Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Biserica Ortodoxa Romana (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=507)
-   -   Cuvant pentru suflet ! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=16604)

cristiboss56 26.08.2016 22:20:46

Rabdarea este singurul diamant care-l înfrumusețează pe creștin și face netedă calea cea aspră a mântuirii lui. Răbdarea este bărbăția sufletului, sprijinul, rădăcina adâncă, cea care ține copacul când izbesc vânturile și se revarsă apele.

Ispitele ni se întâmplă ca să luăm aminte, să dobândim experiență și să devenim înțelepți după Dumnezeu. Creatorul ne pedepsește ca să devenim vrednici, să ne împărtășim de sfințenia Lui!

Nu te înfricoșa deloc, căci frica vine de la cel viclean, ca să ne dezarmeze și să ne ia robi. Ai nădejde în Cel Care a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi!” (Evrei 13, 5). Dumnezeu nu ne va lăsa să fim ispitiți peste puterile noastre! Cel care nădăjduiește și se roagă lui Dumnezeu, cu rugăciune smerită, acesta nu va fi trecut cu vederea.

(Avva Efrem Filotheitul)

cristiboss56 28.08.2016 01:55:13

TEMNIȚA ÎN SINE E O MARE NEVOINȚĂ - PR. ARSENIE PAPACIOC
https://youtu.be/Uym-1l2-xyE

cristiboss56 31.08.2016 21:22:22

SĂ IERTĂM DIN ININĂ PE TOȚI CEI CE NE-AU GREȘIT!

Să nu ne purtăm ca niște contabili, care scriu în registrele lor „intrări” și „ieșiri”. Seara, credinciosul trebuie să se întindă în patul său ușurat, fără să țină nimic pentru a doua zi, împotriva fratelui său.

Si aici, se poate ca o soră să o fi supărat pe alta cu ceva, de aceea își cere iertare și nu rămâne nimic pe a doua zi. Cuvântul „iartă-mă” să nu pornească de pe buze, ci din inimă. Altfel, nu facem nimic.

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm cerul în inimile noastre, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 30)

cristiboss56 01.09.2016 22:01:49

MUNTELE ATHOS
https://youtu.be/Ezrnq6IYlr8

cristiboss56 03.09.2016 22:15:16

GRÂU ALBIT SUNT ȘI DE ÎNGERII SECERĂTORI VOI FI SECERAT

Eu mă știu pe mine iarbă uscată și ca o floare a crinilor câmpului pe care Dumnezeu o crește și o îmbracă, așa viața mea se dezleagă, făcându-se pământ. Căci în ce chip iarba câmpului care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, la fel și moartea îi trage pe toți cu sila la ea, cu lacrimi jalnice. Amânarea pocăinței până la vremea morții mă amăgește. Dar când mă gândesc la păcatul meu, mă tem să mor. Și când mă pocăiesc, cele desfătătoare ale lumii acesteia îmi trec pe dinainte. Și având în minte bătrânețea, mormântul morții mă trage la judecată, gol de porunci și ne*pregătit, cărămidă am făcut, și după o vreme voi pieri și în pământul din care am fost luat mă voi întoarce.

Pom înfloritor m-am arătat iar acum, stricat fiind din pricina învechirii, voi fi tăiat spre ardere. Grâu albit sunt și de îngerii secerători voi fi secerat. Teme-te, o, suflete al meu, de slujitorii purtători de foc, care, în strâmtorarea aceea, vor veni la tine. Pe cei ce nu pot fi lingușiți, să ți-i faci prieteni prin lepădare de cele lumești mai înainte de ceasul al doisprezecelea. Rușinează-te, o, suflete al meu, pocăindu-te în viață, ca să nu cazi mai pe urmă în mâinile vrăjmașului. Iartă cu milostivire, din nepătimire, și îmblânzește din urgia lor fețele îngerilor cele în chipul fulgerului. Miluiește, o, suflete al meu, ca să fii miluit, și mângâie pe săracii împuținați la suflet, ca, fiind izbăvit prin acestea din moarte și din lacrimi, să fii dus în tărâmul celor vii, la odihnă, pentru că ai fost bineplăcut înaintea Domnului.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Dorind frumusețea Mirelui Celui fără de moarte, Viața și cuvinte de folos, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 67- 69)

cristiboss56 04.09.2016 00:29:20

CUVÂNT DE ÎNȚELEPCIUNE - CUVÂNT CARE CONTEAZĂ :)

Scrisoare către o fetiță din zilele noastre

"Când vei citi această scrisoare, eu voi fi plecat deja din această lume și tu vei fi devenit deja o tânără domnișoară. Așa încât, poate vei găsi interesante aceste câteva gânduri despre subiectul atât de important al iubirii – al iubirii care te va uni într-o zi cu un tânăr.

