Da, A suferit in trup, în firea Sa omenească!
Prin urmare insusi Cuvantul lui Dumnezeu a suferit toate in trup, in timp ce firea Lui dumnezeiasca si singura impasibila a ramas impasibila. Caci prin faptul ca a suferit unul Hristos, compus din Dumnezeire si omenire si care este in Dumnezeire si omenire, a suferit firea cea pasibila, ca una ce prin natura este pasibila, dar n-a suferit impreuna cu ea si firea impasibila. Sufletul este pasibil; pentru aceea, cand corpul este taiat el simte durere si sufera impreuna cu corpul, cu toate ca el n-a fost taiat. Dumnezeirea, insa, pentru ca este impasibila, n-a suferit impreuna cu corpul. (Sf. Ioan Damaschin)
Trebuie sa se stie ca spunem: Dumnezeu a suferit in trup, dar nici intr-un caz ca Dumnezeirea a suferit in trup, sau ca Dumnezeu a suferit prin trup. Caci daca atunci cand soarele lumineaza un copac, iar securea taie copacul, soarele ramane netaiat si impasibil, cu atat mai mult ramane impasibila Dumnezeirea impasibila a Cuvantului unita cu trupul dupa ipostasa, atunci cand trupul sufera! Si dupa cum daca cineva varsa apa pe un fier inrosit in foc, unul, adica focul, care are insusirea naturala de a suferi din pricina apei, se stinge, dar fierul ramane nevatamat, caci nu are insusirea naturala de a se strica din pricina apei, cu cat mai mult suferinta nu este proprie Dumnezeirii, singura impasibila, si cu atat mai mult ramane departata de suferinta, atunci cand trupul suferea! (Sf. Ioan Damaschin)
Spunem, insa, ca a patimit in Hristos firea omeneasca, fara sa lasam sa se inteleaga toate ipostasele omenesti, ci marturisim ca Hristos a suferit in firea omeneasca. (Sf. Ioan Damaschin)
Cunoastem ca atat minunile cat si patimile sunt ale Lui, desi acelasi cu alta natura facea minunile si cu alta suferea patimile. Aceasta pentru motivul ca stim ca dupa cum se pastreaza unitatea ipostasei Lui, tot astfel se pastreaza si deosebirea substantiala a firilor. Si cum s-ar pastra deosebirea, daca nu s-ar pastra cele care se deosebesc unele de altele? Iar deosebirea este ceea ce face ca lucrurile sa se deosebeasca intre ele. (Sf. Ioan Damaschin)
|
