Ce parere aveti despre afirmatia:UN VIS SE PREGATESTE SA MOARA:CASATORIA

Cine a facut afirmatia, si in ce context?

In ultimul nr din Formula As a aparut un articol despre aceasta tema,si oamenii trimit scrisori sau email si raspund temei.Mie mi s-a parut o afirmatie oarecum fara rost.In primul rand pt ca stim totii casatoria nu e un vis,si in al doilea rand daca ar fi sa moara,in sensul de pierdere a valorii,s-ar intampla pt ca noi am lasat sa se intample.E ca si cum dupa ce incendiezi un camp zici:vai...a ars iarba...???

probabil se vorbeste de casatorie ca un vis pentru ca majoritatea oamenilor isi doresc sa se casatoreasca, dar nu toti reusesc, cat despre moartea ei si eu sunt pesimista in aceasta privinta; casatoria ca si insitutie nu mai e ce a fost, rata divortului in Romania a fost anul trecut de 50% (citisem o stire printr-un ziar), iar principalele cauze au fost banii si adulterul, asa ca nu e de mirare ca unii oameni prefera sa nu se mai casatoreasca:(

nu stiu sigur ca anume casatoria e pe cale de dispritie, dar familia traditionala (mama, tata si copii) in sensul ortododox deja a disparut

haideti ma...eu tot timpul m-am gadit ca poate astia cu statisticile mint...si ca..in orice caz ...asa cum e situatia sa nu cadem in pesimism...nu??:)

In ziua de azi visam la casatorie mai tarziu decat bunicii nostri. Avem cariera, scoala, sau nu avem cu ce sa ne intretinem.
Traieste-ti intai viata, bucura-te de libertate, ca pe urma incep grijile, esti prea mica! Asa imi zicea cineva, inainte sa ma casatoresc.
Tinand cont ca in medie traim vreo 75 ani, daca ne casatorim pe la 25-30 ani, raman 50- 45 ani posibili de casatorie. Visul mi se pare sa atingem aceste cifre.
Divortul le distruge. Iresponsabilitatea, desconsiderarea familiei. El sau ea vede niste ochi mai frumosi si isi urmeaza instinctele de vanator. Nu conteaza ca e casatorit/a, ca raneste pe cineva. Copiilor le explica asa, ca in filme: eu tot te iubesc, dar ma despart, imi urmez inima! Daca el sau ea se simte neglijat/a, nu discuta cu celalalt, nu pun pret pe comunicare, trec direct la fapte, isi asculta instinctele.
Daca mai au si experienta bogata si variata, ca de - s-au casatorit tarziu, e posibil sa nu reziste langa sot/sotie. Cum spunea cineva: daca tie ti-as oferi acelasi fel de mancare in fiecare zi, chiar daca iti place foarte mult, ti se apleaca. (asta era justificarea barbatilor, pentru aventuri extraconjugale, expusa de o femeie-amanta!).
Eu ma tem ca va fi din ce in ce mai desconsiderata ideea de familie. Si nu acuz pe cei care au motive de despartire de genul violenta, ma refer la cei care se plictisesc.

Am citit ,e adevarat cam superficial articolul ,apar marturiile unor tineri care traiesc in concubinaj.

Eu observ ca din ce in ce mai putini oameni cred in casatorie - mai ales laicii. O considera doar un act fara rost.
Eu unul mai cred, dar degeaba :|
Traiasca Omul nou al Economiei de paiata!

