Postul Paștelui sau Postul Mare
 

Postul Paştelui 2015. Reguli alimentare pentru a-l ţine corect timp de 40 de zile.

Postul Paştelui 2015 începe la 23 februarie şi se încheie peste şapte săptămâni, la 11 aprilie.

Postul Paştelui 2015, sau "Postul Mare", este cea mai lungă perioadă de post din an şi, totodată, o mare încercare pentru creştini.

Pentru a ţine corect Postul Paştelui 2015, trebuie să aveţi în vedere câteva reguli stabilite de Biserică:
- În primele două zile din Postul Paştelui 2015 (luni, 23 februarie şi marţi, 24 februarie) se recomandă post complet, pentru aceia care pot să-l ţină astfel. Pentru cine nu, este recomandată ajunarea, adică ţinerea postului până seara, când se poate mânca pâine şi bea apă.

- aceeaşi regulă (post complet sau ajunare) este şi pentru primele trei zile din ultima săptămână de post (luni, marţi şi miercuri), dar şi pentru ultimele două (vineri şi sămbătă).

- miercuri, a treia zi din Postul Paştelui 2015, se ajunează până seara. Apoi se mănâncă pâine şi legume fierte fără ulei.

- în toate celelalte zile din Postul Paştelui 2015, cu excepţia zilelor de dezlegare, se mănâncă uscat o singură dată pe zi, în zilele luni-vineri, iar sâmbătă şi dumincă de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin. De menţionat că această variantă este specifică postului aspru. În postul obişnuit sau comun, mâncam la orele obisnuite, dar numai "mâncaruri de post", adică ne înfrânăm de la carne, peste, brânză, lapte, ouă, vin, grăsime (mâncăruri de dulce).

Dezlegări în Postul Paştelui 2015.

În Postul Paştelui 2015 există mai multe zile de dezlegări la vin, untdelemn şi la peşte. Acestea sunt:

Dezlegări la vin şi untdelemn în Postul Paştelui 2015: pe 24 februarie (când este "Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul"), pe 9 martie (Sfinţii 40 de mucenici), în joia canonului Mare, 24 şi 26 martie (înainte-serbarea şi după-serbarea Buneivestiri),
Dezlegări la peşte în Postul Paştelui 2015: pe 25 martie (de Bunavestire) şi pe 5 aprilie, de Florii.

Postul Mare se încheie duminică 5 aprilie, dacă e să fim corecţi.

Cum asa?
Se incheie odata cu Pastele,12 Aprilie-mai precis pana la 11 Aprilie,noaptea dupa slujba de Inviere.

Zice bine Dragoș. Postul Mare se încheie cu Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor), după care urmează Săptămâna Patimilor, de pregătire mai intensă, cu post mai mult și cu rugăciune la fel, cu slujbele deniilor (care, ce-i drept, încep mai dinainte, de la Canonul cel Mare).

Altfel spus, dupa Postul Mare urmeaza Postul Foarte Mare.

Eu nu-i înţeleg pe cei care se contrazic pe vreo temă, fără a avea minima curiozitate de a se informa înainte de a o face: Postul Mare.

:))) Buna asta.

Postul Mare = cu cat este mai mare, cu atat sunt si polemicile...mai ales in privinta unor notiuni de semantica...:)

Dar nu-s polemici. A fost doar o nelămurire care s-a lămurit. Ce zice Mihnea e adevărat.

Da, postul alimentar este de pe 23 Feb până pe 11 Aprilie inclusiv.

Dar dpdv bisericesc, ultima săptămână este numită Săptămâna Patimilor - sau Săptămâna Mare - si este considerată separat. Desi tot post se tine si atunci si nu mâncăm de dulce până la Pasti ! :)

Chestie de semantica!
Mereu vad ca apar chestiuni noi...
Pana acum nu am mai intalnit o asa detasare pe zile si saptamani,postu-i post incepand dupa lasata Secului pana in ziua de Paste.
Atat imi este necesar sa stiu...

