Ma departez de oameni
 

Multi oameni sunt din ce in ce mai rai, sunt nepasatori, sunt obraznici, singurul lucru pe care ii intereseaza este interesul lor propriu, sunt materialisti si pretentiosi, nu vorbesc decat cu cei ca ei, iar eu tind sa nu mai am incredere in nimeni. Am trecut prin perioade grele si unde am cautat sustinere nu am gasit nimic pentru ca nimanui nu ii mai pasa decat de el insusi. Ba mai mult, uneori cand am cautat ajutor, mi s-a dat opusul. Multi oameni nu sunt recunoscatori si astfel muncesti sau depui un efort ( indiferent de care ) si iti dai seama ca nu are cine sa iti fie recunoscator macar cu o vorba buna, sa stii ca nu ai muncit inutil. Multi oameni poarta "o masca", spun ceva in fata insa in gandul lor este cu totul altceva. De ce atata egoism ? De ce atata fatarnicie ? Cu ce ii ajuta ?
Simt ca tot ce am simtit si ce am facut pentru oamenii din jurul meu este inutil si nu simt nevoia sa ii mai iubesc, nu mai simt nevoia sa imi mai pese de ei. Ma simt un om naiv si toti ma iau de proasta. M-am saturat de ei si de rautatea lor.
Imi cer scuze ca am scris atat de mult dar simteam nevoia sa ma descarc, mi-am pierut increderea si am gasit aici locul potrivit. Nu astept cu interes raspuns, demult nu mai astept raspunsuri pentru ca mereu "am ramas cu buza umflata". In cazul in care totusi e printre dumneavoastra cineva caruia i-ar pasa sau care ar trece prin acelasi lucru, sa imi dea un sfat, un repros, orice.
Multumesc !

Draga Irina , si mie mi se intampla de multe ori acelasi lucru si aveam senzatia ca toata lumea e impotriva mea ,asteptam cuvinte frumoase , asteptam o rasplata prin ochii cuiva ! M-am obisnuit si nu mai cer prea multe ,nici macar cu privirea ! Cere-i lui Dumnezeu indurare si iertare , vei vedea ca lucrurile se vor schimba , nu vei mai observa raul din jurul tau ! Incearca sa-i vezi pe oameni altfel ,descopera ce-i frumos si raul lasa-l deoparte ! Iar pentru oamenii pe care ii iubesti ,te sfatuiesc sa faci aceleasi lucruri placute , fa-le din dragoste si sa nu iti para rau nociodata ca le-ai facut ! Fiecare lucru pe care il faci considera ca l-ai facut pentru Dumnezeu !
Capul sus , fii fericita , viata e numai una !
Doamne ajuta !

Draga Irina,Maya are dreptate.In viata asta noi nu trebuie sa cautam lauda oamenilor,nicidecum.Lui Dumnezeu trebuie sa-i dam toata atentia si oamenilor trebuie sa le slujim.Gandeste-te ca pe Hristos aproape nimeni nu L-a bagat in seama,toti L-au batjocorit si au ras de El,L-au chinuti si rastignit si era nevinovat.Cativa oameni simpli,pescari,o desfranata care sa intors la pocainta si alti cativa oameni simpli au crezt in El si urmat Lui si El era Dumnezeu.Dar noi,care suntem vai de noi,cu atat mai putin,toti vor rade de noi si ne vor batjocorii.Zice Hristos ca atunci cand dragostea dintre oameni se va racii,lumea nu ar mai avea sens sa traisca aici pe pamant.Si aceste timpuri sunt foarte aproape.Sa uitam de lume si sa ne apropiem de Hristos,El este Calea,Adevarul si Viata.Pe mine nici nu ma intereseaza cum se poarta cei din jur cu mine,deloc chiar,eu ma gandesc cum sa ma mantuiesc si cum sa-i ajut pe ei,cum sa implinesc binele.Caci zice Hristos ca ce folos avem daca iubim un om bun?Oare nu oricine poate iubi un om bun?Dragoste adevarata are acela care iubeste si pe cel rau si peste cel bun deopotriva si nu se intristeaza cu nimic caci mintea si inima lui sunt tot timpul la Domnul.Uite am sa-ti dau un mic fragment care sper sa te ajute:

Din învăţăturile Sfântului Siluan Athonitul:

