Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Biserica Ortodoxa Romana (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=507)
-   -   Cuvant pentru suflet ! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=16604)

cristiboss56 03.08.2019 02:24:15

,,Oamenii se socotesc raționali. Însă pe nedrept, căci nu sunt raționali. Unii au învățat cuvintele și cărțile vechilor înțelepți. Dar raționali sunt numai aceia care au sufletul rațional, pot să deosebească ce este binele și ce este răul, se feresc de cele rele și vătămătoare sufletului și toată grija o au spre cele bune și folositoare sufletului; iar acestea le săvârșesc cu multă mulțumire către Dumnezeu. Numai aceștia trebuie să se numească oameni raționali!"
Sfântul Antonie cel Mare.

Demetrius 03.08.2019 03:56:25

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 664675)
,,Oamenii se socotesc raționali. Însă pe nedrept, căci nu sunt raționali. Unii au învățat cuvintele și cărțile vechilor înțelepți. Dar raționali sunt numai aceia care au sufletul rațional, pot să deosebească ce este binele și ce este răul, se feresc de cele rele și vătămătoare sufletului și toată grija o au spre cele bune și folositoare sufletului; iar acestea le săvârșesc cu multă mulțumire către Dumnezeu. Numai aceștia trebuie să se numească oameni raționali!"
Sfântul Antonie cel Mare.

Daca nu tine cont de Dumnezeu, nimeni nu e rational.

cristiboss56 03.08.2019 22:28:59

Citat:

În prealabil postat de Demetrius (Post 664677)
Daca nu tine cont de Dumnezeu, nimeni nu e rational.

Adevărat !!!

cristiboss56 09.08.2019 20:34:43

,,...M-a privit cu o blândețe care te curăța de frici, de rușine, de gânduri, de durere. După ce Părintele Proclu s-a rugat pentru toți cei care-l căutam atunci, am rămas singură pentru câteva minute în genunchi, în fața lui. Nu am reușit să spun nicio vorbă, nu mai aveam nicio nevoie despre care să-i vorbesc. Atât am putut face să plâng. Nu știu de ce, pentru ce am plâns, însă nu mi-am putut opri lacrimile. Nu m-a oprit, nu m-a întrebat de ce, m-a ridicat de umeri spre barba lui și mi-a spus ferm si cu autoritate: ,,Te iau cu mine în Rai!”
Rugăciunea Părintelui era deosebită, când o ruga pe Măicuța Domnului să ne miluiască, mi-era teamă să-mi întorc privirea, simțeam că Măicuța era chiar acolo.”
,,File de Pateric, Părintele Proclu “

cristiboss56 12.08.2019 00:02:06

„...Împreună cu credința, postul ne dă o mai mare putere. Postul face din om înger, doboară puterile cele netrupești; dar nu postul singur, ci e nevoie și de rugăciune; ... Cel ce postește este ușor și înaripat; se roagă cu mintea trează, postul stinge poftele cele rele, pogoară mila lui DUMNEZEU, smerește sufletul îngâmfat. Cel care se roagă și postește are două aripi și este mai ușor decât vântul. Unul ca acesta este dușman al demonilor. Nimic nu este mai puternic ca un om care se roagă cum trebuie. El va atrage asupra lui mila lui DUMNEZEU.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

cristiboss56 14.08.2019 21:37:39

"În toate zilele se cuvine să ai pe Dumnezeu și pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu în inima ta, căci toate bunătățile vin de la Domnul și de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Fie-ți drag a te ruga de-a pururea și ți se va lumina inima și va vedea pe Dumnezeu."

(Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului)

cristiboss56 19.08.2019 01:18:30

- "RUGĂCIUNEA ESTE ÎMPĂRĂTEASA TUTUROR FAPTELOR BUNE".(Sf.Isac Sirul).

- Cine realizează, că cel mai greu lucru este să ne rugăm?

- Dă-i omului să muncească, să robotească, gospodina să trebăluiască, de unele și de altele, dar nu-i spune niciodată omului să se roage.

- Lasă-l pe om să sape grădina, să răstoarne pământul, dar nu-l îndemna să se roage.

- Dar când pe om îl așezi în genunchi cu cărticica de rugăciuni în mână o să-i apară starea de neliniște și de explicații veșnic copilărești:
-"Hai părinte, dacă stăm toată ziua numai să ne rugăm, o să ne pice din cer cele necesare"?

- Într-adevăr cel mai greu lucru pe care nu-l poate face omul, este acesta, să își unească voință personală cu voință a lui Dumnezeu, cum zice psalmistul:
"Legea Ta cugetarea mea este".(Psalmul 117).

