Nebunie
 

Imi cer scuze, sunt nou printre voi
am un prieten care a cam luat-o prin aratura si nu stiu cum sa il ajut
va ror sa imi recomandati un preot bun in judetul constanta
va multumesc!

Mai exact ce a facut ?

Este depresiv... grav, deja cred ca e cronic
Nu stie ce e cu el, ne intreaba pe toti ce sa faca el cu viata lui.... si alte intrebari tampite. orice raspunsuri ii dam, el repeta in continuare aceleasi intrebari.
Avea pana de curand o viata normala: loc de munca stabil, sotie, prieteni.... se pare ca o sa le piarda in curand pe toate.... i-a innebunit de cap inclusiv pe parintii lui.
A avut si o tentativa de sinucidere, a fost si internat, a urmat un tratament specific si parea ca incepe sa isi revina. A renuntat insa din proprie initiativa la tratament si a luat-o iar pe campii. Dupa multa munca de lamurire, a reluat de curand tratamentu, dar pare ca nici ala nu isi mai face efectul... sau poate dureaza mai mult...
Oricum, pastilele nu ar fi decat o solutie temporara. Ma gandesc ca poate o discutie cu un preot cu har ar putea sa il readuca pe drumul normal. Daca cunoasteti vreunul....

Orice preot are har.Sa se duca la spovedanie la cea mai apropiata bisierica de locuinta sa, sa se spovedeasca si
toate astea vor inceta.

Harul preotesc nu tine, in contextul asta, de lecuirea imediata si definitiva a nebuniei patologice.

Iar daca e o alta cauza (de ordin pshologic, duhovnicesc) si aia din jur nu reusesc sa priceapa (asa cum pare)...e de compatimit, desi nimic nou si iarasi, in cazuri de genul asta preotii in general nu pot face prea multe, ei lucreaza in general cu oameni care ajung acolo pe picioarele lor (nu impinsi de altii) si au cat de cat o intelegere a problemelor/vinei care o poarta.

Sigur, asta nu inseamna ca nu trebuie incercat.

A luat tratament medicamentos, dar psihoterapie a facut? Doar medicamentele nu ajuta prea mult, se merge in paralel.
Deasemenea, suportul prietenilor si al familiei este foarte important.Un duhovnic bun poate ajuta si el.
Sportul este deasemenea indicat + o alimentatie sanatoasa.
Este important ca omul sa fie abordat in procesul de vindecare ca un intreg: trup - minte - spirit.

Omul care a prezentat situatia nici nu i s-a parut important sa spuna de la ce i se trage problema deci ce sperante ai la o abordare corecta?

Necunoscînd suficiente detalii despre acest om şi neavînd vreo responsabilitate terapeutică în privinţa lui îmi îngădui să îmi imaginez următoarele:
1) Avea o viaţă normală? Bine că a terminat cu ea! În lumea noastră tot ce e normal e suspect. Ce e bun într-o viaţă normală, azi, în lume, în România?
2) Loc de muncă stabil - poate că stabilitatea nu e deloc cel mai folositor lucru, mai ales când te afli în locul nepotrivit pentru tine. Poate că acest om nu mai e dispus să facă un idol din locul de muncă şi din stabilitatea lui. Poate a întrezărit ceva nou şi mult mai folositor pentru el dar nu reuşeşte încă să conştientizeze suficient, să formuleze, să planifice, să elaboreze...
3) Soţie? De obicei căsătoriile sunt întemeiate pe curvie mascată şi pe interese meschine. Valabil pentru ambele sexe. Abia acum se poate testa dacă are o soţie adevărată sau dacă nu cumva intrase mai demult într-o încurcătură cu o doamnă, ca să spun aşa....
4) Prieteni? Vorbe mari. Iată, e timpul să se afle cam câte parale face prietenia lor.
5) Părinţii .... Cu siguranţă oameni bine-intenţionaţi şi iubitori. Cine nu-şi iubeşte copilul? Dar poate că ei sunt primii care au pus, cândva, bazele nenorocirii acestui om - dacă o trăi vreo nenorocire cu adevărat...

