Am eu probleme cu exprimarea sau tu cu intelegerea?

Am afirmat ca daca folosesti psihologia in evanghelizare, te lipsesti atunci de calauzirea Duhului Sfant.

Incepi "ca la carte" cu studierea profilului psihologic la nivel de individ apoi de grup, stabilesti un target si te ancorezi in jurul unei idei pe care o aduci secvential in discutie... Pfiuuu... Ce ar mai lipsi din tabloul acesta, mesaje subliminale sau poate hipnoza???

De aceea spun: nu psihologia, ci Duhul Sfant este strategia corecta.

"Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu." (Rom.8:14)

---

By the way - psihologia este un domeniu care chiar imi place.

Serios? De unde stii tu?

Poate ar trebui sa incerci sa vezi daca iti arde de glume in momentul ala.

Si de unde stii ca fara un martor chiar este o pocainta din inima?
Crezi ca degeaba Sf. Scriptura recomanda existenta unui martor?

Dar uite ca voi ati desfiintat asta, in pofida Scripturii din care va place sa citati asa mult cand e vorba de teorie.

De unde stii ca in timp ce constiinta ta simuleaza o pocainta autentica in adancul subconstientului nu exista un colt in care cineva rade tinandu-se cu mana de burta: am facut-o, nimeni nu stie, pot sa o mai fac de cate ori vreau si sa "marturisesc" cu aceeasi "adanca" pocainta ca doar Dumnezeu ma iarta de 70 ori cate 7, nu?

Adevarat, dar atat timp cat tu esti si inculpat si judecator nu este indoiala ca vei iesi nevinovat in 99% din cazuri sau vei scapa cu o usoara chelfanela, afacere strict interna (eu gresesc, eu ma iert si Dumnezeu ma iarta si el la foc automat).

Daca n-am intristare, de ce as mai avea nevoie de pocainta, corect?

Ei bine, nimic din ceea ce ai enumerat aici nu este corect.

Eu sa imi fur caciula singur? Nu mi-ar fi mie frica de Dumnezeu?

Eu sa ma mint pe mine? De as face asa cum de imi mai iubesc eu sufletul pe care il vreau alaturi de Hristos?

Oare nu ai citit psalmul pocaintei lui David???

"Ţie unuia am greşit şi răul în faţa Ta l-am făcut, aşa ca Tu să Te îndreptăţeşti întru cuvintele Tale şi Tu să biruieşti atunci când vei face judecata."

...

"Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Iisus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului." (Rom.8:1)

Serios?

Nu e corect cand am afirmat ca Biblia cere un martor pentru marturisirea pacatelor?

Dar ce te face sa crezi ca ce ai enumerat tu e corect?
Adica spovedania fara pocainta ba chiar mandrie pentru pacate?

De ce, n-ai auzit ca oamenii sa faca asta? Ba chiar cei considerati cu mare trecere la Dumnezeu.
Tu de ce ai face exceptie?

Pentru ca poti.
Si pentru ca stii faptul ca Dumnezeu oricum te iarta.
Si fiind o afacere strict interna, nu trebuie sa infrunti nici rusinea.

Si de aici tu intelegi..ce anume?

Si tu crezi ca te incadrezi aici?
Pentru ca daca te incadrezi si spui ca nu e osandire, de ce ar mai fi pocainta?

Ucenicule, fii sincer, cand a venit R. Bonnke in Romania, ai fi vrut sa mergi si tu sa-l vezi, am dreptate? sau poate chiar te-ai dus! (acum, depinde cat de departe stai de Timisoara).

Ideea e ca, multi penticostali au participat la intrunirile prezidate de acest carismatic controversat deatlfel, ceea ce spune multe despre relatiile dintre penticostali si carismatici (ba se inteleg de minune, ba nu se inteleg!)

M-as fi dus la Bonke. Si ma duc ori de cate ori am ocazia acolo unde se cheama Numele Domnului. Din unele locuri insa am plecat in timpul desfasurarii evenimentului, fara sa ma uit inapoi. Si asta din pricina lipsei evlaviei, atat a mesajului cat si a mesagerului.