„Cine-şi face griji pentru sine însuşi, acela nu se poate preda pe sine voii lui Dumnezeu, astfel ca sufletul lui să aibă pace în Dumnezeu. Dar sufletul smerit se predă voii lui Dumnezeu şi vieţuieşte înaintea Lui cu frică şi cu iubire: cu frică, ca să nu întristeze cu nimic pe Dumnezeu; cu iubire, căci sufletul ştie cât de mult ne iubeşte Domnul. „Cum ştii dacă vieţuieşti după voia lui Dumnezeu? Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ţie ţi se pare că vieţuieşti după voia Lui. Si dacă are nevoie de vreun lucru, se predă pe sine însuşi şi lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Şi chiar dacă nu-l dobândeşte, rămâne la fel de liniştit, ca şi cum l-ar avea...
„Dacă vrei să cunoşti pe Domnul, smereşte-te până la sfârşit, fii ascultător şi înfrânat în toate, iubeşte adevărul şi NEGREŞIT Domnul îţi va da să-L cunoşti prin Duhul Sfânt; Şi atunci vei şti din experienţă CE este iubirea lui Dumnezeu şi CE este iubirea de oameni. Şi cu cât mai desăvârşită e iubirea, cu atât mai desăvârşită e şi cunoştinţa. Iubirea este mică, este mijlocie şi este mare. Cine se teme de păcat, acela iubeşte pe Dumnezeu; cine are străpungerea inimii, acela iubeşte mai mult; cine are în suflet lumină şi bucurie, acela iubeşte încă şi mai mult; dar cine are harul în suflet şi în trup, acela are iubirea desăvârşită. Un astfel de har a dat Duhul Sfânt mucenicilor, şi el îi ajută să îndure cu bărbăţie toate suferinţele.

Doamne ajuta!

Daca traiesti în Bucuresti, cam asta e senzatia. În provincie oamenii sunt ceva mai buni iar în tarile din vest majoritatea sunt oameni de treaba.

E ceva malefic în tara asta, cred ca de la constiinta conformatiei geografice (lantul carpatic circular care ne separa în doua "lumi", cea de dincoace si dincolo de munti) ni s-a imprimat (în ultimul secol, de când suntem în cunostinta de harti) o constiinta de sine (ca popor si ca indivizi) prin care suntem izolati de celelalte popoare si între noi ca oameni. Dar sunt si destui oameni de treaba printre noi.

si eu sunt dezamagit de ce avekm printre noi...singura bucurie e biserica, sa ascult muzica, sa ma plim cu castile prin parc, sa ies cu bicla....si cam atat...nu mai am curaj sa imi fac o prietena....cam toate sunt fomiste(materialiste0...cam 20 % sunt mai corecte....am fost in polonia si regret...ca nu mi-am facut una pe acolo...sunt mai modeste...si sa stiti foarte credincioase...dar sunt catolice...oricum....sunt altfel decat ale noastre...si nu mai suport masinile din bucuresti...sunt multe si poluante...nu trebuie sa disperam...Dumnezeu ne ajuta....

Draga Irina,stii ce spune Parintele Arsenie Boca? ,,Daca oamenii iti fac dreptate si se poarta excesiv de frumos, DUMNEZEU ce sa-ti mai faca?,, ...adica aici n-o sa gasesti mangaiere prea multa si alinare...in lume...aici e locul unde ne formam trebuie sa rabdam si sa acceptam toate ca fiind vointa Domnului.rabdare si intelegere. fara asta ,fara suferinta nu exista evolutie. am stagna daca am fi fericiti tot timpul,ptr ca noi prin aceste necazuri trebuie sa ne intoarcem la sursa adica la DUMNEZEU, si atentie, sa facem din tot nu un scop ci un mijloc de a ajunge la Dumnezeu. acesta este tot secretul.pe mine m-a luminat mult Lazarev, am citit mult de acolo si m-a indreptat pe calea credintei. cauta Serghei Nicolae Lazarev, cartea a 8-a Dialoguri.ai de invatat multe. pace in sufletul tau .Doamne Ajuta!

