Darurile magilor
 

Cei trei magi veniti sa se inchine Imparatului nascut in pestera din Betleem au adus daruri: aur, smirna si tamaie. E foarte interesant simbolismul acestora.
Pruncul Iisus primeste aur, facandu-se trimitere la demnitatea Lui imparateasca.
Smirna era folosita la ungerea trupurilor celor morti. Primita de Iisus, ne aduce aminte de moartea Sa pentru noi, pentru mantuirea noastra. El e Arhiereul Suprem, care Se aduce pe Sine Jertfa Tatalui.
Tămâia arata ca este Dumnezeu Adevarat.
http://athos.web-log.nl/.shared/imag...jezus031_2.jpg
http://athos.web-log.nl/.shared/imag...jezus031_2.jpg
Am inteles ca darurile magilor se pastreaza la Manastirea Sfantul Pavel din Sfantul Munte. Acestea au fost aduse la mănăstire de împărăteasa Maro, fiica regelui Serbiei, Brancovici. Acesta, fiind biruit de turci, a fost nevoit să-i dea de soție sultanului Murad al II-lea pe fiica lui, Maro.
Sultanul i-a îngăduit să trăiască în credința creștinească. Maro l-a crescut pe Mahomed al II-lea, fiul sultanului de la prima soție, ca pe copilul ei. Mai târziu, acest Mahomed va cuceri Constantinopolul.

Evlavioasa Maro, gândindu-se și la moartea sa, a cerut voie sultanului să se retragă undeva la liniște. Sultanul i-a îngăduit să meargă la Seres, în Grecia. În 1470, Maro a venit cu corabia la Sfântul Munte, la limanul Mănăstirii Sfântul Pavel. Adusese cu ea darurile Magilor, pe care voia să le dăruiască mănăstirii.

A coborât din corabie și se îndrepta spre mănăstire ducând în brațele sale acele daruri. I-au ieșit în întâmpinare starețul împreună cu preoții, îmbrăcați în veșminte. La jumătatea drumului care duce spre mănăstire și unde astăzi se află un paraclis, s-a auzit deodată o voce femeiască venind din înălțimea cerului și zicând: „Maro, oprește-te! Să nu mergi mai departe! De aici începe împărăția altei Regine, a Împărătesei cerurilor, a Doamnei Născătoare de Dumnezeu, îngrijitoarea, acoperitoarea, doctorul și păzitoarea Sfântului Munte".
Auzind aceste cuvinte împărăteasa Maro s-a oprit înspăimântată. Apoi, dăruind sfintele daruri și celelalte odoare pe care le adusese starețului și părinților, s-a întors la corabie, nevrând să o mai supere pe Maica Domnului, Stăpâna acestui loc sfânt.

Potrivit Sfintilor Parinti simbolismul darurilor, se explica prin faptul ca magii au recunoscut divino-umanitatea Pruncului nascut in Betleem. Prin urmare, si darurile aduse Lui au o dimensiune profetica.

Dar iata, Hristos se naste si in acest an, iar sarbatoarea Sa ne va gasi vorbind tot despre darurile magilor, si mai putin despre darurile pe care noi trebuie sa le aducem lui Hristos. Magii L-au daruit, i-au oferit daruri simple dar cu intelesuri profunde, noi insa ce oferim? Bine ar fi ca pentru noi vitutile sa fie mai de pret decat aurul, rugaciunea curata mai presus decat tamaia, omorarea patimilor mai importanta decat smirna. Indraznesc sa spun ca acestea se numara printre darurile pe care Hristos si le doreste de la fiecare crestin.

Consider ca magii nu ar fi dat de locul nasterii lui Iisus daca darurile nu erau placute Domnului. Nu pot sa cred ca ei au fost calauziti in chip minunat ca sa-I aduca ceva nepotrivit.

