Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

veilur 27.09.2008 16:23:27

silver, din ce carte scrii povestile cu talc? ca-mi plac, mai ales pilda cu cei doi calatori prin desert si cu internatii la spital, nu le-am mai citit nicaieri pana acu, material nou pentru mine. :thumbsup:

silverstar 27.09.2008 16:48:14

veilur - Buna. Nu le iau dintr-un loc anume. Daca ai observat, sub unele povesti am pus sursa de inspiratie.
Citesc foarte mult si, daca mie imi place ceva, daca o poveste imi transmite un mesaj, o invatatura, un sfat, inseamna ca transmite si altor cititori. In unele povesti mai intervin si eu si asta ca sa le fac mai accesibile. Am/stiu foarte multe povesti dar cred ca oferite zilnic, precum un medicament miraculos, sunt mai gustate, decat postate la gramada.

veilur 27.09.2008 23:38:03

Citat:

În prealabil postat de silverstar
veilur - Buna. Nu le iau dintr-un loc anume. Daca ai observat, sub unele povesti am pus sursa de inspiratie.
Citesc foarte mult si, daca mie imi place ceva, daca o poveste imi transmite un mesaj, o invatatura, un sfat, inseamna ca transmite si altor cititori. In unele povesti mai intervin si eu si asta ca sa le fac mai accesibile. Am/stiu foarte multe povesti dar cred ca oferite zilnic, precum un medicament miraculos, sunt mai gustate, decat postate la gramada.

Da, e mai bine una pe zi, astfel avem ce astepta pentru a doua zi :)

silverstar 28.09.2008 08:07:46

Demisia oficiala

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.

Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?

Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.

Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

livadarufelix 28.09.2008 12:40:59

Un satean era certat cu altul. Diavolul ii puse in minte gandul sa ucida pe cel cu care se dusmanea.

Celalalt, care era un om credincios, cand se duse la spovedit, ii spuse parintelui despre aceasta vrajmasie.

Preotul ii spuse ca se va putea impartasi numai daca se impaca cu dusmanul sau.

Omul merse atunci la cel cu care era certat si-i zise:

- Iata, prietene, am venit sa-ti cer iertare si sa ma impac cu tine, ca vin Sfintele Pasti si as vrea sa ma impartasesc...

Celalalt ii raspunse:

- Bine-ai facut c-ai venit, pentru ca, uite, trebuie sa-ti spun ca de trei ori te-am pandit la loc dosnic sa te omor. Multumesc lui Dumnezeu c-ai venit si m-ai ferit astfel de mare pacat.

Cu sufletul plin de dragoste, cei doi sateni isi dadura mana si de-atunci ramasera prieteni buni.


livadarufelix 28.09.2008 12:45:32

Oglinda sufletului...