nu stiu cum intzelegetzi voi concubinajul, poi concubina este amanta, shi nu femeia de care te-ai indragostit, aia traiesc in concubinaj, ca la noi se intzelege ca aiai care traiesc impreuna shi nu sunt inca cununatzi, aia nu sunt concubini decat in masura in care se gandesc la o relatzie care oricum nu va dura. Iar daca inainte de casatorie shi binecuvantare shi-au pierdut cununile fecioriei, ei pot sa ramana impreuna dar va trebui sa indeplineasca un canon, iar casatoria lor, daca v-a exista, va fi doar consfintzire a relatziei dupa curatzirea prin spovedanie, shi tzinerea canonului, sau asta va fi socotita ca prima casatorie dar dupa curatzire sufleteasca shi trupeasca de pacatele savarshite inainte de cununie....... nu ma pricep, dar termenul de concubinaj, concubin, concubina, nu se refera la iubita, iubit ci la amanta in primul rand... la trairea cu sotzia shi cu amanta, ca adulter este deja parasirea shi lepadarea sotziei pentru o alta viitoare sotzie, pentru o alta femeie inainte de despartzirea prin divortz... iar daca la a doua casatorie se intampla la fel, deja tinzi sa devi adulterin....

deci concubinajul este o dragoste fara finalizare tocmai ca se gandeshte deja la dragostea viitoare cu altcineva, neavand din start interesul sau ideea de a ramane impreuna decat pana intervine ceva neplacut... adica doar la bine, dar la greu nu.... shi atunci cand vine greul se prefera o noua relatzie, shi tot asha.... amanta dupa amanta.... sau invers....

Casatoria...din nefericire sunt multi tineri ce doresc sa se casatoreasca dar nu gasesc o persoana cum trebe si ma refer la tinerii ce traiesc crestineste. Chiar eu am 2 prieteni tineri ce vor sa se casatoreasca dar nu gasesc fete credincioase sau nu stiu ei sa le caute???. Dar daca ajungi sa te casatoresti trebe sa sti sa-ti pretuiesti sotul/sotia sa nu te trezesti peste cativa ani de casnicie ca-ti critici sotia/sotul ca defapt nu e asa cum sperai sa fie, ca devii dezamagit de el/ea si atunci incepi sa-l judeci si sa-i reprosezi tot felul de lucruri sau sa jigneasca pe cel de langa el si mai rau sa discute de divort, mai trist e cand sunt copiii la mijloc. Daca intelegi de la inceput ce inseaman sa pretuiesti pe cel de langa tine cu bune si rele si sa pretuiesti ce inseaman FAMILIA atunci cu siguranta vei avea o casnicie placuta chiar daca treci prin greutati uneori. Eu ii prievesc pe oamenii simpli si vad ca sunt uneori saraci dar stiu sa se pretuiasca unul pe altul si se iubesc cu adevarat si cel mai important e ca il au pe Dumnezeu in sufletul lor. Daca intre cei 2 nu e Dumnezeu niciodata o casatorie nu va merge cum trebe.

Hmm, eu nu vreau neaparat o fata credincioasa, poate sa fie si atee, dar numai sa nu ma critice pe mine ca de ce ma mai duc pe la biserica sau sa ca de ce le vorbesc copiilor despre Dumnezeu.

Pe de alta parte ..... (vroiam sa utilizez un termen asemanator celui folosit de presedintele Basescu) vorbesc de cat de rau e sa nu ai decat un singur parinte sau ce efect au divortul dar tot ei dau cu surle si trambite, povestidnd pe un ton voios cand e vorba de inselari sau divorturi. :hmmm:

Si apropos, ce zic canoanele ca trebuie sa faci cand ai comis sex inainte de casatorie?! :hmmm:

paraschevaiasi:atunci incepi sa-l judeci si sa-i reprosezi tot felul de lucruri sau sa jigneasca pe cel de langa el si mai rau sa discute de divort,

