Nu degeaba spune par Boca ca sangele copilului avortat cere " cap de mama si de tata"...brrr, oricat ai fi de necredincios, nu stiu daca poti sa nu te infiori citind asta...
Sau poate ca nu ar trebui sa il citim daca nu suntem pregatiti...deoarece riscam a cadea in doua extreme: ori sa nu mai credem ( ca poate fi ceva adevarat), ori sa innebunim...( de frica, vinovatie, deznadejde...)

Mai mult decat atat, am inteles ca ar fi tot "din vina noastra" cand sarcinile se pierd spontan...nu neaparat ca n-am fi avut noi grija de sanatatea noastra, dar, poate Dumnezeu a considerat ca nu meritam sa avem copil, pt ca...cine stie c rau am facut sau eram pe cale sa facem, drept pt care se spune ca se canonisesc si pierderile involuntare :(....( acum doctorii spun ca acestea ar putea f mai multe decat ne dam noi seama, s-arputea zamisli multi embrioni care sa nu reuseasca totusi sa se implanteze si sa se dezvolte, fara ca noi sa realizam acest lucru; acum ma gandesc ca asta se intampla si Dumnezeu o ingaduie, pentru ca nu e organismul nostru pregatit, sa o poata duce la bun sfarsit, nu cred ca ne poate " taxa" pentru ceea ce noi nu am stiut ...).
Dar oare ce se intampla insa cand o sarcina ne pune in pericol viata, e incompatibila cu supravietuirea mamei (si a fatului, implicit )? ( sarcinile extrauterine, eclampsia, ruptura prematura de placenta, etc...)
Care ar fi explicatia teologica, si ce ar mai putea face parintii in atare situatie?

Lipsa de credinta si lipsa lui Dumnezeu din vietile noastre ne duce acolo unde nimic nu ne mai poate ajuta.
Pai daca Dumnezeu ne-a zamislit nu tot El ar avea grija de noi,nu ar lucra miraculous cu toate mijloacele de care dispune sa ne Salveze?
Ar face-o dar pt asta trebuie sa fim si noi oamenii lui,sa sporim DRAGOSTEA ,MILA si SMERENIA in lume;in fine,Dumnezeu ii ajuta chiar si pe cei rai cand dau de belea,dar numai sa aiba puterea sa CREADA,sa se pocaiasca si smereasca.

Ce nu sunt atatea relatari din care razbat miracolele Domnului? Nu credem ca puterea si vointa Domnului este mai presus decat o sarcina extrauterina,o tumora sau alte deviatii in lumea trupescului?
Sa nu uitam ca fara Dumnezeu nu putem face nimic;atunci cand suntem la ananghie observam ca lucrurile care trebuiau sa fie atat de simple au scapat de sub control si au ajuns complicate;abia atunci omul mandru pe sine se smereste pt ca realizeaza ca nu are nici 5% din controlul pe care in mod fals credea ca il are.
Oamenii cred ca isi programeaza ei cand este timpul pt toate,cand sa se casatoreasca,cand sa faca copii si cati sa faca...niste calcule meschine ca mai apoi sa ramana cu buza umflata dupa terminarea scolilor si agonisirea locuintei ca nu mai sunt buni de procreat fie pt ca le-a trecut vremea fie deoarece au facut avorturi si organele nu mai sunt capabile de sarcina.
Morala este ca nu facem noi pactul cu viata si nu planificam ca un director scortos pe cincinale si in mici amanunte viata! Nu o putem programa pt ca nu noi suntem stapani pe ea,suntem niste amarati jalnici,vrednici de mila,atat(vb la plural din obisnuita,dar de fapt acest discurs imi este adresat mie).



La intrebarile tale din subsolul postului,iti raspund cu relatarea unui caz real:
http://ortodox.md/articole/povestea-unui-miracol/

vis copil nenascut
 

buna seara.
Acum 6 luni am avut un avort -cauza sarcina extrauterina instalata pe trompa stanga.
Mama mea nu stie, am vrut sa o protejez.
Ce m-apus pe ganduri este ca, mi-a povestit un vis de acum 2 nopti:
L-a visat pe tatal meu (decedat de 16 ani), era impreuna cu un bebe in brate si il tinea, iar mama se uita de sus la ei, insa nu cu iubire, nu a vrut sa vada copilul fiind suparata pe tata de faptele lui din trecut- atitudinea. A visat-o si pe bunica, mama tatalui (decedata si ea), insa la fel mama se uita de sus la ei, si zicea ca e f bine sa vada si tatal meu cum e sa creasca un copil.

Concluzia: toti din vis sunt decedati, iar mama nu cunoaste povestea mea cu sarcina.
Intrebare:
1. Este posibil ca acel copil sa fie cel nenascut de mine ? si sufletul lui sa fie cu tata?
2. Explicati-mi care ar putea fi mesajul visului. Este de bine sau de rau in conditiile in care mama mea nu l-a visat pana acum pe tata, si el in vis nu vorbea deloc.

Sau să ne pocăim! Ce zici varianta asta este posibilă? Îngăduie Dumnezeu ceva ce nu putem duce sau nu ne este de folos?

Joci, cumva, şah?
Întreb deoarece cunosc o jucătoare de şah, mare maestră internaţională, membră a lotului Olimpic al României, cu exact acest nume.
Nu era, deci, o întrebare hodoronc-tronc sau vreo ironie, ci o încercare de lămurire a identităţii.
Despre Carmen, aici: http://www.cyclopaedia.de/wiki/Carme...zinsky#science

Daca l-ati fi viat dvs, cu siguranta asa era. Dar daca mama nu stia...posibil sa fie oare vreun copil pierdut de dansii, in tinerete, de care sa nu stiti dvs ? Sau al unei cunostinte, rude de-a dlor...
Sau poate nu fi nici un copil, ci o alta responsabilitate pe care tatal nu si-a asumat-o in timpul vietii si mama ar fi vrut, sau altceva ce stie dansa ca tata nu a facut in timpul vietii si ar fi trebuit sa faca iar acum l-ar putea impovara...

Suntem doar 2 copii la parinti, cu greu conceputi, mama nu putea sa ramana insarcnata, de avort nici nu se pune problema in cazul ei. Ma gandesc ca sufletul copilului nenascut sa fie impreuna cu tata, acesta avand grija lui. Cei drept in tinerete,tatal meu a cam neglijat familia, fiind si mai mereu plecat in voiaje.
Va multumesc pentru raspuns.

Dumnezeu să îi odihnească pe copiii avortați.

Ii odihneste...ei nu au nici o vina,sunt nevinovati.

"38.Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?“

Exista un botez al sangelui diferit de cel cu apa, dar cu Duh Sfant.
Exista unele pareri ca pruncii avortati se boteaza cu acest botez al sangelui. Conform acestor pareri pruncii avortati se mantuiesc.