Rugaciunea celor care au uitat de Dumnezeu
 

Cum să îl mai abordezi pe Cel căruia I-ai inturnat spatele ani buni,cum să mai comunici,să îl mai si rogi ceva.Eu nu mai stiu cum să vorbesc cu Dumnezeu,când eram de 15,16 ani puteam,dar acum nu mai stiu,nu mai prea pot,si as vrea să Învat.Rugăciunile convenționale,slujbele,acatiste,canoane,chiar si Tatăl Nostru,pot fi mângâiere,dar sunt rugaciune unde adresarea e comună,de grup,unde adunarea cere iar tatăl dă tuturor.Eu acum exist datorită rugăciunilor celorlați.Dar ceea ce multi simt si au nevoia,si multi chiar se nevoiesc este o comunicare personală cu Dumnezeu
Pur si simplu m-as pune în genunchi si as spune Iată-mă Doamne sunt aici,dar dacă până acum câtva timp nu voiam să stiu de existenta Lui,acum mă cuprinde frica în fata măreției a ceea ce nu pot înțelege,simt toată murdăria din mine si faptul că e greu sa te cureți....

Un prim pas ar fi sa fii atent sa scrii la persoana I. Vorbesc serios!
Ca e greu sa ma curat stiu si eu, dar, chiar daca tu ai vorbit despre tine, n-ai fost constient de atentia pe care trebuie s-o acorzi tie insusti, care ar demonstra smerirea ta; daca vei face asta constient vei fi inceput deja abordarea foarte folositoare de care vorbesti.

1.Nu sunt ipocrit.2.Nu pozez în concepte si sisteme comportamentale.3.Nu vreau să mimez smerenia de dragul smereniei.Iar exprimarea mea este un glas care se plimbă de la stări personale la trăiri comune si dureri universale.

Tocmai raspunsul tau te contrazice.
Nici nu ma gandisem la asa ceva, dar ma tem ca nu te poti califica pentru a indeplini conditiile necesare pentru eficienta sfatului meu sincer.
Probabil de aceea ai scris la persoana a II-a cand ai terminat, cu toate ca ai inceput la persoana I.
Ai fost constient de asta in timp ce scriai, sau abia acum recunosti?

Nu,sunt un inconștient notoriu.Pari intoxicat,sau nu stiu,îmi dai senzația unui ghimpe.Care e problema ta la ce persoană scriu?Sau pur si simplu ti-e greu să urmărești un text unde se alternează modul de adresare?Chiar nu înțeleg...Să înțeleg că sinceritatea ta e condiționată de calificările omului,de condițiile la care trebuie să se supună pentru a fi inițiat de tine în tainele spiritualității demetriene.

Nimic din ce este omenesc nu mi-e strain
 

Era cu multi ani in urma si cineva mi-a zis ,un credincios ,caruia i-am spus unele lucruri despre mine,si omul a vrut sa ma scoata din ganduri ,ca uneori ne facem ganduri sau deznadajduim mai mult decat e cazul,si mi-a spus despre un mare om de stiinta care a spus:"Nimic din ce este omenesc ,nu mi-e strain." Deci omul avusese anumite pacate,fiind tanar, dar totusi a ajuns om de stiinta si credincios .
Ma uitam mai demult si vedeam cautarile tale,nelinistile si greutatile vietii tale.Caci nu e usor sa nu ai tata,de mic parca,sa nu ai un model masculin,cineva cu care sa discuti(si uneori nu ajunge numai mama).Sa stii ca acelasi lucru poti sa il simti, si daca nu ai avut o relatie buna cu tatal, chiar daca il ai.
E mare lucru sa ai un duhovnic care sa fie facut ptr asta.Unul dintre cei mai buni care l-am avut ,stii prin ce era deosebit???...Cineva va zice, a facut doctoratul in Grecia... sau te miri ce alte chestii.
Nuu!Omul a avut o relatie apropiata cu mine, si dupa 21 seara l-am cautat odata.Si cel mai important ,odata m-a sunat el sa ma intrebe ce fac.Asta e ceva cam rar. Singura chestie care nu mi-a placut ,aveam niste probleme mai actuale,iar dansul ,deabia folosea o adresa de mail. De aici cautarile mele in unele din topicurile initiate si raspunsuri care eu atunci cand am fost incercat nu citisem nimic despre ele("Vorbele care ucid!").Ma rog dansul ar fi fost un foarte bun duhovnic, cu 25 de ani in urma sau mai mult.Un om care simte ,un om care te primeste oricand .

Legat de ce ai scris aici.Gaseste-ti un duhovnic, care sa stie, sa vada, exact cum era un mare sculptor si "vedea" deja statueta in interiorul pietrei.Asa sa vada si el "bulgarele de aur" a ceea ce ai putea devenii.Cauta, nu te opri ,doar la cei care pun pe primul plan doar ritualul.
Dumnezeu sa te binecuvinteze la venire si la plecare deacum si pana in veac!