Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Povesti adevarate , de prin lume adunate ! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=16163)

dumitrucelmare2000 30.04.2017 21:21:04

MINUNI SF. PARASCHEVA
Aceste minuni sunt însemnate de către o păcătoasă creștină - Blondina -, după porunca Sfintei Paraschiva, care i-a spus în vis să scrie toate minunile făcute de ea, pe care le știa această ucenică a Sfintei Paraschiva. Multe minuni face Sfânta Cuvioasă Paraschiva cu tinerii și cu toți care se roagă ei cu creidinta.

1. O studentă dentistă, făcând practică într-o clinică, și-a lăsat pe masă, în cabinetul de lucru, poșeta în care avea bani mulți și un ceas de mână, de mare valoare. Când să plece acasă, a observat că lipsesc banii și ceasul. Ea, fiind foarte credincioasă, imediat a venit la Sfânta Paraschiva și i-a spus durerea sa, dar pentru pomelnic n-avea bani. După trei zile vine un om în vârstă la cabinetul medical și îi aduce ceasul și banii, cerând mii de scuze pentru feciorul său, care era un golan și - fiind chiar clientul ei - a profitat când ea a ieșit din cabinet și i le-a furat. Tatăl băiatului i le-a găsit ascunse, l-a bătut până i-a spus de unde le-a luat, apoi a venit de i le-a adus înapoi.

2. O femeie tânără de 33 de ani dintr-un sat de lângă Iași, a intrat într-o zi în Sfânta Mitropolie. Părea abătută, nervoasă și chiar nebună. S-a închinat la multe icoane și a venit la moaștele Sfintei Paraschiva. S-a închinat, însă când a vrut să sărute sfânta raclă, o putere a izbit-o și ea a căzut la pamant . A inceput sa strige: "draci, diavoli..". Oricine venea către dansa, ea ii împingea, și la un moment dat a venit paraclisierul Sfintei Mitropolii - un diacon cu viață frumoasă călugărească -, a apucat-o de mână și a întrebat-o: "Spune, ce păcat ai făcut?" Ea a spus că a umblat cu farmece, că a auzit că soțul ei o înșeală.

A întrebat-o de unde este și cum o cheamă? Nu știa, ci se văieta de cei trei copilași ai săi. Atunci părintele diacon a întrebat-o dacă știe să citească. Ea a spus că știe; el i-a dat acatistul Sfintei Paraschiva ca să-1 citească. Ea s-a așezat în genunchi la picioarele sfintei și a citit tot acatistul. Apoi preotul duhovnic a chemat-o la el, a vorbit și a văzut că ea s-a limpezit la minte.

A mărturisit-o și, fiindcă ea a spus că de trei zile n-a luat în gură nici un strop de apă, a împărtășit-o. Femeia a plecat acasă sănătoasă.

3. Într-o zi o femeie de 40 de ani a intrat în Sfânta Mitropolie, alergând prin biserică și plângând în hohote. Am întrebat-o ce are. Mi-a spus că lucrează ca femeie de serviciu la tribunal, a făcut sinuzită, dar, neavând timp să se trateze, a neglijat și s-a pomenit cu dureri grozave de cap și apoi i s-a umflat tot capul. Era fără soț, cu trei copii. S-a dus la doctor, care i-a spus că tot creierul este acoperit cu puroi și că trebuie să-i facă operație foarte grea, dar că ea nu va rezista la această operație, și de aceea să aștepte moartea.

Am întrebat-o dacă crede în Dumnezeu, a spus că da, dar la biserică vine rar, având serviciu, copii și sărăcie mare. Atunci am dus-o la Sfânta Paraschiva, ea s-a închinat, i-am făcut pomelnic, dar ea avea numai cinci lei, a lăsat pomelnicul și a plecat. Peste trei luni am intalnit-o pe strada, sănătoasă, voioasă. Am întrebat-o cum se simte, îmi spune: "Bine! Dar să vedeți cum s-a întâmplat. La vreo trei săptămâni după ce am dat pomelnicul, a început să-mi curgă puroi din nas și a curs mult timp. S-a scurs toată infecția de pe creier și m-am făcut sănătoasă".

5. O maică din Cheile Bicazului a venit la Sfânta Paraschiva, fiind bolnavă de urechi de nu mai auzea nimic și avea și dureri. A stat trei zile în rugăciuni cu lacrimi și a plecat complet sănătoasă.