Pentru cei care inca nu sunt casatoriti: aproape ca nu e casnicie, in care sa nu existe si intamplari triste, care se soldeaza cu deschidera discutiei despre divort. Acest lucru se intampla din cauza oboselii, dar nu inseamna, ca de cate ori se discutra despre divort, se si pronunta divortul. Viata merge in sus si in jos. Cand suntem jos, si ni s-au innecat corabiile, cum se zice, totul ni se pare fara speranta. Dar speranta exista si atunci sa trecem cu rabdare prin aceste incercari, care au darul de a ne intari relatia de familie. Daca sotul nu ne baga in seama, sau mai rau, daca ne vede numai defectele, sa-i dam un resiro si sa ne ocupam mai mult de copii, eventual sa-i lasam rufele lui sa si le spele ( ca apoi sa ne aprecieze efortul nostru de a i le spala), sa ne mutam in sufragerie, daca e cazul...dar viata de familie trebuie sa continue, pana cand va rasari soarele si pe strada noastra.
E bine ca s-a ridicat si acesta problema, ca tinerii sa nu creada ca viata in doi este cumva "viata in roz" si daca nu mai este in roz trebuie cu adevarat sa divorteze. Nu asa au ajuns bunicii si parintii lor sa serbeze nunta de argint si de aur, daca nu ar fi stiut sa treaca peste toate obstacolele ivite in calea lor. De obicei, dupa asemenea perioada urmeaza in familie o ascensiune, plina de evenimente placute, ca o incununare a luptei castigate, care pe multi i-a facut sa exclame: daca divortam nu as mai fi avut parte de acesta fericire!
Sa nu uitam: cei doi sunt unul la bine si la rau!

cata dreptate in afirmatia asta...,,un vis se pregateste sa moara,,...si cat de cumplit mi se pare,mie care n-am avut parte de asa ceva,de un cosmar poate dar nu vis.asistam la degenerarea iubirii ,de fapt acelui sentiment profund priun sfintenia lui.Barbatii nu vor sa-si asume raspunderi, femeile isi cauta amanti...desfranarea domneste peste tot...cum sa fie bine? fac si eu ca si Stefan, cine ma intelege pe mine cand eu vreau sa ma duc la Sf. Liturghie, cand vreau sa tin post, cand vreau sa iau Sf. Imprtasanie,cand vreau sa tin zilele oprite,cand vreau sa citesc rugaciunile mele ,seara, cine?>nimeni, cred...ar zice ca-s nebuna...trist dar adevarat.

Ce va plangeti atat? Da ce vreti mantuire fara suferinta? Vreti micul dejun la pat si trandafirul pe perna in fiecare dimineata? Hristos care a fost fara de pacat a rabdat atat si noi ne plangem cand ni se cere putina nevointa! Mama mea a rabdat o viata in batai si injuraturi si a murit ca o cuvioasa, cu rugaciunea pe buze. Nu cautati sa va primti plata pe pamant ci in ceruri. Vai vai ce necaz?!:dozingoff: Casnicia este pe duca, e cu in picior in groapa:dontgetit: Da de unde ati scos acestea? Din ce statistici? De la Dan Diaconescu? Formula As? guasar, pentru tine ce conteaza mai mult ce scrie in statistici sau ce vrei tu de la viata? Vrei mantuire, du soro o viata dupa Hritos si vei avea o casnicie binecuvantata! Sa nu traim ca in povestea drobului de sare:angry::angry: Lumea devine mai buna datorita fiecarui om, nu datorita unor ziare, barfe, psihologi!:angry:

viviana, ai trait o trauma am inteles toti, dar sa nu ne plangem la nesfarsit. Nici sa nu generalizam. E plina lumea de generalizari!:D Si inca ceva, nu mai tot sublinia ca esti singura si vrei sa duci o viata placuta Domnului. Nu vei ramane nemaritata fii tu linistita!:)