Va veni o vreme când vei simți că inima ta bate mai tare, așa cum se spune, pentru un anumit băiat… În timpurile acestea ale noastre, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Acum tinerii se grăbesc să își “trăiască viața”, să acumuleze cât mai multă experiență, cât mai curând… Și totuși, orice lucru – la timpul lui, la timpul lui binecuvântat.

Ai grijă, dragă S., mulți tineri se vor apropia de tine în numele dragostei. E ceva natural, dat fiind că dragostea este primul lucru minunat din viața noastră. E ca o mică floare care-și deschide corola către soare într-o dimineață frumoasă de primăvară, fără să știe prea bine ce se petrece… și astfel devine confuză…

Bineînțeles, ne flatează să auzim că suntem iubiți de cineva. Totuși, aceasta nu este întotdeauna dragoste. Azi, ei pot să ne dorească pe noi… Și ceea ce vor azi, mâine pot să nu mai voiască – poate pentru că altceva le-a atras atenția și doresc acel lucru pentru a-și satisface dorințele.

Apoi, când intrăm în Taina Căsătoriei, dacă sub hainele noastre frumoase avem un trup stricat și necurat, Dumnezeu nu va binecuvânta această căsătorie… Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îți va iubi sufletul; și tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veți simți că legătura dintre voi este sfântă pe măsură ce vă veți cunoaște unul pe celălalt. Și, în timp, veți descoperi fiecare comori în inima celuilalt.

O asemenea Căsătorie, o asemenea unire va fi binecuvântată de Dumnezeu și nu va cunoaște divorțul, avortul sau orice altceva contrar poruncilor dumnezeiești. O asemenea Căsătorie aduce în lume copii binecuvântați, așa ca tine; pentru că și părinții tăi au trăit în sfințenie căsătoria lor.

Știi, dragă S., o căsătorie departe de Dumnezeu și de Sfânta Împărtășanie este de asemenea și departe de virtute. Este amenințată de infidelitate, adulter și alte pericole. Copiii care vor crește într-o atmosferă atât de tristă s-ar putea să urmeze căi periculoase ce îi vor duce la prietenii greșite, companii proaste, violență și droguri.

Ai grijă – până când va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu și alesul inimii tale o aveți unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulți care își doresc doar puțină “carne”, poate pentru că ei înșiși nu au mai mult de oferit.

Bucură-te, dragă S., Fii întotdeauna pe calea lui Dumnezeu, acolo și așa cum El își dorește să fii. Ai dragoste, mereu, pentru părinții care ți-au dat viață și de asemenea pentru toți și pentru toate. Fii întotdeauna copilul Lui binecuvântat."

Monahia Gavrilia Papaiannis

cristiboss56 04.09.2016 21:42:32

MUNTELE TABOR A SCHIMBĂRII LA FAȚĂ
https://youtu.be/Xbod_Y5rYig

cristiboss56 04.09.2016 21:59:30

CEI SAPTE ANI DE ACASA, Sf. Ioan din Kronstadt

"Viața este o știință din care putem învăța multe. Nimic mai greu decât a parcurge această știință – calea cea îngustă, poarta cea strâmtă. Cel ce în cei șapte ani de acasă sau la școală n-a învățat credința, frica de Dumnezeu și un mod de viață cucernic, aceluia îi va fi foarte greu să treacă prin școala vieții. Unul ca acesta, deși se va fi arătat capabil la învățătură, bine pregătit, apreciat pentru calitățile sale, poate rămâne repetent la școala vieții. Mai mult chiar, uneori nu e bun de nimic, din cauza caracterului său necomunicativ și a egoismului, nici în viața de familie, nici în cea socială. Din această pricină suferă, nu arareori își ratează viața, se scufundă în valurile mării, ca o corabie încărcată cu o prea grea povară, rămasă fără cârmă pe vreme de furtună, fără parâme și fără vele.
"Viața mea în Hristos",Sf. Ioan din Kronstadt, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, p. 397-398.