6. Mi-a povestit un preot din Ardeal că în parohia lui a fost o fată care trebuia să se căsătorească cu un băiat. O fată cuminte, însă băiatul a fost rău, a lăsat-o și s-a căsătorit cu alta. Ea, fiind foarte necăjită, a venit la preotul paroh și i-a povestit durerea sa. Preotul a sfătuit-o să meargă la Iași, să se închine la moaștele Sfintei Paraschiva și să dea un pomelnic. L-a ascultat. Peste o lună s-a căsătorit cu un băiat foarte bun și e fericită.

7. Un alt preot, tot din Ardeal, mi-a povestit: A fost bolnav de plămâni - T.B.C. -, i s-au făcut multe antibiotice și el a simțit că începe să orbească. Când s-a dus la doctor, acela i-a confirmat această nenorocire. Preotul imediat s-a urcat în tren și a venit la Iași. Era ora zece seara și Sfânta Mitropolie era închisă. Atunci el a stat în genunchi afară lângă peretele unde stau moaștele Sfintei Paraschiva, s-a rugat câteva ceasuri plângând. A doua zi a simțit că e sănătos și până astăzi nu mai are nimic nici cu ochii, nici cu plămânii, slujește și azi Sfânta Liturghie la o mănăstire din Ardeal.

8. A venit o doamnă de la București aducând în dar Sfintei Paraschiva un covor persan mare și frumos. Am întrebat-o ce înseamnă acest dar. Mi-a povestit că soțul ei, bărbat de 45 de ani, s-a îmbolnăvit. Cu tot progresul medicinii, doctorii nu găseau leac la boala lui și i-au jspus să se pregătească de moarte, că are cancer, într-o zi vine la ei acasă un prieten evreu și le spune că el pleacă la Iași și îi sfătuiește să-i dea bani și pomelnic să ducă el la Sfânta Paraschiva. Și l-au ascultat și i-au dat. Peste două luni soțul ei s-a făcut sănătos fără nici un tratament și, drept mulțumire, ea personal a adus acest covor la Sfânta Paraschiva.

9. O femeie de la țară, foarte disperată, a venit la Sfânta Paraschiva că i s-a furat vaca. A dat un pomelnic și a plecat. Peste o săptămână a venit să-i mulțumească Sfintei Paraschiva, că a găsit vaca în al treilea sat.

10. Vine o mamă foarte necăjită la Sfânta Mitropolie și-mi spune că are o fată cam leneșă și putin credincioasa si ca are in fata bacalaureatul si admiterea în facultate. Am sfătuit-o să o aducă și pe fată la Sfânta Paraschiva. Când a venit cu fata, am întrebat fata dacă știe rugăciuni, mi-a răspuns că nu știe nici o rugăciune. Am dus-o în fața sfintei racle a Cuvioasei Paraschiva și i-am zis să stea în genunchi să se roage cum știe. Ea a spus sfintei că are frică de română și știe numai despre Eminescu. Exact aceasta a întrebat-o la bacalaureat și fata a reușit bine.

Vine altă grijă și mai grea: admiterea la facultate. Fetița vine de acuma singură la Biserică și mai des. Iar în ziua examenului la admitere vine și îi spune Sfintei Paraschiva că ea știe la chimie mai bine oxigenul. Asta a întrebat-o și a luat media șapte. Dar nu avea loc, pentru că au intrat cu cea mai mică medie de 7,50.

Mama sa vine iarăși cu lacrimi la Sfânta Paraschiva și iarăși sfânta o ajută. Au rămas patru copii fără locuri, însă unul din ei era băiatul unui șef mare al orașului și acesta face demersuri la București și se mai aprobă patru locuri, în care intră și fetița în cauză. Așa a ajutat-o cuvioasa să intre și fetița ei și de atunci fata și mama vin foarte des la cuvioasa să-i mulțumească.

