Este credinta un dar al Duhului Sfant? Credinta se castiga putin cate putin sau exista dintru inceput? Astept pareri.

Daca intrebi un ateu ce a devenit credincios cum a facut de s-a schimbat, el iti va raspunde ca un pic cate un pic Dumnezeu i-a "deschis ochii", asa ca iti pot spune despre credinta faptul ca ea se dobandeste in timp, nu din prima, pt. ca exista 3 trepte ale credintei: incepatorii, sporitii si desavarsitii.

probabil ca este si un dar al Duhului Sfant. :) dar Duhul Sfant S-a pogorat abia dupa ce Iisus S-a inaltat...
si credinta in Dumnezeu a existat de la inceputul omenirii.

despre cum se "castiga" credinta... iti recomand sa citesti Vietile Sfintilor... cate vieti vei citi atatea moduri vei cunoaste... sunt foarte multe.
iti dau cateva exemple. Sf Ioan Botezatorul L-a cunoscut inca din pantece. altii il cunosc pe Dumnezeu ink din copilarie datorita parintilor sau a celor apropiati sau.. cine stie. altii printr-o minune dumnezeiasca... aici ti-l amintesc pe Sf Ap Pavel care, desi a fost capul criminalilor, ii omora si ii chinuia pe crestini in ultimul hal, intr-o clipa printr-o minune a crezut in Dumnezeu (si nu in timp, ci pe loc).
altii l-au recunoscut pe Dumnezeu in ultima clipa a vietii si l-au marturisit... vezi unul din cei Sfinti 40 de Mucenici.

ai pus o intrebare atat de... generala, incat se poate vorbi foarte mult. :)

si una si alta. ca orice realizare, este 99% transpiratie si 1% inspiratie, care numai impreuna fac intregul :)

ei,:25::25: ema... ce mai zici, te-ai mai lamurit cum e cu credinta?

Credinta este ceva uman si a existat de la inceputul omenirii si are de-a face cu functionarea mintii umane.

Nu trebuie Sfantul Duh, ca sa crezi. Si oameni de alte religii au credinta in proprii lor zei. Chiar si ateii au credinta in anumite lucruri, desi nu mai cred in Dumnezeu si probabil nu sunt constienti de aceasta. Ramane doar de discutat, daca este ceva bun sau ceva rau.

Nihil sine Deo!
 

Credintza este Darul prin care nu potzi sa faci nimic fara Hristos in taina! shi nu pentru slava de la oameni ori pentru ochii sau urechile shefului.

Dar nu ca slogan shi sa crezi inshelandu-te ca asha ar fi ci duhovniceshte... sa traieshti in ascultare shi in Duhul... Duhul Tau cel bun care ma va povatui la pamantul dreptatii... pamantul sfant.

Credinta e un dar
 

A fi creat dupa chipul lui Dumnezeu inseamna a tinde spre asemanarea cu El. Dumnezeu a pus in noi tendinta de a ne deschide celui ce ni se comunica. Insa, acesta dispozitie nu este pur pasiva, adica asteptare, ci este activa, ea este cautare.

Si comu­nicarea cu aproapele se bazeaza pe credinta. Daca nu cred in el, daca nu-l consider serios, nu iau de buna cuvintele sale. Deci, sensul credintei sta in adevar; ea este tendinta activa despre adevar. Lipsa de adevar nimiceste credinta.

Dar credinta nu cauta adevarul numai printre oameni, ci il cauta si dincolo de om si de lume. Credinta isi afla odihna in aderarea la adevarul divin.

Mai adaug ceva, si anume faptul ca Sf. Siluan athonitu ne spune foarte clar in in cartea sa "Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui" cum ca sunt 3 etape in viata unui om intors la Hristos:
1) Harul oferit in dar de Dumnezeu omului la inceput de drum in viata spre mantuire;
2) Retragerea harului
3) Redobandirea lui pe tot parcursul vietii pana la moarte.
Pentru o mai buna intelegere, citi cartea scrisa de sf. Siluan.

