Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

silverstar 31.03.2009 21:37:28

[COLOR=green]Cei doi tăietori de lemne: Istorioară pentru suflet

Doi oameni munceau în aceeași pădure taâăind lemne. Copacii erau mari, puternici și vânjoși. Cei doi tăietori de lemne își foloseau securile cu aceeași măiestrie, dar cu metode diferite: primul lovea trunchiul cu o constanță de neînchipuit, lovitură după lovitură, fără să se oprească decât câteva clipe pentru a-și mai trage răsuflarea.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cel de-al doilea făcea o mică pauză la fiecare oră.
[/COLOR]
[COLOR=green]La apus, primul tăietor de lemne era la jumătatea trunchiului. Era lac de sudoare și n-ar mai fi rezistat nici cinci minute în plus. Al doilea, să vezi și să nu crezi, terminase! Începuseră în același timp și cei doi copaci erau la fel!
[/COLOR]
[COLOR=green]Primului tăietor de lemne nu-i venea să-și creadă ochilor!. "Nu mai înțeleg nimic! Cum ai reușit să termini când te opreai la fiecare oră?"
[/COLOR]
[COLOR=green]Celălalt zâmbi: "Tu ai văzut că mă opream după fiecare oră, dar n-ai văzut că profitam de pauză și pentru a-mi ascuți securea."

Spiritul tău e asemenea securii. Nu-l lăsa să ruginească. Ascute-l puțin în fiecare zi.[/COLOR]

georgeval 01.04.2009 10:42:35

Odata, un invatat francez trecea prin desertul Arabiei. Era calauzit de cativa arabi. La apusul soarelui, unul dintre arabi a intins un covor pe pamant si isi facea rugaciunea.

- Ce faci acolo?, l-a intrebat invatatul.

- Ma rog.

- La cine te rogi?

- La Allah, Dumnezeu.

invatatul surase.

- Ai vazut vreodata pe Dumnezeu?

- Nu!

- L-ai pipait cu degetul?

- Nu!

- Atunci esti un nebun, pentru ca crezi intr-un Dumnezeu pe care nu L-ai vazut, nici nu L-ai auzit, nici nu L-ai pipait.

Arabul nu raspunse nimic. A doua zi, inainte de rasaritul soarelui, invatatul spuse calauzei sale: „A trecut o camila pe aici“.

Ochii arabului incepura sa straluceasca si zise:

- Ati vazut camila?

- Nu.

- Ati pipait cu degetul camila?

- Nu.

- Atunci dumneavoastra sunteti un nebun crezand intr-o camila pe care nici nu ati vazut-o, nici nu ati auzit-o, nici nu ati pipait-o.

- Dar i se vad urmele pe nisip, raspunse invatatul.

in clipa aceea soarele se arata la orizont, in toata stralucirea culorilor orientale. Arabul ii arata astrul stralucitor:

- Vedeti urmele Creatorului? Sa stiti, asadar, ca exista Dumnezeu

Dutzu 01.04.2009 21:36:02

Un bun raspuns
 
In partile indepartate ale Oceaniei, un calator englez de neam mare dar vrajmas si batjocoritor al legii crestine, intalneste o data un sef al bastinasilor de acolo, care se facuse crestin.
- Esti un mare sef, ii zise calatorul englez dar pacat ca ti-ai plecat urechea la cele spuse de misionari (preoti) care hotarat n-o fac decat spre a se imbogati pe spinarea voastra. Nimeni nu mai crede azi in acea carte invechita a Bibliei si nici cele ce se povestesc despre Iisus Hristos. Oamenii cunosc azi altceva mai bun decat aceasta. Te plang ca ai fost asa de lesne crezator.
La auzul acestor cuvinte ochii batranului sef fulgerara de-o lumina vie si dupa cateva clipe ii raspunde:
- Vezi colo piatra aia mare? Pe ea sfarmam capetele celor ucisi de noi. Vezi alaturea cuptorul ala? In el frigeam carnea omaneasca pentru ospetele noastre cele mari. Si daca nu erau acesti preoti misionari care sa ne fi invatat cele cuprinse in cartea de care vorbesti si daca nu era dragostea mare a lui Iisus Hristos care sa ne fi invatat sa iubim pe aproapele nostru si care ne-a schimbat pe noi salbaticii, facandu-ne fii ai lui Dumnezeu, tu, nici tu nu te-ai mai fi intors de aici.
Multumeste lui Dumnezeu pentru Evanghelia Sa, caci fara aceasta Evanghelie ai fi fost ucis si fript in acest cuptor pe care-l vezi si de mult ne-am fi ospatat din trupul tau. Atunci calatorul merse la casa sa si se crestina.

trandafiralb 02.04.2009 13:55:51

"cei botezati intru Hristos"

Intr-un mic sat, traia un barbat care avea 5 copii, cel mai mic de 3 ani, iar cel mai mare de 12 ani, pe care ii hranea cum putea si acesta. Muncea cu ziua, de dimineata pana seara. Mama copiilor ii parasise mai demult, fugind cu un alt barbat, cu stare materiala buna.
Intr-o seara, cand barbatul facea de mancare copiilor, din cauza oboselii, s-a intins pe scaun, si a adormit. In vis, i-a aparut Iisus Hristos, care i-a grait: "Astazi, te voi scapa de suferinta, pe tine si pe copiii tai".
Si asa a ramas barbatul pana dimineata, cand s-a trezit pentru lucru. Mare i-a fost uimirea cand a deschis ochii. In jurul lui, erau copiii sai, fara suflare. S-a speriat si a vrut sa vada daca mai traiesc; dar in zadar i-au fost eforturile. Pe masa, un cutit statea plin de sange, ca marturie a ceea ce se intamplase.
Barbatul a lesinat. Iarasi Iisus Hristos i s-a aratat, de data asta mai stralucitor, graindu-i: "Nu te speria. Ai facut ceea ce a trebuit. Acum copiii tai, botezati intru mine, sunt la Tatal, in bucurie, fericire, belsug si bunastare. Curand, va fi si randul tau."
Si asa, barbatul a facut voia Tatalui, scapand de suferinta pe copiii sai, ajunsi acum in Rai, bucurandu-se de fericirea vesnica.

MarinaAlca 02.04.2009 14:00:49

Citat:

În prealabil postat de trandafiralb (Post 126276)
"cei botezati intru Hristos"

Intr-un mic sat, traia un barbat care avea 5 copii, cel mai mic de 3 ani, iar cel mai mare de 12 ani, pe care ii hranea cum putea si acesta. Muncea cu ziua, de dimineata pana seara. Mama copiilor ii parasise mai demult, fugind cu un alt barbat, cu stare materiala buna.
Intr-o seara, cand barbatul facea de mancare copiilor, din cauza oboselii, s-a intins pe scaun, si a adormit. In vis, i-a aparut Iisus Hristos, care i-a grait: "Astazi, te voi scapa de suferinta, pe tine si pe copiii tai".
Si asa a ramas barbatul pana dimineata, cand s-a trezit pentru lucru. Mare i-a fost uimirea cand a deschis ochii. In jurul lui, erau copiii sai, fara suflare. S-a speriat si a vrut sa vada daca mai traiesc; dar in zadar i-au fost eforturile. Pe masa, un cutit statea plin de sange, ca marturie a ceea ce se intamplase.
Barbatul a lesinat. Iarasi Iisus Hristos i s-a aratat, de data asta mai stralucitor, graindu-i: "Nu te speria. Ai facut ceea ce a trebuit. Acum copiii tai, botezati intru mine, sunt la Tatal, in bucurie, fericire, belsug si bunastare. Curand, va fi si randul tau."
Si asa, barbatul a facut voia Tatalui, scapand de suferinta pe copiii sai, ajunsi acum in Rai, bucurandu-se de fericirea vesnica.

iarta-ma trandafirule, dar la ora asta, povestea ta o percep ca fiind sinistra, hidoasa si cu nici un invatamant pozitiv!!!!!!!!!!!!!!!!!
Te-ai gandit mult inainte sa o postezi????????????
:mad:

trandafiralb 02.04.2009 14:07:33

Daca se citesc doar cuvinte fara a se intelege invatatura profunda, pare sinistra; unii Sfinti Parinti a considerat intamplarea ca ceva ingrozitor, altii ca o povata ascunsa intr-o haina comuna. Dumnezeu ne scapa de suferinte, fara sa ne dam seama, ii ia pe cei grav bolnavi sa nu se mai chinuie, ordonand cele lumesti chiar daca noi nu intelegem taina prin care lucreaza.