dumitrucelmare2000 30.04.2017 21:27:09

Minunile cuvioasei Parascheva
 
11. Într-o seară a venit la Sfânta Mitropolie o doamnă de 35 de ani, foarte agitată, emoționată până la lacrimi. Plângea și se închina la toate icoanele, dar mai ales la Cuvioasa Paraschiva. După ce s-a mai liniștit am întrebat-o ce are. Și a zis că e foarte fericită și a venit să-i mulțumească lui Dumnezeu și Sfintei Paraschiva. Mi-a povestit: "Sunt funcționară în Galați și m-am hotărât să fac facultatea de germană, dar nu mă simțeam așa bine pregătită, am vrut sa-mi încerc șansa, venind în drum spre Iași la examenul de admitere, m-am întâlnit pe tren cu o domnișoară care era în aceeași situație ca și mine. Când am ajuns la Iași, eu i-am propus domnișoarei să mergem amândouă la Sfânta Paraschiva să-i cerem ajutorul. Domnișoara, foarte mândră, mi-a răspuns �că ea n-are nevoie de ajutorul nimănui, că este pregătită bine�. Eu totuși am venit la Sfânta Paraschiva și i-am cerut ajutorul și mi l-a dat. La examen cea bine pregătită a picat și eu am reușit, iar acum am venit să-i mulțumesc Cuvioasei".

12. O doamnă din Bacău voia neapărat să se mute la Iași. Mulți ani s-a chinuit cu această problemă, dar nu putea să reușească. Și atunci, după sfatul cuiva, a venit la Sfânta Paraschiva, s-a închinat și a lăsat pomelnic. Au trecut câteva luni și ea nu numai că a fost mutată la Iași, ci a căpătat și locuință.

13. Două cumnate trăiau într-o casă, în buna înțelegere, într-o zi la una din ele au dispărut 200 de lei. Ea a reproșat cumnatei sale că aceea i-a luat, cea învinuită s-a jurat că nu știe nimica, dar degeaba... Atunci a venit la Sfânta Paraschiva, a dat pomelnic în care s-a rugat ca Sfânta Paraschiva să arate cine este vinovat, ea sau cea care clevetește. După două săptămâni copilul de nouă ani al păgubașei, jucându-se pe stradă, a fost omorât de o mașină. S-a adeverit că acuzația era nedreaptă, femeia care acuza era mincinoasă.

14. Pe ziua de 16 octombrie 1968 vine o mamă într-o stare de nebunie, țipă, strigă, plânge, își rupe părul... Am intrebat-o ce are. Mi-a spus că e foarte vinovată față de Sfânta Paraschiva.

În ziua hramului, Sfânta Paraschiva, 14 octombrie, ea s-a apucat să facă pregătiri pentru iarnă. Mama ei, o femeie bătrână și credincioasă, îi spune: "Draga mea, să nu faci asta, căci astăzi este o mare sărbătoare - ziua Sfintei Paraschiva".

Ea îi răspunde: "în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toți". La o oră după acesta discuție, și-a trimis fetița ei de nouă ani să cumpere ulei de la alimentară, dar, luându-se cu treaba, n-a observat că a trecut un ceas și fetița nu mai vine. în cele din urmă, o vecină a venit și i-a spus că fetița e dusă cu salvarea la spital, deoarece a dat peste ea un autobuz. Dar pocăința mamei a fost sinceră și fetița s-a făcut sănătoasă, fără nici o complicație.

15. În casa unui profesor universitar era o mare păgânătate. în ziua de 14 octombrie - hramul Sfintei Paraschiva - soția profesorului i-a spus femeii din casă: "Astăzi să faci săpun". Aceea, fiind creștină, i-a răspuns: "Eu nu fac asta, că e mare sărbătoare. Astăzi e Cuvioasa Paraschiva și mă duc la Sfânta Mitropolie la slujbă". Și g-a dus la sfintele slujbe.

Stăpâna, foarte supărată, s-a apucat singură să facă săpunul. A așezat un cazan afară și acolo a clocotit grăsimea cu soda caustică și cu apa. Ea a intrat în casă, iar fetița ei unică, de 12 ani, fugea în jurul cazanului și la un moment-dat, a căzut în el și a murit imediat.

16. Fiica unei doctorițe de aici din Iași a căzut la un examen și era amenințată să rămână repetentă. A venit mama ei la mine și mi-a spus necazul ei, desigur rugându-se Sfintei Paraschiva cu lacrimi. Doctorița mi-a făcut mie mult bine. Am rugat-o și eu pe Sfânta Paraschiva s-o ajute, s-o scoată din acest necaz spunându-i: "Tu știi, Sfântă Paraschiva, cât de mult m-a ajutat doctorița pe mine, te rog ajut-o și tu pe ea, că eu nu pot". Noaptea am visat-o pe Sfânta Paraschiva, care mi-a spus: "Și ce datoare sunt eu doctoriței, dacă te-a ajutat pe tine? Dar hai să fie cum vrei tu!" Și a continuat: "Eu îți trimit pe fiul tău, care-i prieten cu profesorul fetei, să vorbească el cu profesorul s-o mai examineze o dată, iar eu o voi ajuta la examen". Peste două zile a venit băiatul meu de la București - nechemat -, a aranjat toate și fata a luat examenul și a trecut în anul trei.