"Fericiti cei curati cu inima, caci aceia vor vedea pe Dumnezeu"( Matei cap 5 v .8)

Credinta se poate dobandi in primul rand treptat, prin educatie. Se poate dobandi si brusc in urma unei minuni dumnezeiesti la care asistam sau in care suntem implicati, si se mai poate dobandi si in urma unor necazuri.

Despre cele ce apartin sfinteniei ma abtin sa comentez prea mult. A fi credincios nu inseamna neaparat a fi sfant. Sfintenia este o stare de gratie divina care se poate dobandi greu si se poate pierde repede. Se cunosc cazuri de asceti care au facut minuni, apoi au cazut in mandrie si in alte pacate. De aceea suntem indemnati sa priveghem si sa ne rugam, ca sa nu cadem in ispite.

Credinta se dobandeste si prin revelatie dar cel mai greu este a pastra credinta neintinata.Calea credintei este plina de caderi,dar trebuie sa te ridici mereu

Credinta este reflectarea in minte a Adevarului aflat in suflet. Sufletul omului este o scanteie de Dumnezeu, hranita de Duhul Sfant care de la Tatal purcede. In suflet este IUBIREA de Dumnezeu. In minte ajunge doar credinta. Daca este hranita de suflet si de bunele invataturi, credinta nu poate fi decat ortodoxa. Daca nu, ea poate capata orice fel de aspecte, toate fiind ale ratacirii.

iertare
 

Dupa un necaz m-am intors la DUMNEZEU,am avut o indoiala in credinta pe care am depasi-o,am avut ganduri de hula(si acum mai am dar mai rar) dar ma rog necontenit la DOMNUL IISUS sa ma ierte si sa-mi arate calea cea dreapta.Simt cateodata ca pentru mine nu mai exista iertare ca nu merit nimic,dar apoi ma ridic si cad iar.....si tot asa dar nu vreau sa renunt... Stiu ca pot sa fiu mai buna,sper la iertare si la un coltisor de rai...

DOAMNE IARTA-NE

Nimeni nu se naste,invatat,talentat,credincios,milostiv etc.Toate aceste le descoperi in timp si le dobandesti.

Iertare exista pentru toti. Nu trebuie sa-ti pierzi nadejdea. Ridicarile si caderile si iar ridicarile sunt urcusurile si coborasurile pe care trebuie sa le trecem aici, in lume. Oricat de pacatosi am fi, daca suntem cu inima la Dumnezeu avem sansa mantuirii. Si eu sint la fel ca tine, nu sint mai breaz, dar ma straduiesc sa ma indrept si ma rog la Dumnezeu sa ma intareasca in credinta, pentru ca numai cu ajutorul Bunului Dumnezeu putem trece peste toate vicleniile raului. De la noi nu avem nici o putere.

Multumesc mult pt incurajare,Adrian

Doamne iarta-ne!

dar al Duhului Sfant
 

Credinta este un dar al Duhului Sfant.

Sunt rugaciuni care zic: "Doamne, da-mi credinta!" Putin ciudat, sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea credinta tocmai in El, in Cel caruia ne inchinam. Dar asta arata ca, oricat am crede noi, este loc de mai mult. Iar acest "mai mult" este doar o lucrare a lui Dumnezeu in inima noastra.

Sunt sfinti care indeamna: "De ce nu cereti smerenie, de ce nu cereti dragoste, de ce nu cereti credinta?!" Toate cele bune si de folos se cer, noi neputandu-le dobandi din alta parte sau prin noi insine. La fiecare Sfanta Liturghie auzim "ca toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit de sus este, pogorand de la Tine, Parintele luminilor".

Daca am putea dobandi cele sfinte, virtutile si binele faptic, prin noi insine, ce nevoie am mai avea de Hristos, de Jertfa Lui, de Sfintele Taine si de harului Duhului Sfant?! Pentru toate trebuie sa aratam ravna, iar Domnul, vazand sarguinta noastra, ne binecuvinteaza cu cele dorite.

"Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!" - Mereu este loc de mai mult.