Zilele acestea este in tara, la Zalau, Zac Poonen, pe care cei mai conservatori dintre evanghelici il considera "carismatic". Eu unul mi-am dorit sa ajung dar deh, nu s-a putut.

De asemenea imi place pr. Galeriu, pr. Staniloae, pr.Bartolomeu - a carui Biblie o studiez.

Imi place de oricine care are un mesaj curat si viu din partea lui Dumnezeu. Sunt ":absorbit" de cuvantul mesagerului care este sincer, umbla in Adevar si are teama de Dumnezeu.

din ce ai scris aici, denota ca nu prea ai nimic clar in cap, umbli cand la unul cand la altul si de fapt, nu pricepi nimic.

dupa atatia ani de "pocainta", ar fi trebuit sa ai un drum precis in viata, insa tu esti exact ca o minge de ping-pong, "aruncat" de la unul la altul...

Poate ar fi util sa terminam cu rautatile astea gratuite.Ii poti spune unui om ca greseste (in masura in care crezi lucrul acesta) si fara sa-l jignesti.
Stiu ca e o ispita in care cadem toti din cauza naturii locului in care ne aflam dar nu cred ca ajuta la nimic.

Da, pai la Timisoara a venit chiar si seful tau, Tipei.
Desi au existat caderi pe spate, totusi Tipei nu a plecat, dimpotriva, a avut numai cuvinte de lauda ! si multi penticostali au fost prezenti, desi, asa cum ti-am spus, au existat acele "caderi pe spate", cu care tu zici ca nu esti de acord, ba mai mult, spui ca nu sunt de la Duhul Sfant (daca nu sunt de la Duhul Sfant, e clar de la cine sunt!).
Tu te delimitezi de acele caderi insa "patronul tau spiritual" (Rivis Tipei), nu ! cum vine chestia asta? nu aveti niste reguli si principii bine structurate, in cadrul cultului penticostal, de care spui ca apartii ? adica tu zici ca e dracu' iar seful tau ca e Dumnezeu ! e posibil asa ceva??

as dori sa reproduc aici impresiile unei persoane care a fost prezenta la intrunirile prezidate de carismaticul R. Bonnke la Timisoara:

Nu era de glumă. Vorbim despre vreo câteva mii de oameni. Şi totuşi … a făcut-o. Au organizat un flux pe care oamenii urmau să intre; stăteau la cozi imense, intrau apoi în incinta gazonului, unde primeau gratis o carte de-a lui Bonke, după care treceau în ordine, pe două rânduri, pe lângă acesta. Ajutat de mai mulţi colaboratori, Bonke împărţea focul atingându-i pe credincioşi pe creştet. Că nu era de glumă în toată povestea asta o puteau confirma cele câteva trupuri căzute la pământ, undeva în stânga, şi unii care se comportau ciudat, refugiaţi în partea dreaptă a scenei.
Cu tot respectul, dar întregul ritual îmi sugera fluxul tehnologic al unei staţii de îmbuletiere a berii (sau a apei minerale, dacă nu vă convine!): asemenea unei sticle pe bandă, creştinul era condus înspre dispozitivul de umplere şi capsare. Intra pe o poartă capră şi ieşea pe cealaltă oaie. Fără decizii personale, fără provocări la o trăire vrednică de Evanghelie, fără durerile de cap ale responsabilizării în slujire … ce fain!
Duhul Sfânt şi focul Acestuia erau, în accepţiunea lui Bonke, distribuibile precum focul flăcării olimpice: vii cu torţa şi îţi aparţine! Nu Duhul Sfânt era Persoana cheie a acelei întâlniri de la Timişoara, ci marele Bonke, aşezat imperial deasupra tuturor, împărţind prin degetele-i binecuvântate dumnezeire pe gratis. Nici nu mă mir că africanii au căzut pe spate la astfel de spectacole.