17. O fată farmacistă foarte cuminte, având 32 de ani, tot voia să se căsătorească. Prin mine a dat rugăciuni la Sfânta Paraschiva și la 1 ianuarie 1968 a făcut cunoștință cu un doctor văduv. Acela începe s-o curteze, dar ceva serios nu spunea. Apoi o lasă și se duce la altele. Ea, disperată, tot vine și mi se plânge, iar eu îi spun: "Să continuăm cu rugăciuni la Cuvioasa Paraschiva".

Și într-o duminică, pe neașteptate, vine doctorul la familia fetei și o cere în căsătorie. Peste zece zile s-a făcut nunta și sunt fericiți.

18. În anul 1968, prin luna martie, într-o dimineață, Părintele Stareț loanichie din Sfânta Mitropolie se apropie de mine și-mi spune, arătând spre o doamnă: "Vezi, doamna aceea a venit din Bulgaria și nu știe românește, matale știi rusește, încearcă să vorbești rusește cu ea să vedem ce dorește - dacă știe și ea rusește", într-adevăr, doamna știa rusește. S-a bucurat că poate să-și spună durerea ei și plângând mi-a povestit că are un singur băiat, care a ajuns la facultate în anul doi și subit a înnebunit, dar într-o formă așa de gravă că-1 ține într-o cușcă.

Ea întotdeauna a fost credincioasă, în schimb soțul ei este un ateu și întotdeauna îl blestema pe copilul lui și înjura pe Dumnezeu. Ea mereu se ducea la biserică, rugându-se cu lacrimi pentru copilul ei. într-o noapte visează o femeie înaltă, îmbrăcată în negru, care-i spune: "Dacă vrei să fie sănătos copilul tău, să vii la mine". Femeia n-a întrebat-o unde să meargă și cine este aceea pe care a visat-o.

Peste vreo două luni iarăși visează aceeași femeie care-i spune același lucru ca prima dată. Atunci ea o întreabă: "Dar cine ești și unde să mă duc?". Ea a răspuns: "Sunt Sfânta Paraschiva din Iași!"

Doamna din Bulgaria locuia chiar în capitala țării - Sofia. Imediat s-a dus la ambasadă și, căpătând pașaportul, a venit la Sfânta Paraschiva. M-a întrebat ce să facă, cum s-o roage pe Sfânta Paraschiva pentru fiul ei? Am învățat-o, a dat pomelnic pentru un an de zile, asta din proprie inițiativă. Toată ziua nu s-a dezlipit de la sfânta raclă până seara, apoi a plecat.

După un an a venit cu mama ei de 90 de ani să-i mulțumească Sfintei Paraschiva că băiatul ei s-a făcut complet sănătos și continuă studiile la facultate.

19. O femeie care a lucrat mulți ani în Sfânta Mitropolie mi-a povestit că o durea un picior tare rău. Ea s-a rugat mereu la Sfânta Paraschiva să-i aline durerea, într-o noapte a visat pe Sfânta Paraschiva care s-a atins de piciorul ei și i-a spus: "Acuma n-are să te mai doară". Și, într-adevăr, așa a fost.

20. O femeie a venit la Sfânta Paraschiva cu rugăciuni pentru soțul ei care a fost condamnat la zece ani de închisoare. După doi ani s-a întors acasă. Ea a venit și a mulțumit Cuvioasei Paraschiva.

21. În duminica de 21 februarie a venit o femeie și a întrebat cu ce poate ea mulțumi Sfintei Paraschiva pentru ajutorul primit. Avea o singură fată studentă, care a fost condamnată de doctori la moarte, găsindu-i-se cancer în sânge - leucemie. Dar mama sa a dat rugăciuni la Sfânta Paraschiva și fiica ei s-a vindecat, este sănătoasă și-și continuă studiile. Am sfătuit-o să dea rugăciuni de mulțumire și să vină și ele cât de des la biserică să-i mulțumească Sfintei Paraschiva și lui Dumnezeu pentru ajutorul primit.

