lorest, tu ai intrevazut cam despre ce vorbesc... dar nu intelegi ca, ce a facut Adam nu afecteaza in particular pe om, ci e o consecinta generala. Caderea lui Adam afecteaza intregul Pamant, afecteaza regnul animal si pe cel vegetal (vezi blestemul abatut asupra pamantului). Abel poate o fi fost mai mult o victima, ca multi alti oameni neprihaniti... dar omul oricat de neprihanit este in credinta nu presupune ca in el nu exista firea decazuta care-si ia oricum un tribut... fie el cat de mic. Amintesteti ca afara de Iisus Hristos nu exista om care sa nu fie fara de pacat (adica fara egoism). Desigur, ma vei intreba... ce pacat are copilasul de un an?

Ceea ce a acceptat umanitatea prin Adam este o fire noua (alta decat cea cu care a fost creat de Tatal). Vasazica suntem duali, pentru ca in noi, se regasesc doua porniri, doua chemari. E vorba de Constiinta altruista insamantata in om de Dumnezeu, cealalta constiinta care coexista in noi e firea egoista, asa cum bine ai remarcat vizavi de copilasii din ilustrare. Doar ca egoismul este in gena noastra a tuturor, nu este ceva dobandit prin observatie sau educatie. Este in trupul oricarui om, (chiar si al animalelor devenite pradatoare periculoase sau daunatoare, pentru ca intregul pamant este acum sub blestemul neascultarii omului care trebuia sa-l stapaneasca) si e aportul lui satan care ne-a convins sa-l lasam sa prelucreze in noi alte valori si principii, o altfel de dragoste decat altruismul/dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu a facut doar ce se putea face dupa insusirea liberului arbitru al ignorantelor lui creaturi... adica, a permis un timp aceasta coexistenta duala din noi, pentru ca, fiind El desavarsit in simtire ("...pentru ca atat de mult ne-a iubit incat..."), nu a permis ca nestiinta sa culeaga consecintele asa cum ar fi fost drept din p.d.v.rational. De regula, cand ai un soft virusat in calculator cauti sa pui in carantina doar ce e virusat si speri sa poti salva sistemul de operare. Dumnezeu a vrut si a creat un Plan pentru a salva pe omul care pacatuia din slabiciune sau din nestiinta, dar nu poate sa includa in acest Plan de salvare si creaturile care sunt convinse ca binele lor egoist este calea.

Iisus de aceea a trebuit sa vina si sa-si de-a viata pentru noi, pentru ca aratand spre unica Lui constiinta, desavarsita, si in Tatal, sa avem si noi Etalonul adevaratei Vieti si adevaratei Cai. Apoi nu ne mai ramane decat sa fim cercetati si a se dovedi daca vom fi regasiti in aceasta Cale, sau in cealalta cu convingerile noastre interioare.

In plus, din p.d.v. juridic, in Cer trebuiau puse la punct unele lamuriri. Pretentia Impotrivitorului, cum ca, orice om ii urmeaza calea (si asta era sustinuta de faptele omului care inevitabil ajungea sa manifeste roadele firii egoiste), trebuia demontata. Astfel, este trimis un nou Adam, de aceasta data asa cum ar fi trebuit sa ajunga si primul daca ar fi ascultat sa se hraneasca si sa creasca in priceperi si sa devina Intelept. Pomul cunostintei binelui si raului nu era pus ostentativ in mijlocul gradinii, el era demn sa fie acolo datorita importantei pe care o avea, ca si pomul vietii. Doar ca, cunoasterea/stiinta sunt periculoase cand sunt la indemana unui ignorant, nu mai zic, la indemana unuia rau intentionat. Ce ar fi facut un Hitler cu stiinta? (a fost la un pas sa obtina fuziunea nucleara, nu?... omul, trebuia doar sa creasca mai intai in celelalte si ar fi venit pentru el sigur si ziua infruptarii din pomul oprit; nici noi nu permitem copiilor mici sa foloseasca cutitul, sau focul; acestea nu sunt rele, dar pot produce si rau, totul este sa stii sa le intrebuintezi si sa fii bine intentionat).

Deci Iisus, ca om, a fost ca si noi, supus ispitelor, dar fara egoism impregnat in gena (de aceea a trebuit sa fie creat din afara, ca structura lui genetica sa nu includa si egoismul. Putea aproba pe satan si deveni egoist ca si primul Adam, dar, El fiind desavarsit in toate harurile si in intelepciune, a ramas in ascultare fata de Tatal. A demonstrat astfel ca omul, nu pacatuieste musai pentru ca asta ar alege intotdeauna, asta ar vrea, asta ii este de fapt incredintarea!... nu! Multi dintre noi renegam acum firea egoista, ducem o lupta cu ea, vrem sa ne manifestam altruist asa cum Hristos ne-a invatat, si stim asta ca am invatat pe pielea noastra despre ce-i bine si ce e rau, chiar daca din ignoranta, slabiciune sau nebagare de seama mai gresim si ne manifestam egoist. Noi nu putem fi desavarsiti in fapte (pentru asta trebuie sa ajungem sa "mancam din frunzele pomului tamaduirii", care va scoate din gena noastra egoismul si egocentrismul), dar putem fi desavarsiti prin credinta ca, atitudinea altruista este Calea, Adevarul si Viata. IISUS ASTA A FOST SI ESTE.
Nu credinta in existenta lui Dumnezeu Tatal sau Fiul este mantuitoare (si demonii cred si se-nfioara), ci credinta in Duhul Dragostei care-L anima, si vrem sa ne anime si pe noi. Duhul pe care l-am vazut in Hristos este Calea demna de urmat si credinta in aceasta Cale ne salveaza. Aceasta este Vestea cea Buna, si chiar ca este Buna!... pentru noi toti care iubim altruismul, pentru cei carora le pasa ca binele sa fie impartasit de toti, si ne pasa daca ceea ce ne dorim afecteaza sau nu in vreun fel mediul in care traim. Si ne pasa sa-L vedem pe Tatal multumit si fericit de de fii Lui.

Egoismul este calea distructiva, este calea spre carantina si de acolo mai departe spre moartea a doua, aceea care inlantuie sufletele corupte pentru totdeauna, ca niciodata sa nu mai fie cancer pentru marele Organism numit Creatie.
Ganditiva ce face cancerul, pentru ca acesta este oglinda egoismului. Este carne ca orice madular care compune organismul, numai ca tumora aceasta nu contribuie cu ceva util la buna functionare a lui cum o fac toate organele si tesuturile. Ea suge energie din organism dar nu produce ceva bun pentru acesta ci doar se dezvolta pe sine in detrimentul organismului. In final omoara organismul si odata cu acesta va muri si tesutul canceros.
De aceea, Dumnezeu a permis doar temporar, ca propunerea lui satan, aceea care a amagit Cerul si Pamantul, a incitat si pus in indoiala chiar si pe ingeri, a permis sa fie totusi experimentata. A permis ca o vreme, ambele duhuri sa se manifeste in paralel, Calea Sa si calea celui viclean, Duhul Sau dar si trairile egoiste care invocau si sustineau politica "celui mai tare din parcare"... o forma de competitivitate inechitabila... A ingaduit asta pentru un timp ca, prestiinta Sa si veridicitatea avertismentelor Sale sa fie dovedite, iar adevaratele roade si intentii ascunse ale Amagitorului sa fie adeverite tuturor pana in ziua cea mare a judecatii.
Ingerii s-au dumirit si au luat deciziile lor, noi inca mai avem putin de experimentat.