Da, aici ai dreptate. Pai daca stau si ma gandesc cate a indurat si cate mai indura bunica mea de la "bunul" meu bunic, asta ar fi insemnat ca ea sa fie divortata de multi ani, iar eu probabil nici nu ma mai nasteam, nu? Dar nu, nu a divortat, pentru ca a fost o femeie credincioasa si cu frica de Dumnezeu, indurand totul pentru a pastra FAMILIA UNITA. Tare va mai plangeti ca sotiorii dumneavoastra va bat si sunt betivi si mai stiu eu ce vicii au ei si va face viata un calvar, dar vreau eu sa va intreb stimate doamne, inainte sa va casatoriti, nu ati stiut cu ce "sacal" veti trai? Oare atunci nu stiati ca el are inclinatii violente sau ca are alte convingeri si traieste dupa alte principii si ideologii? Si nu mai pun la socoteala ca poate ati stat si o vreme impreuna inainte sa va cununati, pai in tot acest timp nu ati avut timp sa va cunoasteti viitorul sot? Si vorba Alynei, Raiul nu se dobandeste confortabil, ci cu sacrificii pentru ceilalti, macar pentru copii sa nu fi divortat. Daca va iubeati copiii, nu divortati, ca mai mult rau le-ati factu decat daca a-ti fi ramas impreuna!
Eu am un prieten care a trait cu mama vitrega si va spun ca acum este un rebel si un razvratit impotriva vietii pe care o are, din motiv ca nu a avut mama adevarata, iar cand venea la mine imi spunea frustrat de fiecare data: "- Vezi Stefane, tu ai mama adevarata, se comporta frumos cu mine cand vin la tine, se vede ca este altfel cand familia este unita, nu ca la mine ca nici pe tine nu te lasa sa intri in casa din cauza ca nu suporta sa am prieteni! :("
Asa ca vedeti ce faceti, pentru ca chiar si cu un sot mai rau, familia trebuie pastrata unita, nu sa o destrama-ti, ca doar voi singurele va-ti lasat duse de val la inceput, fara sa vedeti inauntrul sufletului vitorului sot, fiind orbite de acea dragoste de la inceput!

Si nu imi este rusine sa va spun asta, cu toate ca sunt mai tanar ca voi, dar pentru orice alegere in viata, trebuie sa iti si asumi responsabilitatea pentru alegerea facute, ori cei care divorteaza sun lasi, nu vor sa isi duca crucea pe care le-a dat-o Dumnezeu!
Stau si ma gandesc ce se alegea de mine daca parintii mei divortau...cred ca acum eram pe undeva la tara, fara nici o scoala si fara nici un viitor. Crede-ti ca mama mea nu a vrut sa divorteze de tatal meu? Ba daaaaaa, dar stiti de ce nu a facut-o? Chiar ea mi-a spus: "Pentru voi copii nu m-am despartit, ca sa aveti voi un viitor si sa cresteti intr-o familie normala si unita, chiar daca taica-tu nu a facut mare lucru pentru mine ca sotie". Si nu spun asta ca sa o laud, spun asta ca sa vedeti cat m-a iubit mama pe mine si pe fratele meu, adica tine atat de mult la noi incat nu a vrut sa crestem niste copii frustrati si razvratiti.
Si asa se intimpla de fiecare data, cand doi soti divorteaza, cel mai mult de suferit vor avea copiii! Trist...

Dar viviana, nu trebuie sa te inteleaga nimeni ca te duci la Biserica. Nici pe bunica mea nu o intelegea sotul ei cand se ducea la biserica, dar asta nu a fost un motiv sa divorteze! Ori tu nu stii ca chiar Iisus ne-a spus ca dusmani nii vom face chiar si pe cei din casa! Si mai spuneai tu intr-un topic ca tare iti este bine acum ca ai divortat, dar tu nu te-ai gandit decat la binele tau, iar pe copii i-ai uitat! Chiar daca ai avut un sot rau, copiii trebuiau sa traiasca cu tatal lor adevarat, nu singuri ori cu tati vitregi. Asa ca vei vedea mai tarziu efectele divortarii asupra copiilor tai, atunci cand ei vor creste mari si isi vor da seama ca ei nu au tata adevarat si intr-un fel sau altul vor fi frustrati si in acelasi timp afectati, aparan problemele intre tatal vitreg si copii si asa mai departe! Poate vei spune ca gresesc sau ca exagerez, dar peste cativa ani vei vedea urmarile, :(

Vorbesti din punct de vedere al copilului. Sunt cazuri in care e necesar divortul. Daca va vedea copilul numai scandal si betie in casa, nu va avea liniste sa invete, nu isi poate primi prietenii ca e tatal beat, tot nu e bine.
Inca ceva, pentru prietenul tau: tatal meu nu consuma alcool de obicei, nu e violent, amandoi parintii sunt casatoriti si acum, dar tin minte ca nu ii placea ca cea mai buna prietena a mea sa vina pe la mine. Nu ma intrebati de ce, ca nu stiu nici acum. Voiam sa spun ca nu tine neaparat de faptul ca e parinte vitreg, poate e vorba de om in sine.

