IMO Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Preot ortodox, dizident şi luptător pentru drepturile omului român



Marti, 21 Noiembrie 2006, la orele 1:10 pm (EST) - praznicul Intrarii in Biserica a Maicii Domnului-, cunoscutul si mult indragitul parinte prof. Gheorghe Calciu Dumitreasa, a trecut la cele vesnice. Dumezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in corturile dreptilor.

Părintele Calciu (n. 23 Noiembrie 1925 - m.21 noiembrie 2006) este unul dintre acei luptători anticomunişti care au mărturisit credinţa lor in ideea naţională şi în Hristos, cu însuşi sângele lor. A îndurat peste 21 de ani de închisoare sub comunişti (1948-1964, 1979-1984), experimentând şi furia iadului reeducării din puşcăria pentru studenţi de la Piteşti (1949-1951), unde a devenit reeducator.

In urma amnistiei generale din 1964, părintele Gheorghe Calciu a fost eliberat. A urmat Filologia şi Teologia, fiind învestit cu harul preotiei, si incercand simultan sa obtina un doctorat in teologie, dar autoritatile comuniste nu i-au dat voie sa isi sustina teza la sfarsitul cursurilor. Ca profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Bucureşti, a continuat sa se răzvratească împotriva sistemului. Momentul in care îşi asumă rolul de tribun acuzator la adresa regimului este 1 mai 1977, la dărâmarea Bisericii Enei din Bucureşti, pe locul careia se voia cladirea unei crasme.

Predicile sale de la Biserica Radu-Vodă, unde slujea, adresate in special tinerilor, i-au atras o noua condamnare abuzivă, in 1979, care determina un val de proteste din partea exilului romanesc. În ajutorul său se ridică intelectualii din exil Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. După intense presiuni internaţionale venite din partea liderilor lumii cum ar fi Margaret Thatcher, Ronals Reagan, Papa John Paul II, în 1984 a fost eliberat, iar în 1985 i s-a impus să părăseasca definitiv ţara.

In exilul din SUA, si-a continuat lupta in numele lui Dumnezeu şi eforturile pentru apararea intereselor românilor, fiind autorul ideii Romfest si fiind unul din fondatorii evenimentului bienal - cea mai mare sarbatoare a romanilor de pretutindeni -, al carui Comitet International îl conduce.

Părintele Calciu slujeşte la Biserica Ortodoxă Română "Sfânta Cruce" din Alexandria, Washington D.C., face drumuri in Romania pentru participare in evenimente religioase, si a catalizat recent intemeierea unei noi biserici pentru Romanii din zona Washington DC - Biserica Sf. Andrei.

Opera

* Şapte cuvinte către tineri (Ed. Anastasia, Bucureşti, 1996)
* Christ is calling you. A course in catacomb pastorship (St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina/California, 1997)
* Rugăciune şi lumină mistică. Eseuri şi meditatii religioase (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998)
* Războiul întru cuvânt (Ed. Nemira, Bucureşti, 2001)
* Homo americanus. O radiografie ortodoxă (Ed. Christiana, Bucureşti, 2002). Sursa.

Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii in Imparatia Sa!Biserica ortodoxa a pierdut un mare duhovnic,dar a castigat inca un mucenic si un rugator in ceruri.Pe multi a folosit atat cu rugaciunea,cu sfatul,dar mai ales cu pilda vietii sale care a fost un exemplu de credinta de curaj si jertfa.CU SFINTII ODIHNESTE DOAMNE SUFLETUL ADORMITULUI ROBULUI TAU GHEORGHE PREOTUL!

Am ramas mai saraci-a mai luat Domnul un sfant dintre noi...Dumnezeu sa-L odihneasca intru cele vesnice!

Imi pare rau ca n-am avut fericirea sa vorbesc cu par. Calciu. A fost un om care s-a ridicat de undeva de unde nu stiu daca ar mai fi putut ( ma refer la perioada reeducarii cand era temut ca un mare reeducator si care a ajuns ce a ajuns acum ). Cat despre perioada reeducarii Par. Calciu si-a indreptat greselile cu viata pe care a adus-o. Un mare Sfant Parinte.

AMIN!