E posibil ca nebunia unui om să fie modul în care acela caută, pe o cale percepută ca nebunească, să îşi menţină ultima fărâmă de sănătate şi de sens al vieţii personale. Dar presiunea conformistă, uniformizatoare a grupului striveşte orice şansă de a fi şi a deveni şi omul poate, da, să înnebunească cu adevărat de atâta grijă şi iubire din partea semenilor, a unor sclavi submediocri bine antrenaţi şi împăcaţi în dezastrul lor subiectiv cu condiţia sclaviei fără speranţă.

E posibil ca acest om să vrea o viaţă nouă, adevărată, nu o minciună ca până acum. E posibil, însă, orice altceva. Cine poate spune?
Deocamdată pare victima unei lumi şi a unei condiţii în care a jucat rolul ţapului ispăşitor. Doar cei buni, cei cărora le pasă cu adevărat, pot ajunge la un pas de nebunie sau chiar înnebunesc. Ceilalţi sunt prea împietriţi să îşi facă vreo grijă substanţială, sunt deja resemnaţi cu condiţia lor comodă de muribunzi cronici care îşi întreţin reciproc cavourile. Salutîndu-se zilnic, cu deplină încredere reciprocă, pentru aceasta, în colonia/penitenciarul ce poartă numele pompos de Societate.

Deci: sunt singurul care simt un damf de trocareala stiucareasca aici ? Pe vremuri, le detectai mai bine, AlinB. Iar pe tine, frate Ioan, scoala vietii cu suturile ei in spate, plus studii formale de psihologie, tot nu te ajuta sa cunosti oamenii ?

Oameni buni: trebuie sa acceptam ideea ca exista unii care, din plictis, din lipsa de literatura sau incapacitatea folosirii ei intru propasirea glagoriei, se desfata inventand situatii si vazand cum oameni seriosi le iau in serios. Asta le da o mare reconfortare. Cum zic englejii: le face ziua.

....:) Dragă Mihnea, că o fi sau nu trocăreală ştucărească, nu prea ştiu. Dar să ratez eu aşa ocazie ca să filosofez încă din zorii zilei, să nu îmi exprim eu protestul în gâlceava nesfârşită cu lumea, să nu înjur eu oleacă pe bagabonţii care tâlhăresc sufletu omului, libertatea, dragostea, dorul... - asta nu prea se poate. În ciuda şuturilor şi a studiilor formale de psihologie.
Apropos: de ce zici că formale?... Aşa cum înţeleg eu termenul "formal" (exceptînd desigur accepţiunea întâlnită în expresia "logica formală" şi chiar "inteligenţa formală" la care face referire şcoala piagetiană), ei bine nu mi se pare deloc că studiile mele de psihologie au fost şi sunt formale. Decât pentru cei care nu vor şi nu pot să le ia în seamă...:))

Raspunsul era pentru oaia-copac care crede ca preotul tine loc si de psihiatru :)

Conform schemei ei simpliste: păcat ---> fractură spirituală ---> boli. De unde, logic, nu? - ce nevoie mai ai de altcineva şi de altceva când ai preotul şi spovedania, prin care se şterg păcatele?...
E simplu! Ce simplu e totul, iupiiii....

Vezi dumneata, exista alunecare nu numai la oameni. Ci si la cuvinte. Cuvintele sunt vehiculate de oameni si, de aceea, sufera coruptia vremii.

Asa se face ca "formal" a ajuns sa insemne ceva de rau. Spunem "formal" acolo unde ar trebui sa spunem "de forma", de aici ambiguitatea, chiar opozitia de sensuri.

Dar sensul original al termenului "formal", nu are deloc conotatie negativa, ci dimpotriva, inseamnand totodata "canonic", "potrivit prescriptiilor" cat si precis, exact. Si acesta e singurul sens cu care e folosit in Biserica Catolica. Acest lucru se datoreaza unui mai mare contact pe care Biserica l-a pastrat cu limba latina. Cand auzim ca un grup din Biserica face "o actiune formala", intelegem ca se adreseaza in scris, prin petitie, episcopului. Eventual prin scrisoare inregistrata cu aviz de receptiune. Mai ales daca e un grup "formal constituit", adica potrivit dreptului canonic, in opozitie cu un grup "constituit ad-hoc".