22. Cu doi ani în urmă, într-o dimineață, a venit în Sfânta Mitropolie o doamnă bătrână și a stat toată slujba lângă Sfânta Paraschiva. Apoi m-a rugat să-i dau adăpost să se odihnească, căci la noapte pleacă acasă. Am luat-o la mine. Mi-a povestit că e din Craiova, are un fiu membru al guvernului, dar nu vrea să știe de ea că este săracă. De mult are dorința să vină să se închine Sfintei Paraschiva și s-a rugat mult pentru aceasta, dar n-avea bani cu ce veni. într-o noapte visează pe Sfânta Paraschiva care-i spune: "Te voi ajuta să vii la mine". A trecut o săptămână și pe neașteptate primește de la fiul său suma de cinci sute de lei și cu banii aceștia imediat a venit la Sfânta Paraschiva să-i mulțumească că i-a împlinit dorința.

23. O fată voia să dea la medicină. Vine la Sfânta Mitropolie foarte necăjită că toată vara nu s-a pregătit așa cum trebuie și îi e frică că nu va putea intra, căci din ce a învățat nu poate ține minte decât structura splinei. Eu o sfătuiesc să se ducă la racla Sfintei Paraschiva să se roage cum știe și ea îi va ajuta.

Tânăra, stând în genunchi în fața sfintei racle, spune: "Sfântă Paraschivo, nu sunt pregătită, știu bine numai splina".

La examen intră trei candidați. Li se dă cutia cu bilețele, trag primii doi bilețelele și la urmă trage și ea cu strângere de inimă, și mare-i fu mirarea că-i vine pe bilețel splina. A știut perfect și a luat zece.

A doua zi a venit la Sfânta Mitropolie să-i mulțumească Cuvioasei Paraschiva. De la ușă a început să plângă și să strige: "Cuvioasă, tu ai luat zece, tu ai știut, tu ești studentă..., nu eu...". Și de atunci era nedespărțită de la Sfânta Mitropolie la toate slujbele. A terminat cu bine facultatea de medicină și acum e medic în Iași.

24. În ultimul război mondial ostașii români și ruși au povestit următoarele: Când frontul era în jurul lașului și când rușii porneau atac, apărea o femeie de statură uriașă, oprindu-se între cele două tabere de dușmani, ostașii se simțeau sleiți de puteri și nu puteau să mai lupte. Astfel orașul Iași a fost scutit de mari distrugeri. Era Cuvioasa Paraschiva - ocrotitoarea.

cristiboss56 01.05.2017 23:18:35

O minune făcută prin rugăciunile Fericitei Xenia a avut loc în anul 1959 la biserica cimitirului Icoanei Maicii Domnului din Smolensk. Martorii acestei minuni, care va fi prezentată în continuare, au fost în număr de aproape o sută de persoane. Întâmplarea aceasta a fost relatată de către o cunoștință personală a părintelui Serghei Jeludkov.

Mama unei fetițe de 15 ani, oloagă, care nu putea umbla pentru că în copilărie fusese bolnavă de poliomielită și paralizase, se adresă părintelui Serghei să facă o slujbă de pomenire pentru Fericita Xenia. Mama a dus-o pe fetiță cu un cărucior special, pentru că fetița nu-și putea folosi deloc picioarele, în căruciorul acesta mama și-a adus fetița la biserica cimitirului.

Se pare că asta s-a întâmplat într-o zi de Duminică, după Liturghie, pentru că în biserică era multă lume. Preotul a făcut o slujbă de pomenire pentru Fericita Xenia, iar după aceasta, multe persoane prezente, printre care și mama cu fetița sa în cărucior, începură să iasă din biserică în curte.

Deodată, fetița spuse: „Vreau să mă ridic și să merg!” și sub ochii oamenilor care se aflau în jurul ei, s-a ridicat, a ieșit din cărucior, a făcut câțiva pași, apoi s-a așezat. S-a ridicat, apoi a început din nou să meargă singură, iar cei care ieșeau din biserică erau martori la minunea care se făcea sub ochii lor.

Din momentul acela, fata începu să meargă normal.