Dragilor, cred ca am exagerat putintel...dar draga ALYNA, ISUS HRISTOS , a patimit pentru ca noi sa nu mai patimim...si chiar crezi ca un copil e copil normal dupa ce vede in casa niste atrocitati? vrei tu sa-mi spui ca nu raman niste traume? ca societatea asta dura in care traim nu ne taxeaza pt ca nu facem parte din nu stiu ce familie cu nume sonor...ca nu am avut parte de ,,o familie mare stransa in jurul mesei,,,de multe alte intamplari fericite care formeaza o mare familie fericita...caci nevazand la mine in familia mea asa ceva, asta m-a afectat f mult,intelegi?si greu mi-a fost sa inaintez...si crede-ma nimeni nu divorteaza de bine.adica femeia stalcita in bataie cu sotul betiv,copii traumatizati ,asta e fericire,?daca noi am urma sfaturile Bisericii, toata lumea ar trai in armonie,nu? asa ar trebui sa fie, dar tu spui ca ne plangem unii din nimic...aceste traume ale unei familii nefericite se resimt in timp ,crede-ma...chiar imi pare rau ca mi-am deschis sufletul aici...

Ba sa nu iti para viviano, aceasta pentru formarea ta duhovniceasca ai facut-o! De vrei sa mergi pe urmele Lui Hristos invata sa rabzi si vorba buna si mustrarea, alta cale nu exista!:) Recunoasterea starii in care ne aflam este prima treapta a smereniei. Cu nevointa si rabdare urcam muntele, nu cu lapte si miere :)

Viviana, e o rana deschisa inca pentru tine subiectul,imi pare rau. Nu ar trebui sa dojenim noi, care nu am fost acolo. Nu stim ce am fi facut in locul tau.
Priveste insa partea buna a lucrurilor, Stefan e tanar, si daca se va insura, cu asemenea conceptii despre viata si familie, are sanse sa fie un sot bun.

pe vremea bunicilor nostri nu sarea toata lumea la divort cand apareau probleme intr-o casnicie
mi se pare imposibil sa-ti cunosti pe deplin partenerul inainte sa te casatoresti, viciile pot aparea dupa multi ani de casatorie fara sa manifesti inclinatii inainte
iar cat despre un sot violent sau betiv tebuie ca si mama sa te gandesti si la copiii tai pt ca de cele mai multe ori un astfel de barbat care este violent cu sotia sa este violent si cu copiii lui, iar in aceste conditii este mai bine sa divortezi pentru ca sanatatea copiilor tai este pusa in pericol, deja aici nu mai e vorba de a sta alaturi de sotul tau pentru ei, copiii au nevoie de un mediu stabil si de dragoste pentru a creste in armonie, ca sa nu mai zicem ca educatia copiilor incepe acasa, iar daca ei vad doar violenta si certuri atunci ei cum vor vedea pe viitor casnicia?

:D da, eu vreau un pat de trandafiri, daca se poate!

