Am nevoie de ajutor!
 

Buna seara,
Numele meu este Lia, am 25 de ani si am indraznit sa apelez la un forum crestin deoarece am o problema foarte grava si am nevoie de sfatul unor oameni care cred in Dumnezeu.

Problema mea este ca desi am o varsta frageda acum ma vad in situatia de A DIVORTA. Mi-e foarte greu, mai ales ca intotdeauna mi-am dorit o familie (am crescut intr-o familie armonioasa) si eram sigura ca pot intemeia un camin alaturi de un om mai mare ca mine cu 8 ani (m-am bucurat enorm ca exista o diferenta de varsta pentru ca speram ca va fi mai matur decat mine). Ne iubeam foarte mult pana cand totul a inceput sa se schimbe din cauza...pasiunii lui pentru un domeniu artistic (nu pot spune multe despre acest lucru pentru ca este unul dintre cei mai buni din tara noastra, e o persoana cunoscuta)...desigur, si muncea in domeniu si chiar se produceau banuti. Acest lucru presupunea multe plecari prin munti, locuri salbatice. Am fost de acord, ii admiram munca chiar!
Din cauza crizei economice meseria lui nu mai producea mai nimic, eu ramasesem fara serviciu, aveam rate la banca. Norocul nostru a fost mama mea care practic ne tinea(pe care el o diviniza pentru ca parintii lui n-au vrut sa-l creasca- vorbea cu parintii lui de 3 ori pe an). Din acest motiv am crezut ca va aprecia o familie.
Dar cu toate acestea, el statea mai mult plecat (in conditiile in care ramaneam cu 100 de lei toata luna) spunandu-mi ca asta este pasiunea lui si daca imi convine bine, daca nu, nu. Primele dati m-a mintit spunandu-mi ca din acest lucru mai scoate si banuti(cu toate ca ne lovise criza) dar apoi mi-am dat seama ca doar mintea ca sa-l las sa plece cand vrea el.
L-am mai lasat sa mearga pentru ca ma gandeam ca are si el nevoie de un moment de respiro (si eu mai ies seara dupa serviciu, la o cafea cu o prietena, la o cumparatura- mi se parea echitabil sa mai iasa si el). Dar cand nu pleca gasea mereu ce sa faca: ba statea pe la serviciu, ba se duce prin padurile din apropiere, ba la peste..orice numai sa nu petreaca o zi cu mine.
Mi-am dat seama ca nu-i face placere si ii reprosam acest lucru. Imi zicea ca daca ma plictisesc imi da bani sa ies cu fetele, cu mama mea.Ma jignea enorm acest lucru, era ca si cum m-ar fi platit sa scape de mine. Eu vroiam sa-mi petrec ziua libera (eram amandoi acasa o singura zi pe saptamana) cu sotul meu. Era chiar atat de anormal ceea ce ceream?
Cat am stat fara job (6 luni) nu m-a intrebat niciodata daca am nevoie de ceva, ma descurcam singura. La un moment dat, am fost suspecta de cancer la san (Slava Domnului, au fost doar niste suspiciuni). nu m-a intrebat daca acest lucru costa ceva, imi spunea sa ma duc la mama sa-i cer ca de-aia sunt fata ei, ca doar n-o sa vina el acum de pe munte. Macar la ecografii a mers cu mine.
Ma jignea mereu spunandu-mi ca daca ar fi dupa el ar sta mereu plecat, dar singurele lucruri care-l impiedica sa faca asta sunt banii si serviciul (adica eu nu eram inclusa). De cate ori incercam sa discutam imi zicea ca-i e rau si ca el nu greseste cu nimic. Cu toate astea imi spunea ca ma iubeste.

Incercam mereu sa-l inteleg dar la un moment dat nu mai puteam nici eu cand vedeam ca mama nu mai avea de unde sa ne dea (eu intr-un final am gasit ceva de lucru) si el nu vedea decat pasiunea lui si atat. Imi spunea ca asta ii place lui si punct. Si stie ca s-a schimbat dar ce, eu nu stiu ca la inceput totul e lapte si miere si apoi oamenii se schimba?