MarinaAlca 02.04.2009 14:13:05

Citat:

În prealabil postat de trandafiralb (Post 126279)
Daca se citesc doar cuvinte fara a se intelege invatatura profunda, pare sinistra; unii Sfinti Parinti a considerat intamplarea ca ceva ingrozitor, altii ca o povata ascunsa intr-o haina comuna. Dumnezeu ne scapa de suferinte, fara sa ne dam seama, ii ia pe cei grav bolnavi sa nu se mai chinuie, ordonand cele lumesti chiar daca noi nu intelegem taina prin care lucreaza.

Fiecare interpreteaza dupa cat il duce mintea.. sincer?? nu te supara pe mine... mie mi-a stat in gat povestioara ta... dar e doar umila mea parere.. sa ai o zi buna in continuare

sia 02.04.2009 14:17:57

Pt Trandafiralb (frumos id !)
 
Tocmai ma pregateam sa te cert si eu precum Anca-de ce-ai postat asa ceva? Dar pt ca Domnul ne invata sa avem rabdare ,o sa am si eu ,asteptand sa ne dai si sursa ..de unde ai luat ,, povestea ,,?

sia 02.04.2009 14:25:46

Scuze ..Marina te-am botezat ,fara intentie ,graba ..Scuze ! :53:

Dutzu 03.04.2009 17:43:55

Privirea care mantuie
 
Era dupa batalia de la murfrusboro.
Cam pe la miezul noptii pastorul Moody care-si indeplinea slujba ingrijind de bolnavi, fu chemat de un soldat greu ranit. Il gasi slab de tot.
- Ajuta-mi sa mor, imi zise bietul soldat.
- Dragul meu daca s-ar putea te-as purta bucuros pana dincolo de poarta Imparatiei Cerurilor. Dar nu pot.
Si incercai sa-i vestesc cuvantul Domnului Hristos. Clatina din cap si-mi zise:
- El nu poate sa ma mantuie: am pacatuit toata viata mea.
Atunci ii citi din Evanghelia dupa Ioan (cap. III) povestea omului Nicodim care veni sa intrebe pe Iisus, doritor sa dobandeasca viata vesnica.
Cat timp citeam, ma tintuia cu ochii si sorbea fiecare cuvant rostit. Cand ajunsei la aceste cuvinte: "Si dupa cum Moise a inaltat sarpele, in pustie, tot astfel trebuie sa fie inaltat Fiul Omului, ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica"
- E adevarat aceasta, ma intreaba el?
- Da, ii raspunsei.
- Ei bine, niciodata n-am vazut asta in Biblie, citeste-mi-o din nou.
Se razima in coate pe marginea patului si-si impreuna mainile. Cand sfarsii de citit, imi spuse:
- Cat e de bine! N-ai vrea sa mai citesti inca odata?
Citii din nou pentru a treia oara, dar mai incet.
Cand ma uitai la el era cu ochii inchisi, dar fata-i era surazatoare acum, nu nelinistita ca mai inainte. Buzele-i murmurau ceva. Ma plecai sa ascult si auzii, abia soptind: "Si dupa cum Moise....a inaltat....sarpele in pustie...tot astfel...trebuie sa fie inaltat....si Fiul Omului... ca oricine...crede in El...sa nu piara...ci sa aiba viata vesnica". Deschise ochii din nou si-mi zise: "Destul nu-mi mai citi"
A doua zi de dimineata venii sa-l vad. Patul era gol. Ingrijitorul de bolnavi imi spuse, ca tanarul murise in pace si ca, dupa plecarea mea, era foarte linistit, repetand din cand in cand: "....Ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica"

silverstar 05.04.2009 09:27:56

Când omul devine porc
 
http://www.elenaudrea.ro/blog/wp-inc..._surprised.gif [COLOR=green]Povestioară cu tâlc http://www.elenaudrea.ro/blog/wp-inc...n_rolleyes.gif [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]O tânără privea prin geamul unui tren de călători, la frumosul peisaj al unei toamne târzii.
Un bărbat, care era certat cu morala, stând alături, a început să vorbească urât și să spună tot felul de glume proaste.
Tânăra, indignată, nu-i dădea nici o atenție, ci se uita puțin încruntată la el și-și îndrepta privirea numai către geam.
Necuvinciosul îi zise în bătaie de joc:
- Fie-ți milă, domniță, și nu te uita așa de urât la mine că mă mănânci!
Dar ea, liniștită, îi răspunse:
- Fiți liniștit domnule, și nu vă speriați, eu nu mănânc carne de porc… :13:[/COLOR]

cristinateodora11 05.04.2009 17:22:00

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 92351)
Lumina ochilor

Odata, o fata a ramas fara vedere, iar socul trait a indepartat-o de tot ceea ce stia, ajungand singuratica. Numai un băiat s-a apropiat de ea si a reusit sa ii castige atentia si inima. Cei doi isi petreceau alaturi cea mai mare parte din timp. Intr-o zi, tanara ii spuse celui drag:

- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e sa pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau sa vad chipul tău… Nu stiam ce dar minunat ne-a dat Cel de Sus cand ne-a harazit miracolul privirii…

După o vreme, baiatul indragostit se hotari sa ceara mana iubitei.
- Vrei sa te casatoresti cu mine?
Tacerea era apasatoare, iar tristetea plutea în aer. Cu tremur in glas, fata ii raspunse:
- Nu ma voi casatori daca nu pot vedea… Nu ma voi putea descurca pentru amandoi si nu vreau sa-ti devin povara…

La ceva timp, doctorul o chema la spital pentru a-i da vestea cea buna. Transplantul de cornee se putea face foarte curand. Aparuse un donator. Fericirea a fost imensa si, după operatie, primul care a vrut sa o vada a fost iubitul sau. Dar acesta era si el … nevazator. Scuturandu-se parca de o povara, ea spuse:
- Nu ma pot casatori cu un orb.

Tanara s-a intors sa plece. Inainte sa dispara sunetul pasilor ei, baiatul i-a soptit:
- Sa ai grija, te rog de ochii mei!

Ce nerecunoscatoare ! Ce egoista ! El i-a donat transplantul de cornee si ea ????? Dar oare cati nu sunt ca ea ????

silverstar 06.04.2009 08:30:21

Fereastra vieții
 
[COLOR=green] Erau doi bărbați, amândoi grav bolnavi, care se aflau în aceeași încăpere a unui spital. Deși era o cameră mică, avea o fereastră ce dădea afară, spre lume. Unuia dintre bărbați i s-a permis să se ridice din pat câte o oră în fiecare amiază; patul său era în apropierea ferestrei.