cristiboss56 04.09.2016 22:00:22

ANCORA, Sf. Tihon din Zadonsk

"Știi tu oare, creștine, ce fac marinarii în timpul unei furtuni cumplite? Nemaiavând nădejde de scăpare, ei aruncă ancora în adâncul mării și o înțepenesc în pământ, pentru ca în acest chip să poată salva corabia și pe ei dimpreună cu ea; și astfel scapă de la înec. Urmând întocmai pilda acelor corăbieri, așa li se cuvine să facă și creștinilor care umblă pe marea lumii acesteia, fiind purtați de corabia Sfintei Biserici. Atunci când satana ridică asupra lor furtuna ispitelor, nevoilor și nenorocirilor, ei trebuie să lepede toată nădejdea omenească și să alerge la Dumnezeu, întărindu-și în dragostea Lui inimile zdruncinate și răvășite. Oare nu de la iubirea lui Dumnezeu vrea să-i îndepărteze pe ei vrăjmașul și să-i înece în adâncul păcatelor și al fărădelegilor? Întru dragostea Domnului li se cuvine să-și întărească atunci corăbioara inimii lor.

Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieții de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, București, 2011, p. 131.
Sursa:

cristiboss56 04.09.2016 22:01:28

POCAINTA
"Din nefericire, in limbajul comun de astazi, pocainta nu mai este inteleasa in complexitatea si adancimea sa. Prin pocainta se intelege mai mult parerea de rau in urma unui pacat si marturisirea acestuia, odata cu hotararea de a nu-l mai savarsi. Or, asa cum ne apare in Sfintele Evanghelii, ca si in scrierile Parintilor Bisericii, pocainta este procesul launtric, schimbarea de intelegere a lucrurilor, care-l determina pe om sa se intoarca la Dumnezeu, este dezlipirea privirii omului de la pamant si indreptarea ei catre cer. Este o schimbare radicala de orientare, care-l aduce pe om in starea lui fireasca, de fiinta indreptata cu privirea catre Dumnezeu, este o mutare existentiala de la starea de cadere la starea de ridicare.Aceasta mutare este conditionata de intelegerea faptului ca starea fireasca a omului nu este alipirea sa de pamant, de creatura, si de tot ceea ce tine de aceasta, ca de sursa ultima a vietii, ci cautarea lui Dumnezeu si ancorarea sperantei de viata in Acesta.
Procesul acesta de intoarcere la Dumnezeu nu este unul usor. El presupune o hotarare, o vointa articulata, urmata de o zbatere sau o lupta permanenta cu caderile firii umane, cu obiceiurile rele devenite o a doua natura a omului. In aceasta lupta nimeni nu poate reusi fara ajutorul lui Dumnezeu, ajutor pe care-l va dobandi daca-l va cere cu constiinta neputintei proprii si cu credinta in Dumnezeu." ("Pocainta sau intoarcerea la Dumnezeu-, Extrase din Omiliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul", Ed. Bizantina Bucuresti)
Primul mesaj daruit lumii de IIsus Hristos, a fost: "Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor."

cristiboss56 04.09.2016 22:08:34

Ascultarea ne smerește; postul și rugăciunea însă, dau naștere uneori gândurilor rele care ne fac să postim și să ne rugăm cu mândrie. Dacă un frate sub ascultare se obișnuiește să gândească: „Dumnezeu îl îndreptează pe bătrânul (starețul) meu”, atunci se va mântui ușor pentru ascultare. Pentru cel ce ascultă, totul e virtute ca și rugăciunea inimii care îi este dată pentru ascultare, zdrobirea inimii și lacrimile. El iubește pe Domnul și se teme să nu-L supere prin vreo încălcare (a poruncilor); pentru că Domnul Cel Milostiv îi dă gânduri sfinte și smerite și el iubește lumea întreagă și înalță pentru lume rugăciuni cu lacrimi – așa învață harul, sufletul pentru ascultare.

Trebuie să gândim: Domnul m-a adus în acest loc și la acest bătrân (stareț): Dă Doamne să ne mântuim. Vrăjmașul ne întinde multe curse, dar cel care își va mărturisi gândurile, acela se va mântui, pentru că părintelui duhovnicesc i se dă Duhul Sfânt pentru mântuirea noastră.

Domnul se face cunoscut ascultătorilor simpli. Regele David era fratele mai mic și păstor (cf. I Regi 16, 11), și Domnul l-a iubit pentru blândețea sa; cei blânzi sunt întotdeauna ascultători. El a scris pentru noi Psaltirea, în puterea Duhului Sfânt, Care era viu întru el. Și proorocul Moise a fost păstor la socrul său (cf. Ieșire 3, 1): iată ascultarea. Și Maica Domnului era ascultătoare și sfinții Apostoli. Aceasta e calea pe care ne-a arătat-o Însuși Domnul; să ne ținem de ea și vom primi pe pământ roadele Duhului Sfânt.