Ciobanul satului Pipirig era un batran minunat, caruia tot satul ii spunea mos Neculai Varaticeanu. Si era sarac batranul, dar foarte milostiv si temator de Dumnezeu. In fiecare primavara se tocmea cioban la oile satului. Drept simbrie cerea un rand de haine de siac, mancare si doi miei pe care ii crestea cu multa grija. Toamna cand se coborau oile din munti, mos Neculai Varaticeanu aprindea doua lumanari de ceara, lua mielutele in brate si le dadea de pomana la satenii cei mai saraci din Pipirig.
- Sa fie in numele Domnului, adauga batranul.
Si asa facea in fiecare an pana a imbatranit de tot si nu mai putea umbla cu oile satului la munte.
- Da de ce dai miei de pomana, mos Neculai, il intrebau satenii.
- Ei, dragii mei, era pe vremuri un boier foarte zgarcit. O singura data in viata a dat si el un miel de pomana. Pe urma boierul a murit si s-a dus in iad, iar mielul vazandu-l in foc, mereu se inmuia in apa, apoi se ducea si se scutura peste boier, de-i potolea focul. Dar apa era departe si pana ce se intorcea mielul, focul iar se incingea deasupra boierului. Vedeti, daca ar fi dat boierul de pomana doi miei, ei s-ar fi randuit sa-l ude pe rand si s-ar fi stins focul. De aceea, dau eu in fiecare an doi miei de pomana, sa aiba cine ma racori acolo.
Mos Neculai Varaticeanu a fost casatorit in tineretile sale si a avut un fecior. Apoi feciorul i-a murit in primul razboi mondial si i-a ramas nora vaduva cu doi copii. Prin anul 1930 batranul a cazut bolnav la pat si a zacut doua saptamani in casa norei sale. Intr-o zi de duminica, au venit vecinii sa-l vada pe mos Neculai. Cum vorbeau intre ei, indata batranul s-a sculat din pat, a iesit putin afara, s-a uitat la albastrul cerului, apoi chemandu-l pe nepotul cel mare i-a zis:
- Mai Vasilica, cand oi muri eu, ai sa vrei tu sa-mi tii lumanarea? N-ai sa te temi de mine? Ca poate voi face urat cumva...
- Am s-o tin, bunicule, nu ma tem.
Vecinii, auzind ce vorbeste batranul, au zis:
- Ia, auzi, ce vorbeste mos Neculai! Este in mintea copiilor. O sa sperie baiatul!
- Du-te, mai Vasilica, si ada o lumanare ca sa-ti arat cum s-o tii cand am sa mor!
Dupa ce a adus copilul lumanarea, adauga batranul:
- Aprinde, Vasilica, lumanarea si stai aici, langa mine. Fa cruce si nu te teme!
In clipa aceea mos Neculai Varaticeanu a respirat adanc de trei ori si a adormit in Domnul. Asa s-a mutat la vesnica odihna ciobanul satului Pipirig.


silverstar 28.09.2008 13:17:11

Fiecare zi trăită e o zi deosebită

Această povestioară te va ajuta să reflectezi la conditia trecatoare a omului pe pamant. Citeste-o cu atentie! Merită efortul.

Un prieten a deschis sertarul dulapului soției sale și a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta - a spus - nu este un simplu pachet, e lenjerie.
A aruncat hârtia de împachetat și a observat mătasea rafinată și dantela.
- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.
S-a apropiat de pat și a așezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soția lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.
Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viața.
Acum citesc mai mult și fac curat mai puțin. Mă așez pe terasă și admir priveliștea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia și prietenii și mai puțin la servici. Am ințeles că viața trebuie să fie un cumul de experiențe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supraviețui.
Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă așa decid și așa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.
Frazele “Într-o bună zi…” și “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.
Nu sunt sigur ce ar fi făcut soția prietenului meu dacă ar fi știut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toți o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie și prietenilor apropiați. Poate că și-ar fi sunat câțiva din vechii prieteni pentru a-și cere scuze pentru eventuale supărări din trecut și să se împace cu ei.
Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aș ști că am orele limitate. Aș fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat și trist pentru că nu le spusesem fraților și copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu rețin și să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtășit, ar aduce râsete și veselie vieților noastre.

veilur 28.09.2008 15:34:50

Silver, vezi ca ai ai repetat cateva din povesti: cea cu Pasarea maiastra si Fiecare zi traita e o zi deosebita. Mai sunt cateva dat nu am mai stat sa le vad care sunt. Ar fi bine asa ca idee, ca atunci cand vrei sa mai postezi o intimplare, sa verifici daca nu cumva ai postat-o deja. ;)

livadarufelix 28.09.2008 15:45:16

5 octombrie: De astazi începe viata mea. Parintii mei nu stiu înca acest lucru, sunt mai micuta decât semintele unui mar, dar totusi traiesc. Voi fi o fetita cu parul blond si cu ochii albastri. În mine sunt deja înscrise trasaturile de mai târziu, chiar si faptul ca o sa-mi placa florile.