Dar celalălt trebuia să-și petreacă tot timpul întins. În fiecare după-amiază, când omul de lângă fereastră era ridicat, își petrecea vremea descriindu-i celuilalt ce vedea afară. Fereastra dădea spre parc, unde se afla un lac. Pe apă se vedeau rațe și lebede, iar copiii veneau să se joace. Tineri îndrăgostiți mergeau mână în mână pe sub copaci. Erau flori și pajiști iar în spate, după lizieră, era o vedere minunată a conturului orașului.

Omul care zăcea lungit îl asculta pe celălalt descriindu-i toate acestea și se bucura de fiecare minut. Descrierile prietenului său l-au făcut să simtă că trăiește. Apoi, l-a lovit gândul: de ce omul de lângă fereastră să se bucure de toată plăcerea de a vedea ce este afară și el nu? Se simți rușinat, dar gândul nu-i dădea pace. Într-o noapte, celălalt om s-a trezit brusc tușind și sufocându-se. Bâjbâia cu mâinile după butonul de urgență și nu-l găsea.

Colegul său a privit tăcut până când nu i-a mai auzit sunetul respirației. Dimineața, sora îl găsi mort și îndepartă, în liniște, trupul din încăpere.

Imediat ce găsi momentul potrivit, cel rămas ceru să fie mutat în patul de lângă fereastră. Dorința i-a fost îndeplinită. În minutul în care infirmiera părăsi camera, se ridică pe un umăr, cu mare greutate și durere, și se uită pe fereastră: [/COLOR][COLOR=green]dădea spre un zid alb...[/COLOR]

dorinastoica14 06.04.2009 21:55:48

1 atașament(e)
Pentrucă știu că vei mai trece pe aici uite ce minunăție de cafea îți dăruiesc Silvia.

silverstar 07.04.2009 22:07:34

[COLOR=green][SIZE=3]Hai să (ne) râdem…[/SIZE] [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Un barbat e adus in fata judecatorului pentru ca a omorat-o pe sotia lui.
- Fapta dumneavoastra e sub orice critica. Daca aveti intentia ca tribunalul
sa nu va condamne la inchisoare pe viata, trebuie sa ne expuneti motive cat
de cat plauzibile care sa va poate reduce pedeapsa.[/COLOR]
[COLOR=green]- Domnule judecator, sotia mea era asa de proasta incat nu am putut sa ma
controlez si a trebuit sa o arunc de la balcon.
- Declaratia dumneavoastra este o obraznicie nemaiauzita si daca nu doriti
ca juratii sa va condamne inainte sa continuam procesul trebuie sa aveti
argumente cu adevarat plauzibile.
- Pai sa va povestesc. Locuim intr-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj si la
parter locuieste o familie de pitici. Parintii au 1 metru si copii, cel de
12 ani 70 de cm si cel de 14 ani are 90 de cm .[/COLOR]
[COLOR=green]- In ziua respectiva i-am spus sotiei:
- E teribil sa fii pitic. Saracii vecini de la parter, toti sunt asa mici!
-Da, raspunde sotia sunt o adevarata specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut sa spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul in piele si de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeste pigment.
- Ma lasi? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ala se numeste pergament.
- Cum poti draga sa fii asa de incult? Pergament e cand un scriitor publica
o parte din ce a scris.[/COLOR]
[COLOR=green]- Domnule judecator, va inchipuiti ca mi-am inghitit cuvantul „fragment“ ca
sa nu mai continui discutia asta aberanta. M-am asezat pe fotoliu si am luat
un ziar sa-l rasfoiesc. Nici nu m-am asezat bine ca apare sotia mea langa
mine cu o carte in mana si imi spune:
- Uite draga, asta e ceea ce scrie un scriitor si se numeste carte , daca nu
aveai idee ce e aia. Ia si citeste Veranda de la Pompadur.[/COLOR]
[COLOR=green]Iau carte in mana si ii spun “Draga mea, asta e o carte in limba franceza
Marchiza de Pompadour, nu trebuie sa interpretezi numele in romana” .
- Asta e buna draga, imi dai tu lectii de franceza, mie care am facut
meditatii cu un vector de la facultate !!
- Ala nu se numeste vector, se numeste lector.
- Esti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ala a fost Hector si era troian.
- Hector e unitate de masura a suprafatei blegule.
- Ala e hectar draga mea.[/COLOR]
[COLOR=green]- Ma uimesti cu incultura ta. Hectar e o bautura a zeilor.
- Ala se numeste nectar spun eu oftand din adancul sufletului.
- Habar nu ai, eu stiu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o
cantau doua prietene in duo.
- Nu se spune duo se spune duet.[/COLOR]
[COLOR=green]- Ma scoti din sarite, cum dracu de esti asa de incuiat? Duet e cand doi
barbati se bat cu sabiile
- Ala se numeste duel.
- Pe dracu, duel e gaura aia neagra din munte de unde apare trenul.
- Domnule judecator, aveam tunel pe limba dar am simtit ca mi se face negru
in fata ochilor si nu m-am mai putut stapani si am aruncat-o pe geam.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Liniste in sala… judecatorul ia ciocanelul de pe masa, loveste cu el
puternic si spune:
- Esti liber, a fost un caz clar de legitima aparare. Eu o aruncam deja de
la Hector…[/COLOR]

silverstar 07.04.2009 22:09:37

Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14 (Post 127082)
Pentrucă știu că vei mai trece pe aici uite ce minunăție de cafea îți dăruiesc Silvia.

[COLOR=green]Dorina, bună seara! Si mulțumesc. :53: Ești o înțelegătoare că mă accepți cu tot cu vicii. :21:[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]O păstrez pentru măine dimineața! Seara nu beau cafea ca să pot dormi! [/COLOR]


silverstar 08.04.2009 08:29:05

[COLOR=#008000]De ce nu distruge Dumnezeu lumea?[/COLOR]

[COLOR=#008000]Erau timpurile când Bunul Dumnezeu împreună cu Sfântul Petru se coborau pe pământ, ca să vadă cum o mai duc oamenii. Izbit de mulțimea răutăților întâlnite în lume, Sfântul Petru zise către Domnul Atotțiitorul:[/COLOR]

[COLOR=#008000]- Doamne, pentru ce mai ții lumea aceasta cu atâtea ticaloșii și nu o prefaci deodată în praf și pulbere?![/COLOR]
[COLOR=#008000]- Cum să o pierd Petre, zise Dumnezeu. Mai sunt atâția oameni buni și atația copilași nevinovați pe pământ. Cu ce sunt ei vinovați ca să piară?[/COLOR]
[COLOR=#008000]- Păi, pierde-i numai pe cei răi Doamne, căci s-au înmulțit și fac atâtea rele.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Deodată, Sfântul Petru, călcând într-un mușuroi de furnici, începu să dea cu mâinile de sus în jos, omorând furnicile care-l înțepau.[/COLOR]

[COLOR=#008000]- Ce faci Petre, zise Domnul?[/COLOR]
[COLOR=#008000]- Omor furnicile, Doamne, căci mă ciupesc.[/COLOR]
[COLOR=#008000]- Mare păcat faci cu ele Petre! De ce nu le omori numai pe cele care te înțeapă? Celelalte vezi bine că sunt nevinovate![/COLOR]

