Euharistia este Vita cea adevarata, si Painea Vietii,pogorata din cerurile mai presus de ceruri, sangerata pe Gologhota si "risipita-n ploaie de har", peste vesnicia viilor si mortilor de o potriva, "pentru toti si pentru toate", dincolo de timp si de moarte.

Am si eu intrebare in legatura cu Sf. Impartasanie. De ce nu mai putem saruta icoanele dupa ce ne-am impartasit sau sa lasam pe cineva sa ne sarute?

Tii minte Ecaterina gestul lui Iuda Iscarioteanul pe care l-a facut atunci cand l-a vandut pe Mantuitor: l-a sarutat!
:(:angry:

Da, la asta ma gandeam si eu, mai ales ca in canonul pentru impartasanie spune "nici sarutare nu-ti voi da ca Iuda" ... dar nu stiam daca asta e cu siguranta. Multumesc
Doamne ajuta!

Dupa impartasire fiecare isi sterge buzele cu stergarul din mana preotului, saruta Sfantul Potir, ca pe insasi coasta lui Hristos, din care a curs sange si apa, si se inchina multumind lui Dumnezeu. Apoi primeste anafora, la Paste artos sau „Paste mic”, putin vin pentru a-si clati gura si pentru ca sa nu manance altceva dupa Sfanta impartasanie.

Cel ce a primit Sfanta impartasanie se cuvine sa nu mai sarute icoane sau mana cuiva, sa nu scuipe pe jos si sa aiba grija mai cu seama ca nici un cuvant de ocara, de blestem, de clevetire sau orice vorbire desarta sa nu spurce gura sa, pentru cinstirea dumnezeiescului Trup si Sange pe care l-a primit in ea.

Pt. a ne putea impartasii este nevoie de pregatire. Eu cred ca acesta Taina este tot ceea ce avem mai de pret, pt. ca in chip minunat Domnul Nostru, se daruieste noua celor pacatosi, celor facuti din pamant, celor muritori. Si astfel noi, primind foc, nu ne ardem, fiind stricaciosi, ne facem nestricaciosi, ne indumnezeim si putem intra in Imparatia lui Dumnezeu ca fiii. Dumnezeu sa ne ajute sa ne putem impartasii cat mai des si astfel sa fim uniti cu Hristos si aici in trup. Doamne ajuta

Discutia lancezeste asa ca incerc sa o "aprind" putin. Am citit ceva pe ac. tema, dar nu m-am lamurit cum e cu impartasirea clericilor si a laicilor, de ce primii trebuie sa se impartaseasca la fiecare Liturghie, iar ceilalti nu? Doar Mantuitorul spune "Beti dintru acesta TOTI". Apoi, cf. Liturghierului, impartasirea laicilor se limiteaza la cele patru posturi si sarbatorile mari de peste an si in afara acestora dupa o saptamana de post, in timp ce pt preoti nu se specifica aproape nimic despre pregatirea pe care trebuie sa o faca. De ce unii sunt mai "canoniti" ca altii? In general se considera ca preotii "fac" Liturghia si deci au dreptul sa se impartaseasca de fiecare data (au chiar obligatia sa consume Sfintele), indiferent daca s-au spovedit (cati o mai fac?) sau nu, daca au postit sau nu, daca s-au pregatit sau nu. Toate catehismele nu sufla o vorbulita despre asta, toate au "grija" doar de mireni, desi tot raul vine de la slujirea facuta fara frica si pregatire, ca un functionar bisericesc.

Sa fie oare aceasta o judecare a unor preoti, si a slujirii lor, si a Bisericii?
Sau este o judecare a ta cind spui ca "vine tot raul", adica in tine este tot raul?
Sau oi fi vreun sfint fara de pacat, pus judecator peste drepti si nedrepti?

Totusi , cu putin respect pentru preoti, ne dam seama ca nici un catehism nu poate fi alcatuit pentru a invata pe preoti, ci pe incepatorii in credinta, despre inceputurile credintei si nu despre rainele slujirii preotesti? Sau este o greseala ca nu se dau pubicitatii, si nu se pun in dezbatere publica tipicurile ortodoxe? Tradare sa fie ... dar sa stim si noi...

P.S. Iar preotii nu au cazut din cer, sunt asa cum au fost crescuti.

Eu nu cunosc decat preoti buni, sfinti; daca exista alte situatii, are cine sa-i judece. Dintre cuvintele Scripturii imi amintesc acesta: Daca veti acoperi fratilor greselile lor, si Dumnezeu le va acoperi pe ale voastre. Credeti ca e usor de implinit? Eu nu cred, ca doar cand auzi vreun cuvant bun despre cineva despre care tu stii sigur/l-ai vazut ca face si ce nu trebuie, nu-ti vine sa-l acoperi, ci sa le arati si altora ca nu-i asa. Iar cuvantul Scripturii nu e al unui om, ci al Duhului Sfant!
Dar si Orthodox-ul are partea lui de dreptate. Desigur ca e de dorit ca sa se impartaseasca cat mai multi, sau toti, de ce nu, la Sf. Liturghie. Dar din situatia in care s-a ajuns nu se iese peste noapte, cu intoarcerea simpla la randuiala veche; trebuie cred, multa rabdare, ca sa nu se impartaseasca des, dar iarasi din obicei. Simtirea e cea care trebuie urmarita si nu cat de des se impartasesc.