(Cuviosul Siluan Athonitul)

cristiboss56 04.09.2016 23:35:08

Un important mijloc spre mântuire este credința și mai ales rugăciunea neîncetată, din inimă. Pildă ne este Sfântul Prooroc Moise. Mergând în rândurile cetelor lui Israil, se ruga în tăcere cu inima, și Domnul i-a zis lui Moise: „Moise, Moise, ce strigi către Mine?” Iar când Moise și-a ridicat mâinile la rugăciune, atunci l-a biruit pe Amalec. Iată ce înseamnă rugăciunea! Este nebiruită biruință! Sfântul prooroc Danel spune: „mai bine să mor, decât să las rugăciunea fie și pentru o clipită.” Prin rugăciune, prorocul Daniil a astupat gurile leilor, iar cei trei tineri au stins cuptorul cel de foc.

(Sfântul Serafim de Sarov)

cristiboss56 05.09.2016 20:30:53

Atunci când preotul tămâiază în biserică, vine harul tămâii căruia trebuie să i te pleci, ca să te smerești.

Deci, nu la slujitorul din biserică te smerești.

Nu, nu te smerești lui. Sigur, slujitorul atunci e îndumnezeit. Fie el cât de păcătos, e îndumnezeit, pentru că vine cu harul acela. Ce zice preotul când tămâiază? „Tămâie Ți-aducem Ție, Hristoase, întru miros de bună mireasmă duhovnicească”. Vezi cu ce rugăciune ești tămâiat? Și-ți fug toate gândurile cele rele cu tămâia aceea, cu fumul sfințit pe care ți-l dă preotul. Pentru că ce zici tu, ca preot? „Tămâie Ți-aducem, Ție Hristoase, Dumnezeul nostru [...] pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri trimite-ne nouă darul prea Sfântului Tău Duh”. Lui Dumnezeu Îi aduci tămâia aceea.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 150-151)

cristiboss56 05.09.2016 20:49:10

Pentru a te ruga „în Numele Său” e oare necesar să înțelegem semnificația lui, atributele lui, natura lui? Da. Nu numai că este necesar, dar este chiar esențial, dacă e ca bucuria noastră să fie deplină. Asimilarea adâncurilor inepuizabile ale vieții în Hristos cere toată tăria noastră, efortul necontenit de o viață.

Conținutul sau sensul Numelui lui Dumnezeu ni se împărtășește doar treptat. Invocarea Numelui Său poate bucura sufletul; și acest lucru e prețios. Dar nu trebuie să ne oprim la jumătatea drumului. Viața noastră pământească e scurtă. Trebuie să folosim fiecare ceas pentru a înainta în cunoașterea lui Dumnezeu și atunci când înlăuntrul nostru, fericirea din inima noastră se împletește cu lumina înțelegerii, atunci și numai atunci ne apropiem de desăvârșire.

Arhim. Sofronie – ”Rugăciunea – experiența vieții veșnice”, Ed. Deisis

cristiboss56 05.09.2016 23:42:29

RUGAȚI-VĂ NEÎNCETAT - PR. CALCIU
https://youtu.be/N1hadYra_EY

cristiboss56 06.09.2016 07:23:30

Sa stiți că nu există suflet sub cer care și-a pus nădejdea în Maica Domnului și să rămână rușinat până la urmă! Prin rugăciunile ei, orice suflet va avea în veacul de acum liniște, alinare, acoperire și sprijinire, iar în vremea morții mila Maicii Domnului nu îl va lăsa; și în ziua Judecății, Maica Preasfântă va sta în genunchi înaintea Preasfântului și Preadulcelui ei Fiu și Dumnezeului nostru Iisus Hristos și va zice: „Doamne, Dumnezeule și Fiul meu, acest suflet necăjit, chiar dacă a greșit, dar pururea mi-a cerut să mă rog Ție. Iartă-l și fă cu dânsul milă!”. Și așa vom câștiga prin rugăciunile Maicii Domnului milă, și în veacul de acum, și în vremea morții, și în ziua Judecății.