Iubitii mei credinciosi,

"Dumnezeu m-a certat dar mortii nu m-a dat".
Desi eram bolnav nu m-am dus la medic ci am hotarat sa ma duc in tara sa-mi iau ramas bun pentru totdeauna de la preotii mei care mi-au fost elevi la seminar, de la neamurile mele, de la monahii si monahiile pe care iam cunoscut si de la locurile acestea in care am ingropat o comoara de sasezeci de ani de suferinta si de bucurii spirituale.
Eram sonvins ca nu ma voi mai intoarce in America si ca voi muri aici. M-a bucurat foarte mult valul de simpatie, de dragoste si de rugaciune din partea a sute si mii de persoane care m-au vizitat sau trimis vorba prin altii; si de faptul ca preoti din Bucuresti si din alte provincii ale tarii, inclusiv Bucovina au venit sa ma vada si sa siujeasca Sfantul Maslu aproape zilnic pentru mine.
Poate ca Dumnezeu a vrut sa inteleg ca ceea ce am facut eu, cu ajutorul Lui, a fost bine, si dau slava Domnului ca mi-a spulberat indoielile pe care le aveam in privinta afirmatiilor din predicile mele si a tonului lor. Aveam indoieli in privinta metodei pe care am folosit-o si stiu acum ca nu am ales-o pe cea mai buns dar Dumnezeu a deschis inimile oamenilor ca sa fie mai induratori cu mine.
In momentul in care va scriu aceasta scrisoare doctorii mi-au spus ca situatia mea s-a imbunatatit si ca aceasta este tot ce pot face ei pentru mine; ceea ce urmeaza de acum inainte tine de lnstitutul de cancer, tratament care poate da rezultate sau poate esua, dupa cum Dumnezeu a decis sorocul.
Vreau sa va marturisesc dragostea pe care o am pentru voi toti si va cer iertare pentru orice greseala am facut, ca cine poate spune ca este fara greseala?!.. ..
Totusi va scriu aceasta scrisoare cu gandul ca daca nu voi ajunge viu in America, prin ea sa va ajunga la urechi marturisirea aceasta de dragoste si de iertare...
Dar acum vreau sa multumesc inca o data tinerilor din comitetul parohial, care cu sacrificiu si cu un curaj sfant au pomit acest proiect al construirii unei noi biserici si continua sa-l sustina in ciuda faptului ca suntem saraci si ca posibilitatea de a reusi nu este prea clara. Dar Dumnezeu va pune mila Sa si va trimite ingerii, pazitorii bisericii si pe patronul ei Sfantul Apostol Andrei, cel Intai chemat, crestinatorul romanilor, ca sa ne scoata din toate impasurile.
Sunt unii dintre dumneavoastra care cred despre ei ca sunt mai buni si judeca, iar acest lucru nu este ingaduit. Umilinta si smerenia sunt cheia tuturor virtutilor. Ce-ti pasa tie - spune Sfantul Apostol Pavel - daca sluga aproapelui tau sta sau cade, daca sta, pentru el sta, iar de cumva cade, pentru el cade. Cine priveste cu ochi duhovnicesc inlauntrul lui nu va zice niciodata: "eu sunt drept"; aceasta afirmatie o face vamesul; ci, cuprins de jalea pacatelor pe care le descopera intru el va spune impreuna cu Sfantul Simeon Metefrastul: "eu sunt cel mai mare pacatos".
Nimeni in lumea asta nu este fara de pacat. Unul singur este, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care n-a avut nici pacat, nici macar pravalirea spre pacat.
Scriu aceasta scrisoare cu o anumita indoiala, in sensul ca nu am certitudinea ca voi ajunge viu la Washington, nici certitudinea ca voi muri inainte de a atinge pamantul Americii. O scriu de aceea intr-un stil putin ambiguu, adica si pentru una si pentru cealalta posibilitate.
Ar trebui sa pomenesc pe fiecare dupa nume cu multumire si dragoste caci voi ati fost copiii mei iubiti si bucuria zilelor mele. Ar fi insa prea lung si ma simt obosit...
Binecuvantarea Domnului sa fie peste voi toti cu al Sau Har si cu a Sa
iubire de oameni. Amin.

Preot Gheorghe Calciu

31 octombrie 2006
Spitalul Militar Bucurestiti

Nota: Cateva fragmente au fost extrase nefiind relevante unei audiente generale.

O chestie frumoasa... Par. Calciu a intrat in Biserica biruitoare in aceeasi zi in care Maica Domnului a intrat in Templu. Ar trebui sa dea de gandit aceasta coincidenta.