La ultima cearta (in timpul nostru liber isi gasise sa mearga pe balta, sa se ocupe de calculator, sa doarma pana la 2 si apoi sa plece prin paduri, balti- si eu m-am suparat pe acest lucru) si-a luat toate lucrurile si a plecat spunand ca vrea sa divortam. In plus mi-a zis ca stie ca alaturi de mine a avut totul si ca sunt un om bun, dar pasiunea lui e mai importanta si daca pasiunea lui va mai produce ceva eu stau in calea dezvoltarii lui profesionale. Intotdeauna il prezentam drept un artist, am fost alaturi de el cand a castigat premii in domeniu.

Mentionez ca stam intr-un apartament nou renovat. Acum si-a luat lucrurile (mobila de dormitor o cumparase el cu putin timp inainte de a ne casatori), a luat mobila (acum eu dorm pe o saltea) fara sa mai spuna nimic.Stiu ca doarme pe la prieteni

Si-a dat familia pentru niste nimicuri, pentru umblatul pe munti si o balta cu peste...cum sa dai o familie pentru niste lucruri care-ti aduc satisfactie doar pentru moment? Pentru mine familia mea e tot ce am mai scump. Nici daca imi da cineva un munte de bani, ucel mai bun loc de munca din lume nu-mi dau familia...pentru nimic in lume!
Ma simt foarte rau! Nu inteleg de ce mi-a facut asta daca el singur a recunoscut ca langa mine nu i-a lipsit nimic.

asta e povestea pe scurt! au mai fost si altele. Scuze daca am scris prea mult, doar ca vreau sa vorbesc si cu oameni care nu ma cunosc.
Inca o data scuze, nu vreau sa plictisesc pe nimeni!

Multa sanatate si numai bine va doresc!
Lia

Lia,probabil are el si alte motive pentru care a ales asta. Si nu,nu e din cauza ta,nu caut sa te acuz,dimpotriva. Esti o fata buna,se vede,sunt convins ca si el stie asta,dar ori probabil a gasit pe altcineva,ori cauta altceva,ori fie si-a dat seama ca nu esti tu cea cu care si-ar fi dorit sa-si imparta viata. Nu stiu,sunt doar parerile mele deci nu e neaparat sa am dreptate,dar in mod sigur trebuie sa fie ceva ce l-a determinat sa ajunga sa faca acest lucru. Ceva ce tie nu ti-a spus. Poate intr-adevar,e obsedat de ceea ce face (acele pasiuni) si a realizat ca nu isi doreste o familie. Sau cum am mai spus,o cauta pe altcineva (altceva),sau s-o intalni cu alta persoane,orice e posibil. Ce e mai dureros este faptul ca a facut toate astea fara sa dea nicio explicatie,imi e usor sa-mi dau seama cum te simti. Tu esti o fata tanara,el e ceva mai in varsta decat tine,probabil v-ati grabit putin inainte sa va casatoriti. Acum tu esti cea care stie cat de mult s-a intins coarda si daca mai merita sau e posibil sa mai aiba vreo sansa. Important e sa te gandesti la tine,esti tanara,ai tot timpul sa-ti reintameiezi o familie.

Am citit postarea ta...eu sunt o straina si privesc absolut obiectiv situatia...doar din relatarea ta, am concluzionat ca voi chiar nu stiu de ce v-ati casatorit...nu aveti nimic in comun iar tu trebuie sa intelegi asta...el are viata si tabieturile lui deja bne stabilite dinainte sa se casatoreasca...tu nu ai facut decat sa i le tulburi...

Nu stiu cat v-ati cunoscut inainte sa va casatoriti...dar cred ca nici el nu si-a dat seama ce este cu adevarat casnicia si poate nu te-a cunoscut indeajuns ca sa isi dea seama ca tu nu il vei completa ci il vei incurca....si acelasi lucru e valabil pentru tine...tu ai alte orizonturi, iti place altceva de la viata, vrei altceva....
Deci chiar nu vad in ce a constat iubirea voastra...
Pacat!!!