(Arhimandrit Cleopa Ilie)

cristiboss56 06.09.2016 15:38:08

Trebuie să știi, că împărtășindu-te cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, fie că ai mânca chiar acum carne și sânge din Trupul Lui de pe cruce, fie că mănânci pâinea și vinul slujit de preoți, același lucru este. Sfântul Apostol Pavel, spune: „Paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm, nu este oare, împărtășirea cu Sângele lui Hristos?! Pâinea pe care o frângem, nu este oare, împărtășirea cu Trupul lui Hristos?" (I Corinteni 10, 16).

Acel creștin care se apropie de împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu mare evlavie și pregătire, se învrednicește de nenumărate daruri și foloase duhovnicești.

Celui ce se împărtășește cu credință, cu evlavie și cu umilință îi aduce curățire de păcate, sfințire, luminare și viață veșnică și sănătate trupului și sufletului.

(Arhimandrit Cleopa Ilie)

cristiboss56 06.09.2016 22:04:05

MERSUL LA BISERICĂ - PAȘI CĂTRE DUMNEZEU

Noi, creștinii, suntem urmași ai acelora care s-au jertfit. Și dacă nu mai avem această ocazie să ne dăm sângele, să facem o altfel de jertfă. Cei ce ați fost duminică la biserică ați făcut jertfa asta. Adică ați lăsat toate și ați mers la biserică. Nu vi s-a luat capul, nu ați fost chinuiți, dar ați făcut puțină jertfă. Ați mers, ați stat în biserică, ați stat treji în biserică, ați cântat, ați ascultat. Asta este important.

Să înțelegem că și prin această jertfă ne facem părtași la Împărăția lui Dumnezeu. Secretul ar fi de aici înainte, să continuăm această trăire în Dumnezeu!

(Preot Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăși pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 78)

cristiboss56 07.09.2016 20:29:21

SINGURĂTATEA - BARTOLOMEU ANANIA
https://youtu.be/n7dJLgBgHC0

cristiboss56 07.09.2016 21:05:52

CUVINTE DESPRE MAICA DOMNULUI - PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC
https://youtu.be/6Rv14urzfEQ

cristiboss56 08.09.2016 06:41:20

. paroh Mircea Nuțu. "Maica Domnului este veghetoare de-a pururi pentru noi la tronul Preasfintei Treimi. Ea este cu noi până la sfârșitul veacurilor. Când Mântuitorul a fost răstignit pe Cruce, a încredințat lumea Maicii Domnului. Maica Domnului este cea care ne întărește atunci când viața noastră este încercată cu momente de tristețe",

cristiboss56 08.09.2016 06:43:26

Prea Sfanta Maică se roagă neîncetat pentru noi și este neîncetat lângă noi. Ori de câte ori o căutăm din inimă pe Preasfânta Maică, ea este nelipsită. Ea singură, după Domnul, este apărătoarea neamului nostru. O, câte biserici sunt închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe fața pământului! Ce mulțime de izvoare tămăduitoare, la care oamenii dobândesc multă vindecare - acolo unde s-a arătat Maica Domnului și a binecuvântat acele izvoare spre vindecarea bolnavilor și a celor sănătoși! Ea este neîncetat și necontenit cu noi - dar, noi o uităm.

Vedeți și voi că aici, pe pământ, putem fi părăsiți și de rudele cele mai apropiate. Cu toți avem slăbiciunile noastre, și adesea îi vătămăm și pe cei din neamul nostru, ca să nu mai vorbim despre ceilalți. Iar aceștia pot, din pricina nestatorniciei noastre, să ne disprețuiască și să ne respingă sau ne pot ierta - dar sunt, cu toate acestea, mâhniți. Însă Domnul si Preasfânta Sa Maică? O, cât de mult îi întristăm - prin nestatornicia noastră, aici pe pământ, în viață - pe Domnul și pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu... Dar, atunci când cădem către ei din inimă, ne iartă toate!

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, traducere de Valentin Petre Lică, Editura Predania, București, 2006, p. 133)

cristiboss56 09.09.2016 20:50:37

CÂT TIMP TRĂIM PE PĂMÂNT, SĂ-L CĂUTĂM PE DUMNEZEU!

Căutați pe Dumnezeu până ce se poate găsi”, zice Dumnezeiasca Scriptură (Isaia 58; Faptele Apostolilor 17, 27). Fiecare creștin care vrea să-și mântuiască sufletul său din munca veșnică și să se veselească cu îngerii și Sfinții în Împărăția Cerurilor, trebuie să caute pe Dumnezeu.