[COLOR=#008000]Și Sfântul Petru a înțeles atunci taina oamenilor, care nu e departe de cea a furnicilor. Iată de ce nu pierde Dumnezeu lumea: pentru că mai sunt oameni buni! [/COLOR]

silverstar 09.04.2009 07:43:58

Maestrul de orchestră și tânărul ucenic
 
[COLOR=green]Motto: "Mulți sunt chemați, dar puțini aleși" :105:[/COLOR]

[COLOR=green]Un maestru de muzică avea un post vacant în orchestra lui. Pentru ocuparea postului a dat un anunț în ziare că în ziua cutare, la ora opt dimineața, pe strada cutare, numărul cutare, va avea loc un concurs. [/COLOR]

[COLOR=green]La ora opt, s-au adunat în fața clădirii cu etaj bărbați și femei, tineri și vârstnici ca să se prezinte la concurs. Dar, spre marea lor decepție, ușa era închisă, perdelele nu se ridicaseră, iar pe ușă n-a ieșit nimeni. [/COLOR]

[COLOR=green]Unii dintre cei adunați ziceau că cel care a dat anunțul și-a bătut joc de ei. Alții ziceau că-și pot găsi serviciu în altă parte. Și toți aceștia au plecat. [/COLOR]

[COLOR=green]Până la urmă, n-a mai rămas decât un singur tânăr, care nu credea că cel care a dat anunțul și-a bătut joc de ei și, în plus, căruia îi plăcea foarte mult muzica. Stând rezemat de un copac, ceilalți care plecau, râdeau de el ca de un naiv. El însă nu-i băga în seamă și aștepta răbdător. [/COLOR]

[COLOR=green]La un moment dat, ușa se deschide și maestrul vine la el și-i zice: [/COLOR]

[COLOR=green]"Tu îmi vei fi discipolul cel mai devotat. Să nu crezi că eu, la ora opt, nu vă vedeam. Mi-am făcut un orificiu la perdeaua de la etaj și vedeam cum pleacă toți ceilalți pe rând." [/COLOR]

[COLOR=green]Și l-a luat de braț pe tânărul care i-a devenit cel mai bun și devotat ucenic.[/COLOR]

[COLOR=green]Răbdare, încredere, dorință și voință![/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=1](Nu prea cred eu că răbdarea poate fi cel mai bun criteriu de selecție. Dar, fie! Că doar e poveste...)[/SIZE][/COLOR]

silverstar 10.04.2009 11:22:19

[COLOR=green]... eram la liceu și adesea mama îmi povestea despre fostele mele colege de școală generală care lucrau, ca și ea, la fabrica Partizanu’… Într-o zi, mi-a povestit că una dintre fostele colege, o tânără ca și mine, de 17, 18 ani, nu mai mult, s-a măritat și curând va naște. Reacția mea a fost neașteptată pentru biata mea mamă care se aștepta la… Habar n-am la ce…
Citeam o carte. Am închis-o și i-am arătat mamei coperta, întrebând-o:
- Oare ea (colega mea) o fi citit romanul “Dan” a lui Al Vlahuță?[/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]PS: de ce mi-am amintit astăzi de acest episod din viața mea de liceană? Poate o să povestesc mai târziu. :35:[/COLOR]

silverstar 11.04.2009 11:27:07

[COLOR=green]Izgonirea din rai...[/COLOR]


silverstar 12.04.2009 07:33:23

[SIZE=3][COLOR=green]Vinovatul dovedit :29:[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green] Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam ușoare bucățile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un țăran și le așeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că țăranul înșală lumea și cerând, bineînțeles, pedepsirea acestuia.

N-au trecut nici două ceasuri și țăranul a fost adus în fața judecătorului, care l-a amenințat:

- Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înșeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.

- Să-mi fie iertat, zise țăranul, dar sunt nevinovat.

- Cum îndrăznești să minți? sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăți de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideți pe acest șarlatan, care a încercat să mă păcălească!

- Așa este, omule? spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?

- Al meu este, însă, vedeți dumneavoastă, eu nu am prea mulți bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani și pentru greutăți, așa că pun unt pe un braț al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care, zice el, are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am?

Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine și, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul țăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înșela oamenii, dar mai dorea și să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.

Cel ce vrea să înșele, singur se înșală. Chiar dacă nu vede nici un om greșeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă și oamenii, rușinea este cu atât mai mare.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]http://www.popasduhovnicesc.ro/[/COLOR]

silverstar 12.04.2009 11:33:31

[COLOR=green]Anthony de Mello - Editura Mix [/COLOR]
[SIZE=3]
[COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green][SIZE=3]"O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.[/SIZE] [/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=green]- Cine esti? a intrebat-o o Voce.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt mama a patru copii.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt invatatoare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: ?Cine esti tu?"[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt crestina.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic - caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare - caci asa deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti." [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=#336666][COLOR=green]Am citit de mai multe ori aceasta poveste-metafora, dar nu o inteleg. Datoria mea este sa fiu. Dar si statuia este, si copacul este, si tigrul este... Sa fiu asa, ca o momâie?... Ciudat mod de a fi...[/COLOR] :43:[/COLOR][/SIZE]

NiCcoleta 12.04.2009 14:46:46

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 128138)
[COLOR=green]Anthony de Mello - Editura Mix [/COLOR]


[COLOR=green][SIZE=3]"O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.[/SIZE] [/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=green]- Cine esti? a intrebat-o o Voce.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt mama a patru copii.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt invatatoare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine esti tu.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: ?Cine esti tu?"[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt crestina.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic - caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare - caci asa deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti." [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=#336666][COLOR=green]Am citit de mai multe ori aceasta poveste-metafora, dar nu o inteleg. Datoria mea este sa fiu. Dar si statuia este, si copacul este, si tigrul este... Sa fiu asa, ca o momâie?... Ciudat mod de a fi...[/COLOR] :43:[/COLOR][/SIZE]



Mie aceasta povestioara imi aduce aminte de o alta.Si anume:


Un om murise si ajunse la portile Raiului,care erau inchise.Incepu sa bata cu putere.La un moment dat ,de dupa porti, se aude o voce,care intreba:-Cine este acolo?
Omul raspunse:-Eu sunt,Vasile!
I se raspunde:-Nu te cunosc,dute de unde ai venit.
Omul pleca si dupa un timp reveni.Batuse din noul la acele minunate porti si iarasi fu intrebat:-Cine este acolo?.El dadu acelasi raspuns si iarasi fu trimis inapoi.Dupa alta bucata de timp reveni si a 3- a oara.Fu intrebat acelasi lucru :-Cine este acolo?Si omul nostru raspunse:-Eu sunt Tu!
Si portile s-au deschis iar el a intrat acolo unde astepat de mult sa intre.

PS: Baniesc ca acelasi raspuns se astepta si de la femeia din povestea initiala.