Nimeni nu este vinovat in aceasta ecuatie...pur si simplu nu aveti nimic in comun si nu v-ati analizat indeajuns inainte sa va casatoriti...nu ati fost destul de sinceri cu voi insiva ca sa recunoasteti asta...tot timpul v-ati ascuns in propriile preocupari ca sa justificati atitudinea celuilalt.

Treuie sa te duci la un duhovnic si sa te spovedesti, spunandu-ti necazurile, cerand sfat..
Vezi tu, nimic nu ni se intampla rau fara sa fim si noi vinovati cu ceva..Vina trebuie s-o cautam undeva in viata noastra spirituala, in trecut, in familie, in relatia noastra cu Dumnezeu...Indiferent cat de mare este nedreptatea care ni s-a facut !
Pe de alta parte necazurile sunt un fel de medicament permis de Dumnezeu pt indreptarea noastra. Deci nu deznadajdui ! Este imperativ sa incepi o puternica viata spirituala, sa umpli golul lasat de un om superficial. "Veniti la Mine si eu va voi odihni pe voi"

Pe langa duhovnic ia-ti si o carte de rugaciuni, caci asa se sta de vorba cu Dumnezeu...si nu lipsi de la Sf Liturghie..

Oricat de tragica ar parea situatia, sa nadajduim in Domnul si ne va da Domnul o scapare, sau o mangaiere... Doamne ajuta!

Multumesc frumos pntru raspunsurile voastre.
Si eu am ajuns sa cred ca are ceva ascuns pe care eu nu-l stiu. din pacate, acel ceva a aparut de cateva luni incoace. Toata lumea (inclusiv eu) spune ca el nu era asa. Am vorbit cu nasiii nostri, car ne sunt prieteni foarte buni si sunt oameni deosebiti si mi-au zis ca nici cu ei nu vrea sa stea de vorba.
Eu cred ca este influentat de prieteni pentru ca de cate ori ne certam spunea tuturor colegilor si prietenilor ce ni se intampla. Mie nu mi se parea normal sa faca asta pentru ca nu sunt de acord sa stie toata lumea care ne cunoaste ce se petrece in familia noastra. Unii oameni sunt rai si chiar se bucura ca unora le merge rau. Am aflat ca le spunea minciuni de genul ca eu nu-l las sa munceasca, ca eu nu-i dau libertate etc. ,,Prietenii" care intai judeca si apoi gandesc, ii spuneau ca eu trebuie sa-mi bag mintile in cap. Venea acasa si spunea: uite, vezi? toti prietenii mei spun ca tu esti de vina. Mi-a spus la un moment dat ca si nasii nostri i-au spus acest lucru. Mai tarziu, am aflat ca era o minciuna. Nasii ii spusesera exact invers.
Nu inteleg cum cineva isi poate da persoana iubita pe mandrie si incapatanare.

Nu mai stiu cine m-a intrebat de cat timp suntem impreuna. El m-a cerut in casatorie dupa o saptamana dupa ce am hotarat ca suntem impreuna. Eu nu am acceptat pentru ca eram de acord cu ideea de a sta impreuna macar un an, sa vedem daca ne acomodam unul cu celalalt, daca ne e bine etc. Am stat impreuna un an si jumatate, apoi ne-am casatorit. Pe vremea aceea era om, apoi, vazand ca ii e din ce in ce mai bine aici (el recunostea) a inceput sa se schimbe. Singura lui explicatie era: Si ce? asta e! Obisnuieste-te!
Acum sunt de acord cu zicala ca omul se mai satura si de bine.

Numai bine!

Daca divortezi vei suferi un timp,pana te vei obisnui fara el si vei realiza ca viata inseamna mai mult decat iubirea pentru o persoana care te domina si cam atat,din cele aratate de tine.Daca nu divortezi ai toate sansele sa suferi toata viata si sa fii un fel de satelit pentru sotul tau buna de menajera si de sponsor,dar care ramane duminica acasa.Iar cand vor aparea copii,probabil vei fi si mama si tata.