La fel, englezul spune ca "se imbraca formal" cand isi ia smokingul sau macar tweet-ul. Daca e in pantaloni scurti, eventual vopsit pe par cu culorile clubului preferat, atunci nu e in tinuta formala si s-ar putea ca in locuri in care eticheta e de rigoare sa i se refuze prezenta.

Asadar, cineva care are studii formale de psihologie e un absolvent al unui institut acreditat pentru asa ceva. E in opozitie cu "psiholog pe puncte", "psiholog autodidact" sau chiar "psiholog de duminica". Bunaoara asa cum ma socot eu a fi in domeniul teologiei...

S-ar putea sa aveti dreptate, partial.Totusi, chiar daca uneori oamenii nu aleg forma cea mai potrivita de a cere ajutor semenilor, nu inseamna ca in spatele unor astfel de topice nu se afla o suferinta reala.Uneori e cumplit de reala si de mare.Chiar daca in parte, din teama de a nu fi recunoscut, autorul amesteca adevarul cu detalii imaginate, tot se merita sa raspundem atat cat ne permit cunostintele si experienta de viata la intrebarile serioase si pertinente.Nu se stie niciodata cand poate ajuta.Parerea mea.

Foarte mulţumesc, Mihnea!
Pentru lămuririle terminologice - unul din punctele tale forte, pe care le admir mereu.
P.S. Nici logica formală, cum nici inteligenţa formală nu au nimic depreciativ... Dimpotrivă! Sunt mereu de dorit...:)

Bravos mai filozofi de doi bani!
Eu am pus o intrebare simpla si la subiect si voi ati inceput sa bateti campii.
A fost la preotu de cartier de cand a inceput sa aiba probleme si i-a zis sa se duca la doctor. E greseala mea ca m-am gandit la varianta asta, probabil ca toti preotii din ziua de azi sunt buni doar sa ceara bani.... si cu enoriasi ca voi, afacerile sunt asigurate.

Aha, deci in cazul asta a ales varianta duhovnic si apoi medic.Este
una din optiunile pe care le-am specificat in topicul asta:


Faptul ca s-a dus la medic se datoreaza Duhului Sfant, care l-a convins
(prin intermdiul preotului ce-i mai bine de facut).
Asta inseamna ca in cazul de fatza problemele medicale ale tipului se
trag din cauze duhovnicesti.
:25:

Pai tu intrebi ceva, ei in mod intentionat inteleg in mod gresit si apoi incep sa bata moneda pe ce au
inteles ei, nu pe ce ai intrebat tu.Adica ei nu incearca sa te lamureasca ci incearca sa-ti tranforme
problema ta , intr-o problema pe care ei o cunosc.Daca problema nu este cartile pe care l-au studiat,
atunci fie nu exista fie tu initiatorul topicului bati campii.
E grea boala asta. =))

Păi de ce n-ai spus aşa de la început?
Să meargă la doctor, să-şi facă tratamentul, să se ţină şi de Biserică şi cu asta basta. Multă sănătate!

.......:)))
Păi da, după o convorbire cu "preotu de cartier", iată-l pe om şi în drum spre medic.... Ce lucru extraordinar, domle, ce întâmplare de pomină!...:)))

Pai daca el nu vrea sa se ajute sau nu mai este in deplinatatea facultatilor ca sa realizeze ca are nevoie de ajutor...iti dai si tu seama ca te lupti cu morile de vant.

O verisoara,in familia mea a inebunit anul trecut...avea niste predispozitii si era mai ciudatica,insa de anul trecut nu se mai poate face nimic cu ea;a fost si internata la ospiciu dar i-a santajat emotional pe parinti s-o scoata si nu a stat pe tratament cat doreau medicii.

Si la noi treburile treneaza pt ca bolnava nu doreste sa mearga la biserica si nici la doctor,desi chiar a ajuns la delir mistic,se "cearta"cu diavolii,etc.
Doamne fereste...

Tu adica ce doresti sa faci cu "preotul bun"din Constanta? Suferindul doreste sa ia calea bisericii,este interesat?