Poate n-o fi exact acelasi plan, dar nimeni nu e exclus din atentia si Planul lui Dumnezeu, mai ales cei egoisti, caci "nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi."(Mt9,12).

13. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia.
14. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată.
15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc.(1Cor3,13-15)




P.S. In verset "asa ca prin foc" se poate subintelege limpede "prin karma".

nu ziceti nimic despre ce scrie mihnea dragomir, ai? :)) doar pentru ca mi-ati da mie dreptate? atheistului? :))
cum sa lasati o asemenea tema necombatuta? tampeniile lui augustin devenite dogma in catolicism si combatute aprig de vreo 1500 de ani in orientul bizantin/ortodox? ai? :))
mai sa fie...

Scrie aici adresa că se poate rezolva şi acum. :21:

Biblia. Ieremia 17:9
[9]Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?

Inima noastră - egoism. La ce ne cheamă Isus? Sa renunțăm la noi ( egoism), la viața noastră(egoism), la cariera noastră(egoism), la familia noastră(egoism), să iubim necondiționat pe toți la fel, fara diferențe... si sa suferim. Iubirea este suferința.
*Ego-ul nostru nu vrea suferința, vrea rai, plăcere, vrem să fim salvați si mantuiti pentru că ne iubim atât de mult pe noi (egoism).

Biblia. Luca 14:26
"Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu."

Am fost creați din țărână si in țărână ne întoarcem,* dar egoismul nostru ne spune că suntem după chipul lui Dumnezeu, ca meritam mai mult.
Suntem orbi si morți spiritul dar egoismul nostru ne spune că in religia noastră se află adevărul.
*Ah ego-ul asta, cât de minunat e, cât de mult poate să ne mintă...

Absolut că așa e, era nevoie de venirea lui Hristos, nu mă-ndoiesc de necesitatea botezului, pe mine m-a interesat la Abel de ce s-a îngăduit ca el să piară, deși era un om care încerca să facă totul după cât era revelația dumnezeiască la vremea aceea.

Oricum oamenii care mureau înainte de Hristos se presupune că mergeau în șeol, așa că prin moarte i s-a curmat lui Abel și posibilitatea de a se bucura măcar de viața asta, bună /rea, pe cât Adam sau Cain.

Practic Abel a fost primul om între ciocan și nicovală, a moștenit un păcat fără vina lui pe care a încercat să-l reducă prin recunoștință și jertfă curată și a pierit de mâna unui om desfigurat de păcat, sau mă rog mai desfigurat decât el de păcat.

Altă situație pe care am vrut s-o înțeleg, e de ce există oameni nereligioși dar care se apropie de o moralitate creștină, considerând că moralitatea absolută e creștină.

Nu există și o predispoziție genetică la unii oameni spre a face mai mult bine decât rău ?

Presupunând că toți oamenii fac și bine și rău, la unii balanța faptelor înclină mai mult spre bine.

De ce la unii încă de la început se observă că au firi lăuntrice liniștite, contemplative, darnici de mici, săritori, iertători, compasivi față de animale, iar alții sunt nervoși, agitați, au instincte de exploatatori, se primejduiesc de moarte prin tot felul de nechibzuințe, parcă o mână nevăzută îi trage spre rău ?

Și poți găsi în multe culturi oameni meditativi și morali, oricum morala prin ea însăși nu ajunge pentru mântuire, dar măcar perpetuează binele sau comuniunea respirabilă între oameni pe pământ.

Dacă Dumnezeu ar șterge sămânța bună de oameni, practic răul s-ar absolutiza în lipsa pocăinței, pentru că s-ar înmulți genetic oameni care înclină spre a face răul fără să aibă măcar mustrări minime de conștiință.

Daca recititi cu atentie, am specificat o anume categorie a egoistilor (adica a unui gen de pacatosi; sigur toti suntem pana la urma pacatosi, dar care dintre noi nu vor intra in Imparatie?).
Deci, toti suntem egoisti/pacatosi pana la urma. In acelasi timp, mai mult sau mai putin suntem si altruisti, prin binecuvantarea si harul lui Dumnezeu, in functie de cat lasam sa lucreze prin noi Duhul Lui. Acum, vital este pe care din aceste doua firi o lasam/aprobam in forul nostru interior si pe care o renegam si deci luptam impotriva ei. Pentru ca sunt unii care considera a fi o slabiciune sa fii altruist, cu bun simt, iubitor si dornic sa ajuti.
- La nivel rational, constiinta curata ne indeamna sa fim altruisti, adica binele meu sa nu lezeze pe al celorlalti. Pe de alta parte egoismul din mine m-ar vrea invers, un oportunist preocupat doar de capatuiala,.
- La nivel simtitor gradul de empatie dobandit si/sau dezvoltat de fiecare ne determina sa vibram si la problemele altora, nu doar la ale noastre. Adica voi cauta sa obtin ce-mi place, dar tin cont de placerea si nevoia celui cu care ar interactiona nevoia mea. Altfel spus principiile stabilite la nivel rational produc efecte si reprioritizari asupra nevoilor afective, pentru ca altfel... doare. In cazul oportunistului, a celui cu principiile egoiste, sistemul afectiv va rodi doar pofte nesatule si posesivitate.
- La nivel aspirational tintim, in baza primei instante descrisa mai sus (a eu-lui principial care a stabilit valorile, binele pe care il caut), dar si al simtirii.
Ca fii animati de Duhul lui Dumnezeu, tintim spre realizari care servesc cumva si societatii sau anumitor categorii defavorizate poate... ori poate unii ar viza protejarea mediului ( a creatiei care necesita administrarea noastra responsabila)... adica nu vom visa la imbogatiri personale, sau a avea o masina trasnet cu optiuni ce trec peste nevoile decente stiind ca altii nu au nici ce manca, nu voi visa la a ocupa posturi suspuse doar pentru putere, etc.
Vasazica un sistem de valori egoist/egocentrist stabilit de eul principial va rasturna/afecta si pozitia celorlalte doua instante.

Egoismul si egocentrismul ne limiteaza la o raportare singulara, aceea fata de sine (egoul), doar fata de nevoile personale. Dar nu oricum ci, intr-o forma exacerbata, adica trecand chiar peste interesele, nevoile sau drepturile aproapelui . Apoi, tot din egoism si egocentrism ia nastere orgoliul, mandria, teribilismul, invidia, pizma, etc.

Totusi, constiinta altruista nu se opune egoului natural, constienta de sine si asigurarea nevoilor vitale este altceva decat egoismul sau egocentrismul (grija si preocuparea de sine este normala si necesara cat timp nu lucreaza in detrimentul celorlalti sau impotriva lucrarilor lui Dumnezeu... vezi poruncile lui Iisus, El nu exclude dragostea fata de sine, dar cere o raportare totala, echitabila, nu doar la sine ci la tot ce te inconjoara). Asigurarea nevoilor nascute din aceasta constienta de sine deci, nu contravine ci se adauga/completeaza cu chemarea la raportarea altruista, realizand astfel un indemn interior complet, armonios si firesc din perspectiva Divina. Uneori chiar este necesar sa ne privam pe noi de dragul altora, si asta pentru ca intelegem ca ei au nevoi prioritare celor personale.

Categoria de oameni egoisti la care m-am referit acolo este deci, a celor ce au drept credinta realizarea/implinirea nevoilor personale mai presus de orice, chiar si in conditiile in care asta ar presupune sa calce pe cei de langa ei. Lipsiti fiind deci, de orice scrupule, acestia cred ca doar dand din coate isi asigura un statut, iar acest statut trebuie sa fie cat mai superior altora, pentru ca, numai cei fraieri nu profita de oportunitatile de orice fel, chiar si cele faradelege.

