Cat de importanta credeti ca este participarea la Sfanta Liturghie?

De multe ori incercam sa profit de imaginatie si sa ma transpun in atmosfera ce caracteriza Biserica in perioada ei de inceput. Vedeam grupulete de crestini ale caror priviri se distingeau de cele ale romanilor pagani sau de cele ale iudeilor. Fruntea lor usor brazdata de nori atunci cand erau in public, insa cand se adunau impreuna pentru a savarsi "Frangerea Painii" nu-i mai cunosteai! Aceea era de fapt viata lor, de a trai in inferioritate in imensa lume pagana, si de a-si implinirea stand si rugandu-se impreuna. Forma "Frangerii Painii" a cunoscut o intreaga evolutie de-a lungul veacurilor, insa actul savarsit de Mantuitorul in Joia Mare si in fata lui Luca si Cleopa a ramas. E firesc ca pentru in crestin Sf. Liturghie sa joace rolul primordial in ceea ce inseamna rugaciunea in obste, la fel cum "Doamne Iisuse..." joaca rolulu de frunte in rugaciunea particulara.
Lucrurile sunt clare: mergand pe linia Sf. Scripturi si a Sf. Parinti, concluzionam si noi, dupa 2000 de ani ca in Sf. Liturghie ne "revedem" de fiecare data CU TOTII, sub icoana Pantocratorului de pe bolta bisericii.

Sfanta Liturghie este slujba la care se savarseste jertfa , la rugaciunile preotilor Sfantul Duh se pogoara si preschimba painea si vinul in trupul si sangele lui Hristos .
Sfanta Liturghie este slujba la care participa toate puterile ceresti , biserica din ceruri slujeste impreuna cu cea pamanteana .
Si atunci te intreb : poti sa lipsesti de la asa ceva , poti sa ramai indiferent , poate exista o alta prioritate ? Depinde de unde este sufletul tau !
Doamne ajuta !
Liliana

In ciuda credintei raspândite ca crestinismul a fost o “religie a saracilor”, aceasta credinta a atras de destul de devreme si multi oameni instariti, mai ales femei, pe lânga masa de ”dezmosteniti ai soartei”.
Mutatia intregului spatiu al imperiului roman in doar cateva secole la crestinism, este alaturi de momentul de criza istorica profunda in acea vreme, o dovada si o explicatie a atractiei si succesului acestei religii.

Tipicul Liturghiei crestine este o copie a oficierii mitraice (ca si botezul), aceasta avându-si originea (in sens de introducere a practicii) in epoca apostolica (apostolic folosit aici in sens stiintific, adica epoca ”predicatorilor ambulanti”). Cultul lui Mithra s-a bucurat inaintea aparitiei crestinismului de un mare succes in lumea romana, acesta si crestinismul avand multe lucruri in comun, prin geneza orientala pe care o impartasesc amandoua, ca si prin imprumuturi.
Astfel, insasi Sfanta Impartasanie isi are origini precrestine, suferind de-a lungul timpului modificari documentate, evoluând de la o ”agapa”, adica un "chef cu mâncare de-acasa" (asa cum ne arata documentul crestin de la sfârsitul primului secol numit "Didahia celor 12 apostoli"), la un ritual unde preotul iti serveste un dumicat de pâine si o gura de vin. Si ea isi are dupa toate aparentele originea in mitraism, aceasta practica existând insa si in cultul zeului Dionisos (”omofagia”), ca si la comunitatile orfice.
Insa tot atat de adevarat este ca iudaismul cu al sau "ospat pascal", reprezinta o sursa importanta, intrucât initial Impartasania se numea "frângerea painii" ca si ospatul pascal evreisc, preluând doar ulterior denumirea de ”Impartasanie” sau ”Comuniune”, sub influenta modelului orfic.

Bizar cum parantezele se transforma aici pe forum in figuri zambitoare, desi eu nu le-am utilizat . . . .