Am vazut astfel de cazuri printre cunoscutii mei si pot sa-mi imaginez cat este de greu.
Cand sotul meu era ,,om" isi dorea enorm un copil, era topit dupa ei cand ii vedea pe strada. Apoi, dupa ce s-a schimbat nici nu vroia sa auda.
Desigur, trebuie sa mentionez ca nu avem posibilitatea financiara de a creste un copil acum, dar,la un moment dat poate venea si copilul.
Mi-ar fi fost mult mai greu sa trec peste momentul asta cu un copil in brate. Cel putin din acest punct de vedere sunt multumita ca nu i-am dat viata ca sa-l chinui

Draga Lia,

imi dau seama prin ce treci pt ca si eu am trecut prin ceva asemanator. Iti face vise si sperante ca vei imbatrani langa acel om si cand colo.....totul pare sa se naruie dupa foarte putin timp.
Eu zic sa nu deznadajduiesti, si eu am apelat la oameniii de pe acest site si am primit cateva sfaturi bune pe care le-am aplicat si...slava Domnului, am trecut peste acel hop.
Totusi.....ce v-a legat de la bun inceput? Cum a inceput iubirea voastra?
Din cele expuse de tine reiese ca desi el e mai mare cu 8 ani, nu e matur, sa-ti iei lucrurile si sa pleci, sa nu-ti asumi responsabilitatea pt nimic pt ca e mult mai simplu sa pleci, acestea nu ii fac cinste si se vede ca nu e "copt". LA fel si cu "prietenii".....vreau sa iti spun ca am ajuns la concluzia ca nu poti avea si familie si prieteni, ori una ori alta. Amici da, mai gasesti, dar prieteni..... Cel mai bun prieten iti poate fi Hristos. el nu te tradeaza niciodata. Problemele mele, ale noastre de cuplu nu le spun nimanui, decat lui Hristos si Maicii Domnului. Ceilalti se mai si bucura de necazul tau sau iti mai dau sfaturi "bune".
Poate si-a gasit pe altcineva, care, pe moment, ii alimenteaza setea de aventureala.

Ce poti face tu? Lasa-l o perioada, nu-l cicali, nu-l presa. Intre timp, du-te la un duhovnic, spovedestet-te, roaga-te, si ai credinta. Ce a unit Dumnezeu nu se desface asa usor. Pana la Taina Cununiei tinerii se inteleg bine, pt ca fiind in pacat diavolului ii convine. Dupa ce primesc binecuvantare apar si problemele, pentru ca diavolul este furios ca a mai pierdut niste "clienti". Asa ca nu dispera, roaga-te si vei primi ajutor.

Doamne ajuta!

Felul tau de a vedea lucrurile nu coincide din pacate cu al lui.Tu ai niste asteptari de la viata si nevoi care sunt la polul opus cu ale sale.
Cred ca era tare nemultumit de el insusi,frustrat (probabil copilaria traita in acele conditii si-a pus amprenta) si manipula pentru a-si ascunde adevarata fata.
Totusi,nu trebuia sa astepti ca lucrurile sa scape in asa masura de sub control.A da libertate omului e una,insa aici nu mai era vorba de libertate ci de faptul ca tu erai singura intr-o casnicie fantoma.
Nu spun ca daca puneai piciorul in prag din timp s-ar fi schimbat ceva in el musai,insa macar te-ai fi scutit de o alta perioada de suferinta in speranta unei schimbari care nu a mai venit.
Indiferent de ce iti vor spune cei de aici,sa stii ca o relatie,cu atat mai mult o casnicie se tine in doi si nu unul!
Cred ca te doare acum,insa dupa ce suferinta va trece vei intelege ca prin divortul acesta chiar ti-a facut un cadou.
Si inca un mic amanunt pe care mi-as dori sa il tii minte:oamenii nu se schimba,ci poarta masti,iar cand mastile cad vezi cine intr-adevar statea dupa ele!