Credinta e rezultatul lucrarii harului divin in sufletul omului. E semnul intalnirii omului cu Dumnezeu.
Pentru credinta nu avem niciun merit. De suntem credinciosi, ii datoram totul lui Dumnezeu, Celui ce, mult milostiv fiind, a atins inima noastra cu harul Sau.

Fiecare defineste credinta in functie de modul in care a dobandit-o. Si fiecare definitie este corecta.
Este sigur ca dobandirea credintei este un dar de la Dumnezeu. Chiar daca il primim in copilarie,sau la maturitate, sau chiar in clipa mortii, acest dar este nepretuit.
Eu as defini credinta ca darul vederii pacatelor mele si constientizarea ca fara Dumnezeu nu pot face nimic. Asa am perceput eu credinta . Relativ tarziu am descoperit-o si imi pare rau, caci am multe de indreptat. Totul s-a intamplat brusc la mine, am trait o drama care mi-a descoperit uraciunea pe care o traiam. Atunci am apelat la ajutorul lui Dumnezeu si am primit raspuns bun imediat.
Dar nu este totul dobandirea dreptei si adevaratei credinte caci ea trebuie pastrata , pazita cu strasnicie. Si de fapt asta este cel mai greu. Nadejdea ne este la Hristos caci fara el nu putem misca nici un pai de la pamant.

Credinta cred ca este o lumina ce coboara de la Parintele Luminilor, prin care Il "vedem" pe Dumnezeu, Cel nevazut, si prin care ne vedem si pacatele proprii (NU ale altora!!!). Cu cat lumina este mai puternica, cu atat Il "vedem" mai deslusit pe Dumnezeu si cu atat ne vedem mai negre pacatele noastre. Adica, mai stralucitor Il vedem pe Dumnezeu si mai intunecati pe noi insine. De aceea sfintii se vedeau pe ei ca fiind cei mai pacatosi, pentru ca lumina primita de ei era atat de puternica incat, prin contrast, pacatul propriu, oricat de mic era, le parea mai negru ca taciunele.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Ioana, la mine a venit brusc. A fost un fulger de lumina peste noaptea vietii mele de pana atunci. Am fost.. parte din anii mei, ateu...sau asa ceva..si credeam in dumnezeu..(o fi..n-o fi..nu eram sigura), ca intr-o forta vaga, impersonala,capricioasa, hazardanta. Credeam in bani, in mine,in prietenii mei, in relatiile mele, in esoterism, in stiinta, in fizica cuantica,in psihologie, si alte metode cu care omul cauta sa-si carpeasca amarata asta de viata.

Apoi, in urma unor serii de circumstante in viata mea...pierderi de toate felurile,deces, tradari,esecuri,dezamagiri pana la sange,etc..am ajuns sa-mi doresc moartea ca pe o mama. Tanjeam dupa ea ca dupa singura mea izbavire din infernul in care traiam, si pe care nu-l mai puteam indura.Si pentru ca moartea nu venea, m-am gandit s-o"ajut" sa vina, daca intelegi ce vreau sa zic.Insa inainte sa apuc sa trec la "fapta",a venit..in iadul meu..in loc de moarte..

Biruitorul mortii. Hristosul.

Pe care niciodata pana atunci nu L-am asociat cu Dumnezeu. Ma gandeam ca e o inventie religioasa, ca sa manipuleze masele si fraierii...

N-am crezut ca exista..cu adevarat, ca e Persoana, ca e Dumnezeu.Ca e Viu si contemporan cu mine.Ca m-a vazut si cunoscut in toti anii astia, cat am umblat teleleu...Si, Doamne, Dumnezeule, ca ma iubeste. Si ca e Bun. Singurul Bun din toate galaxiile si universurile si tot ce-o exista...Si Singurul care e pentru mine, si nu impotriva mea..

Deci,pentru mine,a fost suta la suta dar si har.Dar si har al Duhului Sfant.Pentru ca nu l-am meritat cu nimic.Pentru ca nici macar nu L-am chemat in rugaciune, cum sa te rogi cuiva in care nu crezi? Dar, marire Lui, se vede ca El crede...in noi :-).