(Sfânta Xenia cea smerită și nebună pentru Hristos, traducere de prof. Elena Călin, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, pp. 133-134)

cristiboss56 05.05.2017 01:00:01

Din Australia, a trimis o mărturie doamna Fhrissis din Rivewood, în legătură cu minunea făcută de sfânt fiului ei de 16 ani. Acesta s-a îmbolnăvit subit și ajunsese să își piardă vederea.

„În Australia avem puține biserici care au icoana Sfântului Efrem.” A găsit-o, însă, la o biserică din apropierea spitalului unde s-a dus să îi facă analize băiatului. Cu lacrimi în ochi, mama s-a rugat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Sfântului Efrem. Pe când săruta și băiatul icoana, s-a auzit deodată un zgomot puternic ca venind dinspre aceasta. Când au ajuns acasă, copilul a început să strige: „Văd, mamă, văd!” și s-a apucat de citit. „Lăudat să fie numele sfântului! Oricui mă întreabă despre băiat îi spun că Sfântul Efrem l-a făcut bine.”

(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuți și nenăscuți, Editura Egumenița, 2009, p. 52)

cristiboss56 08.05.2017 12:02:50

După ce a petrecut doi ani cu Părintele Nicodim, Grigorie a avut parte de o vedenie dumnezeiască. Într-o zi, pe când se îndeletnicea cu rugăciunea minții, i s-a arătat un bărbat măreț și străluminat. Grigorie l-a recunoscut pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, Fiul Tunetului, ucenicul cel iubit și prietenul lui Hristos.

Privindu-l pe Grigorie cu bunăvoire, Apostolul a spus:

- Din lumea cealaltă am venit la tine ca sol al
Stăpânei a tot ce este sfânt, ca să te întreb pentru ce strigi mereu, zi și noapte, și în tot ceasul, „Luminează întunericul meu, luminează întunericul meu”?

Grigorie a răspuns:

- Ce altceva aș putea zice în rugăciunea mea către Dumnezeu, fără numai a cere milă și luminare ca să cunosc și să fac voia Lui, om pătimaș fiind eu, și plin de păcate?

Atunci, ucenicul cel iubit al lui Hristos a răspuns:

- Stăpâna tuturor ți-a poruncit să nu te temi, nici să șovăi, că eu voi fi ajutorul tău.

Apoi, Grigorie a întrebat:

- Oare în viața de acum ori în cea viitoare vrei a-mi ajuta ca împreună-lucrător al Maicii Domnului?

Marele Evanghelist al celor înalte a răspuns cu bucurie și dulceață:

- Te-am ajutat și mai înainte, și te ajut și acum, și încă și în viitor te voi ajuta!

Deci, după ce Evanghelistul i-a vestit despre acest dar mai presus de fire și negrăit al Maicii Domnului, s-a făcut nevăzut. Din această vedenie, putem înțelege că harul dumnezeiesc îl pregătea pe Sfântul Grigorie a păși pe urmele „Theologului”.

(Viața și nevoințele celui între sfinți părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Thessalonicului, traducere de Constantin Făgețan, Editura Egumenița, București, 2006, p. 13)

cristiboss56 10.05.2017 19:31:26

Oamenii din Tinos șed deseori la poartă și privesc cum urcă închinătorii la Biserica Maicii Domnului. Adesea văd chipuri întristate și se fac părtași durerii și suferinței acesor străini. Poate de aceea își păstrează sufletele curate și deschise, gata oricând să slujească aproapelui.

Într-o zi de 14 august 1971, Stiliani Maraboti stătea ca de obicei la portiță, uitându-se la mulțimea de bolnavi, mai mari sau mai mici, îmbrăcați în haine cernite, paralitici, infirmi și orbi, suferinzi de cancer sau de boli grele ale minții, ducând fiecare lumânări și daruri Preacuratei. Privea toată această turmă a durerii îndreptându-se spre Izvorul îndurării, să caute alinare. Pentru toată lumea se ruga în taină și pentru fiecare își făcea câte o cruce, cu gândul să-i primească Maica Domnului rugăciunea. Casa ei se făcuse biserică.

Într-o zi, de ea s-au apropiat două femei, cu un prunc plângând.

- Ne rugăm, dacă ai avea o odaie, nu pentru noi, pentru pruncul care plânge, i-au spus.