Uneori esti nevoit sa ajungi la divort. Cat timp sotul nu e violent in familie, nu te bate si nu-i bate pe copii...nici sa nu te gandesti la divort. Noi ca femei dorim sa fim mangaiate si sa ni se aseze totul la picioare si spunem ca suntem mai sensibile etc, dar pana la urma suntem tot oameni. Daca vom trai in credinciosie si traim cu rugaciunea pe buze atunci vom putea trece peste acele lucruri pe care le asteptam de la sotul/sotia noastra. Si eu ma tot gandeam la divort si uneori chiar i-am spus sa divortam, dar acum ma gandesc ca sunt multe femei ce sufera mai mult ca mine, sunt batute, barbatul nu aduce banii acasa pt copii, copiii nu sunt imbracati, mai rau, unii isi aduc amantele in fata copiilor. Si eu tot imi cautam dreptatea si ma tot certam si spuneam atatea, dar pana la urma am spus ca trebe sa las apele sa se limpezeasca si numai dumnezeu stie ce se va intampla. Datoria mea de femeie e sa-mi vad de familia mea si mai ales de copii, lor sa le sadez in inima DRAGOSTEA ce poarta totul. Oamenii in timp se schimba si incep sa nu mai fie multumiti de ce au langa ei si cauta in alta parte sau cauta motive ca ea/el nu e asa cum ar fi vrut, nu e pers ideala si tot asa. Teoretic e usor de divortat dar practic te mananca durerea pe interior ca un vierme.
Eu as divorta doar din 2 motive: betia si curvia. Eu am trait cu un tata ce le avea pe toate cele rele, dar ne iubea in felul lui si cand nu era beat era cel mai minunat tata. Faptul ca era un betiv si violent la betie nu m-a oprit nimic sa nu-l iubesc asa cum era, bunatatea pe care o avea cand nu era beat m-a facut sa uit de celelalte defecte pe care le avea. Si acum uneori imi e dor de el, nu mai pe lumea asta de 2 ani. Ce-i drept eu nu as sta cu un barbat betiv chiar daca in rest are si calitati, pt ca betia, violenta in copilarie isi lasa amprente adanci in sufletul copilului si el nu se dezvolta corespunzator psihic. Eu vad asta in viata mea, in rest sa luptam pt a tine familia unita ca Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu le va aseza El. E bine in primul rand sa privim ce e bun in sotul/sotia noastra si sa-i iubim si sa-i acceptam pt acele putine lucruri bune.

Pai se pare ca nu ai citit bine ce am scris,pt ca eram cam in aceeasi idee cu tine.Am si spus ca daca aceasta valoare(casatorie ,familie,copii)se pierde se pierde tocmai din cauza noastra.Si inca o dovada ca nu citesti bine postarile astea si te aprinzi degeaba este ca...NU ma iau dupa statistici ci am convingerea ca sunt minciuni.Cat despre Dan Diaconescu si TV in general ...nu prea ma pasioneaza...iar despre Formula as citesc rubrica de spiritualitate unde este prezentat cate un interviu cu vreum parinte sau se vorbeste despre vreo manastire...

Bai Stefane ce usor iti este sa vorbesti...dar tu nu ai macar un cunoscut care baiat de familie buna fiind,crescut crestineste dupa ce s-a insurat si a trait bine cu sotia,din cauza anturajului sa ajunga un alcoolic si un desfranat?ei uite ca eu am o asemenea cunostinta...asa ca sotia lui nu poate fi invinuita ca stia cu ce shacal se casatoreste,pt ca ..fata asta,da,stia,cu un barbat bun,care a ajuns cum a ajuns.Si sa nu iti inchipui ca are de gand sa divorteze...daca aud o femeie care spune ca o mama trebuie sa suporte toate prostiile sotului pt ca failia tre sa ramana unita,DA chiat cred ca vine din convingere,dar cand aud un barbat spunand asta.....???...ma lasati,ce stiti voi cum e sa-ti sara dintii din gura pt ca ai vorbit prea tare,sau sa nu iti poti face rugaciunea,sau sa nu pot tine post pt ca sotiorul,cel bun de la inceput,din primii ani de casatorie acum a ajuns cum a ajuns si vrea sa manance numai carne...

guasar, eu nu doresc polemici:) Sunt suficiente pe acest forum nu crezi?:cool: Te-am nominalizat pentru ca e un topic deschis de tine.:rolleyes:

Cuvantul "cheie" ni-l da Sf. Pavel:
Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
Cap. 13

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se laudă, nu se trufeste.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviintă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeste răul.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinta; darul limbilor va înceta; stiinta se va sfârsi;

13. Si acum rămân acestea trei: credinta, nădejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.


Daca nu vrem sa ne casatorim, daca divortam, daca ne inselam partenerul, daca il batem si il jignim, atunci ne lipseste ceva: si anume dragostea; dar nu dragostea din partea cuiva, ci dragostea pentru cineva.