Draga mea,tu ai un suflet frumos,dar pe care trebuie sa inveti sa ti-l protejezi.
Invata sa iubesti oamenii intr-un mod aparte,fara a mai astepta ceva de la ei.
Traditie,draga,sa stii ca si in mediile rurale sunt unii oameni destul de plafonati si rautaciosi.Nu este asta o regula.Iti spune cineva care s-a mutat din Bucuresti in Busteni.
Intr-adevar,ca si zona geografica,as prefera zona Ardealului si Banatului.
Sper si eu de la anul sa ma mut in Brasov.:)

Sunt atatea feluri de singuratate draga Irina!Si esti inca tanara,nu le-ai cunoscut pe toate.Peste tot este la fel.Si aici pe forum.Sunt prietenii,sunt grupuri,sunt simpatii,antipatii sunt revolte dar este si credinta.Forumul este un fel de biserica virtuala,dar nu e biserica.Si aici esti acceptat,indepartat,marginalizat,lingusit sau insultat.Peste tot oamenii sunt la fel.Din acelasi motiv am intrat si eu pe acest forum.Ca sa fug de oamenii care m-au ranit.Am incercat sa-mi fac prieteni.Nu am reusit decat foarte putin.
Dar....atata timp cat Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem si nu ne cere decat sa credem in el nimic nu este pierdut.Cu cat sunt mai departe de oameni cu atat ma apropii de Dumnezeu.El nu m-a ranit niciodata si ma primeste ori de cate ori oamenii ma ranesc pentru a-mi pune "balsam pe rani".Cauta mangaierea Lui si te va umple de bucurie adevarata si netrecatoare.

Oamenii sunt oameni si supusi greselilor,prin urmare.Sa ai incredere oarba in ei inseamna sa iti faci sufletul franjuri.
Iubeste-i,dar intelege-le felul de a fi si nu mai astepta sa primesti in schimb ce oferi.
Asta e greseala multora:ofera,dar asteapta cel putin acelasi lucru in schimb.Cand nu primesc sau dimpotriva persoana se intoarce impotriva-le,sunt dezamagiti,deziluzionati.
Suntem diferiti,fiecare percepem lucrurile la un alt nivel,asa ne-a lasat Dumnezeu.
Pana la urma,lumea asta este frumoasa tocmai prin diversitatea ei.
Parerea mea este ca Dumnezeu nu trebuie privit ca pe un refugiu-ne apropiem de El pentru ca suntem dezamagiti de oameni.Sau,nu stiu daca mai putem vorbi de iubire fata de Dumnezeu,daca fugim de ei,daca ne izolam.

Esti foarte depresiva.

Mai intai de toate trebuie sa intelegi ca tu esti principala problema , nu restul oamenilor.Esti mai sensibila din punct de vedere emotional si asta te face sa fii vulnerabila in contactul cu oamenii.Iar majoritatea oamenilor exploateaza inconstient slabiciunile celui de langa el ptr binele propriu.Cu totii facem asta in anumite momente , hai sa nu fim ipocriti.

Da , suntem si rai , dar suntem si buni , si cred ca in asta consta natura noastra umana , astia suntem noi oamenii fie ca ne place sa o recunoastem sau nu.Ideea de om pur , perfect este o utopie.

Zici de altii ca sunt egoisti insa si tu esti.In loc sa te schimbi pe tine ai prefera sa ii schimbi pe toti ceilalti dupa placul tau.Daca te vei gandi la trecutul tau iti vei da seama ca si tu ai fost rea de multe ori fatza de semenii tai si inca esti , ai incontinuu asteptari mari de la ei.

Tu alegi sa vezi doar latura negativa a oamenilor din cauza sentimentelor de slabiciune pe care le ai , a lipsei de incredere in sine , porti in tine tot felul de emotii "toxice" care te fac sa te simti neputincioasa si inadaptabila acestei lumi.Esti depresiva.

Da , se putea ca lumea in care traim sa fie mai buna , dar se putea sa fie si mult mult mai rea , si cu siguranta au fost vremuri cand oamenii erau cu mult mai rai ca acum.

Si eu am o problema mare cu acceptarea celorlalti , insa ma straduiesc sa gasesc o cale de mijloc si sa duc o viata ok alaturi de semenii mei si am ales sa lupt cu mine insumi si sa devin responsabil fatza de ceea ce mi se intampla , fara a mai da vina pe ceilalti ptr esecurile mele (lucru pe care il faci tu)

Incerc sa accept lucrurile asa cum sunt , cu bune si rele si sa incetez sa ma mai gandesc la cum ar trebui sa fie lucrurile(adica perfecte) , ptr ca asta ma arunca in cele mai cumplite depresii.

Pana nu te vei impaca si te vei accepta pe tine insuti nu te vei putea simti bine alaturi de ceilalti.

Numai bine !