|
Inviere
Tot ce e viu se naște din Cuvânt Viața de moarte pururi se separă Că strălucește-n cer și pe pământ Lumina Lui nicicând crepusculară. Din rug uscat nu crește lujer viu Ci-i duh în el ascuns de la început Din fructul mort închisă c-an sicriu Sămânța vieții încolțește-n lut. Și îngropat și răsărind apoi Din-ntunecimea unui boț de tină Un nufăr alb cu bulbul în noroi Și-întoarce fața veșnic spre lumină. Zadarnic răsturnăm clepsidre de nisip Să-ntoarcem roata lumii înapoi Și punem măști de dumnezei pe chip Tot în țărână vom sfârși și noi. Doar cel care se naște din Cuvânt Din Logos sfânt, din sfânta lui Lumină Găsește Calea Vieții pe pământ Și-n suflul sfânt originea divină. Iisus ce pentru noi s-a răstignit Pe crucea Sa la ceruri sus ne cară Că să vedem cum urcă spre zenit Lumina Lui nicicând crepusculară. Marin Mihalache |
Parascheva Cuvioasa
Care-ai plans si-ai privegheat, Si cu inima miloasa, Pe cei ce goi ai imbracat, Da-ne mila Ta si noua Inimile sa ne moi- Si cu-a lacrimilor roua Sa ne-mpodobesti pe noi, Cadem Cuvioasa, La mostele Tale, Tu ne izbaveste De cumplita jale. Tu, care-ai fost zmerita, Mai mult decat sfintii toti, Iar acuma esti slavita, De mireni si de preoti, Da-ne noua umilinta, Scara catre inaltimi, Intareste-ne credinta, Apara-ne-ca pierim ! Cadem Cuvioasa, La mostele Tale, Tu ne izbaveste De cumplita jale. Tu, facioara cuvioasa Care tara ne-ai iubit, Si ca steaua luminoasa Peste Iasi ai rasarit, Apara pamantul tarii, De lacuste si gandaci Si cu Domnul indurarii, Neamul nostru sa-l impaci. Cadem Cuvioasa, La mostele Tale, Tu ne izbaveste De cumplita jale. Zorica Lațcu |
Te-aștept eu Doamne,ca o arșiță ce-așteaptă vântul
Ca o gură însetată ce nu și-a potolit setea Lupii nu si-au încetat niciodată urletul si cântul Puii de cerb n-au înteles durerea mea Am urlat din adâncul meu ca Tu să m-auzi Traznetele si văzduhul tunau impreuna Numai eu singur suspinam ca Tu să mă vezi Si noaptea dormea ca intuneric s-apuna Privit-am la cer cand toti ma ocarau Ridicatu-mi-am privirea spre tine Iar diavolul imi arunca mere dulci si-otrăvite Chemat am fost de tine dar nu te-am auzit Eu m-am urmat pe mine Nedeslușit erai ca un foc ce-ti mistuie suflarea Eu Te-asteptam de-o veșnicie insa m-am prăbusit Cu capul in pământ plângeam si-ti umezeam cărarea Căci toate cu înțelepciune le-ai facut Că erau toate bune si frumoase Din tina si noroi le-ai prefăcut Tu ai dat cerului podoaba Si nopții tu i-ai dat contur La fel si soarele s-ajungă Cuvânt din zeu lumină din cuvânt In Tine pot să încapă toate Dar fără Tine sunt nimic E intuneric mare peste mine Sunt parasit de tot de către tine Căci tu ma pedepsești cu lipsa Ta Sunt gol sărac pierdut si uite-mă Pământ murdar ce-așteaptă mila Ta |
Ce suntem noi, Doamne?