Rugati-va voi (prieteni, sotie, parinti) neincetat pentru el, cu puterea rugaciunii voi il puteti readuce la drumul normal. Pentru cei ce sufera de boli psihice de folos poate fi Acatistul Sf Gherasim Kefalonitul. Cereti ajutor Maicii Domnului si Sfintilor dragi si veti izbuti, implicit sa gasiti un preot potrivit cautarilor.

1. Nu prea era la obiect
2. Te-ai ofuscat ca rwpede si te-ai dat de gol
Daca a fost deja la preot, si tu aveai deja parerea asta despre preoti, e rost mai avea sa deschizi topicul?
Iar daca ce sa faci cu viata ta e o intrebare tampita pentru "prietenii" tai cum sa nu o iei razna..

Nu este interesat sa ia calea bisericii, s-a dus tot la sfaturile noastre.
Macar noi am reusit sa acceptam ca suntem depasiti de situatie, dar voi se pare ca nu prea puteti sa concepeti asa ceva (o parte dintre voi, nu e cazul tau Yasmina si a altor cativa care au avut raspunsuri decente)
Nu vreau sa o mai lungesc, asa ca pe scurt: nu v-am cerut parearea voastra personala referitoare la caz, pentru ca am incercat si noi sa discutam cu el pe toate partile... si ca sa va explic toate amanuntele cazului si a discutiilor noastre...... deci v-am rugat doar daca imi puteti recomanda un preot cu har, sau poate este doar o iluzie a mea ca ar mai putea sa existe asa ceva?

Du-te frate la orice biserica si o sa gasesti cat har vrei tu in orice preot.

stiucarul, daca el nu vrea sa ia calea bisericii, degeaba gasesti si 100 de preoti cu har; nu vei rezolva nimic. ar trebui sa il indrumati acum pe calea medicului, daca chiar tineti la el; pentru ca nu poti obliga pe nimeni sa faca ceva, daca el nu vrea, iar medicul e tot ce i-a ramas pe moment.

Toti preotii au har, in ceea ce trebuie sa faca. Tu vrei sa spui un duhovnic mai imbunatatit. Puteti merge la o manastire, de exemplu Manastirea Dervent e in jud. Constanta. Acolo sunt si niste cruci care se spune ca vindeca si boli grave. De asemenea, e si un izvor cu apa sfintita. Plus calugari cu care puteti discuta. Despre cruci: http://www.etno.ro/minuni-sfinte/378...oli-grave.html

Nu stiu ce sa zic despre medicii din Romania.Personal sunt foarte dezamagita. Daca trebuie sa ajung la doctor pentru o treaba mai serioasa, pur si simplu imi e teama.Am avut de-a face destul de des cu ei, in ultimii ani,prin intermediul familiei mele.Si am vazut din propria noastra experienta ca sunt medici care te pot imbolnavi mai tare sau chiar poti muri, din cauza neglijentei lor.Despre atmosfera din spitale, ce pot sa zic, dezastru.Am stat cateva zile la terapie intensiva cu cineva si nu am putut sa nu observ indiferenta ,nepasarea si chiar ironia cu care sunt tratati uneori oameni grav bolnavi, speriati de gandul mortii.Nu sunt toti asa, am intalnit si medici dedicati cu trup si suflet profesiei, si aceia sunt cei mai buni, recunoscuti si respectati ca atare.Insa s-ar putea sa fie cam putini.

Nu vreau sa ma gandesc la ce evolutie ar putea avea o persoana cu depresie, sau orice altceva, ajunsa pe mana unui astfel de medic nepasator.E important si el, mai ales tratamentul, dar sa nu se rezume doar la asta. Totul pleaca de la dezordinea afectiva.Cine poate ajuta mai bine aici, decat un bun duhovnic?