Asa este Marius, Hristos asteapta si acum daruri de la noi, iar cel mai placut dar este inima noastra.

tamaie sau smirna
 

As dori sa stiu parerea d-voastra in legatura cu tamaia si smirna primita in dar de pruncul Iisus de la magi.
Tamaia {frankincense-termenul englezesc} se refera la rasina obtinuta prin crestarea arbustilor de Boswellia: Boswellia sacra, B. carteri, B. thurifera, B. frereana, and B. bhaw-dajiana (Burseraceae). Arbustii cresc pe un sol foarte uscat si pietros si e nevoie de 8-10 ani pentru a atinge perioada cand incepe "recoltarea". Scoarta e crestata si in locurile respective apar bobite de rasina ce se intaresc si sunt culese, sunt lasate la uscat si se comercializeaza ca tamaie. Cu cat "lacrimile" de tamaie au o culoare mai opaca-si cat mai crem, au un miros mai patrunzator si sunt culese intr-o anumita perioada a anului calitatea lor creste. Cunoscatorii apreciaza ca cea mai buna calitate este tamaia Hojari si Silver desi parerile sunt impartite intre cele 2: cea silver se pare ca miroase mai bine in conditiile desertice cu caldura excesiva pe cand cea hojari emana un miros mai placut in conditiile europene de umiditate si clima mai racoroasa. Tamaia este folosita in biserici, ca medicament in diferite afectiuni, folosita in parfumerie, in parfumarea caselor iar in tarile arabe chiar la alungarea insectelor din case. Arborii de Boswellia cresc in special in Yemen si coasta nordica a Somaliei. Pt cei ce inteleg engleza si vor mai multe informatii :

http://en.wikipedia.org/wiki/Frankincense

http://www.youtube.com/watch?v=X2Etg6p2IuE - The Frankincense Trail BBC Documentary - drumul tamaiei, documentar in 4 parti realizat de BBC.


Intrebarea si nedumerirea mea este urmatoarea: dc asta e tamaia...care e smirna? Parerea mea este ca cea ce noi numim smirna in engleza se traduce ca fiind tamaie si atunci ce am scris mai sus poate fi considerat ca informatii despre smirna, desi am gasit de cumparat la manastiri bobite mici crem, opace pe care scria ca este tamaie naturala.
Alta intrebare: am comandat de pe internet tamaie din Yemen si am primit un pliculet cu o rasina ca cea descrisa mai sus cu miros f placut....tinand cont ca mai mult ca sigur am cumparat-o de la un musulman-si ei ca si indienii si alte natii si confesiuni folosesc tamaie, pot sa o folosesc sa tamaiez icoanele? sau ar fi mai bine sa o duc unui preot sa o sfinteasca mai intai?

Si smirna e tot o rasina. Doar ca de la alt arbore si e mai dura, mai greu de facut bucatele mici, de aceea se si gaseste mai rar si e mai scumpa.
Google zice ca e vorba de arborele „Commiphora myrrha cu ramurile ceruite si cu spini mari, care creste pe tarmurile desertice ale Marii Rosii.
Inzestrata cu o mireasma speciala si cu proprietati vindecatoare exceptionale, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Rasarit le-au adus pruncului Iisus, in noaptea sfanta a Nasterii Sale.

Ce are atat de special aceasta planta, incat sa fie vrednica de a deveni un dar pentru Mantuitor? In primul rand, parfumul sau, despre care se crede inca din Antichitate ca ajuta la inlaturarea gandurilor negre, predispunand sufletul la rugaciune si la meditatie.

Smirna este in traditia multor popoare crestine simbolul cuminteniei, infranarii si intelepciunii. Chiar in traditia populara romaneasca exista expresii de genul: "Sa stai cuminte smirna" sau "A tacut smirna", care ilustreaza foarte bine valentele psiho-spirituale cu care este investita aceasta rasina, adusa de pe taramurile pe care a pasit Iisus, impreuna cu apostolii Sai.”


Nu stiu cum e tămâia hojari sau silver, dar eu inca n-am simtit miros mai frumos decat tămâia de nard adusa din Athos.

Nu vreau sa stric discutia voastra....