Ca are mai multe trepte,asta-i adevarat.
Cum este post mai aspru si acum in prima saptamana.

Eu propun la anul sa se numeasca post incepator in prima saptamana,postul Mare din a doua sapt.pana in penultima si apoi Saptamana Patimilor.
Asta ca sa ne complicam cat mai mult in detalii,teologie inalta si exactitate matematica.

Aveti dreptate, e chestie de semantica. Dar nu de teologie prea inalta. Eventual de liturgica si tipic, da!
Daca ne referim la "post" cu sensul de "a manca de post", atunci e foarte corect sa spunem ca incepe la Lasata Secului si se termina in ziua de Pasti. Deci, cineva care spune ca Postul Pastelui se termina cu Pastile, nu greseste cu nimic daca are in vedere aceasta semnificatie, in care "post" are bunul sens de "a tine post".

Daca, insa, ne referim la "post" ca timp liturgic, atunci Saptamana Patimilor este dupa Post. Ne dam seama de acest lucru si daca ne gandim ca postul tine 6 saptamani. Atata a postit Isus, atata a postit Moise. Si, daca memoria nu-mi joaca iar feste, tot atata si Ilie. Or, daca adunam Saptamana Patimilor, ies 7. De ce, din punct de vedere liturgic, Saptamana Patimilor nu se socoteste cu timpul postului, ci e scoasa in relief ? Fiindca atunci au loc slujbe speciale.

Din motivul pentru care Saptamana Luminata este scoasa in relief si devine altceva decat timpul Penticostarului, din acelasi motiv Saptamana Patimilor este scoasa in relief si devine altceva decat Postul Pastelui.

Eu nu inteleg totusi.
Atunci inseamna ca notiunea de "post" nu este corecta.
Eu stiu ca sunt 7 si nu 6 saptamani de post. Asa se spune peste tot.
Si tine pana la Pasti.
Si stiu ca postul este abstinenta. De la asta s-a pornit.
E prima oara cand aud ca exista diferite trepte in fiecare saptamana.
Si nu inteleg notiunea de post in raport cu slujbele de la biserica.
Adica de ce Saptamana Mare nu intra in perioada de post? Doar pentru ca se fac altfel de slujbe?
Dar ce legatura are una cu alta?
Eu inteleg postul ca fiind nevointa dedicata unei anumite sarbatori: Pasti, Craciun, etc. In asta intra si anumite slujbe speciale. Si Patimile intra si ele in aceasta nevointa.

Acum am vazut in calendar. Postul Craciunului are numai 6 saptamani.

Intr-adevar apar mereu lucruri noi, dar nu peste tot. Si de asta este atata deruta.
Si nu e vorba ca se contrazice cineva, ci de faptul ca fiecare stie altfel de la biserica sa.

Si daca este s-o luam corect, la litera de carte, atunci postul incepe mai devreme si anume de cand se renunta la carne. Ca si asta tot un post este.

Foarte bun link-ul pus de DragosP! Exact spune ca la inceput a fost impartit altfel Postul Pastelui si un anumit sinod a schimbat si de atunci are 7 saptamani si gata.

"La sfarsitul celui de-al treilea secol, Postul Mare a fost impartit in doua: Postul prepascal, cunoscut sub numele de Postul Paresimilor care tinea pana in Duminica Floriilor si Postul Pastilor (Postul pascal) care tinea o saptamana, incepand cu Duminica Floriilor si incheindu-se cu Duminica Invierii Domnului.

In urma Sinodului I ecumenic de la Niceea din anul 325, Biserica de Rasarit s stabilit ca durata postului sa fie de sapte saptamani, durata care a ramas valabila pana in zilele noastre.

In calendarul bizantin Postul Mare incepe in lunea de dupa Duminica izgonirii lui Adam din rai, iar cel latin cu Miercurea Cenusii."

Acum este clar pentru toata lumea.

Nimic nu e nou Sophia.
Doar nouă ni se par așa.