19 octombrie: Sunt unii care spun ca nu sunt o persoana reala, ca doar mama mea exista. Dar sunt o persoana reala, asa cum o farâmitura de pâine este tot pâine. Eu si mamica suntem doua persoane reale.

23 octombrie: Astazi am deschis pentru prima oara gurita. Ei bine, cam peste un an pe fata mea se va asterne zâmbetul. Si mai târziu voi putea sa vorbesc... Si stiu ca primul meu cuvânt va fi: MAMA.

25 octombrie: Inima mea a început sa bata de astazi. Pâna la sfârsitul vietii, în orice clipa se va auzi usor ritmul ei. Dupa multi ani ea va obosi, se va opri si voi muri.

2 noiembrie: Cresc în fiecare zi câte putin. Mânutele si piciorusele mele au început sa se contureze. Dar va trebui sa mai astept mult timp pâna când ma vor ajuta sa ajung în bratele mamei, pâna când voi putea sa vin cu buchetelul de flori în mânute sa-l îmbratisez pe tata.

12 noiembrie: La mâini au început sa-mi apara degetele grasute. Sunt grozav de caraghioase asa mici! O s-o trag pe mama de par cu ele!

20 noiembrie: De-abia astazi medicul i-a spus mamei ca va avea un copil. Ce fericita trebuie sa fie! Te bucuri, mamico?

25 noiembrie: Cred ca mama si tata îmi cauta acum un nume. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. As vrea sa ma cheme Maria. Sunt deja maricica acum.

10 decembrie: Mi-au aparut primele firisoare de par, moi si aurii. Ma întreb ce fel de par are mamica mea.

13 decembrie: Vad! Este totul întunecat în jurul meu, dar când mama ma va aduce pe lume vor fi numai raze de soare si flori, dar mai mult decât orice as vrea s-o vad pe mamica... Cum arati, mamico?

24 decembrie: Oare mamica aude soapta inimii mele? Unii copii se nasc putin bolnavi. Dar inimioara mea este puternica si sanatoasa. Bate mereu: tam-tam, tam-tam. O sa ai o fetita sanatoasa, mamico!

28 decembrie: Astazi parintii mei m-au ucis.
Mama! de ce i-ai lasat sa puna mana pe mine
Am fi fost atat de fericite impreuna!

livadarufelix 28.09.2008 15:51:04

Departe de crima avorturilor - o intamplare zguduitoare

Ne vom referi aici la o întâmplare realmente zguduitoare, înregistrată pe două benzi de magnetofon. Este vorba de două descoperiri "duhovnicesti" - una profetică, a fericitului părinte Ghervasie Paraschevopoulos (+1964 Patra), iar cealaltă, a binecunoscutei Maria din Patra, care era stăpânită de demoni. Vom relata cât mai succint drama Mariei, care s-a întâmplat cu mult timp în urmă.

Mama ei, care avea mai multi copii, după ce a născut-o pe Maria, a facut 7 avorturi; iar o cunostintă de-a ei, femeie evlavioasă, după o lungă discutie referitoare la această temă, a convins-o să meargă la părintele Ghervasie care, în problemele de căsătorie - nastere de prunci, era cu adevărat un duhovnic ortodox. Insă acea nefericită mamă n-a arătat pocăintă si smereme. Dimpotrivă, se justifica tot timpul cu argumente "puternice" în fata duhovnicului. Atunci, bătrânul preot i-a zis mâhnit: "Pentru acest păcat al tău, pe care îl justifici fără pocăintă adevărată, vei fi pedepsită crunt. lată, în cel mai mic copil al tău vor intra 7 demoni care îl vor chinui multi ani si, împreună cu el, te vei chinui si tu...".

Din nefericire, nepocăinta acelei mame a adeverit literă cu literă profetia înfricosătoare a părintelui Ghervasie, iar drama aceasta continuă să zguduie orasul Patra si alte regiuni, pe unde umblă nefericita mamă, pocăită acum, împreună cu biata Maria, căutându-si izbăvirea pe la biserici si mânăstiri.