Pentru Stiucariul: am citit pe net despre parintele Ilarion Dan, de la Biserica "Izvorul Tamaduirii", Crucea, jud.Constanta.Am gasit un reportaj despre dansul, cred ca este un duhovnic bun.Cred ca ar fi bine ca prietenul tau, la orice duhovnic ar ajunge( cineva mai in varsta, cu experienta), sa isi deschida sufletul.Sa povesteasca toata suferinta si lupta lui si sa ceara ajutor, sa nu se rezume la o simpla spovedanie.Sa marturiseasca ca se simte sfarsit si obosit de tot, si ca are nevoie de ajutor.Eu asa as face.Sau as merge cateva zile la o manastire(o saptamana, poate doua).Si as vorbi cu duhovnicul de acolo, si i-as spune ca nu stiu ce sa fac cu viata mea, ca sunt lipsita de vointa. Si cum sa incep sa fac ordine si de unde?Dar prietenul tau trebuie sa si vrea.Doamne ajuta!

Noi romanii suntem priceputi la toate, in toate ne bagam cu sfaturi si judecati; suntem medici, mecanici, arhitecti, politicieni, parinti exceptionali, psihologi, etc. in locurile altora suntem excelenti, doar in propriile profesii si in propria viata nu ne prea descurcam.
Te-ai pus vreodata in locul unui medic incercand sa vezi lucrurile din unghiul lui? Ai tu idee cum e sa lucrezi cu "viata", cu lipsa de comunicare a pacientilor, cu zeci de oameni suferinzi intr-o zi? Toti pacientii suferinzi si apartinatorii lor sunt nerabdatori, speriati, au senzatia ca ei sunt in cazurile cele mai grave si urgente. De aici si dezamagirea.
Oricum, mi se pare jignitor sa generalizezi asa.
Iar la terapie intensiva nu stiu cine si unde te lasa sa stai cateva zile daca nu esti pacient. Accesul e restrictionat.

V-am mai citit postarile de-a lungul timpului si cred ca sunteti o persoana de treaba.Asa ca nu o sa ma supar pentru ce ati spus, desi a sunat un pic rautacios la un moment dat.Probabil sunteti cadru medical si e normal sa reactionati asa.

Am pierdut pe cineva drag, pentru ca un medic incompetent a confundat un infarct cu o indigestie puternica.Desi avea semnele de infarct ca la carte.Asta e doar un exemplu.Era sa o patesc cu copilul meu, tot din pricina unui medic, la fel de priceput.Si as putea sa continui lista.Cu tratament dat copilului, neadecvat pentru varsta lui, pe care din cauza ca mi l-a vomat in continuu am ajuns la alt medic, care s-a crucit cand a vazut medicamentele.Cu antibiotic puternic dat copilului, fara ca macar sa puna mana pe el, sa il controleze.A fost suficient sa ii spun ca ii curgea ureche.Bafta noastra ca am ajuns dupa aia si la O.R.L. , unde mi s-a spus ca nu cumva sa ii dau antibiotic, pentru ca are doar o eczema.Vedeti diferenta?Un medic bun se intereseaza, controleaza, face teste, analize etc.Unul nepasator te expediaza repede, fara sa isi dea macar minimul de interes.Imi mentin parerea: daca e sa ajung la medic(mai ales cu copilul), va spun din toata inima- imi e frica.Asta e realitatea, fie ca va place, fie ca nu.Am fost in afara tarii cativa ani.Nici nu se compara felul in care esti tratat, sfatuit, verificat, in care pretuita viata omului. Nu cunosc cauza, dar asta e realitatea.Si da, am stat la Terapie Intensiva cateva zile, aproape toata ziua, ba chiar si noaptea.Credeti ca mint?De ce as face -o?

Repet, sunt si medici care isi iubesc profesia si sunt cei mai buni, tot respectul!Dar raportat la total, sunt putini.Medicina s-a transformat intr-o afacere, ca toata lumea in care traim, de fapt.Da, au si ei greutatile lor,intra-devar.Fiecare profesie are, fiecare om din lumea asta.Asta e, nu are rost sa dam vina unii pe altii.Dar vazand mizeria din spitale, dezumanizarea la care se ajunge, uneori(cam de multe ori), sper din toata inima sa nu mai calcam prea curand pe acolo, nici eu, nici vreunul dintre ai mei.