Postul Pastelui face parte dintr-o perioada mai lunga care se numeste Triod. Ea incepe cu 3 saptamani inainte postului propriu-zis si acelea sunt saptamanile pregatitoare ( in prima sapt e harti miercuri si vineri, apoi se mananca normal, cu post Mi si Vi, apoi e saptamana branzei). Apoi sunt cele 6 saptamani de post propriu-zis, apoi este ultima saptamana, Sapt. Patimilor sau Sapt. Mare. Pe langa postul alimentar aceasta saptamana are un statut aparte si dpdv liturgic. ( si celelalte saptamani ale Triodului au un statut diferit fata de restul timpului, insa sapt . Mare se deosebeste intru totul de celelalte)

Biserica recomandă, în Postul Mare, îndeosebi practicarea faptelor de milostenie trupească şi sufletească:

Cele şapte fapte de milostenie trupească:

1. A da de mâncare celor înfometaţi.
2. A da de băut celor însetaţi.
3. A îmbrăca pe cei goi.
4. A găzdui pe pelerini.
5. A vizita pe cei bolnavi.
6. A vizita pe cei închişi.
7. A îngropa pe cei morţi.

Cele şapte fapte de milostenie sufletească:

1. A sfătui pe cei în îndoială.
2. A învăţa pe cei neştiutori.
3. A avertiza pe păcătoşi.
4. A mângâia pe cei mâhniţi.
5. A ierta ofensele.
6. A suporta cu răbdare nedreptatea.
7. A ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.

Dumnezeu sa ne tina pe toti, Cristian!
Post binecuvantat si sa ne rugam unii pentru altii, frate!

Post binecuvântat, cu bucurie! :)

https://www.youtube.com/watch?v=W0Uz2CJRLlc

Azi a fost Duminica iertarii si este vremea si se cuvine la inceputul acestui Mare Post sa iertam si sa cerem iertare daca vrem ca si noi, la randul nostru sa fim iertati de Dumnezeu pentru pacatele noastre.
Iertati-ma iubiti frati si surori si fiti iertati si fratiile voastre! Post binecuvantat si cu folos duhovnicesc.

sa dea Dumnezeu!

http://www.crestinortodox.ro/paste/p...at-151420.html

Sa-si fi pierdut oare postul in vremea noastra valoarea lui spirituala si puterea lui innoitoare de suflet?

De la inceput observam ca acest fel de intelegere are in vedere postul mai ales sub aspectul lui material, exterior: schimbare de regim alimentar, reducerea cantitatii de hrana.

Dar aceasta intelegere a postului nu-i cea adevarata, invatatura Bisericii noastre ne-o spune cu toata claritatea.

Daca postesti numai de bucate, zice un tropar din vremea Triodului, iar pacatele nu le parasesti, te asemeni cu viclenii draci, care niciodata nu mananca.

Sau altul:
Sa postim post bine placut Domnului. Postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevarat si bine primit.

Iar marele Hrisostom zice:
Postesti? Arata-mi-o prin fapte. Cum? De vezi un sarac, ai mila de el; un dusman, impaca-te cu el; un prieten cu nume bun, nu-l invidia. Nu numai gura si stomacul sa posteasca, ci si ochii si urechile si picioarele si mainile noastre, ramanand curate de rapire si de lacomie. Picioarele sa nu alerge la spectacolele cele urate, ochii sa nu priveasca cu pofta la frumuseti straine, gura sa posteasca de injuraturi si de vorbe nerusinate.

Şi numai aceste marturii, si s-ar putea aduce multime, sunt suficiente ca sa intelegem ca a lega postul numai de schimbarea si imputinarea mancarii este o intelegere nedeplina, unilaterala.

Predica Sfântului Nicolae Velimirovici la Duminica Iertării şi începutul Postului Mare: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/...a-despre-post/

"Tu insa, cand postesti", spune Domnul, "unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie."