Pana la urma am tras concluzia ca bunicile noastre si ale voastre au fost femei mult mai puternice decat femeile pretentioase de acum. Si eu sunt de acord ca nu poti trai cu un betiv in casa, dar mie imi pare tare ciudat cum de majoritatea femeilor sunt asuprite chiar atat de rau fara nici un motiv! Oare voi nu aveti nici o vina? Oare cata credinta aveti, de Dumnezeu nu va aude rugaciunile? Nu se poate ca sa te rogi lui Dumnezeu sa iti aduca linistea in casa si El sa nu iti asculte rugaciunea! Dar normal ca Dumnezeu nu asculta rugaciunile unei femei, ea dand vina numai pe sotul ei! Rugaciunea poate face minuni, dar minunea nu poate avea loc din cauza pacatelor facute inainte si dupa casatorie nemarturisite, atat din partea sotiei cat si a sotului. Ganditi-va foarte bine, ca de plans ne place la toti sa ne plangem. Oare nu a spus Dumnezeu in pildele din Biblie ca fericita este familia care pastreaza patul curat inainte de casatorie? Avand in vedere aceasta, de ce ne mai miram ca apar mereu probleme atat de grave de se ajunge la violenta? Cum oare de exista familii in care nu are loc nici macar violenta verbala? Da, stiu ca nu crede-ti ca exista asa ceva, dar totusi exista, pentru ca putine cupluri reusesc cu adevarat sa traiasca in credinta, si sa isi duca viata normal, chiar daca mai apar certuri, dar macar nu se ajunge la violenta si scandaluri din cauza bauturii!

O fi.....dar e valabila si reciproca "femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios"

eu cred ca daca am fi mai credinciosi si nu numai ci traitori cuvantului lui Dumnezeu atunci cu siguranta nu s-ar ajunge la asa pr incat sa se puna in discutie de divort, sau violenta verbala, sau dragostea dintre cei doi sa scada. Si casatoriti fiind tot pot fi pacate grave pe care le fac cei doi "crestini" fiind. Si Dumnezeu are rabdare dar pana la urma daca nu ne indreptam ajungem la tot felul de pr de ne intrebam ca "prostii" de ce ne da Dumnezeu astfel de situatii. Unii oameni cred ca daca sunt casatoriti au dreptul sa se destrabaleze unul cu altul, dar pedeapsa nu intarzie sa para din partea lui Dumnezeu. E fff clar daca in casa nu e un betiv si violent pe langa asta merita sa lupti pt familia ta si sa cazi noaptea in genunchi si sa te rogi la Dumnezeu pt binecuvantarea familiei tale. Fara rugaciune nu putem rezista. Ce-i drept cum se spunea mai sus, te poti casatori cu un crestin/crestina dar in timp el/ea se poate schimba in rau. Dar nu cred ca trebe sa cedam atat de repede si sa fugim la divort, numai daca e in pericol viata familiei. Daca eu ca sotie ii raman credincioasa lui Dumnezeu e imposibil ca Dumnezeu sa nu lucreze in familia mea. Sa nu ne asteptam ca primim totul peste noapte, numai prin chin si rugaciune, smerenie, dragoste putem primi rasplata de la Dumnezeu. Trebe luptat pt familie pana la capat chiar daca simti uneori ca o iei razna si spui ca nu mai ai resurse pt lupta. Eu mereu ma gandesc la fericitul Iov cat de credincios a fost el si Dumnezeu l-a lasat pe diavol sa-i ia tot ce avea mai de pret dar Iov nu s-a lasat prabusit de nimic, stia ca e incercarea lui pt mantuire. Nimeni nu se poate atinge de sufletul nostru. Din fericire noi traim putini ani de incercare in comparatie cu cei din vechime. Merita sa luptam lupta cea buna pt mantuirea sufletului nostru chiar daca suntem nevoiti sa suferim. Daca am discuta cu prietenii mai mult despre credinta si ne-am zidi unul pe altul am putea invata cum sa trecem peste incercari, ca gandul nostru si inima noastra ar fi plina de bucurie pt o lupta pt Dumnezeu.