Acestia pot sa strige Doamne Doamne cat vor, ca tot de-a stanga vor sta la Judecata. De ce? Simplu, credinta lor nu este cea mantuitoare, nu este Calea si Duhul lui Hristos, ci aceea a sarpelui.
Cel credincios pacatuieste inca doar datorita firii egoiste de care nu poate scapa total, dar el isi reneaga astfel de fapte, lupta cu aceasta fire, nu o considera demna de a o pune sa conduca in forul sau interior. Credinciosul L-a pus pe Hristos sa conduca in el, iar daca cineva ar spune ca nu a auzit de El, doar nu stie asta. In realitate chemarea lui Hristos este in fiecare, chiar si in japonezul care n-a aflat de Iisus si deci nu are Etalonul expus vizibil in lumea exterioara, totusi acesta are si el chemare Divina in sinele sau, prin vocea constiintei altruiste de care tot vorbim, fie ca vrea sa o asculte fie ca nu.
Vreti sa spuneti ceva de genul ca, v-a suferi sau va plati cumva in timpul vietii pana sa moara? Recunosc ca am luat si eu in calcul aceasta intrerpretare, dar in nici un caz nu-mi este asa de limpede ca dumneavoastra ce vrea sa spuna acea expresie.

Consider ca aceasta postare raspunde si altora care m-au citat, o sa mai revin cu eventuale completari atunci cand timpul imi va permite. Scuze deocamdata.

Cam asa am vrut sa spun, insa mai limpede ar fi sa se inteleaga ca "asa ca prin foc" inseamna de fapt suferinta (sau plata) pana sa moara sau dupa judecata particulara in care i se stabileste "forma de plata".


P.S. Multumesc pentru mesajul dvs generos.

si cu iubirea cum ramane?

QUOTE=stefan florin;663821]si cu iubirea cum ramane?[/quote]


Nu a zis nimeni ca e usor. Sa mergi pe calea aia stramta e super greu. Nu am fost chemați la trai îmbelșugat si plăcere, mai degrabă supraviețuire și sacrificiu. Intr o lume ce pune preț numai pe materie si bani, vanitate și mândrie, să oferi iubire e un lux. Stii cum e cu mărgăritarele si porcii, pentru porci iubirea trece prin stomac, să consumi toate resursele acestui pamant doar pentru că nu poți tine burta în frâu, să calci totul în picioare doar pentru un ban în plus, aici a ajuns umanitatea. Banul ! Eterna problemă. În cine să te increzi, în Dumnezeu sau în bani.

esti cumva gnostic? Amice, viata este un dar de la Dumnezeu. Ea trebuie traita cu bune si cu rele, dar totul trebuie facut spre slava lui Dumnezeu. De ce trebuie raportat la tot ce este mai rau si urat, ca viata este un vesnic chin. Hristos nu a participat si la nunti, care sunt momente de bucurie? A criticat acest lucru, care chipurile, ar fi legat de cele materiale? Nu prietene. Important este sa nu ne legam de materie, sa fim dependenti de ea si sa nu uitam CINE este cel ce detine totul

Cred ca am fost trecut pe la toate denominatiunile posibile. Unde aici citit tu ca am zis eu ca nu apreciez viața?* Eu am vorbit de firea omului ce formează societatea. Nu stiu daca știi dar nr polenizatorilor a scazut cu 20% in ultimii 2 ani datorită pesticidelor din agricultură. Asta oferim noi ca societate ecosistemului si vieții pe acest pământ.
*Sa stii ca daca gandesc rațional și afirmațiile mele nu sunt înțelese sau nu se potrivesc cu ideologia ta asta nu înseamnă că merit sa fiu catalogat be baza unei judecăți simpliste.

Nu si in invatatura ortodoxa. De fapt oamenii se nasc buni, de aceea pot face si fapte bune. Catehismul spune ca oamenii pot face fapte bune, dar din pricina urmarilor pacatului originar nu le pot face in asa masura incat sa primeasca harul ca sa se poata mantui, fara sa-l primeasca prin Sfintele Taine. De asemenea, Domnul nu creeaza oameni rai, la fel cum si ingerii cazuti au fost creati buni.

Invatatura protestanta face confuzie intre chip si asemanare, astfel considera ca dupa caderea protoparintilor oamenii au pierdut chipul si nu mai pot face fapte bune fara ajutorul lui Dumnezeu. Catolicii cred ca pacatul originar a fost mostenit de toti oamenii si ei se nasc deja cu acest pacat. In ortodoxie nu s-a mostenit pacatul stramosesc, doar urmarile pacatului.

Corect. In limbaj scolastico-apusean, inclusiv nebotezatii primesc gratii actuale, dar nu si Gratia Sfintitoare, fara de care mantuirea nu este cu putinta. Cum faptele bune sunt rezultatul cooperarii cu gratiile actuale primite (in limbaj rasaritean: haruri lucratoare) rezulta ca si nebotezatii pot face fapte bune. Si totusi, raman morti. Pentru iesirea din aceasta stare si accesul la mantuire calea obisnuita este data de Sacramentele pentru cei morti: Botezul si Spovada.

Si asa (re)venim la subiectul topicului: de aia a fost necesara jertfa lui Hristos. Fapte bune si oameni de treaba au fost si in Vechiul Testament. Abel. Enoh. Abraham. Moise. David. Si multi, multi altii: o intreaga suita: pe unii ii stim dupa numele lor, pe altii nu. Si la ce le-a folosit ? La nimic. Pana ce nu a venit cel Mort si Inviat, nu au avut acces la fericirea supranaturala a viziunii beatifice, tot asa cum nu vor avea acces nebotezatii din vremea noastra, cel putin pana la Sfarsit, cand vor ramanea doar raiul si iadul. La asta a servit jertfa Domnului: pentru ca mii de oameni care au trait inainte ori dupa jertfa Sa sa traiasca in veci bucurandu-se de Ospatul cel Vesnic.


Ca mostenim pacatul insusi sau urmarile lui, e o discutie bizantina fara importanta practica. Important practic este ca toti ne nastem dati dracului. Si in ortodoxie, si in catolicism. Ascultati cu atentie ce spune preotul ortodox cand boteaza copii si va lamuriti.

Corect.

10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.
13. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor;
14. Gura lor e plină de blestem şi amărăciune;
15. Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge;
16. Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor;
17. Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o;
18. Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor".(Rom3,10-18)

Predispozitia vine de la trup, de la orbirea sufletului prin acesta legatura cu trupul. E nevoie de o munca foarte sustinuta ca Duhul Sfant sa invete sufletul sa reziste tentatiilor de toate felurile.




P.S. Ce sa intelegem de la folosirea majusculelor la pacatul originar? Il treceti in categoria "VIP"?

E o deosebire importanta, pentru ca de aici decurg si alte invataturi catolice. Pacatul adamic este imputat tuturor oamenilor, iar pacatul, in viziunea catolica, este o ofensa adusa lui Dumnezeu. Oamenii au fost pedepsiti, luandu-li-se harul. Conform teoriei ispasirii preluata de la Anselm de Canterbury (care era si filozof neoplatonic) Iisus S-a intrupat ca sa rascumpere aceasta vina, dand satisfactie lui Dumnezeu.