Anna 12.04.2009 15:32:59

Esact la aceeasi poveste ma gandeam si eu:1:

Dutzu 13.04.2009 11:58:28

Nu se teme de nimic cel ce se increde in Dumnezeu
 
Un ofiter de marina, foarte pios a fost numit acum cativa ani capetenie peste o insula franceza, in oceanul Pacific.
Pleaca indata cu familia sa sa-si ia locul in primire. Pe cand plutea pe mare, incepu o furtuna napraznica care ingheta de frica si de groaza pe calatori. Toti se credeau pierduti.
Singurul, ofiterul isi pastra tot cumpatul. Linistea lui uimitoare izbi puternic pe sotia sa, care numai putu sa se stapaneasca si-i spuse dojenitor:
- Daca ne-ai iubi mai mlt pe mine si pe copilasii nostri, n-ai mai ramane asa de nepasator in fata primejdiilor care ne pandesc.
Ofiterul abia raspunse dar coborand in odaita lui se intoarce indata tinand in mana spada sa, scoasa din teaca.
Cheama pe sotie si apropie varful spadei de pieptul ei.
Biata femeie ingrozita incepu sa tremure din tot trupul. Dar groaza ei nu dura decat o clipa caci apoi incepu sa surada.
- Cum poti sa razi, ii zise atunci barbatu-sau cand varful unei spade se sprijina pe pieptul tau? Nu ti-e frica?
- Frica mie! Cand stiu ca manerul acestei spade e in mana barbatului meu! Nu stiu eu, cat ma iubeste?
- Ei bine, atunci cum vrei tu sa-mi fie frica de aceasta furtuna? Ea e in mana Parintelui meu Ceresc, care ma iubeste si mai mult decat te iubesc eu, desi te iubesc atat de mult. Vezi tu: "Dumnezeu este iubire"

silverstar 13.04.2009 12:45:06

Citat:

În prealabil postat de NiCcoleta (Post 128147)
Mie aceasta povestioara imi aduce aminte de o alta.Si anume:


Un om murise si ajunse la portile Raiului,care erau inchise.Incepu sa bata cu putere.La un moment dat ,de dupa porti, se aude o voce,care intreba:-Cine este acolo?
Omul raspunse:-Eu sunt,Vasile!
I se raspunde:-Nu te cunosc,dute de unde ai venit.
Omul pleca si dupa un timp reveni.Batuse din noul la acele minunate porti si iarasi fu intrebat:-Cine este acolo?.El dadu acelasi raspuns si iarasi fu trimis inapoi.Dupa alta bucata de timp reveni si a 3- a oara.Fu intrebat acelasi lucru :-Cine este acolo?Si omul nostru raspunse:-Eu sunt Tu!
Si portile s-au deschis iar el a intrat acolo unde astepat de mult sa intre.

PS: Baniesc ca acelasi raspuns se astepta si de la femeia din povestea initiala.

[COLOR=green]Multumesc mult pentru raspuns. Frumos și inedit. Citind povestea scrisa de tine, de fapt tot o parabola, a fost ca o iluminare. Se pare ca da! Asa este... Si asta-mi amiteste de intrebarea auzita adesea: "Chiar n-ai un pic de/din Dumnezeu în tine?" dar, si mai mult, de poezia lui Radu Gyr, "Cantec deplin..." [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Cântec deplin[/COLOR]
[COLOR=green]N-ai lăuda de n-ai ști să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Și dacă singur rana nu-ți legai,
Cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai
De n-ai purta un ciob de iad în tine.

Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi
Cu fruntea jos, în pulberea amară,
Și dacă-nvii în cântecul de azi
E că mureai în lacrima de-aseară.[/COLOR]

silverstar 13.04.2009 19:29:04

Sarbatoarea Primaverii
 
[COLOR=green]Odată, demult, pe când zânele colindau pădurile și piticii răscoleau măruntaiele pământului în căutarea pietrelor prețioase, pe când animalele vorbeau și puii de lup se jucau cu mieii, trăia într-o căsuță dărăpănată la marginea unui cătun, un olar împreună cu nevasta și cei doi copii ai lui. [/COLOR]

[COLOR=green]Erau destul de săraci și își duceau traiul doar de pe urma vaselor de lut pe care olarul le vindea la târgul din apropiere. [/COLOR]

[COLOR=green]Într-una din zile, pe când se întorcea de la târg, numai ce zărește olarul într-un tufiș de la marginea pădurii, un iepure ce se ascundea tremurând tot de frică.
[/COLOR]
[COLOR=green]Nu i-a fost prea greu să-l prindă și să-l vâre în traistă, gândindu-se numai la friptura pe care avea să o facă din bietul iepuraș.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ajuns acasă, îi dădu traista nevestei, poruncindu-i să gătească iepurele, iar el, ostenit de atâta drum, se trânti în pat și adormi pe dată. [/COLOR]

[COLOR=green]Cei doi copilași, auzind porunca tatălui, se strecurară binișor și priviră în traistă, de unde le străluciră doi ochișori speriați și înlăcrimați. Din întuneric, iepurașul își aștepta sfârșitul plângând, pentru că auzise și el planul îngrozitor al olarului și înțelesese despre ce era vorba. Doar v-am spus că pe atunci animalele înțelegeau limba oamenilor.
[/COLOR]
[COLOR=green]Copiilor li s-a făcut așa o milă de bietul iepuraș, că abia au așteptat ca mama lor să plece o clipă din bucătărie și au înșfăcat iepurele, punând în locul lui un ștergar.
[/COLOR]
[COLOR=green]Au alergat cât au putut până la marginea pădurii, iar acolo au dat drumul micului urecheat, care a fugit mâncând pământul. Bineînțeles ca olarul a certat-o pe nevastă pentru că n-a avut grijă de iepure, iar în acea seară n-au mâncat friptură, ci urzici. [/COLOR]

[COLOR=green]Dar s-a-ntâmplat un lucru mult mai frumos. Mama iepuroaică a zvonit prin toată pădurea fapta cea bună a copiilor. Despre ispravă a aflat și Zâna Eastres, slujitoarea Primăverii.
[/COLOR]
[COLOR=green]Și, cum se apropia Sărbătoarea Primăverii, Zâna s-a gândit să-i răsplătească pe cei doi copii pentru salvarea iepurașului și a poruncit iepurilor să le ducă daruri. [/COLOR]

[COLOR=green]Astfel, copiii olarului au găsit într-o dimineață, frumos înșirate pe pervaz, alune, fructe uscate, ciuperci și faguri de miere.
[/COLOR]
[COLOR=green]De atunci, în fiecare an, tot mai mulți iepurași aduc daruri copiilor cuminți, harnici si buni.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cu timpul, sărbătoarea Primăverii s-a contopit cu cea a Învierii Domnului Iisus Hristos. [/COLOR]

[COLOR=green]Despre olar și copiii lui abia dacă-și mai amintește cineva, zânele s-au pierdut în negura vremii, dar iepurașii n-au uitat niciodată de îndatorirea lor de a aduce, de Paște, tot felul de daruri copiilor.[/COLOR]

NiCcoleta 13.04.2009 21:02:50

Citat:

În prealabil postat de anna (Post 128152)
esact la aceeasi poveste ma gandeam si eu:1:


:1::1::1:...............................