Si apoi..presupun ca aceasta credinta primita ca dar, se solidifica, se intensifica..devine..nu stiu...devine tot mai mult o certitudine..ca o stanca..Este o relatie..cu...Dumnezeu, si ca toate relatiile,este mutuala, reciproca,si este dinamica..si nu statica..El iti zice ceva(prin scripturi, prin gura duhovnicului, a fratelui, a aproapelui,(caci poate vorbi prin oricine, daca inima ta doreste cu adevarat sa-L auda, sunt sfinti si proroci care ne spun ca au vorbit cu El..gura catre gura..) prin ganduri,prin circumstante,prin confirmari ale inimii...etc...tu aplici...vezi ca ..a avut dreptate..te bucuri...a mai crescut otzara credinta...Tu ii zici Lui...(asta e rugaciunea)...El raspunde uneori...uneori nu...:-)

Uneori esti pe langa, o dai in bara, iese rau, plangi..fugi iara la In El..in cazul meu, nu-L cunosteam,n-aveam educatie sau etica..crestina.. doar stiam ca-L cheama Isus Hristos..ca mi-a scapat viata,supranatural,ca are toata puterea peste draci.. si ca e bun..dar caile Lui, felul Lui de-a gandi, de-a actiona...de-a lucra...eram total pe langa...si numai El si cu mine stim de cate ori am dat-o in bara si m-am trezit cu capul prin ziduri...pentru ca vreau sa traiesc intr-un mod placut Lui, dar El e Dumnezeu, si Sfant..si fara greseala,si locuieste in locuri inalte..si sfintenie...(si, marire Lui..ca mai locuieste si in inimile zdrobite..si smerite) or eu sunt un om cu o fire pacatoasa, muritor, si foarte prost..Mandria, aroganta, atotsuficienta,frica, si alte pacate ce s-au lipit bine de mine in anii mei de paganism..m-au facut..prost..idiot...si uneori mi-e foarte greu sa-L percep...De aceea, o cerere constanta a mea catre El e intelepciunea..nu cea omeneasca, sau draceasca, ci aceea pe care numai El o poate da..

Dar nu conteaza atat caderile...cat sa stii ca te iubeste..si cata vreme inima ta e sincera inaintea Lui..cred ca te vei ridica...din nou...si din nou..

Pana la urma, am nadejdea asta..la Dumnezeu, fagaduita noua prin sf.ap Pavel: "Sint incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pina in ziua lui Isus Hristos."(Filipeni,1:6)

Doamne-ajuta!

In forma sa incipienta este un dar pentru toti.

Toti oamenii au "intuitia lui Dumnezeu", stiinta chiar a dovedit asta doar ca a dat "vina" pe procese biologice/neuronale.

Cum se dezvolta ulterior, este o conlucrare intre vointa omului si Harul lui Dumnezeu.

Fiecare are o parte din Dumnezeu in el.. Dumnezeu se afla in noi si tine de noi sa-l descoperim.. Asta este credinta...

Conform dogmelor este un "Dar" de la Dumnezeu care unora li se acorda si altora nu.

Dumnezeu dintotdeauna in noi!
 

Darul Sau si chemarea Sa pentru noi sunt oferite permanent de-a lungul intregii noastre vieti!


"Tu erai înlăuntrul meu, dar vai, eu însumi eram înafara mea." (Fer. Augustin)

:)
 

cautam subiectul asta de vreo ora iar ce ai scris tu aici m-a uns pe suflet...pana mai de curand eram atee... acum sunt pe undeva pe la mijloc... vreau sa ma declar credincioasa si sa ma simt pe deplin credincioasa insa sunt o groaza de ganduri... cum citisem mai devreme la un subiect... nu poti sa nu te intrebi: daca Dumnezeu ne-a facut pe noi, pe El cine L-a facut? si multe, multe altele.... nu e asa usor.. nu poti zice: cred sau nu cred... pentru mine e greu... in momentul de fata trec printr-o situatie in care cred ca numai rugaciunea si credinta ma pot scoate din asta insa asta nu ma trimite sa stau in genunchi, rugandu-ma si citind din evanghelie....ma indoiesc sa ma inteleaga careva insa simteam nevoia de a ma descarca un pic...