Mi-a placut istorioara cu al patrulea mag: http://www.crestinortodox.ro/povesti...mag-71480.html

"O veche legenda spune ca, de fapt, patru au fost magii care urmau sa mearga sa se inchine Pruncului dumnezeiesc. Despre cel de-al patrulea se zice ca si-ar fi vandut tot ce avea si ar fi cumparat trei nestemate - un safir, un rubin si o perla - pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Si grabindu-se el sa ajunga in Babilon, unde, dupa cum se vorbisera, il asteptau ceilalti trei, acesta a intalnit pe drum un om vatamat, la care nimeni nu se uita. Pe data se hotari sa-l duca la un doctor, caruia ii dadu safirul ca sa-l ingrijeasca pe bolnav pana la deplina insanatosire. Numai ca astfel, zabovind prea mult pe cale, ceilalti nu l-au mai asteptat si au plecat fara el. El n-a deznadajduit, ci, tinandu-se dupa stea, a facut singur drumul spre Betleem. Aici a aflat ca magii Il gasisera pe Prunc si I se inchinasera deja, ca soldatii lui Irod pornisera macelul celor nou-nascuti si ca Sfanta Familie apucase calea Egiptului. Cum chiar in fata lui un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul din brate, pentru a-l omori, magul nu statu pe ganduri si, aratandu-i soldatului splendidul rubin, il indupleca sa-l primeasca in schimbul vietii pruncului. Soldatul a luat piatra, stergand-o in graba de acolo, iar biata femeie nu mai stia cum sa-i multumeasca strainului ca picat din cer.


Magul isi puse in gand sa-L caute mai departe pe Mantuitorul, cu singurul dar care-i mai ramasese: perla. A umblat el vreme indelungata, dar n-a aflat ce cauta, caci nu mai era steaua care sa-i arate drumul. Si iata ca, dupa 30 de ani si mai bine, afla de la niste calatori ca Iisus propovaduia in partile Ierusalimului. Porni bucuros intr-acolo, dar in seara cand sosi, afla ca Iisus tocmai fusese rastignit pe Golgota. Magul se duse la locul cu pricina, ca macar in clipa din urma sa se inchine dinaintea Domnului inca in viata si sa-I dea ce mai ramasese din darul pe care i-L pregatise candva din toata inima. Iata insa ca prin fata lui trecura doi soldati romani ce tarau spre temnita o tanara evreica. Oprindu-i din drum, magul scoase repede perla si le-o trecu pe sub ochi, zicand: „Daca ii dati drumul fetei, va daruiesc voua aceasta perla, si veti fi mult mai castigati”. Lacomi, soldatii luara perla si-o eliberara pe tanara, ale carei multumiri inlacrimate magul nu mai statu sa le auda, caci zorea sa-L prinda in viata pe Cel rastignit. Inima ii era grea, caci nu mai avea nimic sa-I dea in dar Imparatului imparatilor, dar nazuia macar sa-L vada si sa I se inchine. Cand a ajuns langa Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept in ochii lui si i-a spus:

- In sfarsit, ai venit! Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...

- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu?! - baigui magul, mirat.

- Tot ce duceai cu tine ai dat celor nevoiasi. Or, dandu-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine si, adevarat iti spun, ca este cel mai de pret dintre toate. Caci cel ce-L iubeste pe Dumnezeu, acela isi revarsa dragostea sa asupra oamenilor; si cu cat te apropii mai mult de oameni, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu."

"magii de la Rasarit" sau "craii de la Rasarit", cum este corect?

CRAI, crai, s. m. 1. (Astăzi poetic sau în basme) Împărat, rege, domnitor. ◊ (Cei trei) crai de la răsărit = magi. ◊ Compus: crai-nou = luna în prima ei fază, când are forma unei seceri subțiri; lună-nouă. 2. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon. ◊ Crai de curte veche = haimana, pungaș, derbedeu, desfrânat. – Din sl. kralĩ.
Sursa: DEX '98 (1998) |

In Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie acestia sunt numiti cu precadere "magi". Un tropar din Mineiul pentru luna decembrie intareste acest aspect: "Pe magi, ucenicii vrajitorului Valaam, ii cheama Hristos, spre cunostinta prin stea si Cel ce imbraca cerul cu nori si de Care se cutremura heruvimii in iesle se culca, si in pestera incape cel ce umple toate".

Sunt insa si cantari bisericesti in care vom intalni ca ei au fost si "imparati ai persilor": "Magii, imparatii persilor, cunoscand lamurit pe Imparatul ceresc ..."

Se considera astfel plecand de la talcuirea unor versete din Psalmul 71: "Imparatii Tarsisului si insulele daruri vor aduce, imparatii arabilor si ai reginei Saba prinoase vor aduce. Si se vor inchina lui toti imparatii pamantului, toate neamurile vor sluji lui."