Aceasta este cea mai buna alcatuire ce o primim pentru postire. Iar intelesul de suprafata este deslusit. Cand postesti, fa aceasta pentru Dumnezeu si pentru mantuirea sufletului tau, nu pentru oameni. Nu este catusi de putin important ca oamenii sa vada si sa stie ca tu postesti – cu adevarat, este mai bine pentru tine ca ei sa nu vada si sa nu stie. Pentru aceasta tu nu astepti de la oameni nici o rasplata. Si ce-ti pot da ei, care, ca si tine, se bizuie pe Dumnezeu pentru toate lucrurile? Este important ca Dumnezeu sa vada si sa stie. Si Dumnezeu va vedea oricum; nu poti sa ascunzi nimic de Dumnezeu. Asadar, nu arata postirea ta prin nici un semn vazut; El citeste aceasta in launtru, chiar in inima ta. Asa cum ti-ai uns capul inainte de a posti, fa aceasta si cand postesti; si asa cum ti-ai spalat fata ta inainte de a posti, fa aceasta si cand postesti. Fie ca faci aceasta sau te infranezi de la aceasta – nici una dintre aceste alegeri pe care le faci, nu-ti va spori meritul tau; daca faci aceasta sau te infranezi de la aceasta nici nu te va mantui, nici nu te va duce la pierzare.

Dar aceste cuvinte ale lui Hristos: “unge capul tau si fata ta o spala” rostite atat de hotarat, au intelesul lor launtric profund. Deoarece, daca Domnul S-ar fi gandit numai la capul cel trupesc si la fata cea trupeasca, cu siguranta ca El nu ne-ar fi poruncit sa ne ungem capul si sa ne spalam fata atunci cand postim. El ar fi spus ca este un lucru de mica importanta si lipsit de sens, unde se amesteca roadele postirii, sa-ti ungi sau sa nu-ti ungi capul, sa-ti speli sau sa nu-ti speli fata. Este limpede faptul ca, in adancul acestor cuvinte se ascunde un inteles tainic. De altfel, cel care intelege aceasta porunca a lui Hristos sub infatisarea ei de suprafata si incepe, mai ales atunci cand posteste, sa-si unga capul si sa-si spele fata, va cadea in chipul celalalt al fatarniciei. El va pune iarasi in priveliste, inaintea oamenilor postirea sa, insa intr-un chip diferit. Dar Domnul tocmai aceasta a cautat sa ne invete in chip lamurit, ca sa nu facem. Atunci, nu mai exista nici o indoiala ca aceasta porunca si are intelesul sau launtric. Care este acela? Este asemenea celui pe care l-a dat Apostolul Pavel taierii imprejur, intregind taierea imprejur a inimii ca mijloc mantuitor, si socotind ca infatisarea de la suprafata a taierii imprejur ca nefiind mai importanta ca nesavarsirea acestei taieri (Galateni 6:15; Romani 2:29).

Atunci, “unge capul tau”inseamna: unge mintea ta cu Duhul Sfant. Fiindca “capul” semnifica “mintea” si intregul suflet, si uleiul inmiresmat cu care se unge capul semnifica Duhul Sfant. Si aceasta inseamna: posteste de toate gandurile cele rele si infraneaza-te de la toate cuvintele nerusinate si fara de folos. Dimpotriva: umple-ti mintea cu gandurile lui Dumnezeu, ale lucrurilor Sale sfinte, ale curatiei, ale credintei si dragostei si cu toate cele ce sunt vrednice de Duhul Sfant. Fa la fel si cu limba ta – pentru ca vorbirea si mintea una sunt – fie ca te infranezi in intregime de la vorbire, ori, daca vorbesti, spune numai ceea ce este spre slava lui Dumnezeu si spre mantuirea sufletului. Fa la fel si cu inima ta: posteste de toata ura si de tot raul, zavistia si mandria, hula impotriva lui Dumnezeu si a omului, de orice pacat si poftire pacatoasa, patima si dorinta – infraneaza-te de la toate astea si lasa Duhul Sfant liber, ca sa semene in inima ta fiecare fel de planta sfanta si bine-placuta lui Dumnezeu, floare cereasca. Fa la fel cu voia sufletului tau: posteste de la fiecare scop pacatos si de la fapta pacatoasa, infraneaza-te de la tot raul si lasa Duhul Sfant liber, ca sa unga sufleul tau invartosat, cu uleiul inmiresmat al lui, sa-i vindece ranile si sa-l intoarca inspre Dumnezeu, sa-l indemne catre lucrarile cele bune si sa-l umple cu setea pentru fiecare buna lucrare care se afla in Dumnezeu.