Fiecare sa-si vada mai intai viata lui cum traieste si sa ne gandim ca daca si-ar face fiecare partea lui pt mantuire lumea asta ar deveni un pic mai buna.

Cat de frumos gandesti tu parascheva, dar putine femei sunt convinse de acest lucru, putine cred si multe nu vor sa accepte acest adevar, ci arunca mereu vina pe sot si sotul pe sotie, iar in acest mod nu ajungi decat in indreptatiri de sine si false concluzii cum ca celalalt are totusi vina cea mai mare. Cu greu se obtine linistea in viata familiala.

Totusi...considerati normala situatia in care cineva ia asupra lui tot,chiar daca poate nu este numai el vinovat...numai asa ca sa se linisteasca apele...mi s-a intamplat sa recurg la asa ceva,iar...remarca unei persoane care vazuse ca am dat inapoi fara sa mai comentez a fost...ce persoana fraiera esti...Mie nu imi pare rau pt situatiile in care reactionez asa...in fine lumea poa sa spuna multe...dar noi nu tre sa aplecam urechea...
Si stefan sper ca nu te-ai suparat dar nu am avut ceva cu tine ci cu simplul fapt ca mie greu sa inteleg ca un barbat percepe la fel ca o femeie violenta in familie alaturi de toate celelalte evenimente conexe...Daca stau sa ma gandesc bine orbesc din afara pt ca la mine nu s-a intamplat asa ceva in familie,doar spun ce au marturisit altii ca traiesc...eii..dar ce sa ne batem capul cu ce e in casa altora...in casele noastre sa fie liniste...:)
si inca ceva,numele meu este cu q nu cu g(quasar=obiect cosmic...) :):)

oamenii sint atei sau crestini calduti si pt ei nu mai conteaza ca nu respecta TAINA CUNUNIEI .Si de aici vin toate relele in casnicie!Relatiile sexuale ante casatorie nu mai permit O CUNOASTERE OBIECTIVA a pritenului[prietenei],se cade in inselare .Evitarea se face dc duci o viata cu post ,rugaciune si spovedanie cu ascultare de duhovnic.

nu stiu cat e de normal, dar pot sa spun din experienta proprie ca de multe ori aceasta atitudine e mai eficienta in aplanarea conflictelor decat purtarea unor discutii interminabile.

cat despre remarcile altora, pana acum nimeni n-a indraznit sa imi spuna ca sunt fraiera, desi poate au gandit-o. dar si daca mi-ar fi spus-o, nu m-ar fi afectat prea mult.

:) Stefane, sa stii ca si femeile din ziua de azi sunt puternice si nu sunt chiar asa pretentioase. Cine se simte iubit nu mai cauta in alta parte!

cel mai destept cedeaza intotdeauna, asta nu inseamna ca persoana respectiva este fraiera, ci ca a constientizat greselile pe care le-a facut el/ea sau partenerul/a sau/sa si este dispus sa ierte si sa mearga mai departe

exact noi nu trebuie sa retinem ce zice lumea pentru ca doar un cuplu stie ce se intampla intre ei, iar lumea poata sa zica multe si proaste, de aceea e bine sa nu intervenim intre ei si sa-i lasam sa-si rezolve singuri problemele

dar despre consiliere matrimoniala ce parere aveti? si ma refer la un psiholog si nu un preot