Este foarte importanta!!!!!!!
:hmmm:Dar nu-i suficienta!:angry:

Discutiile din forum nu lamuresc deloc problema: De ce sa mergem duminica la Liturghie? Un raspuns simplu ar fi: Sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului. Liturghia nu este pentru spectatori! Rugati pe un preot sa va spuna, ca sa vedeti ca tot ce se face dupa Liturghia catehumenilor, toate rugaciunile care se fac in taina, toate sunt NUMAI pentru cei ce se impartasesc. Restul spectatorilor stau fara prea mare folos, sau alte foloase sunt cu totul secundare. Inca in sec VII la "usile, usile" care nu mai au nici o rezonanta pentru noi azi, erau scosi afara cei ce nu se impartaseau. Astazi s-a pierdut aproape cu totul sensul liturgic al adunarii (preot si credinciosi) in jurul lui Hristos euharistic. Din comoditate si dintr-o falsa evlavie, crestinii sunt sfatuiti sa se impartaseasca rar, pentru ca pregatirea lor pentru impartasire presupune un efort consistent din partea preotului. Asa ca buna traditie s-a subtiat, s-a inventat impartasirea rara sau "din an in Paste" care n-are nimic cu spiritul Liturghiei in care Hristos, prin gura preotului zice: "Luati, mancati... Beti dintru acesta TOTI (nu numai clericii)...".
Spunea PS Siluan ca prima porunca data omului a fost "nu mancati" (din pomul cunoasterii). Iar acum "porunca noua va dau voua... luati, mancati... beti dintru acesta toti" si oamenii nu mananca. E tragic, pentru ca tot El spune ca cine nu se va impartasi, nu va avea viata in el (nu va avea Viata cea adevarata).
Sf. Ignatie Briancianinov spune, talcuind rugaciunea "Tatal nostru", referitor la partea "painea noastra cea spre fiinta..." ca nu la painea cea pieritoare se refera Mantuitorul aici, ci la Painea vietii de care avem nevoie, ca si de painea cea pieritoare, in toata ziua". Cred ca e suficient pentru a starni comentarii...

As incerca sa ma inscriu un pic la comentariile pe care le-a starnit Dl. Orthodox:
Mi se pare ca are multa dreptate cand spune ca sensul Sf. Liturghii e acela de a ne impartasi cu Hristos. Am citit si eu acele rugaciuni care de obicei se zic in taina de catre preot si am inteles ca toti cei prezenti sunt chemati sa se impartaseasca. Dar cred ca practica de azi, a impartasirii mai rar, nu depinde atat de mult de preot, cat de nepregatirea credinciosilor. Cei care se simt pregatiti cred ca pot solicita preotului sa-i spovedeasca, pentru a se putea impartasi si nu cred ca vreun preot (poate cu exceptii) nu-i va primi. Mai cred ca dupa putin timp, spovedindu-se de obicei la acelasi preot, il va cunoaste suficient, ca sa nu mai fie nevoie de un timp indelungat pentru spovedanie, ci doar de dezlegare, in cazul in care nu are niste pacate mari care sa-l impiedice de a se impartasi pentru un timp hatarat de duhovnic.
Cat priveste comentariile PS siluan si ale Sf. Ignatie, mi se par intru totul de luat in seama!

Fratilor,sa nu uitam ca doar in biserica ne putem impartasi,sa nu uitam de aceasta.Nu stiu de ce noi ezitam sa-l primim pe Hristos,chiar preotii ne indemna sa ne impartasim doar in post,insa ce faceau primii crestini(in fiecare zi il primim pe Hristos).
Desigur ca in toate trebuie sa fie dreapta socoteala.
CU NOI ESTE DUMNEZEU!!!!!!!!!!!

am o mica nedumerire :De ce noi crestini din zilele de azi nu avem voie sa ne impartasim decit din 40 de zile in 40 de zile?De ce nu ne putem impartasi zilnic asa cum o faceau primi crestini? E din cauza faptului ca am ajuns atit de nevrednici (cu toate ca suntem nevrednici cind vine vorba de impartasit)? ce m-ar retine daca m-as impartasi la sfirsitul fiecarei saptamini daca eu ma spovedesc inainte de fiecare impartaseala , daca tocmai acest fapt este important in Sfinta Liturghie? Cred ca daca nu ne impartasim la Sfinta Liturgie macar acel timp il petrecem laudaindu-L pe Dumnezeu alaturi de ingeri,stiu ca atunci cu siguranta stau in fata Sa si ma cutremur si ma bucur...