Ce suntem noi, Doamne? Umbră și părere, un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere; ce curând ne crește și ne ia pământul, izvorâm ca apa și plecăm ca vântul. Ce lăsăm noi, Doamne, la plecarea noastră din taina cea neagră spre taina albastră? Vrednică-i de voia și zările Tale doar urma luminii pe-a dragostei cale. Ce luăm noi, Doamne, din visul opririi? Doar sfânta cenușă jertfită iubirii, cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii și roua de aur din ochii minunii. Ce ținem noi, Doamne, al nostru-n vecie? Doar ce dăm acuma la alții și Ție, doar dulcea tăcere sfințită-n suspine, doar ceasul de taină trăit lângă Tine. ( Traian Dorz ) |
Bolnavi unanimi
Si ce-ar fi dacă, Într-o zi blestemată Ne-am îmbolnăvi cu toții Deodată? Si medici, si pacienți, Si părinți, si copii? Ce-ar fi, ce-ar fi Dacă, brusc, Ne-am îmbolnăvi, Dacă n-ar avea Cine pe cine sa mai trateze, Bandaje si paranteze? Ce-ar fi dacă, În urma dreptului legitim De a ne îmbolnăvi, Chiar ne-am trezi, Că ne-am îmbolnăvit Si n-avem cui ne adresa, N-avem pe cine chema? Ce-ar fi dacă, Într-o zi blestemată Ne-am îmbolnăvi Cu toții Deodată? .....un poem de Adrian Păunescu |
Ruga de Paula Seling
Cerne Doamne linistea uitarii
Peste nesfarsita suferinta Seamana intinderi de credinta Si sporeste roua indurarii Rasadeste Doamne Dragostea si crinul In ogorul napadit de ura Si asterene peste munti de zgura Linistea iertarea si seninul Cerne Doamne linistea uitatrii Peste nesfarsita suferinta Seamana intinderi de credinta Si sporeste roua indurariï |
"Rugă" de Corneliu Coposu.
Paula Seling doar o cântă. |
Inviere
Lung e, Doamne, Postul Mare si departe-i Invierea,
Grea e crucea asta-n spate,desi e dulce ca mierea, Dulce e ca mierea crucea, ca-i purtata cu Hristos, Insa de sub cruce curge sange rosu de pe os. Multa e din lume-n mine cea durere de o port, Care-o port cu Sfantul Pavel, cat oi sta in acest cort. Si mi-e dor de Inviere, dar mai e pan'la Calvar Ca mai trebuie sa curga dintru Domnul Dar si Har. Curge sangele siroaie de la crestet pana jos, Curge sangele siroaie: Harul Domnului Hristos. Am mancat din carnea-paine si-am baut din sange-vin: Hrana zilelor de Cina, si de Paste, si de chin. A murit pe cruce Domnul... am murit si eu cu El... Maica Sfanta, unde-i Fiul?-A murit de jertfa, miel! Nu mai plange, Maica Sfanta, ca a treia zi invie, Domnul nostru, Domnul Nostru, nu mai moare pe vecie! A-nviat din groapa-adanca, calcand cu moartea pe moarte Dandu-ne in veci si noua, o cu totul alta soarte... Lung afost si Postul Mare, dar acum e Invierea, Sfanta zi de Inviere: darul Domnului Hristos. Ce-a-nviat cu carnea-I sfanta, peste sange, peste os S-a-aratat si Maicii Sfinte si Mariei din Magdala, S-a-aratat intai in taina, iar apoi, cu toata fala; Dar nu s-a-aratat la lume, ci doara la ucenici Sa-I vesteasca invatatura la cei mari si la cei mici; Sa-I vesteasca-nvatatura, adica a Lui Iubire, Ce e mostenire-ntreaga, pentru noi, de Fericire, Caci nu-i alta fericire, ce ni-i data pe pamant Decat sa-L iubim pe Domnul, Domnul mare, Domnul Sfant. Octavian Cosma |
Din Adevar si din Iubire imi fac si patrie si crez,
In viata mea mai sus ca ele nimic nu vreau sa mai asez. (?????) |
Traian Dorz
O Doamne, ai milă
O Doamne, ai milă de cei care-i chemi să vină pe urmele Tale, ajută-i în lupta din grelele vremi nimic să nu-i frîngă pe cale! - Ajută-l pe-acel care-n urmă-a lăsat prea mari prietenii sau păcate să nu-l mai întoarcă din drumul curat dorința spre cele lăsate. - Ajută-l pe-acel ce-a lăsat pe pămînt iubiri prea adînci și prea grele să nu-Ți lase calea cu sufletul frînt și inima-ntoarsă spre ele. - Ajută-l pe-acel ce-a lăsat multe-averi și scapă-l de orice robie ca slobod de-a lumii deșarte poveri să-Ți poată urma numai Ție. - Ajută-l pe-acela cu suflet legat ce-ascunse păcate mai ține căci cel care Tu nu-l desparți de păcat păcatu-l desparte de Tine. - Ajută-l pe-acel ce plecînd lasă tot pe veci să se rupă de toate să n-ajungă stîlp ca femeia lui Lot privind blestemata cetate. - Ajută-l pe-acel ce-a ajuns pe altar și nu-i pregătit de-njunghiere să nu-l piardă frica de-al morții hotar pierind la un pas de-nviere. Ajută-i pe toți cînd e clipa cea grea să biruie tot ce-i mai leagă ca dînd lumea-ntreagă pe dragostea Ta să afle-a Ta dragoste-ntreagă. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 01:29:34. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.