In ortodoxie pacatul lui Adam este doar al lui, oamenii mostenind doar urmarile pacatului stramosesc, adica o fire imbolnavita. Ca o comparatie, un copil care are un tata alcoolic nu mosteneste pacatul tatalui, ci urmarile pacatului. In ortodoxie, prin pacatul stramosesc, omului i s-a intunecat putin chipul lui Dumnezeu, pierzand asemanarea. In catolicism nu a fost afectata firea omului deloc, in timp ce in protestantism chipul lui Dumnezeu a fost pierdut de tot, facand-se confuzie cu asemanarea.

Astfel, in ortodoxie Iisus S-a intrupat ca sa vindece firea omeneasca, unind-o cu firea divina. Spre deosebire de catolicism si protestantism, toti oamenii se nasc buni, cum sa fie bebelusii rai?
Daca oamenii nu pot face fapte bune fara ajutorul harului atunci nu pot fi nici judecati pentru faptele lor. De aceea Fer Augustin a si conceput teoria predestinarii. Si cum ar colabora paganii care se inchina la zeitati cu harul divin? Harul se revarsa asupra tuturor oamenilor, dar este un har exterior, in timp ce harul primit prin Botez este har interior, cu care omul poate lucra sinregic. Dreptii din Vechiul Testament erau drepti datorita faptelor lor, dar nu se puteau mantui pentru ca nu puteau primi harul interior. Sfantul Serafim de Sarov ne spune aceste lucruri si cum ii ajuta pe pagani faptele bune: https://saraca.orthodoxphotos.com/bi...ea_duhului.htm

Aceste pasaje se refera la oamenii maturi, pacatosi, nu la bebelusi si la faptul ca oamenii se nasc rai. Toti oamenii sunt pacatosi pentru ca fac pacate, nu se nasc asa.

Ne naștem în condiția ființei noastre. Nu are legatura cu binele și răul. Trăim în limita conștiinței noastre umane. Facerea voii noastre este rău in fața Lui.* Doar Dumnezeu face binele. Asta nu înțelegeți voi gagaute teologice. "Ergo" a venit ca sa împlinească legea. Doar El putea...

PS. Neascultarea de voia Lui a dus la "voia" Lui Adam si implicit la păcat. ETC...

"Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea." Psalm 50

Aici e vorba de transmiterea urmarilor pacatului stramosesc, adica a firii imbolnavite, pacatoase. E si logic, bebelusul e cel care are pacatul pentru ca tatal sau bea? Dar poate mosteni o consecinta a acestui fapt, o boala.
Catolicii si protestantii au preluat invatatura Fer. Augustin, care a combatut pelagianismul (care spunea ca omul se poate mantui doar prin fapte, si fara ajutorul harului) si a cazut in extrema cealalta, ca punea in prim plan doar harul, negand liberul arbitru al omului, parte a chipului lui Dumnezeu in om (de fapt cea mai importanta trasatura). Aceste conceptii existau la gnostici si in filozofia platoniciana, Fer. Augustin fusese un filozof neoplatonist, adept al filozofului Plotin. In aceasta conceptie omul nu mai e capabil de fapte bune fara ajutorul harului.
Aici e un studiu scurt, dar amanuntit, care arata ca toti sfintii au avut o intelegere corecta, cea pe care o are si ortodoxia, doar Fer. Augustin a adoptat aceasta intelegere gresita. http://teofanmada.ro/studii/Studiu_F...stic%C4%83.pdf

Vrei sa spui ca Adam era perfect, si ca urmare a păcatului , firea lui a suferit modificări?** Adică noi moștenim o fire bolnavă?

Adam nu a fost niciodată perfect. Adam era într-o stare de perfecțiune pentru că se află în comuniune cu Dumnezeu(singurul perfect).
Relația lui cu Dumnezeu a suferit ca urmare a păcatului si implicit starea lui spirituala a fost alterată.
Dar firea lui a rămas la fel adică normală pentru acest tărâm. Noi moștenim firea umană normală a lui si starea lui spirituală decazuta ca lipsă a comuniunii cu Dumnezeu.

Când vom fi mantuiti, firea noastră umană va fi susținută energetic de cele 7 Duhuri ale lui Dumnezeu(trupurile nu vor mai îmbătrâni), iar starea noastră va fi perfectă nu pentru că* noi am fi perfecți ci pentru că suntem în comuniune cu El care e singur perfect.

Jertfa lui Hristos
 

Intrebati dece s-a jertfit Iisus Hristos pe Cruce cand raspunsul acesta este la vedere.
Domnul Iisus Hristos este Adevarul,Calea si Viata.

Dumnezeu s-a jertfit pentru Adevar,ne-a aratat si Calea pierduta si a vrut ca sa ne dea Viata.
Acum intrebi de CE a fost necesara aceasta ?

Pentru ca Dumnezeu ne-a iubit intru-atat de mult incat si l-a dat pana si pe Fiul Sau pentru noi.
Asa de multa MILA a avut Dumnezeu de noi.

Pe voi va satisface raspunsul acesta? Nu cumva naste alta intrebare?
Sigur, este un raspuns, si e corect, dar nu e complet, pentru ca nu lamureste problema. Cunoastem ca Dumnezeu e Dragoste desavarsita si ca este un Judecator Drept si Milos. Atunci de ce nu ne iarta pur si simplu? De ce trebuie sa moara Fiul preaiubit ca sa fim considerati rascumparati?

As vrea sa stiu daca aveti un raspuns pertinent la aceasta nelamurire.

Personal am avut de infruntat aceste intrebari provocatoare, desigur din partea unor atei, nu stiu in ce masura chiar erau dornici de un raspuns ori doar voiau sa incuie prin logica crestinismul si astfel sa-l desfiinteze in ochii slab credinciosilor sau agnosticilor usor de indus in indoiala.

Putem noi ierta pe servitorul altuia ?

Desigur, cel mai simplu raspuns ar fi afirmativ. Servitorul altuia ne-a aruncat cafeaua fierbinte in fata si atunci il iertam. Dar cam ce valoare ar avea, pentru el, aceasta iertare a noastra ? Sa inseamne ea ca, din acel moment, acela nu mai e servitorul altuia ? Evident, nu: acela va continua sa fie servitorul stapanului sau, va fi in continuare in puterea lui. Pana cand ? Pana cand cineva il va rascumpara, platind un pret pentru el.

Nu ne iarta pur si simplu pentru ca El doreste sa nu aiba ce sa ierte, adica El doreste sa nu gresim.
Pentru aceasta, L-a trimis pe Fiul Sau sa ne invete, prin exemplul Lui, sa nu gresim.

Jertfa Domnului a fost necesară pentra a-i scăpa pe ucenici si pe credinciosi de prigoană. Nu a făcut ca păstorii plătiț›i ce sunt din lume ci El si-a dat viaț›a pe Cruce din cea mai mare iubire, căci nu este iubire mai mare de Dunezeu decât să-si dea cineva viaț›a pentru ucenicii, prietenii si apropiați Săi, pentru ca ei să devină liberi în credinț›a lor, în iubirea lor.

Prin această jertfă a Fiului Omului a fost răscumpărat Adam si Eva din moarte si din iad împăcându-se ei cu Dumnezeu.

Nu a fost o jertfă atât de tristă deoarece Domnul Iisus, fiul Mariei a treia zi a înviat din morți după cum era scris în Scripturi si asa precum a mărturisit mai înainte... reintrând în slava Tatălui.