Toate, toate zidirile făcute de Dumnezeu, de la firicelul de iarbă până la stejarul, pluta și bradul се-și înalță vârfurile falnic către cer; de la grăuntele de nisip, până la munții cei mai uriași, ale căror frunți spintecă norii, înălțându-se către cer; de la viermii ce se târăsc în praf și muștele care abia se pot vedea cu ochiul liber și până la elefant, leu și vultur; soarele, luna și stelele ce aleargă cu o uimitoare iuțime în văzduh; toate, toate, îndeamnă pe om, coroana tuturor creaturilor, să caute pe Ziditorul lor, pe Dumnezeu.

(Protosinghel Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 23)

cristiboss56 09.09.2016 22:02:52

MAICA SILUANA - REȚETA PENTRU FERICIRE
https://youtu.be/4sZs9ip8MWE

cristiboss56 09.09.2016 22:09:16

IISUS NE SPUNE.. - PĂRINTELE GALERIU
https://youtu.be/3o5goyEKuKo

cristiboss56 09.09.2016 22:25:15

POVESTEA PUSTNICULUI ONUFRIE (secventa)
https://youtu.be/lkj59jOYF34

cristiboss56 10.09.2016 21:45:10

TOACA DE LA MĂNĂSTIREA PETRU VODĂ. NU EXISTĂ SUNET MAI ÎNĂLȚĂTOR CA ACESTA
https://youtu.be/Isx4jc9kyEI

cristiboss56 11.09.2016 15:49:56

DUMNEZEU SE VEDE PRINTRE LACRIMI

În curgerea vieții lui pământești, omul întâlnește nenumărate piedici aproape de neîntrecut: necaz, suferință, durere. Toate acestea se regăsesc, deși ne este greu s-o acceptăm, în pronia lui Dumnezeu.

Taina suferinței este înmiezuită în lacrima bucuriei. Suferința ne descoperă omul tainic al inimii, lăuntrul, iar bucuria ‒ taina lui „mâine”, veșnicia, dar în taina lui „mâine” nu se ajunge decât prin durerea lui „azi”, care ne descoperă frumusețea clipei veșnice de a fi în Dumnezeu.

Suferința sapă brazde adânci în obrajii pe care curg șiroaiele înțelepciunii, grăia un bătrân, iar un prigonit pentru Hristos din închisorile comuniste a mărturisit cu simplitate că Dumnezeu se vede printre lacrimi.

(Ieromonah Luca Mirea, Crâmpeie de gând și cuvânt, Editura Predania, București, p. 26)

cristiboss56 11.09.2016 19:57:03

PĂRINTELE CONSTANTIN NECULA - LECȚIE DE VIAȚĂ
https://youtu.be/l18tTZwdd_w

cristiboss56 12.09.2016 10:49:28

RUGĂCIUNEA TATĂL NOSTRU A UNUI COPIL DE 3 ANI LA SFÂNTA LITURGHIE
https://youtu.be/AFjj7ZVBKeQ

cristiboss56 12.09.2016 13:09:28

SINGURA NOASTRĂ SALVARE ESTE SĂ NE ÎNTOARCEM LA SIMPLITATE

Dumnezeu a dat mare har dumnezeiesc omului. Libertatea de a alege. Dumnezeu nu-l forțează să se mântuiască, nu i-a luat libertatea. Din această cauză, noi, folosind libertatea de a alege spre patimi, alungăm harul lui Dumnezeu de la noi, asta mai ales prin egoism și mândrie.

Cum văd eu lucrurile, astăzi omenirea s-a schimbat. Înainte era foarte greu de trăit, osteneală multă, nevoie, sărăcie, dar multă bucurie duhovnicească, simplitate, prostime sfântă. Astăzi sunt multe înlesniri, dar pentru că nu știm să le folosim după Dumnezeu, ne depărtează de El. E multă tulburare sufletească și nu mai este bucuria aceea simplă. Nu știu, dar așa văd eu lucrurile, s-a slăbănogit omenirea.

„Stinsu-s-au iscodind iscodiri”. Adică a pierit toată credința, toată simplitatea atunci când iscodești toate și toate pricinile. Singura noastră salvare este să ne întoarcem la simplitatea noastră, la prostimea noastră, ca să nu mai iscodim cu mintea toate și să ne pierdem credința.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 282-283)

cristiboss56 15.09.2016 15:01:05

CRUCEA ESTE SLAVĂ ȘI CINSTE

Crucea este slavă și cinste, după cum chiar și El o numește așa, zicând: „a venit ceasul ca să se proslăvească Fiul Omului” (Ioan 11,4).

Deci, dacă el numește cele ale robilor slavă, cu atât mai mult tu trebuie a numi slavă cele ale Stăpânului.