Acesta este intelesul cuvintelor: “unge capul tau“. Altfel spus: infraneaza si stapaneste omul tau launtric, care este de cea mai mare insemnatate, opreste-l de la fiecare rau si indeamna-l catre tot ceea ce este bun.

Ce inteles au cuvintele: “si spala fata ta”? Fata semnifica omul pe dinafara, omul trupesc, simtitor – trupul omului. Sufletul se arata lumii acesteia, prin mijlocirea trupului. Pentru Dumnezeu, sufletul este fata omului, dar pentru lume, sufletul este trupul omului. Prin simtirile si madularele trupului aratam lumii ce gandim, ce simtim si ce vrem. Limba transmite gandurile mintii, ochii arata simtamintele inimii si picioarele duc la bun sfarsit scopul sufletului.

"Spala fata ta" inseamna: curateste-ti trupul tau de savarsirea oricarui pacat, oricarei necuratii si oricarui rau. Infraneaza-ti simturile de la tot ceea ce este de prisos si primejdios; pazeste-ti ochii ca sa nu zaboveasca prin amestecarile acestei lumi; pazeste-ti urechile de la toate cele care nu slujesc mantuirii sufletului; pazeste-ti nasul, pentru ca sufletul tau sa nu inspire mirosul acestei lumi, care degraba se schimba in duhoare; infraneaza-ti limba si stomacul de poftirea de multa mancare si bautura; infraneaza-ti intregul tau trup, ca sa nu se faca peste masura de delicat, si sa nu-ti ceara mai mult decat ii are nevoie pentru vietuire. Pe langa toate acestea, infraneaza-ti mainile, ca sa nu bata si sa nu chinuiasca oamenii si animalele; infraneaza-ti picioarele ca sa nu te duca in pacat, sa nu te duca la petreceri prostesti, la distractii fara de Dumnezeu, la lupte si furturi. Si, impotriva tuturor acestora, fa din trupul tau o adevarata biserica pentru sufletul tau; nu fa din el o carciuma de la marginea drumului, unde se aduna talharii ca sa-si imparta prada si sa-si faca planuri pentru noi atacuri, ci biserica a Dumnezeului Celui viu.

Acesta este intelesul cuvintelor: "si spala fata ta". Aceasta este postirea care duce la mantuire. Acesta este postul pe care il propovaduieste Hristos, post fara fatarnicie, post care scoate duhurile cele rele, si aduce omului biruinta slavita si roade bogate, atat in aceasta viata, cat si in cea urmatoare.

Prima săptămână a Postului Mare este numită "Săptămâna duhovnicească" !

La începutul Postului Mare, părintele Silviu Tudose, asistent universitar în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti şi parohul Bisericii "Sfântul Ilie-Gorgani", ne vorbeşte despre primii paşi în acest urcuş către Învierea Domnului.

De ce prima săptămână a Postului Mare este numită "Săptămâna duhovnicească"?

Ceea ce spuneţi este adevărat, chiar dacă toate săptămânile vieţii noastre ar trebui să fie "duhovniceşti". Nu există un timp în care să nu fim ai lui Dumnezeu sau în care să nu fim datori a ne împărtăşi de Duhul Sfânt.