- De unde odaie, astăzi, creștinelor, le-a răspuns femeia. Totuși, pentru numele și harul Preacuratei, haideți, veniți. O să mâneți cu noi împreună, o noapte s-o găsi loc și pentru dumneavoastră. După cum vedeți, astăzi tot poporul, toți grecii s-au mutat în Tinos, la noi.

Cele două închinătoare au lăsat pruncul în grija gospodarilor și au plecat la biserică, să se închine și să ia parte la Liturghia de noapte, la miezonoptică.

Pe la trei, în zori, Liturghia s-a sfârșit. Bucuria negrăită a celor două închinătoare s-a prefăcut însă în spaimă. Ca mironosițele din Evanghelie, își spuneau una către alta: unde e casa în care am lăsat copilul? Cum o cheamă pe stăpână? La ce poartă să batem acum, noaptea?

Din dorința prea mare de a se închina icoanei Preacuratei uitaseră să întrebe până și numele gazdei.

Maica Domnului le vedea disperarea care luase locul bucuriei slujbei. Sub chipul unei femei simple, „Bucuria tuturor” s-a coborât din sfânta icoană și, pășind pe treptele locașului său, s-a apropiat de ele zicându-le:

- Urmați-mă! Știu ce casă căutați. Vă conduc eu.

Când le-a văzut, gazda le-a strigat:

- Dar bine, creștinelor, eu n-am loc nici pentru dumneavoastră două și vreți s-o mai primesc și pe a Treia?

- Pentru mine nu e loc, buna mea?, a întrebat Maica Domnului și pe dată s-a făcut nevăzută, așa cum apăruse.

(Arhimandrit Teofilact Marinakis, Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, Editura Sophia 2008, pp.194-195)

cristiboss56 12.05.2017 23:25:22

Într-o școală a fost organizat un concurs pentru desemnarea celui mai bun elev. Învingător a ieșit un băiat din clasele primare. În acordurile fanfarei, i-a fost înmânată o medalie cu inscripția corespunzătoare. Dar, fie că cei din jur l-au lăudat prea mult, fie că s-a contaminat de „boala stelelor”, lucrurile s-au schimbat din rău în mai rău. În loc să fie în continuare „cel mai bun”, eroul nostru s-a lăsat pe tânjală, a devenit leneș, obraznic, îngâmfat și egoist. Acum, întârzia la ore, nu se saluta cu colegii, reacționa cu furie la observații. Dacă cineva încerca să-l dea la brazdă, sărea ca fript și se apăra:

– Cum îndrăznești? Nu știi că eu sunt cel mai bun elev din școală? Iată dovada! Și scotea din buzunar medalia care demonstra că este cel mai bun. Nici învățătoarea, nici părinții nu mai știau cum să-l readucă la normalitate. În vacanța de vară, a fost trimis la bunici. Dar, oricât s-au străduit și ei să-l ajute, nepotul nu ținea cont de bunăcuviință. Într-o duminică, de cum s-a trezit, a fost pus în fața unei mese copioase, încărcată cu cele mai alese bucate. „În sfârșit, și-a spus el în gând, au înțeles și bunicii cine sunt eu și, de azi încolo, voi fi tratat ca atare!”

A doua zi însă, nimeni nu l-a servit cu nimic nici la dejun, nici la prânz, nici la cină. Băiatul a răbdat cât a răbdat, dar când s-a convins că nici în ziua următoare nimeni nu are de gând să-l hrănească, a intrat în panică.

– Bunele, s-a interesat el agitat, nu ți se pare că aș putea muri de foame?

– Vai de mine! Cum se poate!, l-a „jelit” bunicul. Oare nu te-am servit noi duminică cu cele mai alese bucate pe care le-am avut?

– Da, dar asta a fost alaltăieri, s-a tânguit nepotul, iar omul, ca să fie sănătos, trebuie să mănânce în fiecare zi!

– Ai dreptate, l-a asigurat bunicul surâzând. Același lucru se aplică și sufletului: după cum nu poți mânca o dată pentru totdeauna, tot așa nu poți fi bun o dată pentru totdeauna. Ca să fii bun cu adevărat, trebuie să fii așa în fiecare zi!