In realiate e tocmai invers decat spui tu(si nu e prima oara):
12. Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.(2Tim3)



Iar ai dat cu "bâta-n balta" si cu "stangu-n dreptu'. "
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.(Mt5,46-48)

Iisus S-a jertfit pentru toti, mai ales pentru cei care L-au ratignit si pentru pacatosi, nu pentru ucenici (cei apropiati Lui) ca aceia nu aveau nevoie; pe acestia i-a invatat.

Asa vi s-a spus la "convocarea din ultima zi"(a 7-a) ca veti fi si voi rasumparati?
In care verset este specificata aceasta rascumparare?

Iisus nu e "fiul" Marie, chiar daca S-a nascut din ea, ci este Fiul Tatalui, in slava Caruia nu putea "re-intra" fiindca niciodata n-a iesit.

Mantuire inseamna viziunea beatifica.


Pacatul originar nu inseamna vinovatie personala, ci mostenire a unei stari detracate. Bolnavi putem ajunge in mai multe moduri. Fie expunandu-ne la factori de risc, si atunci suntem vinovati. Fie mostenind boala inca din sanul matern. Si atunci, noi personal, nu avem vina. Dar suntem la fel de bolnavi prin boala mostenita cum suntem prin boala dobandita. Fie prin alte moduri, de exemplu prin contagiune de la alti oameni care poarta microbii lumii acesteia. Rezultatul e acelasi: o stare rea, decazuta, bolnava, care ne impiedica sa fim pe deplin fericiti.

Desigur, cineva care sufera de o boala grava, mostenita, un copil cu sindrom Down, de exemplu, poate sa se bucure de un anumit grad de fericire. Dar noi, care suntem maturi, ne dam seama ca fericirea acestui copil este incompleta si l-am vrea vindecat, daca s-ar putea, ca sa ajunga la maturitatea fericirii.

Viziunea beatifica este cea care face diferenta dintre fericirea naturala, posibila chiar in viata aceasta si fericirea supranaturala, deplina. Or, pacatul originar singur, fara niciun alt pacat personal e suficient ca sa impiedice viziunea beatifica. Mantuirea.

Hotarand sa manance din acel pom, primii nostri parinti au ales nu sa fie mai destepti, ci sa isi defineasca singuri binele si raul. A cunoaste inseamna adesea, in limbaj biblic (limbajul evreilor de atunci) a poseda. Cunoasterea binelui si raului inseamna a poseda facultatea de a defini binele si raul. Or, aici e eroarea. De aceea Dumnezeu le interzisese sa manance din acel pom. Nu fiindca Dumnezeu ne vrea prosti, ci fiindca El stie ca, daca omul ajunge sa defineasca el insusi ce e bine si ce e rau, va ajunge repede la catastrofa. Daca fiecare dintre noi, ori noi toti la un loc stabilim ce e bine si ce e rau, iar aceste notiuni, venind de la oameni, nu mai sunt legate de transcendent, iese haloimis general. Vedeti bine ca atei foarte de treaba altfel, care nu ar face rau niciunei muste, ba chiar militeaza pentru salvarea planetei facand adaposturi pentru muste, promoveaza avortul. Eutanasia. Prelevarea de organe de la oameni in care bate inima. "Cunoasterea binelui si raului" inseamna moartea omului. Dar tatal nostru nu vrea moartea noastra, de aceea ne-a interzis aceasta "cunoastere" spunand ca, daca vom manca din acel pom, vom muri.

Nevinovat.

Prin 1997 ma aflam in Statele Unite cand un proces de pomina era prezentat si dezbatut pe toate canalele televiziunii. Un tip de vreo 50 de ani, in culmea carierei lui, un "barbat de succes" cum am spune, conducand o masina scumpa pentru care muncise din greu opreste, regulamentar, la culoarea rosie a semaforului in fata unei treceri de pietoni. Dar, ghinion: din spate, un drogat, un detracat, aproape un "homeless", conducand o gioarsa de masina, il loveste. Suficient incat masina carieristului sa loveasca un trecator care tocmai traversa la fel de regulamentar pe cat oprise carieristul. Spital, operatie, recuperare, sechele pentru toata viata. Se ajunge, dupa cum era de prevazut, la judecata. Bogatul trebuie sa plateasca o suma mai mare decat cea pe care o stransese pana atunci, dupa ani de munca. Pe langa ca i se ia tot in afara de minimul personal, i se popresc veniturile viitoare. "Masina dumitale mi-a nenorocit picioarele, prin urmare dumneata trebuie sa imi platesti picioarele, plus suferinta morala de a fi schilod" a fost logica procesuala, imbatabila, a victimei. Desigur, in principiu, bogatul se putea intoarce impotriva celui din spatele lui: cel cu adevarat vinovat, care cauzase toata nenorocirea. Doar ca nu era asigurat si nu era nimic de luat de la el: n-avea nici casa, nici cont in banca, nici venituri.

"Nu ai nicio vina, dar platesti": logica proceselor civile nu are prea mare legatura cu cea a proceselor penale. Ei bine, domnule, aici vroiam sa ajung: pare ca va obsedeaza problema vinovatiei, dar cu Pacatul Originar nu mai suntem in penal, suntem in civil. Platim, problema vinovatiei nu se pune.

Decât o viaţă de mort omorâtor mai bine o viaţă cu Hristos.
 

Jertfa Domnului a fost necesară pentru ca omul păcătos să nu tot moară negreşit în păcatele sale căutând mereu să se mântuie pe sine nepricepând că astfel se va pierde. Prin moartea şi învierea Domnului omul păcătos a primit Calea şi darul vieţii adevărate adică să poată să trăiască omul nu pentru sine şi pentru păcatele sale şi pentru mântuirea lui proprie şi personală ci pentru Dumnezeu şi pentru Cel ce şi-a dat viaţa pentru el, pe Cruce, aşteptând şi primind iubirea mântuitoare şi mângâietoare nu de la sine sau de la lume ci de la Dumnezeu.

A fost necesară pentru schimbarea sensului şi rostului vieţii omului.

În loc să mai tot trăiască omul pentru sine şi pentru păcatele sale şi pentru mântuirea sa primită de la lume sau de la sine însuşi, acum poate să trăiască pentru Cel ce şi-a dat Viaţa Sa, din iubire, pentru el, pentru om, poate să trăiască pentru fericirea vieţii omului în iubire şi milă de Hristos şi poate să fie statornic şi fidel Domnului şi vieţii curate şi sfinte până la infinit adică mereu.

Nu prea imi este clar la ce se refera diferenta dintre chip si asemanare, insa din ce citesc concluziile si dilemele mele in acest context ar fi:
1. Oamenii se nasc buni.
- Atunci ce il face pe copilul foarte mic din exemplul meu (dintr-o postare anterioara) sa ii ia mingea/jucaria celuilalt copil? (vorbim de o varsta la care comportamentul este instinctual, nu se manifesta ca rezultat al influentelor celor din jur).
- Este sau nu egoismul/egocentrismul firea pervertita a omului? (...creat initial de Dumnezeu doar pentru altruism - duhul Dragostei).
- Cum este mostenita aceasta fire decazuta? Nu cumva este in gena? Epigenetica ar explica in acest caz perpetuarea tarelor dar si harurilor noastre, nu?... ("blestemele pana la al patru-lea neam, binecuvantarile pana la al mii-lea")

2.Harul conditionat de Sfintele Taine ne ajuta sa faptuim dupa voia lui Dumnezeu.
-Atunci se naste intrebarea: se poate regasi Harul si in faptele altruiste ale unui japonez de exemplu, care nu are credinta crestina?
- Sfintele Taine includ sau exclud manifestarea neprihanita a unui astfel de om cand este el bine intentionat? (daca lucreaza in duhul dragostei pentru cei apropiati, nu este o dovada a faptului ca Harul lucreaza si prin el?)

