Depresia
 

Ce parere aveti despre depresie.Cum putem sa scapam de ea?.Stiu ca prin rugaciune,mersul la biserica,duhovnic,maslu,etc.Uneori trecem prin aceste stari care se spune ca sunt consecinta pacatelor insa trebuie sa mai fie ceva in plus.Am aceasta stare de 2 saptamani si nu-mi mai vine sa ies afara din casa,maine trebuie sa ies si ma gandesc cu groaza ca trebuie sa ma comport ca un om care nu are nicio problema,deoarece asa te vor ceilalti.Voi ce credeti?

Motive?

S-a mai intamplat?

Des?

Pe langa cele pe care le-ai mentionat: psihoterapie,alimentatie sanatoasa,miscare fizica si daca este cazul medicatie la prescrierea medicului specialist,pentru ca se stie ca aceasta afectiune poate aparea si datorita unui dezechilibru neurochimic.
Deasemenea este important sa socializezi,chiar daca nu ai tragere de inima in acest sens,sa iesi in aer liber sa te plimbi,sa te implici in activitati care te-ar motiva,oricat de putin,insa sub nici o forma sa nu te ingropi in izolare,pentru ca atunci starea depresiva se va adanci.
Deasemenea vorbeste despre ceea ce ti se intampla cu oameni pe care ii consideri receptivi si deschisi si cauta sa iti exteriorizezi trairile si sentimente,nu le lasa sa mocneasca in tine pentru ca iti va face rau.
Ceea ce ti-am spus eu este in termeni generali,insa este un rezumat la lucrurile importante pe care le poti face,pe langa viata spirituala despre care ai vorbit mai sus,care sa te ajute sa depasesti momentul.Mai multe detalii si ajutor ti-ar putea oferi un specialist,respectiv un psihoterapeut.
Dumnezeu sa-ti ajute sa iti gasesti cat mai grabnic vindecarea,pacea interioara si bucuria de a trai!

PS:Starea aceasta nu a aparut din neant,ea are o cauza.Gandeste-te ce s-a intamplat acum doua saptamani cu tine,care este cauza care a declansat starea depresiva si care ar putea fi rezolvarea ei.

..
 

Da, mai are pe langa ce ai enumerat tu mai sus, ca si cauza, si alimentatia, activitatea fizica...
Pentru ca , de fapt, ea (depresia) se instaleaza in urma unui dezechilibru creat (prin alimentatie, activitati, manifestari , gandiri neechilibrate si nesanatoase.) care aduce cu sine si o greutate p care sufletul o simte ca o mare apasare(caci cuv. vine din latinesc . depression, ce inseamna apasare), si se manheste , se intristeaza.

Parerea mea este ca atunci cand apare depresia apare si un pic de mandrie mai mult sau mai putin vizibila. Autodefaimarea poate fi un remediu, un dus rece. Apoi alungarea cu hotarare a oricaror ganduri de deznadejde, caci se stie ca acestea sunt de la diavol. ,,Doamne Iisuse Hristoase, nu lasa sa se cuibareasca in mintea mea ganduri necurate.''

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul repetata de mai multe ori.

Sfantul Siluan Athonitul a avut o lunga perioada de lupte duhovnicesti. De aceea, e de folos sa citesti ,,Intre iadul smereniei si iadul deznadejdii'', carte in care ne marturiseste sfatul dat de Insusi Hristos in astfel de situatii: ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!" Iarta-i pe cei care ti-au gresit si, daca poti, roaga-te pentru ei.

Antonia,iarta-ma ca intervin,insa atunci cand dam un sfat cuiva,chiar e important sa ne gandim de zece ori inainte daca ii va face bine,pentru ca in caz contrar putem face rau!
Unui om care se lupta cu starile depresive,nu il ajuta sa ii induci sentimente de culpabilitate,ci il poate adanci si mai tare in ele.In plus,afirmatia pe care te bazezi nu are nici un fundament real,ci este o simpla presupunere.Tu nu stii ce traieste ea,nu ai nici cea mai vaga idee...
Cred ca este important sa devenim mai responsabili,mai ales atunci cand dorim sa ii ajutam pe ceilalti.Te rog,nu te supara pe mine,dar chiar era important sa iti spun asta tie,dar si altora care in cazuri similare mai rau pun paie pe foc si sare pe rana!
In rest,sfatul tau de a ne ruga pentru cei care ne-au gresit si sa cautam mai ales sa ii intelegem este unul bun si merita tinut in mintea si inimile noastre!

multumesc pentru raspunsuri si incurajari alinb,heaven,sunsray,antoniap

am citit f multe carti duhovnicesti,aproape in fiecare seara citesc cate ceva spiritual de altfel nici nu vreau sa citesc altceva sa-mi incarc memoria cu alte banalitati insa nu ma ajuta decat pentru o vreme

am probleme pe toate planurile material,spiritual si personal,nu sunt mandra din contra,sau poate fi si depresia o forma de mandrie nu stiu,poate

mai sincer sufar de sindromul "negasirii rostului in viata",de sindromului ratarii

Heaven şi sunray, de unde aţi luat informaţiile despre depresie? De pe wikipedia sau dintr-un curs "de specialitate" de la vreo facultate fantomă care organizează cursuri prin şcoli generale?
Decât să postaţi banalităţi din reviste pentru femei, mai bine stabiliţi o întâlnire cu persoana în cauză şi ajutaţi-o în mod real.

Noi aici pălăvrăgim foarte mult însă trebuie să ne stabilim şi limite. De exemplu unui depresiv, "părerea", "impresia personală" şi "sfătoşenia" pot face mai mult rău decât bine!

