care ţinem la El ca nu cumva să piardă vreo bătălie echipa pe care o antrenează.

Un creştin ţine cu Iisus şi prin asta se dovedeşte că e botezat, că-L iubeşte şi ţine cu Iisus!

Daca cauti un "job" este cel mai greu job de pe pamant. Daca urmezi o vocatie e altceva. Este o modalitate simpla, sa afli daca esti sau nu facut ptr calugarie.

Imi aduci aminte de o colega de birou care o macina gandul sa plece in strainatate , ca au plecat nenumarati cunoscuti si ea ? De ce sa nu mearga??? La un moment dat si-a luat concediu ,a mai adaugat de pe anul trecut alte zile de concediu ramase+ neplatit si a stat 3 luni in Italia. Cand a venit s-a lamurit cu gandul asta. Mi-a spus ca a avut o "zgripturoaica" de baba si ca nu se mai duce Doamne fereste, ca are batrana ei acasa(bunica era in viata pe atunci) si ca comparativ cu cea din Italia ea e o sfanta.

Tot asa du-te intr-o manastire ptr cateva saptamani sau luni, fa ascultare si te lamuresti esti sau nu ptr viata asta. Dumnezeu sa iti ajute!