3."Dumnezeu nu creeaza oameni rai" (sunt total de acord)
- Vine insa un ateu si intreaba: Cine a creat vietatile daunatoare?... sobolanii de exemplu, ori virusii, microbii...
Aici eu am gasit un raspuns, dar ma intereseaza perspectiva ta (eventual si a altora).

4. Ortodoxismul spune ca, mostenim doar urmarile pacatului/neascultarii adamice, nu si pacatul primilor oameni.
- Nu cumva egoismul si egocentrismul insamantat in noi este aceasta urmare?...efectul?

(Acest nou sistem de valori, antagonic Altruismului, s-a impregnat in comportamentul umanitatii ca urmare a neascultarii lui Adam dar acest proces insa, desi merita discutat/explicat, nu aglomeram aici...)


Deci, pacatul lui Adam este al lui Adam, nu platim pentru fapta lui, dar suntem la randu-ne, cel putin inertial, toti neascultatori. Pentru aceia dintre noi care manifesta neascultarea (pacatuiesc) din slabiciune, ignoranta, sau nestiinta, neintentionat si framantandu-se spre indreptare a venit Vestea cea Buna. Firea egoista isi ia tributul, dar renegand-o si aratand spre Etalon, spre Cel ce ne este Calea, Adevarul si Viata, spre tinta aspiratiilor si eforturilor noastre, ne indreptateste si reabiliteaza in ochii Creatorului. Marea Jerfa a Rascumpararii ascunde un act juridic ceresc menit celor pierduti prin intunericul lumii inselate.

Egoismul e consecința familiilor cu puțini copii 1 sau 2, e normal că oamenii sunt crescuți că totul li se cuvine și atunci și în viață vor căuta gratificarea asta, nu se vor mai căsători sau vor vor pune pretenții prea mari, sau vor divorța repede, nu vor vrea să împartă șamd.

Egoismul e motorul capitalismului, se bazează pe consum mult, pofte, cerere inflaționată care să hrănească firea mereu nemulțumită a omului.

Japonezii nu sunt altruiști, nu mai întemeiază familii, e un popor îmbătrânit care se duce și nu va mai putea menține standardele în lipsa demografiei.

As zice ca este invers. Egoismul este cauza. Consecintele/efectele sunt printre multe altele si ceea ce ai exemplificat.
Din nou, nu cine hraneste sau ispiteste firea este marea problema ci, necredinta omului in valorile lui Dumnezeu care hraneste cealalta fire din noi pentru care am fost proiectati.

Omul are nevoi rationale/principiale, afective si aspirationale. Oricare din acestea se raporteaza la cele doua firi din noi:
- la nivel aspirational ("vreau asta - nu vreau asta"), egoist vorbind, tintim spre imbogatire si/sau putere (de ce nu am dori bani multi sa construim spitale si sa detinem parghiile care ne-ar permite sa urnim politica si societatea spre intrajutorare si prosperitate echitabila, cum au facut unii abolind sclavia de exemplu)
- la nivel afectiv dorintele raspund nevoii "imi place - nu imi place". Egoistul va fi neinfranat, posesiv, invidios, etc. Altruistul isi va gasi implinire in satisfactia si alinarea pe care o aduce celorlalti, va nutri recunostinta fata de minunatiile daruite de Dumnezeu in natura, va gasi implinire si satisfactie erotica mai intai in orgasmul sotiei si mai apoi in al sau...
- la nivel principial cautam binele (definim ce este "bine" si ce este "rau"). Altruistul se va raporta la cum este afectat nu doar el ci si ceilalti implicati ori mediul care interactoneaza cu demersurile lui. Egoistul stie ca trebuie sa dea din coate, sa ajunga cel mai tare din parcare, mai avut decat vecinul si mai important decat colegii lui de munca, chiar daca asta ar presupune inechitati fata de ceilalti.

Cand, prin credinta ajungem sa vibram la unison cu chemarile, principiile si valorile lui Dumnezeu atunci si aspiratiile si simtirea vor fi sfintite prin aceasta raportare. Ramane de dus lupta cu slabiciunile, dependentele si necunostinta care ne mai ratacesc pasii.
Neasteptat si nesperat, am fost purtat de Dumnezeu pe acele taramuri. Am stat o luna si jumatate printre ei fara cunostinte suficiente de limba engleza macar. Oamenii de acolo au un comportament mult mai crestin decat crestinii doar cu numele de pe la noi. Sunt convins ca, desi valorile lor nu au un izvor Divin direct de la Sursa, totusi Sursa nu si-a parasit fii oriunde in lume s-ar fi pozitionat istoric si fizic. Stiu ca, unii japonezi sunt animati de onoarea samurailor pe care o mostenesc si inca o cultiva, altii actioneaza doar impus de sistemul legislativ foarte drastic. Dar, acolo nu vezi pe Ion strigand dupa Gheorghe pe cealalta parte de strada, nu vezi oamenii imbracati ostentativ si provocator (desi au si ei cativa cu care se lupta sa-i disciplineze), sunt usor naivi si se bucura in weekend-uri improvizand la colturi de strda jocuri si concursuri copilaresti. Daca ti-ai uitat ceva, chiar si portofelul le gasesti la vedere in locul unde le-ai uitat/pierdut. In autoservire daca unul da peste altul nu se injura sau apostrofeaza cum des vezi pe la noi ci, se intorc unul spre celalalt si nu contenesc in a face plecaciuni si cereri de iertare.

Indiferent de motorul care ii anima, sunt mult mai crestini in fapte decat noi.

Cred că există o doză de egoism în fiecare, dar ea e exacerbată de societatea de consum care vrea să capitalizeze financiar nevoia omului de a cheltui ca să se simtă bine și să-și dea importanță personală.
Are și cel care ispitește o parte din vină.

De ce era România mai altruistă înainte de 1990, pt că aveau toți familii mari, locuri de muncă (siguranța zilei de mâine), spații de locuit din care nu-i executa nimeni silit, un nivel de trai aproximativ la fel.
Dacă românii nu erau altruiști nu colaborau să facă revoluția, toți care au fost în stradă atunci mărturisesc că a fost un nivel de solidaritate fără precedent care s-a stins după 89.

Japonezii sunt sinucigași, nu cred că place asta lui Dumnezeu,
În Japonia, sinuciderea este considerată o problemă socială mare. În 2017, țara avea a șaptea cea mai mare rată a sinuciderii din OECD, de 14.9 per 100,000 de persoane.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sinuciderea_în_Japonia

Sinuciderea nu e o onoare militară, de fapt a distrus contingentele care se puteau regrupa pt alte bătălii și care după război puteau forma familii și spori demografia, indirect au rămas multe femei fără urmași și necăsătorite din jocul ăsta prostesc al ”onoarei”.

În absolut toate războaiele s-au pierdut bătălii inițiale, uneori s-au pierdut 3-4 bătălii mari până la o victorie finală, cum era ca toți combatanții inițial înfrânți să practice auto-distrugerea așa a proasta pt o virtuală onoare de a nu pierde ?

Deci japonezii sunt tâmpiței că au o formă de rușine prea exagerată care-i face să ia măsuri drastice.

Eu cred că diavolul folosește societățile sofisticate, pretențiile prea mari și nivelul de trai ca să-i piardă pe cei care nu se pot conforma.

