Omul hazna
 

Intr-un articol, Parintele Constantin Coman atragea atentia asupra gravitatii tinerii de minte a raului, tinand sa puncteze faptul ca, prin pomenirea pacatelor celorlalti, omul se transforma intr-un colector de pacate, intr-un fel de hazna.

Sfintii Parinti au condamnat acest pacat, subliniind periculozitatea lui.
Sfantul Ioan Gura de Aur, de pilda, afirma ca pomenirea raului este mai rea decat orice pacat, caci toate celelalte pacate isi pot afla iertare, insa aceasta nu numai ca nu are puterea sa ajunga ea insasi la iertare, ci si pacatele care disparusera odata le aduce din nou la viata.

Efrem Sirul spune ca cel ce ascunde tinerea de minte a raului in inima sa, se aseamana cu cel care hraneste sarpele la sanul sau.

Evagrie Ponticul aseamana tinerea de minte a raului cu o cangrena ce cuprinde sufletul. Cat doare muscatura de scorpion - mai spune el - atata amaraciune are sufletul care tine minte raul.

La baza tinerii de minte a raului ar sta mandria si indreptatirea de sine. Celui mandru ii place sa contabilizeze greselile celorlalti, acest lucru dandu-i o satisfactie, un anumit confort, gandindu-se ca exista altii mai pacatosi ca el.

Da, asa este. Contabilizarea raului e doar prima etapa, urmeaza a doua, dascalirea
celui sau celor in cauza si apoi ultima faza, trecerea la corectia lor cu de-a sila. Cel
ce se crede indreptatit chiar are impresia ca e de datoria lui sa procedeze astfel.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cel ce se crede îndreptățit să înceapă cu sine. Contabilizare, dăscălire, corecție... Nu-i prea greu, dar, ce folos, că-i imposibil! Pentru asta trebuie să fii creștin ortodox convins!

Din pacate, preferam sa incepem cu cei de langa noi. E mult mai usor :)

Efrem Sirul ne arata cum sa evitam contabilizarea greselilor celorlalti: Daca vezi pe cineva pacatuind, nu vorbi, nici nu-l judeca, nici nu-l uri, pentru ca nu cumva sa cazi si tu in acelasi pacat. Zi mai bine: eu sunt mai rau decat acesta! Si: acesta astazi, eu maine".

Tot el spune ca tinerea de minte a raului dispare prin aducerea aminte de frica de Dumnezeu si de ziua sfarsitului.

Îmi amintesc de o convorbire cu un preot, în care mărturisea că se străduieşte să uite păcatele pe care le aude în confesional. "Asta e o foarte bună tehnică, părinte, care vă apără de păcatul ruperii sigiliului sacramental (secretul spovezii)". "A, nu !" răspunse preotul, "eu uit pentru mine, fiindcă altfel, după ce ascult două ore de spovezi, simt că sunt un fel de hazna."

Cine nu uita...practic nu iarta...Iar iertarea e una din cele 3 lectii esentiale pentru un crestin IN GENERAL vorbind.....Daca nu uiti raul, se sedimenteaza prin timp si incet, incet ti se schimba mult tot ce te reprezenta odinioara....Crestinismul pledeaza pentru curatenia sufleteasca si iertarea tine categoric de ea....Si da....nu trebuie vreodata sa-l judecam pe cel-cei de langa noi , ci sa ne vedem barnele din ochii proprii.....pt e real inca dictonul hodie mihi , cras tibi.....

Rog adminul sa schimbe titlul acestui fir de discutie.
Este oribil, socant si jignitor la adresa tuturor.
Poate unii nu stiu ce este o hazna! Este un closet din ala de la tara, din curte.
Sa spui despre un om, indiferent ce pacate are ca este hazna, este mult prea mult!
Nu avem voie sa aruncam asa cu termenii.
Voi asa va simtiti/vedeti? Ca o hazna?

http://dexonline.ro/definitie/hazna

Subscriu si eu la cererea Sophiei. Poate un titlu cum ar fi "Despre tinerea de minte a raului" ar fi mai inspirat.

Pai, asta e si ideea...Daca cuiva i se pare atat de urat sa fie comparat cu o hazna, atunci sa nu mai contabilizeze pacatele altuia; altfel chiar va fi una.

Si apoi, asa s-au exprimat parintii respectivi. Prin asta au vrut sa atraga atentia asupra uratenii pacatului judecatii.

Aici e vorba de altă specie de păcat decât aceea a judecăţii temerare. Ţinerea de minte a răului este mai aproape de o rea dispoziţie a sufletului decât de înclinaţia fariseică.