Ai văzut cât de mare este rodul crucii? Să nu te înspăimânți dar de dânsa, că dacă ți se pare ceva posomorât, totuși naște mii de bunuri.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia IV, p. 88)

cristiboss56 16.09.2016 21:17:54

DUMNEZEU NE VREA CU INIMĂ DE COPIL

Omul mare se mișcă mental, egoist, din interes, lumește, în păcat, în răutăți. Când crește și încetează cu desăvârșire să trăiască din inimă, copilărește, atunci „știe pe deplin ce face”, atunci funcționează cerebral, cunoaște deplin și din experiență, precum au cunoscut Adam și Eva, după căderea lor, când au pierdut atârnarea copilărească, inimoasă, de Dumnezeu. Însă Dumnezeu ne vrea copii și de aceea ne spune că, de nu vom deveni copii, nu vom putea intra în Împărăția Cerurilor.

Și ție, copilul meu, inima ta cea copilărească este cea care îți dă învoirea ei către orice chemare a lui Dumnezeu, cum făceau Adam și Eva din inimă înaintea căderii. Inima ta deci să se încreadă în Dumnezeu și ea să răspundă copilărește la chemările voii lui Dumnezeu, nu mintea ta, care acum, după atâția ani de făptuire păcătoasă, îți poate spune, înveninată de către diavol, că primești în mod rău chemarea către voia lui Dumnezeu ca un copil, căci „nu știi ce faci”, deoarece acum ai crescut și trebuie să știi ce faci.

Precum să-ți amintești că, atunci când vorbești din inima ta copilărește, atunci ești adevărat. Atunci ești un fiu binecuvântat al Împărăției Cerurilor, și nu când vorbește „cel mare”, care a gustat deplin din fructul păcatului. Să fii așa cum erau Adam și Eva înainte de cădere și cum erau legăturile lumii cu Dumnezeu întru începuturi.

(Arhimandrit Spiridonos Logothetis, Răspunsuri la întrebări ale tinerilor – Ortodoxia și lumea, traducere din limba greacă de Părintele Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2012, pp. 44-45)

cristiboss56 17.09.2016 00:04:17

SFINȚII PĂRINȚI - DESPRE DUMNEZEU
https://youtu.be/sWYVFfO_-k8

cristiboss56 18.09.2016 04:31:09

Dacă tu poți să faci o faptă bună, este considerată la Dumnezeu o zi de post. Dar dacă tu ai mâncat fasole și ești rău și zgârcit, nu ești în post!
CA SĂ AJUNGI LA CRUCEA LUI HRISTOS, TREBUIE SA ÎI URMEZI LUI! Prin bunătate, dragoste și omenie!
Cum întreabă Sfinții Părinți în Pateric?
Călugăr te-ai făcut!
Om când te faci?

O pildă frumoasă despre cum să te faci bogat!

"Dar ce Ioane, vrei să mă întreci în bunătate?"
Așa i-ar fi zis Dumnezeu lui Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei.
ADICĂ AVEA O BUNĂTATE TOTALĂ!
(ascultați pilda)
Dar asta nu înseamnă că de mâine trebuie să ieșiți în stradă toți, să întrețineți puturoșii, dar nici nu îi lași cu mâna întinsă.
O pâine merită fiecare om!
Și dacă nu dai nimic într-o zi nu ești creștin.
Pentru că nu sărăcia sărăcește, ci nechibzuința te sărăcește.
https://www.youtube.com/watch?v=5BpuFaomBAg

cristiboss56 20.09.2016 00:27:22

UN SCHIT ALTFEL ; ACASĂ LA PUSTNICUL DIN MUNȚII COZIA
https://youtu.be/QxaXb2RxO9U

cristiboss56 20.09.2016 23:00:53

PĂRINTELE TEOFIL PĂRĂIAN - RĂSPUNS LA ÎNTREBĂRILE LUMII, SUFERINȚA
https://youtu.be/jzRODbVFck0

cristiboss56 22.09.2016 14:18:12

"VĂZÂND DUMNEZEU RUGĂCIUNILE LOR ÎMPLETITE CU POST, ȘI-A ÎNTORS IARĂȘI FAȚA SA SPRE EI ȘI I-A IERTAT"

Când locuitorii cetății Ninive au ajuns la cele mai mari fărădelegi, Dumnezeu a trimis la ei pe prorocul Iona, să le spună că peste 40 de zile cetatea lor va fi dis*trusă pentru fărădelegile lor.

