Vedenia unui pustnic anonim
 

Culeasa de pe aiurea...

[COLOR="Blue"]"...sa fie vre-o 3 ani de atunci,...a fost un vis cu o traire foarte intensa...neobisnuita.
Se facea ca eram prin lume, si eram urmarit de niste tentacule ca de caracatita care patrundeau peste tot, prin pereti, in cautare de oameni. Patrundeau prin orice, si vroiau sa ma prinda si pe mine. Si in goana mea de a scapa de aceste tentacule, de-odata incremenii de teama inaintea unui astfel de tentacul, care imi iesi subit inainte vrand sa ma inghita. Dar in acel moment am simtit cum mintea mi s-a intristat, ca atunci cand iti pare sincer rau de o greseala facuta, o greseala pt care te caiesti cu foarte mare parere de rau. O simteam foarte clar! Ca pe viu ! Si tentacul asta m-a tot cercetat dupa o parte pe alta, iar eu nu imi incetam parerea de rau, ...s-a tot balansat inaintea mea cercetandu-ma si ezita intre a ma lua, sau a nu ma lua, dar pana la urama s-a retras si eu am respirat usurat si am fugit sa ma ascund mai bine, dar un al doilea tentacul m-a pironit iar locului cercetandu-ma, si atunci am simtit cum intristarea mintii pe care o simtisem mai inainte se cobora acum incet in dreptul inimii si ma rugam cu o asa evlavie de simteam ca-mi dau lacrimile, si tentaculul simtindu-ma astfel, s-a retras repede de la mine. Si iar mi-am continuat fuga. Vedeam din fuga mea cum multime de tentacule dintr-astea ca de caracatita cercetau toate cotloanele lumii, chiar si pe sub pamant, caci intrau cu usurinta prin pereti, prin ziduri groase, prin pamant, prin abslout orice, ca practic nici nu aveai unde sa te ascunzi de ele,... cand deodata ma trezii iar cu un tentacul balansandu-se amenintator inaintea mea, cercetandu-ma iar... si atunci din rugaciunea aceea pe care o simtisem mai devreme venind din inima, inaltatoare, incepu-i a simti vibrand ceva in jurul meu, ceva ca un camp energetic foarte linistitor si plin de pace si incredere -Duhul Sfant, imi spunea gandul. Iar tentaculul imediat s-a retras inapoi zicand; - Ooo! tu esti din Lumina! Dupa care m-am trezit linistit, incercand sa deslusesc intelesul celor visate.

Abia mai tarziu mi-am dat seama ca poate chiar aceste 3 stari pe care le-am simtit atat de clar in vis, vor putea fi criteriul dupa care vom fi cernuti...la o adica! Adica in loc de barca lui Noe sau semnul cu sange de miel pe tocul usii, vor fi acestea trei:
1) Intristarea mintii (cainta/pocainta sincera)
2) Rugaciunea inimii
3) Duhul Sfant

Din pacate, pt primele 2 categorii e limpede de inteles ca sanse de scapare sunt numai daca momentul cel mare ne prinde chiar in timpul rugaciunii, adica chiar in una din cele 2 stari mentionate mai sus. Deci, practic probabilitatea de ne gasi asa, este foarte mica.
E clar ca Singura garantata 100% este numai a treia stare,... dupa cum spune si Sf Serafim de Sarov, cum ca scopul crestinului in viata este numai acela de a agonisi Duhul Sfant. Acesta odata primit ramane atat timp cat crestinul se starduieste sa se pazeasca de pacat...
Insa, in final, sa bagam bine de seama ca indiferent de starea duhovniceasca in care ne aflam fiecare, foarte important este sa NADAJDUIM !!!, caci nadejde avand, ne vom stradui dupa putinta intru agonisirea gandurilor si faptelor bune." [/COLOR]
-------------------------------------------------------------------------
[COLOR="Red"]Dificil nu? Deci, in incheiere ne putem da seama fratilor cat de nepregatiti suntem inantea unei astfel de "cerneri"...insa voba de mai sus...sa nu deznadajduim! [/COLOR]
De altfel, referitor la subiectul de mai sus, pt cine nu a citit, vedenia parintelui Ilarion Argatu, in care s-a vazut trecand prin casele din Moldova pana departe in Rusia, si erau toate parasite. A vazut de exemplu cum erau hainele scurse pe scaune, dar oamenii, trupurile lor, nu mai erau. Si toate erau calde, aburinde pe masa, semn ca abia se asezara la masa...
[COLOR="Red"]Deci, Sfarsitul, oricare va fi, general sau personal, va veni pe neasteptate ...[/COLOR] Si mai zicea parintele Argatu, ca a vazut oameni f putini, foarte rari, cate unul la 50-100 de km, pe ici colo si erau toti imbracati in alb...
Si nu era acesta Sfarsitul Lumii, ci doar o interventie de-a lui Dumnezeu pt a stavili pacatul si a reinvia vitza omeneasca...

Eu stiu... nu prea cred in probabilitatea de a ne prinde moartea intr-un fel sau altul, momentul este 100% in amna lui Dumnezeu, si in nici un caz intamplator.

Da, frate! Normal ca nimic nu e intamplator la Dumnezeu ...
Dar cu ce ne este de folos faptul ca totul este in mana lui Dumnezeu daca noi traim in nepasare?
Deci, nimic nu e intamplator... cu cei bine credinciosi,... nu ii ia prin surprindere pe cei care se ostenesc sa traiasca crestineste, sa mai priceapa una alta si de dincolo, nu numai din lumea asta, ...ca spunea un parinte..."atat valoreaza un suflet dincolo, cat a priceput si a trait din Sfanta Evanghelie!", si cu siguranta nu se referea la teologie seaca, ca aici si dracii exceleaza, ci in principal la acel ceva in care sta toata Legea si Proorocii...

Normal ca totul e in mana lui Dumnezeu, nu insa si in mana omului nepasator, ce tot amana pocainta, spovedania...
Altfel nu am mai auzi sambata in biserici la pomenirea mortilor, "mort nespovedit si neimpartasit" ...din pacate, cam unul dupa altul !!!