- Singurul lucru pe care poți să i-L dai lui Dumnezeu și să-L convingi că îL iubești, ca să te asculte, este doar sfânta și dumnezeiasca rugăciune.

- "Adu-I Domnului roada buzelor tale și va fi jertfă bine primită."

- "Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta."(Ps. 142).

- Fără sfânta rugăciune nu vom dobândi nimic sufletesc, o spune chiar Domnul Hristos:
"Fără de Mine, nu puteți face nimic".(Sf.Evanghelie).

https://youtu.be/ChAzT8Ce87E

cristiboss56 20.09.2019 19:41:56

S-o iubim mult pe Maica Domnului. Să vă rugați ei cu metanierul, să citiți în fiecare zi Paraclisul ei și ne va duce pe toate în Rai. Am văzut-o ca o copilă mică de cincisprezece ani, așa cum este în Icoana „Grabnic-Ascultătoare” din chilia mea, în vremea Heruvicului când eram îngenuncheată. Stătea înaintea Sfintelor Uși și-L ținea în brațe pe Pruncul Iisus. Nu voi uita cum mă priveau acei ochi dulci ai ei. Până-n inimă mi-a intrat acea privire a ei. Erau albaștri și Maica Domnului avea două cosițe blonde, însă toată atenția mea era concentrată la ochii ei. M-am rugat ei și i-am spus: „Maica Domnului, ce va fi? Ce se întâmpla cu această Mănăstire, căci nimic nu facem! Cum ne vom mântui?”. Și Maica Domnului a zâmbit, iar din acea zi dispoziția mea s-a schimbat. O pace adâncă a intrat înlauntrul meu prin acea privire a Maicii Domnului.
(Stareța Macrina Vassopoulos, Cuvinte din inimă, Editura Evanghelismos, p. 208)

cristiboss56 02.10.2019 14:29:00

Spune Patericul că doi creștini lucrau la pădure, tocmai doborau un copac. Zice unul: „Uite, așa e și viața omului. Trăim, ne zbatem, la urmă vine moartea și ne doboară ca pe copacul ăsta și nu se alege nimic”. Celălalt i-a replicat: „Ba nu-i așa, frate. Abia după ce am doborât copacul, vom vedea dacă e bun pentru o construcție, dacă e potrivit pentru mobilă într-o casă de oameni, dacă e bun pentru instrumente muzicale sau e bun doar pentru a arde în foc. Așa și cu omul, Dumnezeu îl cântărește la timpul potrivit și îl hărăzește pentru lucruri nobile sau îl aruncă în focul veșnic.
Pentru viața veșnică omul se pregătește în timpul vieții sale muritoare. Cine nu trece prin moarte nu poate câștiga «viața fără de moarte»”.
(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin Pârvu: o misiune creștină și românească, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 154)

cristiboss56 04.10.2019 00:37:10

Suflet drag care citești aceste rânduri, oricare ai fi și de oriunde ai fi, nu știu ușile sau ferestrele tale ce cântec cântă. Cunosc doar cântecul frunzelor așezate în simfonie pe pământ după ce le-am sărutat cu chitara obrajilor mei… Să nu-ți pese niciodată de ce cred alții! Gura lumii o închide doar buza mormântului. Viața este ca o carte închisă din care ei văd doar titlul… Adevărul îl cunoști doar tu. Împacă-te cu Dumnezeu, cu tine însuți și cu cei din jur !
Important nu este ce ai făcut, simțit sau gândit în viață, ci ceea ce vrei să faci de acum înainte, după ce ai învățat să fii mai bun, mai plin, mai duios, mai delicat, mai luminos, mai împăcat, mai mulțumit de tine și de cei din jur.
Fă-ți timp să te rogi, să iubești, să râzi, să crezi, să vezi lumina din viața oamenilor!
Adevărata fericire nu costă nimic; când costă ceva nu e adevărată! Astăzi zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău.
Bucură-te de minunea de a fi și caută Bucuria în Potir! Iubește și iartă!
Dumnezeu face același lucru cu tine.
IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU

cristiboss56 07.01.2020 21:28:32

Sfaturi pentru rugăciune ale Starețului Porfirie
Să nu-L constrângem pe Dumnezeu cu rugăciunile noastre. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne slobozească de ceva, boală etc. sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem putere și întărire de la El, ca să putem suferi. Așa cum bate El cu noblețe la ușa inimii noastre, tot astfel și noi să cerem cu noblețe ceea ce dorim, iar dacă Domnul nu răspunde, să încetăm a o mai cere. Când Dumnezeu nu ne dă ceea ce cerem cu insistență, înseamnă că are motivele Sale s-o facă. Are și Dumnezeu „tainele” Sale. De vreme ce credem în buna Sa purtare de grijă, de vreme ce credem că El cunoaște toate cele ale vieții noastre și că totdeauna ne vrea binele, de ce să nu-I acordăm încredere? Să ne rugăm simplu și liniștit, fără stress și constrângere. Știm că trecutul, prezentul și viitorul, toate sunt cunoscute, goale și descoperite înaintea lui Dumnezeu, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „…nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite, pentru ochii Celui în fața Căruia noi vom da socoteală” (Evrei 4, 13). Noi să nu insistăm, căci insistența peste măsură face rău în loc de bine. Să nu stăruim să dobândim ceea ce vrem, ci s-o lăsăm la voia lui Dumnezeu. Căci cu cât stăruim, cu atât aceea pe care o cerem se depărtează. Așadar, răbdare, credință și pace. Și dacă vom uita noi, Dumnezeu nu uită niciodată și, dacă este spre binele nostru, ne va da ceea ce ne trebuie și când trebuie.
Să cerem în rugăciune numai mântuirea sufletului nostru. Nu a spus Domnul: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu… și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33)? Ușor, chiar foarte ușor ne poate Hristos ceea ce dorim. Dar iată care este taina. Taina este să nu aveți în mintea voastră deloc intenția de a cere un lucru concret. Taina este să cereți unirea voastră cu Hristos dezinteresat, fără să spuneți: „Dă-mi aceasta, dă-mi aceea…”. Este destul să spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”.
Nu este nevoie ca să-L înștiințăm pe Dumnezeu despre anumite nevoi ale noastre. El le cunoaște pe toate cu neasemănare mai bine decât noi și ne dăruiește dragostea Sa. Problema este să comunicăm cu această dragoste prin rugăciunea și prin respectarea poruncilor Lui. Să cerem să se facă voia lui Dumnezeu. Aceasta este cel mai folositor, cel mai sigur pentru noi și pentru cei pentru care ne rugăm. Hristos ne va pe toate din belșug. Dar dacă există chiar și puțin egoism, nu se poate face nimic.

cristiboss56 10.01.2020 13:08:35

Avem nevoie de curaj ca să fim noi înșine...
Avem nevoie de curaj ca să fim noi înșine... Câteodată nu avem acest curaj, chiar dacă suntem corecți în fața lui Dumnezeu și în fața conștiinței noastre. Unii nu au curajul să fie între ceilalți, pentru că nu sunt la fel ca ceilalți. Astea sunt obsesii: să fii în rând cu lumea, să nu fii marginalizat, să nu fii altfel... Alții, însă, care se revoltă, vor să fie speciali: își fac, de exemplu, o creastă verde, tocmai pentru a-și împlini nevoia de a fi cineva, de a fi altfel.
Avem nevoie de un curaj sănătos de a fi noi înșine, când nu facem rău celorlalți cu felul de a fi. Aveți nevoie să vă faceți curaj să fiți ca dumneavoastră, să vă cercetați în fața oglinzii, să fiți cum sunteți. Să aveți grijă să nu fie din mândrie sau slavă deșartă. Aici aveți nevoie de discernământ și sfat de la duhovnic. Dacă părintele duhovnic spune că felul în care vă îmbrăcați nu este smintitor pentru cei din jur, atunci să aveți curajul acesta și să nu fiți ca ceilalți.
Să aveți curajul să vă exprimați ca persoană și prin îmbrăcăminte. E importantă îmbrăcămintea pentru omul de după căderea din Rai. Prin cădere, ne-am pierdut expresivitatea trupească personală, n-am mai rămas decât la mâini și la față. Nimeni nu ne recunoaște după omoplat, nu? De aceea îl și ținem învelit. Dar învelișul pe care-l facem, haina pe care o facem, ne exprimă ca persoană, ne arată personalitatea.
Dar să nu judecați pe nimeni. Dacă majoritatea se îmbracă în negru, slavă Ție, Doamne, că avem de ce jeli în această lume, avem de ce ține post. Poate că vor să acopere o frumusețe care îi poate tulbura pe cei din jur...
Fiecare are motivele sale să facă asta. Noi, călugării, ne îmbrăcăm în negru pentru că așa sunt miresele lui Hristos, mai negre... Dar dacă dumneavoastră sunteți elegantă și frumos îmbrăcată, dați slavă lui Dumnezeu. Sigur că s-ar putea ca cineva să vă invidieze, dar acela e păcatul celui care vă invidiază. Dar numai dacă vă veți ruga, veți avea pace în suflet, veți cădea de acord cu dumneavoastră și veți avea binecuvântare de la duhovnic, care este ochiul lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu Se uită la noi, ne cercetează, prin toți ochii din jur, dar mustrarea și învățătura adevărată ne-o dă prin părintele nostru duhovnic - dacă ne ducem la el ca la un părinte, ca la cel ce are ultimul cuvânt.
S-ar putea să vă prindă bine o băsmăluță mai modestă așa, pentru smerenie, dar asta numai părintele știe. Dar altfel cred că mai elegantă fiind, dacă vă veți pune o basma aruncată strâmb sau o batistă pe creștet, crezând că deveniți ascultătoare, mai degrabă smintiți și faceți lumea să râdă...
Deci, uniți curajul cu smerenia de a asculta de duhovnic și va fi bine.
Monahia Siluana Vlad