Auzind acestea, ninivitenii s-au spăimântat și au so*cotit că să facă cu toții rugăciune pentru a se înmuia inima lui Dumnezeu și ca să obțină iertare. Au ținut cu toții post și s-au îmbrăcat cu sac și se rugau lui Dum*nezeu.

Însuși împăratul, auzind această veste înfricoșată, a coborât de pe tronul său și s-a îmbrăcat cu haine de sac, dezbrăcându-se de cele luxoase ale sale, și a ținut și el post și rugăciune împreună cu poporul. Pentru a întări și mai tare rugăciunea, a poruncit ca să nu se mai dea nici dobitoacelor nimic de mâncare, nici de băut.

Văzând Dumnezeu pocăința lor și rugăciunile lor împletite cu post, Și-a întors iarăși fața Sa spre ei și i-a iertat, scăpându-le cetatea de la prăpăd.

(Semințe duhovnicești, Un caiet al Părintelui Arsenie Boca, Editura Lumea Credinței, 2009, p. 63)

forever... 22.09.2016 14:27:36

Părinții nu au cerut cuvinte multe. Primeau un cuvânt duhovnicesc și fugeau în pustiu să trăiască mulți ani cu acel cuvânt; încercau să-l împlinească și se hrăneau din el. Noi și spunem, și vrem să auzim multe cuvin*te, dar nu facem nimic pentru a le împlini. Când cineva vorbește mult, se slăbănogește duhovnicește.” (Părintele Sofronie de la Essex)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 339)

ioan67 22.09.2016 18:51:01

Citat:

În prealabil postat de forever... (Post 631124)
Părinții nu au cerut cuvinte multe. Primeau un cuvânt duhovnicesc și fugeau în pustiu să trăiască mulți ani cu acel cuvânt; încercau să-l împlinească și se hrăneau din el. Noi și spunem, și vrem să auzim multe cuvin*te, dar nu facem nimic pentru a le împlini. Când cineva vorbește mult, se slăbănogește duhovnicește.” (Părintele Sofronie de la Essex)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, p. 339)

Parintele Sofronie, rusul, a fost si el ca orice rus un pic maniaco-depresiv. Nu si-a ascuns aceasta trasatura mostenita genetic, caracteristica sufletului slav, de care dealtfel nu era vinovat - desi era responsabil!
Dimpotriva, a vorbit (scris) mult despre ea, fie si indirect, voalat (spre a nu sminti pe unii mai slabi de inger)...:)

Intelegem morala textului, desigur. Sa faptuim! Sa punem in lucrare si sa nu risipim la epiderma vietii, in cuvinte, harul vietii... Foarte bine! Mantuitor sfat!
Si totusi, practica ne arata ca, uneori, in functie de multe circumstante, e folositor sa vorbim, mai intai, la nesfarsit... Sufletul omenesc e daltuit din cuvinte. Cel care a avut parte, candva, de cuvinte straine: acum sa vorbeasca! Cui pe cui se scoate!

Mai ales pentru unii oameni, tacerea nu e de aur, ci de pamant.
A tacea, a trai cu frica nesfarsita rostirea, e ingropare inca si mai adanca in groapa inselarii.
Sa vorbim, Adina!
Sa spunem cuvinte tari! Care sa desparta piatra de piatra, bazaltul de bazalt...
Iar de nu putem, sa vorbim macar cat sa ne deslusim, prin rostirea aasumata, noroiul de jos de noroiul de sus... Fara cuvinte nu putem inainta in Imparatia Cuvantului.
Sa nu facem din cuvintele sfintilor scut de aparare pentru lipsurile noastre si pentru betesuguri.
Sfintii nu au scris pentru ca noi sa ne aparam boalele in hartia vorbelor lor.
Ci au scris pentru ca noi, aplecati asu[ra noastra tocmai ca urmare a vorbelor lor, sa ne insanatosim. Sa fim vrednici de viata si de iubirea lui Dumnezeu.

Sa traim asadar! Fie si rostind, vrute si nevrute, nenumarate cuvinte!
Apoi, cand exercitiul rostirii va invinge teama noastra de vorbe si de Cuvant, se va aseza poate, in firea naostr recuperata/redata noua, si tacerea.
Una vie, mare, mustind de intelesuri tainice.

Dar pana acolo mai e. Sa vorbim, asadar, deocamdata. Cu smerita intelegere, fara prefacere, fara masti care ne inabusa devenirea.


Ora este GMT +3. Ora este acum 11:39:56.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.