NiCcoleta 13.04.2009 21:03:55

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 128300)
[COLOR=green]Multumesc mult pentru raspuns. Frumos și inedit. Citind povestea scrisa de tine, de fapt tot o parabola, a fost ca o iluminare. Se pare ca da! Asa este... Si asta-mi amiteste de intrebarea auzita adesea: "Chiar n-ai un pic de/din Dumnezeu în tine?" dar, si mai mult, de poezia lui Radu Gyr, "Cantec deplin..." [/COLOR]

[COLOR=green]Cântec deplin[/COLOR]
[COLOR=green]N-ai lăuda de n-ai ști să blestemi, [/COLOR]
[COLOR=green]Surâd numai acei care suspină, [/COLOR]
[COLOR=green]Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, [/COLOR]
[COLOR=green]De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. [/COLOR]

[COLOR=green]Și dacă singur rana nu-ți legai, [/COLOR]
[COLOR=green]Cu mâna ta n-ai unge răni străine. [/COLOR]
[COLOR=green]N-ai jindui după frânturi de rai [/COLOR]
[COLOR=green]De n-ai purta un ciob de iad în tine. [/COLOR]

[COLOR=green]Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi [/COLOR]
[COLOR=green]Cu fruntea jos, în pulberea amară, [/COLOR]
[COLOR=green]Și dacă-nvii în cântecul de azi [/COLOR]
[COLOR=green]E că mureai în lacrima de-aseară.[/COLOR]


Ma bucur ca a fost cu folos :1:....Doamne ajuta!:25:

silverstar 15.04.2009 21:10:24

Povestea iepurasului de Pasti
 
[SIZE=3][COLOR=green]Cu mult timp în urmă, pe vremea când lumea credea în puterea magică a spiridușilor și a zânelor, era o pasăre splendidă, ce își făcuse cuib într-un arbore bătrân, dintr-o poieniță de vis. Viersul îi era atât de cristalin, încât până si vântul se oprea să-l asculte, iar penele îi scânteiau în culorile curcubeului. Nimeni nu știa de unde se ivise această pasăre fermecată, dar toate viețuitoarele o iubeau, pentru că le încălzea sufletul cu cântul ei măiastru.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Dar într-o zi de iarna geroasă trilurile au amuțit: pasărea zăcea rănită lângă trunchiul copacului, fără a ști nimeni cum a ajuns așa. Pădurea a cerut atunci ajutorul zeiței Ostara, mama fertilității, reînvierii și a zorilor. Pentru a o salva de la moarte, zeița a transformat micuța pasăre într-un iepuraș, dar i-a lăsat puterea de a face ouă.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Vremea a trecut și a venit primăvara, când toate animalele pădurii sărbătoreau și ziua Ostarei. Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele, cununi de frunze verzi. Darul cel mai frumos a fost însă adus de iepuraș: un coș plin cu ouă, vopsite în culorile curcubeului.[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green]Și-n fiecare an, iepurașul a dăruit zeiței salvatoare câte un coș de ouă frumos colorate, în semn de recunoștință pentru că îi slavase viața. Și astăzi, iepurașul cel fermecat vopsește ouă în culorile curcubeului, pe care le oferă copiilor cuminți cu ocazia Sărbătorilor de Paște.[/COLOR]

[SIZE=1][COLOR=green]Sursă: Taifasuri, nr. 165 din 24 apr. 2008, p.[/COLOR] [COLOR=green]2[/COLOR][/SIZE]

silverstar 18.04.2009 08:41:46

[SIZE=3][COLOR=green]Iepurașul de Paști[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Iepurașul care le aduce daruri copiilor în Sfanta zi de Paști nu este o invenție modernă. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]O veche legendă vorbește despre o mamă singură care-și creștea cu multe sacrificii, dar și cu multă dragoste cei șapte copilași. Se apropia ziua Paștelui și biata mamă era foarte supărată pentru că nu avea cu ce să cumpere cadouri la copii așa cum se obișnuia și pe atunci. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]În timp ce copiii erau în padure, la cules de vreascuri pentru foc, mama a vopsit câteva ouă, a mers în grădină, a făcut un cuibar în pământ, a pus acolo ouăle frumos încondeiate, le-a acoperit cu niște frunze uscate, după care și-a văzut de treabă. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]A doua zi, în zi de Paști, îndată ce s-au trezit, copiii au întrebat-o pe mama lor ce cadou vor primi ei în ziua aceea. Atunci mama le-a spus să meargă în grădină. Copiii au mers toti în grădină.
Speriat de glasurile lor, un iepuraș tâșneste de undeva, dintr-un colț al grădinii unde se odihnea. Copiii curioși s-au îndreaptat în fuga mare spre locul de unde tocmai tâșnise iepurașul. Și acolo, sub cele câteva frunze veștede au gasit ouăle frumos încondeiate. Convinși că iepurașul le-a adus, copiii au început să strige:
- “Iepurașul ne-a adus cadouri!, Iepurasul ne-a adus cadouri!” [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Chiar și astăzi, în multe locuri, mai există, se mai pastrează obiceiul de a-i trimite pe copii în gradina sa caute cadourile aduse de iepuraș.[/COLOR]

silverstar 22.04.2009 11:48:20

[COLOR=green][SIZE=3]Cum se apropie romanul de Stradivarius?[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]Alexandru Tomescu a cantat la Stradivarius in catacombele metrolui. Zeci de oameni s-au aplecat si au lasat sa le pice din buzunar de la 1 eurocent la hartii de 50 de lei.

Am citit si ne-am bucurat ca violonistul nostru a strans mai mult decat celebrul Joshua Bell. Dar cati dintre noi vom plati biletul pentru viitorul concert al lui Tomescu?

Aceasta intrebare se adreseaza celor multi. Multimii care doar traieste romanismul, fara a se apleca asupra lui cu atentie, fara a medita asupra esentei lui. Acelora care isi doresc mai mult, iar dorinta ii azvarle in mijlocul unor altor neamuri, unde asculta o alta limba, sub alte obiceiuri.

Ne este frica de faptul ca si in Romania primeaza subcultura. Dar sa fim seriosi, nu suntem nici primii, nici ultimii. Ceea ce la noi se manifesta prin manele, telenovele si Elodii gasim si in alte parti. Peste tot exista subcultura, ca un mod alternativ de a promova prostia.

Romanul e poet chiar si atunci cand injura

Ce-i drept, cultura nu inseamna doar arta. Inseamna si traditii, educatie, mentalitate. Iar la noi, toate au dat inapoi cand am dat de prea multa libertate si fascinatie pentru occident.

Vechile valori culturale inca exista, undeva in strafundul memoriei colective. Daca pe acestea ne chinuim sa le aducem din cand in cand la suprafata, pe cele noi le lasam ascunse, uitate, impreuna cu acele cateva capete luminate care le reprezinta. La fel cum stim sa ascultam o muzica mirifica la metrou in drum spre serviciu, dar nu recunoastem a cui este mana care face Stradivarius-ul sa vibreze.

Totusi, romanul dispune de uriase resurse de spirit. Iar aceasta se manifesta, in lipsa unei elite culturale bine delimitate, prin ceea ce am putea numi subcultura de bucatarie. In esenta, romanul ramane poet, chiar si atunci cand injura.

Exista in Romania un fel de inclinatie spre mahala, o predilectie specific romaneasca, o mahalagizare a tuturor elementelor (a limbajului, a starilor, a sentimentelor), cei mai multi dintre noi complacandu-se voit in aceasta stare de fapt, trista si nelinistitoare prin esenta.

Prostia si subcultura

Prostia si subcultura sunt acaparatoare si aproape indestructibile. Uneori insa, tot ce poti face este sa razi de noua doina cadaneasca, altfel, risti ca revolta si neputinta sa te inabuse.

Pe de alta parte, daca o jumatate de ora de recital la metrou a fost de ajuns pentru a-i face pe romani sa se opreasca si sa asculte, poate solutia este coborarea artei inalte in strada. La indemana trecatorului grabit.

