Citat:
În prealabil postat de delia31
(Post 620282)
A doua, in schimb, n-am inteles-o prea bine niciodata. Pare a fi coruptie incurajata, dar nu cred ca e: „Faceți-vă prieteni cu bogăția nedreaptă, ca atunci, când veți părăsi viața, să vă primească ei în corturile cele veșnice.”
In original, „bogatia nedreapta” apare inca si mai bizar : „ mammona tis adikias”. Cum sa fi indemnat Hristos sa ne facem prieteni folosindu-ne de bogatia nedreapta? Pareri pro si contra?
|
Cred ca Mantuitorul trateaza doua aspecte simultan: problema mijloacelor si scopurilor si problema dependentei. Daca luam in considerare si versetul 13 atunci cred ca pilda isi arata adevaratul inteles.
Daca folosesti banii doar in interes personal, absolutizandu-i, devii robul lor si nu ii vei mai putea sluji lui Dumnezeu intrucat te vor acapara complet, obsesia pentru acumularea lor fara oprire fiind devastatoare si ucigatoare dpdv spiritual. Omul o va termina lepadandu-L pe Dumnezeu si slujind noului sau idol, mammona. Va merge si mai departe si va acumula bogatii nedrepte, prin mijloace rele, provocand multa durere altora in jurul sau, pe care, pt a-si atinge scopul, ii va elimina sau inlatura in orice mod si fara retineri.
Dar banii pot fi si un mijloc cu care poti face ceva bun, desi majoritatea ii folosesc rau si din aceasta cauza perceptia generala, dar justificata de bogatie nedreapta. Banii trebuie sa fie la dispozitia credinciosului si nu invers. Credinciosul trebuie sa se foloseasca de bani pentru a castiga suflete, ajutand oameni, prietenii care sa dureze toata vesnicia. Prin investirea inteleapta a bunurilor materiale oamenii pot avea parte de binecuvantarile altor oameni spre slava lui Dumnezeu. Investirea banilor in mijloace care ajuta la raspandirea credintei (sprijinirea misionariatului de exemplu) , ajutorarea celor saraci ( unii dintre ei poate se vor intoarce la Dumnezeu plini de recunostiinta pt ajutorul Lui prin cel ce daruieste), raspandirea Cuvantului lui Dumnezeu,vor avea un efect pe care multi nu se gandesc sa-l atribuie unui mijloc privit de regula ca fiind pacatos: in corturile vesnice ( o imagine iudaica metaforica foarte interesanta cu privire la destinatia celor drepti, cu o interesanta traditie) vei fi intimpinat cu bucurie de cei care, beneficiand de ajutorul si intelepciunea ta in folosirea unui mijloc, au beneficiat la randul lor de rodul ei, s-au intors la Dumnezeu si acum te privesc cu bucurie si recunostiinta.
Imaginea primirii in corturi, in Orientul Apropiat din vremurile biblice, este una foarte interesanta, cel primit fiind practic intimpinat cu toata ospitalitatea si recunostiinta, de un alai cu cantece de bucurie, in care toata lumea te strange in brate, toti sunt imbracati de sarbatoare si toti cinstesc motivele care au dus la primirea ta. Corturile, mai ales in vremea patriarhilor, erau un fel de spatiu sacru al familiei,unde nu intra oricine dar cine era primit inseamna ca facuse ceva cu totul deosebit iar primirea sa era practic certificatul despre caracterul acelui om.