Deci ridici într-așa măsură nivelul de trai și pretențiile că oamenii se simt mici, neputincioși, au frustrări să mai întemeieze o familie de frică că nu o să facă față, devin obsedați de perfecțiune, îi consideră pe cei de sub ei că nu se ridică la nivelul lor, se îmbolnăvesc psihic de la stres și de la cerințele de trai și fac gesturi necugetate.

Uneori prefer o societate vibrantă și dinamică, așa ca la ginta latină cu vorbărie, cu glume decât niște oameni încremeniți, debusolați, pe care presiunea psihică și supărările îi macină lăuntric.
Vorba aceea suntem o țară de artiști unde și un cerșetor poate avea talent actoricesc ca în Filantropica.

Omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu, adica are capacitatea de a fi ca El(asemenea), insa pentru asta e nevoie sa se straduiasca sa nu pacatuiasca, sa nu greseasca si asta depinde de vointa omului, dar el nu e dispus sa faca efort de vointa fara ajutorul Duhului Sfant, astfel ca numai sub indrumarea Duhului Sfant omul se poate asemana cu Dumnezeu.

10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.(Rom3,10-12)

Copilul foarte mic se manifesta instinctual, asa cum spui, si inca nu si-a insusit norme sociale de comportament. Firea lui decazuta provine de la legatura foarte stransa pe care sufletul o are cu trupul, iar trupul, prin poftele sale, il starneste pe copil sa obtina mingea care sare; daca la mijloc ar fi vorba de o bucata de lemn de foc, copilul n-ar intelege la ce se foloseste si nu-l atrage.

13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.(Rom2,13-16)


Oamenii nu-s creati rai, insa daca nu au educatie duhovniceasca, ei aleg sa faca fapte care se dovedesc rele pentru ca sunt influentati(corupti) de trup.
Vietatile "daunatoare" nu sunt daunatoare in sine, ci au rol folositor in ecosistem(natura).


Trupul (fara de care omul nu poate face nimic, vezi lumea de dincolo) incearca si de cele mai multe ori reuseste, sa obtina in dauna sufletului ceea ce trupul vrea cu ardoare. Cu cat sufletul se intareste mai tare, cu atat se impune mai mult in refuzarea dorintelor, pretentiilor si patimilor trupesti.

17. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.(Gal5,17)

Pacatul lui Adam (si al Evei) este numit pacatul originar, adica pacatul impreunarii trupesti, care se afla la originea nasterii oricarui om; orice om este rezultat din acest pacat, din care isi are originea.
Dumnezeu i-a cerut lui Adam si lui Eva sa se abtina sa mai faca ce faceau si mai inainte si din acel moment, ceea ce inainte era normal, a devenit pacat fiindca Dumnezeu l-a interzis. De ce l-a interzis Dumnezeu? Pentru ca El l-a chemat pe om la mantuire, adica la transcenderea acestei lumi.

Astea nu-s nevoi, ci dorinte. Nevoile de baza(sa le zicem rationale/principiale) sunt doar cele de sustinere si protectie a corpului.

24. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casă, pentru adăpost.(Sirah,29,24)

Exact. Omul după ce este ispitit cu noi oportunități la care înainte nu visa, face ca acele nevoi și direcții inițiale să sufere destul de rapid modificări. Numai preocuparea de a rămâne ancorat in principiile și valorile lui Dumnezeu pune la treabă motorul intern numit VOINȚA, un dar mai mare la unii sau mai mic la alții, care dă puterea de a te opune bătăii vântului. Doar să fie alimentat din Canistra Duhului Sfânt și nu din cea a împotrivitorului. În plus, drumul indicat de acesta e mai mult la vale, de aceea să urci înapoi spre Hristos e mult mai greu.
Mai altruiști au fost de regulă cei mici.
In lipsa oportunităților e usor să înveți de la ceilalți (tot mici) modestia și să o aplici. Dar dă-i românului ciomagul în mână și pune-l peste alții. Lucrul ăsta a fost experimentat și observat în armată (cine a făcut stagiul militar in vremea aceea știe ce zic), ori mai în urmă la colectivizare...

Nu era mai altruistă, era înțărcuită. Altruismul atât cât îl aveam era neprovocat si neîncercat. Revoluția a venit în împrejurări parcă anume pregătite (dealtfel chiar înainte să se întâmple am avut un presentiment, și am zis: unul din acea mulțime oripilată de cele ce se întâmplase în Timișoara trebuia să strige și bomba va exploda...).

Românii trebuiau să iasă din țarc (un astfel de "ceas" nu putea veni neîncuviințat de sus). Așa am putut vedea cât de aproape de Stăpân chiar vrem cu adevărat să stăm. Așa a fost și în Eden. Omul a avut ușa Raiului deschisă, a pășit în afara ei din curiozitate, ignoranță, iresponsabilitate, nerecunoștință, necredință, amăgire. Dacă Adam ar fi ascultat... să crească mai întâi "mâncând" din ceilalți pomi binecuvântați sigur ar fi ajuns (pregătit) și ziua când i s-ar fi permis și înfruptarea din Pomul Cunoștinței (cel mai probabil când ar fi ajuns într-o stare în care responsabilitatea și caracterul altruist să fi atins o dimensiune hristică suficientă dacă nu și desăvârșită) .
Asemeni unui copil căruia după ce crește și își însușește o anumită capabilitate de discernere parintele îi permite să învețe a mânui cuțitul în bucătărie, cutia cu chibrituri, etc.
La câte prostii, rătăciri și neascultări de chemarea Divină suntem noi românii în top oare? Japonezii măcar abia deslușesc de unii singuri câteva din valorile lui Dumnezeu amestecandu-le inevitabil cu rătăciri. Dar ce scuze are românul când el se autodeclară creștin, deci și cunoscător al normelor la care este chemat să se raporteze dar procedând exact invers? Vezi corupția din țară, că doar "creștină" este și aceasta... nici unul dintre corupți nu este nebotezat, toți aparțin de o denominațiune creștină (și cam știm care îs și cele mai mari "donatoare" de specimene de această tagmă). Nici unul nu este cununat fără un naș și nu își sfârșește veacul acestei lumi neingropat creștinește. Am uitat de atitudinea Bisericii primare pe care ne lăudăm că o moștenim. În aceiași nădejde își duce traiul și cel oropsit și cel ce oropsește.

Fiecare va fi judecat după propria mâncare/încredințare (atât românul cât și japonezul) cum zice și Pavel in Epistola către Romani. Nu rătăcirile în deslușirea căii drepte îi va fi imputată omului, indiferent de calitatea încredințării se va condamna doar inconsecvența între ceea ce crede și mărturisește versus ce aplică. Altfel spus, Dumnezeu cumpănește și aprobă intenția bună din noi, (fie ea greșită din perspectiva Divină) și râvna depusă consecvent în acea direcție.
E valabil și aici ce tocmai am concluzionat mai sus. Dealtfel cât de "istețe" sau "deștepte" au fost jertfirile făcute în cruciade de exemplu... Sigur, Dumnezeu nu va pune în cumpănă ceea ce un "Gheorghe" nu putea pricepe. El va fi judecat după convingerea că face voia Domnului, cum tocmai am zis, dar cel/cei ce i-a inoculat convingerea greșită, din intenții obscure (fie ele doar ale înșelătorului sau și ale unor suflete ajunse capi/lupi bisericești îmbrăcați în blană de oaie care i s-au vândut și aliat) vor primi o judecată diferită, nu? Toți păcătuim dar nu toți cu aceiași (intenție în) inimă.
Subscriu.
Diavolul folosește cu dibăcie pe cei deja înrobiți ca să îi atragă și pe ceilalți slabi în buna lor intenție dar mici în practicarea dreptei credințe. Succesul lui satan însă, îngrămădește cărbuni aprinși deasupra capilor bisericești care nu depun râvna sau lupta potrivită pentru a contracara aceste lucrări, pentru ai proteja și întări în credință pe cei ai Lui Dumnezeu. Nu vreau să par a fi critic, dar este multă anormalitate (ca să nu o numesc corupție) de îndreptat, reforme de făcut, actualizări/precizări dogmatice care să limpezească și să liniștească sufletele celor indeciși în fața provocărilor ateiste care reușesc să amăgească tinerii iar aceștia ajung să găsească justificări așa-zis rationale de a renunța la credință. Pe acest fond decadent deci, al unei biserici anihilate atat din interior cât și din exteriorul ei se îndeamnă și încurajează tot mai mult la ruperea de anumite valori creștine.