(Aurelian Silvestru, Copiii cerului, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 38-39)

cristiboss56 14.05.2017 00:33:47

***Editat***

cristiboss56 14.05.2017 00:37:08

Traducere și adaptare: Alexandra Cojocaru
Sursa: fos-kastoria.blogspot.ro
Sfântul Mucenic Isidor este patronul spiritual al înmiresmatei insule Hios și patronul agricultorilor ei, care cultivă arborele de mastic. Acest sfânt este foarte popular printre creștinii din toată lumea și, prin urmare, sunt mulți care poartă cinstitul lui nume ca nume de botez (Isidor, Sideris, Isidora, Sidiroula). În Sinaxarul Ortodox se menționează următoarele despre Sfântul Isidor:

Sfântul Isidor a trăit și a fost martirizat în timpul împăratului roman Decius (201-251 d.Hr.). El provenea din Alexandria, Egipt, și era marinar în flota de război. Când flota a ancorat în insula Hios, comandantul acesteia, care era închinător la idoli, a fost informat că Isidor este creștin și, mâniindu-se, i-a poruncit să renunțe la credința lui și să jertfească idolilor. Însă rămânând Isidor credincios lui Hristos, comandantul a poruncit sa fie aspru torturat, iar în final i s-a tăiat capul.

Tradiția din insula Hios ne spune că îngrozitoarea tortură și decapitarea s-au petrecut într-o livadă de arbori de mastic. Ne mai spune, de asemenea, că acești arbori de mastic când au asistat la moartea martirică a Sfântului Isidor „s-au întristat” mult și au început să „plângă cu lacrimi” din cunoscuta rășină de mastic. De atunci, evlavioșii locuitori ai insulei Hios l-au recunoscut ca patron spiritual al lor pe Sfântul Mucenic Isidor și au început să considere copacul de mastic și rășina acestuia drept daruri de mult preț ale insulei lor.

Biserica Ortodoxă a rânduit prăznuirea Sfântului Mucenic Isidor în ziua de 14 mai.

cristiboss56 15.05.2017 01:16:16

O fetiță și-a luat pușculița și a golit conținutul ei. A numărat de trei ori mărunțișul, ca să nu facă vreo greșeală. Era un dolar și 11 cenți. A luat banii și a plecat la farmacia din apropiere.

În acea clipă, farmacistul vorbea cu un bărbat bine îmbrăcat și nu a luat aminte la copilă. Fetița a făcut puțin zgomot cu picioarele, dar nimic. Atunci a luat o monedă și a început s-o lovească de masă.

‒ Ce vrei?, a întrebat-o oarecum enervat farmacistul. Nu vezi că vorbesc cu fratele meu, pe care nu l-am văzut de mulți ani?

Atunci fetița i-a spus:

‒ Vreau să-ți vorbesc despre fratele meu, care este foarte bolnav și pentru care vreau să cumpăr o minune.

‒ Iartă-mă, dar noi nu vindem minuni, i-a răspuns farmacistul.

‒ Știți, a spus fetița, fratele meu are ceva în cap care se mărește și tata mi-a spus că numai o minune ne va ajuta. Deci, cât costă o minune, ca s-o cumpăr? Am bani…

Fratele farmacistului, care a urmărit cu interes discuția, a întrebat-o pe fetiță de ce fel de minune are trebuință fratele ei.

‒ Nu știu, i-a răspuns fetița cu ochii înlăcrimați. Ceea ce știu este că are nevoie de operație, iar tata nu are bani. De aceea vreau să plătesc eu, cu banii mei.

La întrebarea câți bani are, fetița a răspuns:

‒ Un dolar și 11 cenți. Iar dacă vor trebui și alții, îi voi găsi.

‒ Ce coincidență, a zâmbit domnul bine îmbrăcat. Este contravaloarea exactă a unei minuni pentru fratele cel mic. Un dolar și 11 cenți.

A luat banii, apoi a luat-o pe fetiță de mână și i-a spus:

‒ Să mergem împreună la casa ta, ca să-l văd pe fratele și pe părinții tăi și să facem minunea…

Domnul cel bine îmbrăcat era medicul Carlton Armstrong, cunoscutul neurochirurg.

Operația a mers foarte bine și fratele cel mic s-a întors sănătos acasă.

‒ Operația a fost o adevărată minune, a șoptit mama. Oare cât să fi costat?

Fetița zâmbea. Știa foarte bine cât costă o minune: Un dolar și 11 cenți, și credința unui copil mic…

(Traducere din greacă de Ieromonah Ștefan Nuțescu)

Sursa: marturieathonita.ro


Ora este GMT +3. Ora este acum 14:28:59.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2019, Jelsoft Enterprises Ltd.