Ecleziastul 3:18-22
 

"18. şi am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: "Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-şi dea seama că nu sunt decât dobitoace".
19. Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune!
20. Amândoi merg în acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc.
21. Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?
22. Şi mi-am dat seama că nimic nu este mai de preţ pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?"
Ecleziastul cap. 3

explicaţii? răspunsuri? interpretări?

Sfantul Grigorie de Nyssa - Talcuire exacta la Ecleziastul

Concluzia la Ecleziastul - o constatare a desertaciunii acestei lumi si un indemn la inaltare a omului spre Dumnezeu

explicatia simpla asta e.
Bucura-te de viata reponsabil, ca trece.
Acum Patristica poate a dezvoltat sensuri interesante din asta.

esenta era:
"omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune!
20. Amândoi merg în acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc."

Mie esențial îmi pare primul verset:
Să-și dea seama omul că nu este mai mult decât dobitocul dacă rămâne despărțit de Dumnezeu.

Asta este o interpretare.
Spune clar ca "omul nu are nimic mai mult decât dobitocul". Nu pomeneste nimic de aceasta despartire.

Despărțirea e inerentă. Numai în starea aceea omul e dobitoc. Zice că Dumnezeu îi va judeca pe oameni ca să le arate că nu se deosebesc de dobitoace. Un dobitoc, însă, nu-l judecă Dumnezeu, pentru că nu e responsabil. Omul este perfect asemănător cu animalul, după cum reiese și din versetele citate, însă va avea parte de judecată. Asta îi trezește conștiința faptului că este chemat la mai mult.

Mie mi-a plăcut răspunsul lui N.Priceputu. Pentru că totuşi nu te satisface, îţi atrag atenţia asupra versetului al 22-lea. Chiar dacă încerc să mă bucur de toate lucrurile mele, sau de lucrarea mea, aşa cum am găsit scris în altă versiune, fără Dumnezeu tot nu ajung la bucurie, ci la tristeţe, căci nimic nu poate suplini prezenţa Lui. Spun asta din experienţă. Nu cred că vei fi mulţumit de răspuns.
Într-adevăr, citatul ales de tine nu prea lasă cale de întors. Poate fi citit ad literam, că suntem la fel ca dobitoacele şi nu ştim ce urmează după moarte. Dar până la urmă este parte a Vechiului Testament, deci e cumva "obsolete" (uzat).

M-am lamurit ...
Toate interpretarile sunt facute in asa fel incat sa sa fie in concordanta, cat de cat, cu doctrina actuala. Adica cu orice doctrina.

nu e chiar asa.
In Vechiul Testament avem un fel de disperare existentiala sheolica.
Cu importanta Invierii si teozei in ortodoxism, s-a cam rasturnat totul prin insasi ideea crestinismului.