Frica - este produsul unei credinte slabe?
 

Pentru inceput, am cautat sa vad daca mai exista un subiect asemanator si nu am gasit, in cazul in care m-am inselat, imi cer scuze.
Intr-un moment sau altul al vietii sunt sigura ca toti ne-am confruntat cu stari de frica, provocate de diferite evenimente: in caz de operatie, de boala in general, de moarte, de intuneric sau de orice vietate s.a.m.d.
Eu ma confrunt cu o problema din punctul meu de vedere, cu o frica de intuneric. De multe ori am pus aceasta stare pe seama unor povesti despre diavoli si vraji (se intampla de multe ca la reuniunile nepotilor, bunicii mei sa ne impartaseasca intamplari din tineretile lor care implicau si aceste subiecte). Mergand pe la bunici se intampla sa ies si sa ma intorc singura acasa, dar numai eu stiam prin ce treceam. Acum nu sunt in stare sa merg pe la 11 noapte singura pe drum de tara care e pustiu, mai bine evit sa ies. Ma rog neincetat in gand, dar frica nu trece, ca si cum cineva ar fi in spatele meu si oricand poate sa apara. Adesea simt o raceala pe sira spinarii si cand ma duc din dormitor la bucatarie, mai ales daca stiu ca nu e nimeni treaz in casa (se intampla uneori). Aceste stari i le-am explicat unui calugar si i-am zis ca citind mult si vazand ce face diavolul mi s-a accentuat starea iar la culcare am nevoie de o lumina sa pot adormi asa ca programez televizorul sa se inchida si nu mi-a dat o explicatie, doar mi-a zis sa inlocuiesc televizorul cu o candela pe care sa o tin tot timpul aprinsa.
Ziua merg singura si prin padure daca e, oriunde, dar nu pot noaptea. Insotita de cineva nu am stresul asta, dar singura, desi incerc sa ma autoeduc nu reusesc, ca de fiecare data cand sunt singura se intampla ba sa miaune o pisica, mai apare un caine sau mai pocneste ceva si simt ca-mi iese inima din piept. Poate si prietenii care mi-au povestit diferite evenimente ciudate, gen ca a vazut-o pe sor-sa la geam, i-a facut din mana si cand a ajuns acasa nu era nimeni, si plangand pe langa usa o vede pe sor-sa venind de la cumparaturi impreuna cu mama sa, si inca multe altele.
Incerc sa gasesc o explicatie, am fel si fel de variante.
Ma inspaimanta ideea ca aceasta frica e produsul unei credinte slabe!
Mentionez ca incerc sa ma rog cat mai mult si sa urmez invataturile din credinta ortodoxa, cu tot ce implica.

Parerea mea :mica ti-e credinta Diana, daca ti-e frica de diavol/vraji/tot felul de povesti de babe,in asa hal incat sa intrii in panica noaptea!
Pai inseamna ca nu ai credinta, nu crezi ca PUTEREA lui Dumnezeu e mai mare decat orice cornila de pe lumea asta.Si te mai intreb ceva :daca o ai pe Maica Domnului, DE CE SA-TI MAI FIE FRICA?????????
Plus ca frica iti va imblonavi rinichii!Si inca ceva : de ce ti-e frica,nu scapi!Asta inseamna ca te autotorturezi!Gandul tau de frica fiind atat de puternic,se va materializa intr-o zi.Si ai sa vezi o creanga la geam si vei putea sa juri ca ai vazut diavolul.Mai faci si stop respirator!Asa ca draga mea..incearca sa te controlezi.NU ARE DE CE SA-TI FIE TEAMA DE INTUNERIC!

Diana, atunci cand te incearca astfel de stari de frica adu-ti aminte de cuvintele prorocului David:"Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?"

Nu mi-e frica de vraji, adica nu am nici un stres cu ele.
Nu stiu exact cum sa-ti explic, e ca o boala, parca e ca atunci cand ti-e teama de a face injectie. Nu stii de ce, dar iti este. Cam asa e. Nu este o chestie permanenta, se intampla uneori.
Ba cred, sincer cred. Nu stiu cum sa explic sa ma fac inteleseasa. Nu e o frica de ceva anume, ci o frica in general. Nu fac nimic special cand ma ia aceasta stare. Pur si simplu zic o rugaciune.
Faza este ca de multe ori, cand eram copil si mergem la matusa mea, unchiul meu ma astepta de fiecare data dupa poarta si cand ma apropiam aparea ca de nicaieri si tipam cat ma tinea gura. Cred ca facea asta de cel putin 3 ori pe saptamana si eu pana la vreo 19 ani am stat pe acolo, la tara. Faza asta o facea mai ales cand veneam noaptea cu fiica-sa de undeva. Poate si asta e o cauza.