Cred ca numai florinna01 este in masura sa ma aprobe sau sa ma acuze ca nu i-as fi dat un sfat cu toata responsabilitatea. Iar daca se enerveaza putin pe mine, dar iese din aceasta stare, mi-am atins scopul. Autoculpabilizarea este indicata si de parintele Arsenie Boca. El recomanda ca atunci cand dam de un necaz sa spunem: ,,Asa-mi trebuie!"

Sper sa nu se supere pe mine ca am avertizat-o sa se fereasca de mandrie. Un om mandru crede ca necazurile sunt cai de mantuire bune doar pentru altii! Aceste lucruri sunt cam dure ce e drept, dar le-am aflat de la un duhovnic in varsta intr-un moment cand experimentam ,,cu succes'' depresia. Daca privim duhovniceste atat bucuriile cat si necazurile, atunci duhul rau al deznadejdii nu ne mai viziteaza. Prin necazuri, Dumnezeu ne atrage spre viata duhovniceasca autentica. De aceea, daca avem forta interioara de a-i multumi lui Dumnezeu si pentru necazuri, il lovim intre coarne pe diavolul deznadejdii. Iar Dumnezeu ne arata Calea, Adevarul si Viata. Exista multi oameni care-I multumesc lui Dumnezeu ca au avut necazuri mari. S-au agatat cu disperare de mila lui Dumnezeu si au reusit sa obtina ajutor, sa-si sfinteasca sufletele, iar unii chiar si trupurile.

Sfantul Nectarie, care in copilarie se numea Anastasis, a trecut printr-un moment dramatic. Iata relatarea:

[SIZE=4] Scrisoarea micului Anastasis[/SIZE]

[SIZE=5]D[/SIZE]omnul Temistocle vindea tablouri, rame si maruntisuri în pravalioara lui din Constantinopol. Tinea mult la familia lui si se chinuia sa-si vânda "nimicurile" pentru ca sa umple cinci guri flamînde. Deschidea dis-de-dimineata, îsi facea semnul crucii privind spre biserica Sfînta Sofia, atîrna ramele în cuiele ce se gaseau pe peretii din afara, lînga usa magazinasului, stergea praful ce se aseza din gros pe picturi - pravalioara se gasea pe o straduta strîmta, nepietruita - si asa îsi astepta clientii. Domnul Temistocle era un om bun, care simtea durerea celuilalt. Cînd intra vreun scolarel sa ia o bomboana, gîndea în sinea lui: "Saracutul, este galben ca ceara. Cine stie ce manînca". Cunostea bine faţa saraciei, dupa cum cunostea si sufletul omului, cu bunele si cu relele lui. Dintre toti copilasii de prin vecini, cel mai mult tinea la un baietel dulce si cuviincios pe nume Anastasis, care traia singur singurel într-o camaruta peste drum de casa lui. Saracutul, cu noaptea în cap pleca si cu noaptea în cap se întorcea. Dupa fata-i trasa si dupa hainutele si ghetutele lui rupte se putea usor vedea ca abia daca avea ce mînca.
Într-o dimineata de iarna, domnul Temistocle se îndrepta spre pravalioara lui. Era frig si zloata si mergea strîngîndu-si pe el paltonul, cînd îl vede pe micul Anastasis că se apropie pe trotuarul celalalt.
- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astazi? Nu te duci la lucru? Baietelule, o sa racesti. Nu esti îmbracat gros.
- Ma duc la posta sa duc niste scrisori.
- Da-mi-le mie. Trec eu acum pe la posta. Hai, fugi înapoi la lucru, ca o sa racesti afara.
- Va multumesc mult, domnule, spuse micutul dîrdîind de frig.
Ce i-a venit domnului Temistocle, ca s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... "CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER". S-a oprit locului si a început sa zîmbeasca.
- Saracul baietel! Ia sa vad ce cere... A deschis scrisoarea si a citit:
Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapînul nu-mi ajunge nici de mîncare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma închin Tie. Robul Tau, Anastasis.
- Comoara scumpa, spuse domnul Temistocle si a plecat spre casa. A pregatit un pachet cu haine calduroase de iarna - flanelute, un palton, pantofi, sosete de-ale copiilor lui - si s-a dus apoi la posta.
Peste doua zile l-a si vazut îmbracat în haine calduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului straluceau de bucurie. Ba luase pe chip si o adiere de lumina tainica, caci cine poate sti cîte nu si-au spus seara la rugaciune Domnul si micutul Sau rob...
Domnul Temistocle s-a bucurat mult sa-l vada fericit pe acel baietel, dar nu avea cum sa-i treaca atunci prin gînd ca Anastasis va ajunge cîndva Sfîntul Nectarie facatorul de minuni... De unde sa fi putut banui?...

..
 

Ce a scris heavan mai sus, si ce am spus si eu apoi (fara sa vad ca scrisese si ea mai inainte) sunt dovedide stiintific de medici , oameni de stiinta , dar si recomandate de sfintii parinti .
Oricine poate intelege ca alimentatia , stilul de viata (static, miscare excesiva, etc) , gandurile , starile emotionale etc, traite, contribuie fundamental la instalarea depresiei , dar si al altor boli.
aici din pacate vb numai de alimentatie .
http://www.youtube.com/watch?v=m9X7z...eature=related -
Apoi este si cartea Dr. Dimitri Avdeev, care confirma implicatia factorilor emotionali, gandirea - din care pleaca si faptele , dupa cum sunt gandurile - bune sau nebune - in etiologia depresiei
Si , da sunt niste sfaturi , sa ne ierte florina daca le stia deja .
Dar uneori, a ajuta concret pe cineva, asa cum spuneai tu mai sus, chiar daca te intalnesti fizic cu persoana , include si recomandari verbale , care sa aduca schimbarea.