Desigur credinta poate veni si treptat si deodata, apoi credinta poate fi doar sub forma incredintarii -convingerii sau sa contina si certitudini (mai greu de clatinat dar totusi posibil de incercat) .
Apoi vine un moment de incercare a credintei iar daca nu este trecut vine mereu pina vom trece de incercare.
Iar in timp credinta se intareste pe masura avansarii pe calea desavirsirii caracterului.

Nu tin minte sa imi fi pus intrebarea "Cine L-a creat pe Dumnezeu" mai ales dupa ce am capatat credinta (in cazul meu tot bazata pe certitudini). fiindca intrebarea nu mai are sens si nu i se poate da un raspuns bazat pe existenta timpului.

de ce se face atata caz intre catolicism si ortodoxism? de ce nu se poate considera una si aceeasi credinta, in Dumnezeu... eu sunt ortodoxa, sotul e catolic insa pana acum nu am vazut nicio MARE diferenta... faptul ca preotii sunt imbracati diferit, botezurile se fac diferit iar la ei, in loc de paine inmuiata in vin se da acel disc nu mi se pare o problema atat de dramatica... si am bagat de seama ca numai ortodocsii fac drama pe tema asta... poate ar fi trebuit sa ma documentez mult mai mult in legatura cu aceste diferente insa oricare ar fi ele tot nu se pare ca ar fi un blestem ca un ortodox sa fie casatorit cu un catolic...

Pai cred ca asta e de fapt drumul continuu.Cu mintea cauti raspunsuri si nu le gasesti sau nu sint complete,si vin momente in viata cind cazi pur si simplu in genunchi,fara sa mai tii cont de intrebarile vechi,si mirindu-te si tu de unde a rasarit credinta asta peste mine ,cel ce ma indoiam ieri . Omul seamana indoiala,iar Dumnezeu rasare incredere,omul seamna slabiciune iar Dumnezeu ii arata ca totul vine de la El.

sper ca intr-o buna zi sa se adevereasca ce ai zis tu

Credinta precede toate faptele virtuoase, ca o mama.
Protejeaza si inmulteste toate calitatile binefacatoare,
Inlatura ezitarile si ne salveaza de cele patru hauri.
Credinta este sursa puterii datatoare de fericire,
Curata mintea de intunecime si agitatie,
Linistind-o si facand-o perfect clara.
Alunga mandria.
Este pamantul din care rasare frumusetea respectului.
Credinta este suprema comoara, bogatie si carare spre fericire.
Se aseamana cu doua maini care culeg toate virtutile.

Lumina Giuvaerului Invataturii, Buddha

Credinta se cultiva prin studiu, contemplatie si rugaciune, la fel ca celelalte virtuti.


The eleven virtuous mental factors are:
1 Faith
2 Sense of shame
3 Consideration for others
4 Non-attachment
5 Non-hatred
6 Non-ignorance
7 Effort
8 Mental suppleness
9 Conscientiousness
10 Equanimity
11 Non-harmfulness

Re:
 

Credinta este un dar al Duhului Sfant (1 Corinteni 12:9) dar si o roada a Duhului Sfant (Galateni 5:22). Recomand sa citesti Biblia, vei gasi raspunsurile dorite direct de la Dumnezeu:)

Batranul Eusebiu de la Fratia Zoi spunea ca atunci cand Dumnezeu se indeparteaza de om, acesta isi pierde credinta.

"Atunci cand Dumnezeu se indeparteaza de om, acesta, nu numai ca se prabuseste in tot felul de pacate si nedreptati, dar el pierde si credinta. Dumnezeu te-a facut creatura Sa si, prin credinta ta in El si vointa ta de a creste dupa voia Sa, El te face copilul Sau, prevazand toate lucrurile ca un Tata plin de dragoste si are grija de viitorul tau ca tu sa devii desavarsit."