A făcut desigur făgăduintă să construiască si biserici!...

Astfel, mergând cele două femei si în Kerkira (insula Korfu) ca să se închine sfintelor moaste ale Sfântului Spiri don, cu nădejdea eliberării Mariei de către demoni, acestia s-au tulburat si au început să tipe si să-si sfâsie victima. Atunci, ieromonahul aflat lângă racla sfântului, având epitrahilul si cinstita cruce, a început să citească exorcismele în fata Mar iei, tinută de închinători, care se schimonosea si înjura, adică înjurau demonii prin gura ei.

"Ne arzi, ne arzi! Lasă-ne, tapule, fugi...!" - ziceau demonii, în timp ce scuipa si râdea în hohote îngrozitoare neferici ta Maria. Insă preotul insista si, în numele lui Hristos si cu puterea Cinstitei Sale Cruci, blestema pe demoni, zicând:

"Vă leg, în numele Domnului nostru Iisus Hristos..., să spuneti adevărul. De ce chinuiti făptura lui Dumnezeu?"

"Din cauza avorturilor pe care le-a făcut mama ei, tapule, dezleagă-ne!"

"Vă leg, în numele... să-mi spuneti: Care păcat îl socotiti mai mare?". "Avortul, tapule, dezleagă-ne!". "Vă leg, în numele..., continuă preotul - să-mi spuneti: Cum le aveti pe femeile care fac avorturi?". "Sunt reginele noastre. Dezleagă-ne!"

Vedenia unui pustnic aghiorit

"Anul acesta, 1984, a treia zi de Pasti, 11 aprilie, orele 12.00, la miezul noptii, am avut o vedenie înfricosătoare! După ce-am aprins două lumânări, ca de obicei, pentru cei ce pătimesc sufleteste si trupeste -în care sunt inclusi si cei adormiti- deodată văd o vedenie! Se făcea parcă un câmp cu grâu, căruia nu-i dăduse încă spicul. Eu mă aflam în afara gardului care împrejmuia ogorul si lipeam lumânări pe zid, pentru cei adormiti.

In stânga zidului împrejmuitor era un loc prăpăstios si sterp, în care se auzeau continuu vuiete puternice, cu mii de gemete sfâsietoare, care cutremurau inima chiar si a celui mai crud om.

Pe când ascultam cu groază acele tipete sfâsietoare si nu puteam să-mi explic vedenia, am auzit un glas, zicându-mi: "Câmpul cu grâul semănat, căruia nu i-a dat încă spicul, este cimitirul cu sufletele mortilor care vor învia. Iar prăpastia aceea, care vuieste de tipete si gemete, este locul unde se află sufletele copiilor avortati". Desi mi-am revenit din vedenie, n-am putut însă să-mi revin din cauza durerii ce simteam si nu puteam să mă culc, să mă odihnesc, cu toate că eram foarte ostenit, după drumetia din ziua precedentă".

* * *

"Eu, fiilor, astăzi sunt, mâine nu mai sunt. Dar să vă amintiti ceea ce vă voi spune. Vor veni multe nenorociri asupra omenirii. Cauza celor care există si a celor care vor mai veni - si desigur, a sângelui care se varsă în diferite războaie, sunt avorturile. Embrioanele pe care multi medici nu le consideră oameni întregi, se răzbună. Fiti încredintati că acesti copiii - chiar de o oră să fi fost conceptia - vor învia în ziua judecătii, asemenea tuturor oamenilor, dar vor fi orbi, din cauză că nu au fost botezati. Si vor cere socoteală mamelor lor: de ce i-au trimis astfel, neluminati? Cine le-a dat acest drept? ...As prefera să vă îmbrătisez la înmormântarea voastră ca desfrânate decât ca mame cu avorturi".

Arhim. Ghervasie Papaschevopoulos +1964


Ora este GMT +3. Ora este acum 08:37:34.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.