Stai pe pace, au și japonezii clocotul lor (vorbesc ca unul care a stat printre ei un picuț, așa cum am zis) deși sunt de acord că spiritual ei dețin un gol imens în paharul inimii lor care, cu voia lui Dumnezeu poate fi umplut într-o zi. Cât despre noi latinii, ce folos! Avem tumultul vieții care ne colorează dar și agită viața și mai avem și nădejdea vieții ce urmează acesteia. Dar dacă ne vom duce doar cu ea și actoricismul de care pomeneai în fața Judecătorului?... Câți creștini nu risipesc viața aceasta neumplându-și candelele?

Oare ne spui 9(noua) ca Dumnezeu i-a creat pe Adam si Eva in Rai? Unde nu este barbat si femeie? Si unde nu este trup/materie?

Corupția există în toate țările globului, în 2010 o companie germană producătoare de automobile a fost sancționată de americani pt acte de corupție ale unor guverne:

https://adevarul.ro/economie/stiri-e.../index.amphtml


„Procurorii din Statele Unite ale Americii acuză compania germană Daimler (proprietara Mercedes), că a dat şpăgi pentru contracte avantajoase în Rusia, China, Turcia, Egipt, Nigeria, Irak şi cel puţin alte 16 tari, între anii 1998 şi 2008. Nemţii de la Daimler intenţionează să plătească 185 milioane dolari pentru a soluţiona acest diferend cu Departamentul de Justiţie american.”

Să nu uităm de autostrada Bechtel nefinalizată și făcută de americani s-au băgat câteva miliarde în ea deci procente din PIB-ul sărăcit al anilor 2000, singura diferență e că doar America îi poate biciui pe sclavi cu tema anti-corupției, sclavii nu pot reproșa Americii corupția internă - scandalul cu laptopul lui Hunter Biden și alte mârșăvii făcute între granițele altor state, cazul Teo Peter șamd.

De aceea nu toată lumea mușcă la mesajele anti-corupție, pt că văd corupția mare unde se învârt miliarde de dolari, sau unde cetățenia unui stat te poate face scăpat pt o infracțiune comisă în afară dacă fugi.

Ion Iliescu e autodeclarat ateu, Silviu Brucan și mulți alții, nu sunt toți creștini.
Chiar și cei care au lăsat prin testament să fie incinerați nu e clar că ar fi creștini dacă Biserica nu acceptă incinerarea decât câteva excepții rarisime, deces accidental generat de foc .

Patriarhul are o marjă mică de acțiune, când candidează la oficiul patriarhal are o foaie de parcurs în care sunt trecut construcția și reparația de x Biserici, Catedrala Națională șamd, mi-aș dori și eu ca lista de priorități să se schimbe pe tema de catehizare.

Principalul perdant pt condițiile de trai din România e tot B.O.R. pt că-i pleacă mulți enoriași peste granițe și se golesc bisericile de la sate, se golesc mănăstirile de personal, scade cu o treime participarea în orașe, rămân abandonate multe cimitire pt care nu mai plătește nimeni concesiunea etc.

B.O.R. pierde cel puțin 1 milion de enoriași odată la 10 ani, cauzele principale sunt decesele mai multe decât nașterile, apoi emigrația, apoi trecerile la alte culte de abia a treia cauză pt abandonul ortodoxiei ar fi scandalurile de imagine.

Adica Sfanta Scriptura asta sustine? Omul este dotat cu aparat reproductiv dar nu trebuia folosit? Avem versete pentru aceasta sau altfel de argumente?

Ma rog, as zice ca nu conteaza cum le numim, nevoi, dorinte, necesitati... si nu ma refer la preocuparile de baza pe care si regnul animal le manifesta. Dincolo de pornirile primare si instinctuale, principiile si valorile apar in urma unor procese cognitive care au loc la nivel de constient/constiinta in urma interactiunilor mele cu mediul si alti oameni. Cand stabilesc ce este bine sau rau pentru mine, ma raportez la ceea ce m-ar implini la nivel costient. Pot fi implinit doar de satisfacerea binelui personal, adica fara sa ma raportez etico-moral la cum interactioneaza aceste nevoi cu ceilalti, sau dimpotriva musai tinand cont si raportand totul la tot (nu doar la sine deci). Poruncile si lucrarile lui Dumnezeu vizeaza tocmai aceasta parte care se cerea cultivata si aplicata in concordanta cu marea Constiinta Divina, in concordanta cu Principiile si Valorile Creatorului, nu? Dar aderarea la un anume set de principii si valori este inevitabila, este o necesitate interna chiar daca nu intotdeauna constientizata, o componenta a ceea ce este omul care nu este doar carne indiferent ca unii se pot limita preponderent la carnal. Este ceea ce numim credinta, convingere sau incredintarea personala.

De aceea eu, inclin sa cred ca, ceea ce a "mancat interzis" omul, este cumva un alt concept de viata, unul opus Perspectivei care este de fapt si temelia creatiei Divine...
Raportarea prioritara la sine, la capacitatea de a fi tu un dumnezeu conduce la competitivitatea inechitabila pe care o manifestam si astazi intre noi. Nu stiu cum a decurs procesul intinarii... Ca a fost doar un simplu accept ori ca a presupus chiar modificari la nivel informational/genetic, nu stiu (stim ca ingerii au participat la creatie, posibil Lucifer (devenit intre timp Sarpe) sa fi primit aprobarea din Cer de a lucra in om acest nou duh incuviintat de acesta. Dar cert este ca modificari drastice ca si consecinta a neascultarii la nivel planetar, au loc nu doar in strafundul fiintei umane: pamantul rodeste acum printre altele "spini si palamida" iar animalele nu mai sunt toate doar ierbivore ci, pradatoare si periculoase chiar pentru om (probabil si virusii, microbii napadesc dupa ce Dumnezeu nu mai este Protectorul deplin si sursa unica de inspiratie pentru om)
1. Nu știu ce este cu acel "9(nouă)" ... Dacă e vorba de formula de adresare (adică doriți utizarea formelor la persoana a III-a) îmi cer scuze. Cu drag ma voi conforma daca asta este problema. Am procedat cum este obiceiul pe forumuri. Nu știu cui mă adresez și nici dacă regulamentul este diferit pe acest forum.


2. Ce este greșit în pasajul pe care l-ai citat? Sfânta Scriptură spune:
Facerea 2:9.
Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Matei 22:30
Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
1Ioan3:2
Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.
Am lasat sa vorbeasca Scriptura ca ce spune ea cred si vreau si eu sa spun voua/dumneavoastra. Dar stiu ca pot intelege sau vedea gresit, deci va rog... primesc si sunt gata sa impartasesc perspective.