Săptămâna despre care vorbim are un caracter aparte, fiind privită ca un model pentru celelalte săptămâni ale postului. Toţi creştinii suntem chemaţi acum la un mod de viaţă ascetic, pentru a începe cum se cuvine lupta cu ispitele şi călătoria către Sfintele Paşti. Pe vremea Imperiului bizantin erau suspendate în această săptămână activităţile publice, pentru a înlesni oamenilor o vieţuire în post şi rugăciune. Aceste zile, ale primei săptămâni din post, au fost comparate cu primele zile din viaţa unui monah, petrecute în post aspru şi rugăciune. La un astfel de început bun suntem chemaţi cu toţii, consacrându-ne mai mult viaţa lui Dumnezeu, cu post şi rugăciune.

De ce luni şi marţi sunt zile aliturgice?

Pentru că sunt zile de ajunare, în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Ajunarea este incompatibilă cu slujirea Liturghiei. De aceea a şi apărut Liturghia Darurilor înainte sfinţite, ca o rânduială de împărtăşire seara, după o zi de ajunare. În primele două zile ale postului nu se săvârşeşte nici măcar această Liturghie, mulţi creştini reuşind să ajuneze complet. Au fost şi sunt monahi care reuşesc acest lucru până vineri seara, când se împărtăşesc la Liturghia Darurilor înainte sfinţite.

Ce slujbe sunt săvârşite în prima săptămână a Postului Sfintelor Paşti şi cum pot fi ele caracterizate?

Nu trebuie să creadă cineva că în primele zile ale postului, dacă nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, lipsesc şi celelalte slujbe. Dimpotrivă, programul liturgic este format din Utrenie, Ceasuri, Mijloceasuri, Pavecerviţă şi Miezonoptică, fiecare rânduială fiind îmbogăţită cu lecturi din Sfânta Scriptură, în special din psalmi, precum şi cu multe rugăciuni şi imne specifice acestei perioade. Astfel, în cadrul slujbei Ceasurilor, bunăoară, sunt inserate catisme, pericope scripturistice şi patristice, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toate acestea contribuind la crearea unei atmosfere ascetice potrivită Postului Mare. Întâlnim o trecere de la psalmodie la imnologie, momentele zilei punctate prin slujbele Ceasurilor fiind astfel sfinţite. În primele patru zile, în cadrul Pavecerniţei, se citeşte câte o parte din bine cunoscutul Canon al Sfântului Andrei Criteanul, care va fi citit integral din nou în miercurea celei de-a cincea săptămâni a postului.

Atmosfera generală a slujbelor din prima săptămână a Postului Mare nu este fundamental diferită de cea a celorlalte săptămâni. Părintele profesor Alexander Schmemann o numea foarte inspirat "tristeţe strălucitoare", gândindu-se că felul în care sunt alcătuite slujbele acum îmbină tristeţea pentru păcat cu bucuria pocăinţei şi a iertării. Slujbele sunt vizibil mult mai lungi ca de obicei, astfel încât dacă cineva doreşte să participe la toate va petrece mare parte a timpului în lăcaşul de cult. Lungimea aceasta, datorată şi multor repetiţii ale unor cuvinte sau gesturi (de exemplu "Doamne, miluieşte", rugăciunile începătoare, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul sau metaniile), a fost interpretată ca un chip al rugăciunii neîncetate. Înţelegem de aici rostul duhovnicesc al lungimii slujbei, de a-l ajuta pe om să se deprindă cu rugăciunea, care îi aduce mult folos. În acelaşi timp, toate slujbele au şi un rol pedagogic sau de instruire în credinţă.

Aţi pomenit de Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Care ar fi cuvintele din ea care vă plac cel mai mult?

Sunt tentat să spun că nu pot face o "ierarhie" între cuvintele din Rugăciunea Sfântului Efrem, mai ales că toate mi se potrivesc, aşa cum cred că se potrivesc oricărui creştin. Altfel spus, cred că am nevoie să scap în egală măsură de duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, tot aşa cum curăţia, gândul smerit, răbdarea şi dragostea sunt lucruri pe care le doresc, dar care mă părăsesc de multe ori.