Imi pare rau ca ati trecut prin astfel de experiente nefericite. Nu am vrut sa va jignesc insa imi ies cumplit din fire cand remarc generalizari de genul medicii sunt nu-stiu-cum, preotii sunt asa, profesorii asa, si asa mai departe. Spitalele sunt cum sunt dar oare din vina medicilor? Nu e oare vorba de bugetul alocat de stat pentru amenajarea si intretinerea spitalelor?
Nu sunt medic si nici pe aproape dar am toata admiratia pentru medici. Poate sunt mai visatoare si nerealista dar mereu am avut incredere in capacitatile celor cu care am interactionat. Si auzind tot felul de povesti m-am intrebat mie de ce nu mi se intampla, ci doar altora. O singura data am asistat la o complicatie a unei operatii de apendicita, foarte urat, insa a fost vina pacientului care nu a respectat indicatiile post operatorii.
Acum cativa ani o persoana apropiata a facut comotie cerebrala. Putea sa evite daca facea tratament pt tensiune mare insa a decis ca e mai desteapta ca medicul care a consultat-o. Dupa cateva saptamani a facut comotie si a intrat in coma, a fost operata de urgenta, familia in disperare a cadorisit medicul cu 700 euro sperand ca poate fi salvata. A murit. M-a impresionat medicul pt ca a chemat familia si a restituit cadoul.
Pe mine personal daca ma nemultumeste serviciul primit caut altul, mai cer pareri. Insa nu-mi permit sa spun ca majoritatea frizerilor tund anapoda doar pt ca unul a esuat la parul meu. Poate nici explicatiile mele nu au fost clare.
Imi cer inca o data scuze, nu am vrut sa va supar, nu o luati personal, doar ma alarmeaza foarte tare etichetarile si generalizarile.

Situatia fiind care?
Pentru o parere la obiect, o situatie reala are un istoric.
Sfaturi generice poate da oricine, au ajutat la ceva?

Nu exista "preot cu har" in sensul cautat de tine, gen am fumat toata viata, acum am cancer, ma duc la preotul cu har care face hocus pocus si mai traiesc 100 ani.

Esti sigur ca ai priceput care e treaba cu harul si cerintele problemei?

Nu m-ati jignit, doar ca experientele mele neplacute in privinta asta nu au fost rare, accidentale , in ultimii ani.Ce parere as putea avea? In fine, ne-am abatut de la tema topicului.Ideea era ca daca un om cu depresie sau cu orice altceva, ar sta doar in baza medicatiei(care babuiesc ca e temporara) si a unui medic indiferent fata de suferinta umana(repet: nu sunt toti asa, dar are sanse mari sa intalneasca ceva de genul), nu prea vad cum si-ar putea reveni.Mai ales cand problemele sunt de ordin afectiv, cand yocmai indifetenta celor din jur, l-au adus poate in stadiul asta.

a luat tratament de specialitate?

apa curge si printr-o teava ruginita amice!

Nu pricepusi nici tu.

Va multumesc pentru raspunsuri, in special pentru varianta Dervent, deoarece este singura la subiect, dar.... am un fost cumnat care a fost Frate acolo si, dupa vreo 3 ani, s-a aruncat pe geam.....si a ajuns direct la Palazu... desi avea un preot, Andrei, pe care il respecta foarte mult.
Imi cer iar scuze, nu prea am tangente cu biserica, dar am convingerea ca exista, in cadrul bisericii, OAMENI care ne sunt mult superiori. Acum imi vine in minte Parintele Arsenie Papacioc pentru care am un foarte mare respect! Din pacate nu mai putem apela la Dansul.
Mai exista vreun astfel de OM prin Constanta?

Sau in Papaua Noua Guinee, undeva, oriunde in lumea asta?

Intrebare intrebatoare, mataluta ai duhovnic? te spovedesti regulat?
Sau astepti sa ajungi in pragul nebuniei si atunci poate iti fac rost prietenii de un preot miraculos?

Apropo, prietenul tau cum a ajuns aici?

Prietene, de ce esti atat de agresiv?
Nu am duhovnic, asta e, o sa ajung in iad, imi asum raspunderea pentru propria mea cruce, dar nu este vorba de mine!
Ai vreo sugestie pentru prietenul meu?

Transmite-i din partea mea să fugă de tine.
Cat mai tare. Ca mai bine-i la ospiciu decat la puscarie.
Adică nu-i mai bine, da' macar a scapat saracu om de-un asa preten.