Pai asta incerc sa inteleg, daca mi-ar fi frica de ceva anume, as cauta leac, m-as duce la manastire ca sa nu-mi mai fie frica. Da nici eu nu stiu de ce anume imi este, ca sunt constienta ca nu se poate intampla nimic. E involuntar, ca si cum subconstientul meu isi mai aminteste cateodata ca trebuie sa-mi fie frica.

ofofofoffofff din ce povestesti aici si pe celalat topic despre cuvinte, imi dau seama ca ai fost intoxicata cu tot felul de povesti cu bau-bau sub diferite forme...uneori chiar unchiul facea pe bau-bau,pe dupa poarta,nu?:-)..Poate ai si fobie de intuneric dar oricum frica ta se bazeaza doar pe imaginatie...Esti singura care poti sa lupti impotriva ei, prin autocontrol in primul rand,prin constientizarea ca nu ai de ce sa-ti fie frica.Si apoi iti dau un sfat : nu mai asculta povesti ca stirile de la ora 5, ca nu-ti fac bine deloc....
Credinta si rugaciune!
Maica Domnului sa te tina sub Sfantul Ei Acoperamant!

Nu urmaresc stirile in general. Asta cu povestile cam asa e, povesteam tot felul de tampenii, de fapt altii povesteau si eu ascultam, ma gandesc ca au ramas undeva reprimate si imi mai apar in cap. E ciudat ca nu e o stare permanenta, de exemplu o perioada am facut naveta la facultate si veneam singura in tren pe la 11 noaptea si mergeam pana acasa printre blocuri pe intuneric si nu simteam nimic.
Am uitat sa mentionez ca mai am prostul obicei sa ma mai uit la filme de alea horror :D
Poate e ca o claustrofobie, se poate? Cam ca atunci cand stai in lift si se blocheaza si incepi sa devii isteric, ca nu suporti spatiile inchise. Cumnatul meu e dascal si are rau de spatii inchise, in masina nu poate sa mearga pe bancheta din spate. Ar putea fi asociata si asta ca o lipsa de credinta?

Acum ai spus tot,de la filmele de groaza iti vine...
Asta-i masochism sa fi fricos dar sa privesti filme de groaza!Nu numai ca-i masochism dar este si un afront adus Lui Dumnezeu,esti mai interesata de duhurile rele ale lui satan,decat de El...Nu vreau sa te simti jignita intr-u catva,am trecut si eu prin aceleasi stari-primul meu Halloween in SUA l-am petrecut ca astia,vizionand 3-4 filme de groaza...rau am facut,s-a instalat o stare de frica patologica,frica de intuneric,de singuratate-abia adormeam dupa rugaciuni si cantari bisericesti,imaginile din filme ma bantuiau...anul asta nici nu am mai vrut sa cumpar bomboane pt copii,nu mai dau 2 bani pe sarbatorile lor cu draci si spirite!

Incearca pt reversul experientei,sa vizionezi filme cu ingeri,Iisus,minuni ale Lui Dumnezeu!
Si retine,frica vine de la diavol!!!

Ce stiri de la ora 5,Melissa?
Nu vezi ca fata este horror addict???

Da, inteleg ce zici si cam asa este. Sunt singura vinovata si recunosc. Sper sa fie asta cauza, ca nu ma mai uit niciodata, mai ales ca dupa ce mi-ai zis sigur imi va ramane intiparit in minte. De cate ori am sa vad vreo secventa am sa-mi amintesc de vorbele tale Yasmina.
De cand m-am maritat nu am mai experimentat aceste stari, poate pentru ca nu am fost niciodata singura. Acest subiect as vrea sa zic ca tine de trecut, dar as vrea sa stiu sa-l evit pe viitor.
Sunt sigura ca de acolo vine si nu din alta parte, dar cred in puterea rugaciunii, nu ma rog ca sa imi ocup timpul, incerc la slujbe sa nu fiu distrasa, imi place muzica bisericeasca si ma chinui sa fac ceva pentru sufletul meu si al celor din jur.
Multumesc de sfat, dar am inteles ca nici filmele cu Domnul nostru Iisus nu sunt indicate, asa mi-a zis preotul, sa le evit pe toate. M-am uitat la Ostrovul si mi-a placut.
P.S. Nu sunt dependenta de filme de groaza, in viata mea m-am uitat la cateva, le numar pe degete, imi plac filmele de dragoste si comediile romantice.