Ce aţi spune unui creştin al zilelor noastre, foarte prins cu obligaţiile pe care le presupune viaţa modernă, dacă v-ar întreba cum să petreacă prima săptămână a Postului Mare?

Aş încerca să-l conving că nu trebuie să facă o diferenţiere clară între prima săptămână şi celelalte. Aşa fac unii creştini care au impresia că dacă postesc prima şi ultima săptămână "se achită" onorabil de datoria postirii. E ca şi când ai dori să treci un râu şi foloseşti un pod căruia îi lipseşte partea din mijloc.

În ceea ce priveşte felul în care un credincios trebuie să petreacă prima săptămână, ideal ar fi să reuşească să intre în "atmosfera" postului, cu foarte multă discreţie şi cu dorinţa de a se apropia cu adevărat de Dumnezeu. Ceea ce îl ajută cel mai mult este ajunarea şi participarea la slujbele din biserică, începând cu "Vecernia iertării", care se săvârşeşte în seara Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai. Chiar dacă obligaţiile zilnice îl împiedică să participe la toate, să încerce să ajungă la Pavecerniţă, în primele patru zile, în cadrul căreia, aşa cum am spus mai înainte, se citeşte şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul, un minunat prilej de a medita la păcatele proprii şi de a face o rugăciune de pocăinţă. După ce participi la o astfel de slujbă, eşti mult mai păzit în lupta cu ispitele şi mult mai întărit în cele duhovniceşti.

De asemenea, ar fi minunat dacă tot acest efort l-ar ajuta să şi mărturisească păcatele înaintea duhovnicului şi, dacă este posibil, să primească Sfânta Împărtăşanie la Liturghia Darurilor înainte sfinţite sau în Duminica Ortodoxiei.

O primă săptămână a postului petrecută într-o atmosferă de rugăciune, de asceză trupească, de împăcare cu Dumnezeu prin lacrimile pocăinţei, va contribui esenţial la dobândirea păcii sufleteşti şi la continuarea cu folos a călătoriei spre slăvita Înviere a Domnului.

Postul Mare
 

O intrebare ca sa nu deschid alt topic:

Daca in postul mare nu manc carne 3 zile pe saptamana (luni , miercuri si vineri) inseamna ca tin post sau nu, pentru ca asta fac in tot restul anului?

Toate zilele postului mare sunt ca si zilele de vineri. Poate doar duminicile au niste dezlegari (scrie pe calendar).Ingerul tau pazitor(se pare) ti-a sugerat ca nu tii postul corect. Oare pui intrebarea asta ca sa auzi ca nu-i niciun bai?

Care e pentru tine diferenta dintre saptamanile postului mare si saptamanile din restul anului?

Cateva cuvinte dintr-o predica a parintelui Constantin Necula care mi-au placut mult.

"Postirea în sine este poate cel mai frumos atelier de croitorie pe care îl avem la îndemână. În timpul postirii, ne luăm măsurile. Ştim cam care-i lungimea mâini, chiar dacă nu ne convine. Ne facem haina duhovnicească cu care să participăm la noaptea Învierii. Toate aceste măsuri ne arată de fapt că postirea înseamnă să îţi afli limitele. Nu e suficient să ştii că nu ai voie să mănânci carne, dar e important să ştii şi cum să ocoleşti locul unde se mănâncă aşa ceva. Te învaţă şi cum să supravieţuieşti stimulilor pe care societatea ţi-i dă. Şi te învaţă să respecţi şi limita în care ceilalţi trăiesc. Vă rog să nu îi condamnaţi pe colegii dvs. care mănâncă în post ciocolată cu lapte. Bucuraţi-vă că sunt alături de dvs. Colegialitatea bate rigorismul şi aşa trebuie să fie tot timpul în Biserică. Biserica nu e o gaşcă de rigorişti. E o gaşcă de oameni colegiali, care se ajută unul pe altul cu bucurie, cu zâmbet subţire, aristocratic", a declarat Constantin Necula.
Mai multe la:https://www.antena3.ro/actualitate/r...ui-456789.html