Ziare.com va invita la dezbatere. Recitalul lui Alexandru Tomescu la metrou ar trebui sa ramana doar un experiment sau sa devina o practica pentru promovarea culturii? In lipsa timpului liber, ce putem face pentru a ne apropia de inaltele arte?[/COLOR]
[COLOR=#800080]http://www.ziare.com/Cum_se_apropie_...si-724360.html[/COLOR]

silverstar 25.04.2009 07:59:15

[COLOR=green][SIZE=3]Povestea ochilor[/SIZE]

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba.
Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor.
El era intotdeauna gata sa o ajute.
Intr-o zi ea i-a spus lui:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cutine!."
Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost
luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a intrebat-o: "Acuma ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cumine?"
Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Numai vazand ochii
lui inchisi a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa
se uite la ochii lui inchisi toata viata ei a facut-o sa-l refuze.
Prietenul ei a plecat si a doua zi i-a scris o nota spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"

Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intodeauna cand
starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum
viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele
mai dureroase situatii.
[/COLOR]
[COLOR=green]Viata este un cadou!
[/COLOR]
[COLOR=green]Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva
care nu poate sa vorbeasca.
[/COLOR]
[COLOR=green]Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva
care nu are ce sa manance.
[/COLOR]
[COLOR=green]Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange
la Dumnezeu pentru o companie.
[/COLOR]
[COLOR=green]Astazi, inainte sa te plangi de viata, gandeste-te la cineva care
a plecat de tanar de pe acest pamant.
[/COLOR]
[COLOR=green]Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa
aiba copii.
[/COLOR]
[COLOR=green]Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a
maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.
[/COLOR]
[COLOR=green]Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la
cineva care merge pe jos aceeasi distanta.
[/COLOR]
[COLOR=green]Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la
someri, la cei care ar dori sa aibă un loc de munca.
[/COLOR]
[COLOR=green]Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca
nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem
in fata Facatorului nostru.
[/COLOR]
[COLOR=green]Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si
multumeste-i lui Dumnezeue ca esti in viata![/COLOR] :6: :5:

anita 27.04.2009 15:15:20

[SIZE=4]O primire meritata[/SIZE]

[SIZE=2]
Un taran, om bun la suflet, avea obiceiul sa spuna tuturor: [/SIZE]

[SIZE=2]
- Vedeti cum e lumea asta ? Cei mari au de toate si sunt primiti oriunde cu mare pompa, in timp ce pe noi, cei simpli, nimeni nu ne baga in seama. Cum de este posibil asa ceva, cum de se poate una ca asta ? Vom ajunge noi pe lumea cealalta si vom vedea cum o fi si acolo ... [/SIZE]

[SIZE=2]
Azi asa, maine asa, pana cand, omul nostru a visat, intr-o noapte, ceva nemaipomenit: se facea ca murise si ajunsese la Poarta Raiului. Acolo - ce sa vezi - veselie multa, ingeri adunati sa-l intampline pe noul sosit, bucurie mare! Omului nu-i venea sa-si creada ochilor. Atatea pregatiri doar pentru el, un simplu crestin. Oricum, era fericit ca urma sa intre in rai, nici n-ar fi sperat si la o asemenea primire. Dar, cand sa intre pe poarta aceea minunata, inconjurat de tot acel alai, un inger se apropie de taranul nostru si ii spuse: [/SIZE]

[SIZE=2]
- Omule, nu poti intra pe aici, du-te ceva mai incolo si vei gasi o portita mai mica, pazita de un inger. Intra pe acolo si, mai tarziu, ne vom revedea in gradinile minunate ale Raiului. [/SIZE]

[SIZE=2]
- Atunci pentru cine sunt toate aceste pregatiri ? - a mai intrebat omul mirat. [/SIZE]

[SIZE=2]
- Ei, asteptam pe un boier care a murit odata cu tine si care, din clipa in clipa, trebuie sa ajunga aici. Pentru venirea lui este sarbatoare si ne pregatim sa-l intamplinam cum se cuvine. [/SIZE]

[SIZE=2]
- Bine, ingerule, dar cum se poate una ca asta ? Cat am trait in lume, am vazut nedreptati multe, dar si aici, cum de e cu putinta ? De ce el, fiindca este boier, trebuie primit cu atata fast ? Conteaza ca el are bogatii si eu nu ? [/SIZE]

[SIZE=2]
- Omule, pentru a te mantui nu conteaza ce ai avut - fie ca ai fost sarac, fie bogat - ci ceea ce ai facut cu tot ce Dumnezeu ti-a daruit. Daca ai fost sarac si ai stiut sa imparti si celorlalti din putinul de care ai avut parte, te vei mantui negresit. Daca ai fost bogat, cu atat mai mult ai fi putut darui cu drag celor mai necajiti decat tine. Fie ca esti sarac sau bogat, important este sa ramai om. [/SIZE]

[SIZE=2]
- Dar atunci, daca si eu si boierul vom intra in rai, pentru ce este venirea lui asa o sarbatoare ? [/SIZE]

[SIZE=2]
- Omule, crestini ca tine, vin aici in fiecare zi, cu miile si sunt bine primiti cu totii. Dar un boier de cand n-a mai ajuns si aici, in rai ... [/SIZE]


[SIZE=2]Sarac sau bogat, oricine poate fi bun si darnic, din atat cat are. Cel bogat, insa, cu atat mai mult ar trebui sa dea milostenie. Si fiecare din noi este bogat, in felul sau, caci oricand putem gasi pe cineva mai sarman decat noi, pe care sa il ajutam. Daca vom fi egoisti si zgarciti, ce folos vom avea ? Cine a vazut vreodata un om rau sau zgarcit care sa fie fericit ? [/SIZE]

[SIZE=2][/SIZE]

[SIZE=2]Esti bogat ? Foarte bine! Esti zgarcit ? Foarte rau! (...)

[/SIZE]
[SIZE=2]Nu bogatii vor fi osanditi, ci cei ce slujesc bogatiei. [/SIZE]

sia 02.05.2009 14:10:06

Tot ce se poate sa mai fi fost postata acesta poveste ...dar nadajduiesc ca nu-i bai .. repetitia e mama invataturii .

FEREASTRA SUFLETULUI TAU


http://farm4.static.flickr.com/3176/...0564e87e96.jpg
Am citit zilele acestea o poveste despre o familie care a primit de la o rudă în vârstă o casă într-un cartier foarte liniștit.
Înainte de a se muta mama, tatăl și fiica lor mergeau câteva ore în fiecare zi pentru a scoate din casă lucrurile vechi, pentru a face curățenie și a pregăti cât mai bine locuința.
În prima dimineață când au ajuns în casă fiica a observat, privind pe fereastră, o doamnă în vârstă care își întindea hainele abia spălate în balcon.
- Mama, privește ce haine murdare întinde vecina noastră în balcon! Până și eu știu să spăl mai bine decât ea! Poate ar trebui să merg s-o învăț cum se face! Sau poate să-i spun ce săpun să folosească…
Mama a privit la doamna în vârstă care își întindea rufele, a privit apoi la fiica ei și n-a spus niciun cuvânt.
Și așa, la fiecare două sau trei zile fiica repeta observațiile, în timp ce vecina își întindea rufele la soare.
Dupa vreo lună fiica a rămas surprinsă văzând că vecina sa întindea pe sârmă cearceafuri mult mai curate, așa că i-a spus mamei sale:
- Privește, a învățat să spele rufele, cu toate că n-am avut timp să trec pe la ea să-i spun cum se face!
Mama s-a uitat zâmbind la ea și i-a răspuns:
- Nu, astăzi am reușit să vin ceva mai devreme decât tine și am spălat geamurile casei noastre!
Și în viață se întâmplă de multe ori la fel… Totul depinde de cât de curată este fereastra sufletului nostru, cea prin care observăm faptele celorlalți.

Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne uităm la noi înșine și să ne curățăm sufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Atunci am reuși în sfârșit să vedem și curățenia sufletească a celorlalți, chiar dacă ei nu sunt niciodată perfecți…
Fie că “afară” este ploaie, vânt sau soare… eu mă străduiesc în fiecare zi, atât cât îmi stă în puteri, să-mi păstrez curată fereastra sufletului. Și fără îndoială… azi te văd mult mai bine decât ieri!
O zi fericită, în care să intre cât mai multă lumină prin fereastra ta!


Sursa [COLOR=#005bb7]www.damaideparte.ro[/COLOR]

sia 02.05.2009 14:33:23

[COLOR=purple]PESCARUL SI STELELE DE MARE[/COLOR]



http://farm1.static.flickr.com/133/4...5a83f64e8c.jpg Foto: 0range County Girl @ Flickr
La apusul soarelui, un domn se plimba pe o plaja. Putin câte putin incepu sa distinga profilul unei persoane, indepartate. Ajuns mai aproape vazu ca omul, un pescar al locului, se apleca pentru a aduna ceva, ce apoi arunca in apa.
Neobosit lansa in mare ceea ce aduna, cu bratele pline.
Apropiindu-se mai mult, domnul intelese ca pescarul aduna stele de mare pe care valurile le-au depozitat pe plaja; una câte una le arunca in apa.
Putin incurcat se apropie si intreba pe pescar:
„Prietene, pot sa stiu ce faci?”
Pescarul ii raspunse:
„Reasez aceste stele in ocean. Din cauza retragerii apei s-au impotmolit pe plaja. Daca nu le arunc in apa, in putin timp aceste creaturi sarace vor muri .
„Inteleg! – replica domnul – Dar stelele impotmolite pe plaja sunt milioane. Nu poti pretinde de a le salva pe toate! Si, probabil, acelasi fenomen se produce pe sute de plaje de-a lungul coastei. Nu-ti dai seama ca munca ta este practic inutila? Nu vei schimba nimic”.
Pescarul surase, se inchina, lua o alta stea, o arunca in mare si zise:
„Se va schimba totul, pentru aceasta creatura mica”.


[COLOR=purple]Un gest de iubire autentica nu este niciodata inutil. Mai ales daca devine pretios pentru cineva, sau cel putin va face sa se nasca ulterioare gesturi de iubire.[/COLOR]
(de don Ezio Del Favero)

pictez_pe_cer 10.06.2009 12:43:24

Frumusetea inimii
Intr-o zi,un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi.Nu dupa multa vreme,in jurl lui s-a strans o multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta,nu vedeai pe inima lui nici un semn,nici o fisura.Da,toti au cazut de acord ca era cea mai frmoasa inima pe care au vazut-o vreodata.Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.Cand deodata,de multime s-a apropiat un batran.Cu glasul linistit,el a rostit ca pentru sine :
- Si totusi,perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele….
Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului.Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu imima lui.Era o inima puternica,ale carei batai ritmate se auzeau pana departe.Dar era plina de cicatrice,avea locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intrutotul,liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase,chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult,din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta-rani larg deschise inca sangerande. »Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa ? « isi sopteau uimiti oamenii.Tanarul,dupa ce examinase atent inima batranului,si-a ridicat privirea i-a spus razand »Cred ca glumesti,mosnege!Privesc la inima mea :este perfecta !Pe cand a ta este toata o rana,numai lacrimi si durere… ». «Da,a spus bland batranelul,inima ta arata perfect,dar nu mi-as schimba nicidata inima cu inima ta.Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragosrea,dragostea mea ;rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine,care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui,ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea.Dar,pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru,raman margini colturoase,pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartit-o cu cel de langa mine.Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb,nici macar o bucatica din inima lor.Acestea sunt ranile deschise din inima mea,gaurile negre-a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc.Intelegi acum,dragul meu,care este adevarata frumusete a inimii ? »a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte,cu obrazul scaldat in lacrimi.S-a apropiat apoi timid de batranel,a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande.Batrnul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui.A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrici si a pus-o in rana proaspata de pe inima tanarului.Se potrivea,dar nu perfect,pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima,care nu mai era perfecta,dar care acum era mai frumoasa ca niciodata,fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragostea din inima batranului.Cei doi s-au imbratisat,si-au zambit si au pornit inpreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu inima intreaga in piept !O inima perfecta,dar lipsita de frumusete…
Multumesc ca,intr-un fel sau altul,esti parte din viata mea si tii inima mea vie,dandu-i putere sa iubeasca chiar daca uneori doare

sia 16.06.2009 16:29:16

Lacrima pocaintei
 
In ce priveste cainta am sa va spun o istorioara: cand au cazut ingerii din cer, un inger n-a fost cu Lucifer, dar nu a fost nici cu ingerii care au ramas buni. Lucifer a fost trimis in iad cu ceata lui, iar ingerul acesta a ramas neutru. Dupa ce s-a facut aceasta alegere, cu forta si cu viteza divina, el si-a dat seama ca a gresit, dar cerurile s-au inchis si el a ramas pe afara; si s-a rugat sa-l primeasca, si nu l-a primit in cer, dar Dumnezeu i-a pus o conditie: "Sa-mi aduci ce-i mai scump pe pamant!" - ingerii erau cazuti inainte de crearea omului, dar treceau miile de ani si el ar fi ramas tot pe afara, asa incat avea o bucurie, ca totusi are o sansa.

Si s-a pogorat in adancurile oceanelor si a adus el mai scump margaritar. Nici nu s-a uitat la el Cerul. Nu l-a primit. - Dar, cand lupti duhovniceste si nu castigi, ai castigat necastigarea: faptul ca tu stii ca nu ai castigat, deja esti castigat! Deci, esti deasupra luptei.

Cand a vazut ca nu l-a primit Cerul, s-a desteptat ingerul: "Stai! Lui Dumnezeu nu-i trebuie lucruri materiale!"

La un rau doi copii se scaldau si, in joaca lor, unul a cazut si era sa se inece, iar celalalt a sarit sa-l salveze - s-au inecat amandoi. Si ingerul a luat inima copilului salvator si s-a suit cu ea la cer. Si Cerul nu s-a deschis! - Vezi cat de invatat era ingerul acum?

Mergand el prin lume a vazut intr-o padure un batran care-si plangea pacatele langa un copac. Dar ingerul ii vedea lacrimile ca de foc. Si a luat o lacrima din aceea si a fugit cu ea la cer. Dumnezeu l-a primit imediat! - Cel mai scump lucru de pe pamant este lacrima pocaintei!


Parintele Arsenie Papacioc

pictez_pe_cer 13.07.2009 12:58:53

În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o țară prosperă.

Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colțuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos și dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite și va costa o uriașă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înțelepți a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiți fără folos atâția bani. Mai bine porunciți să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiți picioarele”.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-și facă lui “încălțări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Morala:
Nu mai aștepta ca lumea să se schimbe așa încât să îți fie ție mai ușor, mai bine. Întoarce-ți privirea către tine, investește în tine. Drumul în viațã nu a fost și nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face față cu succes.

cristiboss56 13.07.2009 14:11:57

Citat:

În prealabil postat de pictez_pe_cer (Post 152834)
În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o țară prosperă.

Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colțuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos și dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite și va costa o uriașă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înțelepți a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiți fără folos atâția bani. Mai bine porunciți să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiți picioarele”.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-și facă lui “încălțări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Morala:
Nu mai aștepta ca lumea să se schimbe așa încât să îți fie ție mai ușor, mai bine. Întoarce-ți privirea către tine, investește în tine. Drumul în viațã nu a fost și nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face față cu succes.

Adevărat !


Ora este GMT +3. Ora este acum 22:28:31.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.