cristiboss56 01.02.2020 12:37:48

Când Îl afli pe Hristos, este de-ajuns, nu vrei nimic altceva, te liniștești. Devii alt om. Trăiești pretutindeni unde este Hristos. Trăiești în stele, în nemărginire, în cer împreună cu îngerii, cu sfinții, pe pământ împreună cu oamenii, cu animalele, cu toți și cu toate. Acolo unde există iubirea lui Hristos, singurătatea se risipește. Ești liniștit, bucuros, plin. Nici melancolie, nici boală, nici apăsare, nici frământare, nici tristețe, nici iad.
Hristos este în toate gândurile tale, în toate faptele tale. Ai harul și poți suferi toate pentru Hristos. Poți chiar și să pătimești pe nedrept. Să rabzi nedreptăți pentru Hristos, ba chiar cu bucurie. Precum El a pătimit, tot așa poți și tu să pătimești pe nedrept. L-ai ales pe Hristos ca să nu pătimești? Ce zice Apostolul Pavel? Mă bucur în pătimirile mele (Col. 1, 24). Aceasta este religia noastră. Să se deștepte sufletul și să-L iubească pe Hristos, să devină sfânt. Să se predea numai dragostei dumnezeiești. Așa și El îl va iubi.
Când vine Hristos în inimă, viața se schimbă. Hristos este totul. Cel ce trăiește în Hristos, trăiește lucruri despre care nu se vorbește, lucruri sfinte. Trăiește în bucurie. Ele sunt adevărul. Le-au trăit oameni, asceți din Sfântul Munte. Fără încetare, cu dor fierbinte șopteau rugăciunea: „Doamne Iisuse…”.

Ne vorbește părintele Porfirie

cristiboss56 03.02.2020 15:44:07

Dragostea este o așezare a sufletului întru care nu se cinstește nimic mai mult, din cele ce sunt, decât cunoștința lui Dumnezeu. Dar e cu neputință să deprindă această dragoste desăvârșită cel ce e împătimit față de ceva din cele pământești.
Dragostea se naște din nepătimire; iar nepătimirea, din nădejdea în Dumnezeu și nădejdea din răbdare și îndelungă-răbdare; pe acestea le naște înfrânarea cea atot-cuprinzătoare; înfrânarea se naște din frica lui Dumnezeu, iar frica, din credința cea întru Domnul.
Cel ce crede în Domnul se teme de muncile iadului; iar cel ce se teme de munci, se înfrânează de la patimi; rabdă necazurile și cine rabdă necazurile va avea nădejdea în Dumnezeu, cea care desface mintea de toată împătimirea pământească și, despărțindu-se de aceasta, mintea va dobândi dragostea cea către Dumnezeu.
Sfântul Maxim Mărturisitorul

Jonnyw2013 04.02.2020 23:49:57

O pilda care am auzit-o zilele astea si ma impresionat si m-am gandit sa o scriu aici.
Erau doi ingeri unul avea multa treaba se ducea sus in cer, apoi jos pe Pamant face traseul asta de multe ori neobosit. Un alt inger statea linistit si nu avea nici o preocupare. Trece te miri cata vreme, ingerul cel fara nici o activitate il intreaba "Vad ca esti foarte ocupat care e misiunea ta, cu ce te ocupi!" "Eu,zice, duc cererile si rugaciunile la Dumnezeu! Dar tu ce misiune ai ?"il intreaba pe ingerul fara activitate. "Eu zice duc rugaciunile de multumire!"

Da e adevarat de multe ori uitam cate binefaceri am primit ,ne uitam preponderent la ce nu avem si uitam sa multumim ptr ce avem.

cristiboss56 16.03.2020 21:30:07

*Pământul s-a oprit in loc.* IPS Iosif.
Dincolo de panică și frica, de nebunia cumpărăturilor făcute fără rost, de glumele uneori nesărate (ce vin tot dintr-o teamă ascunsă), *s-a făcut liniște!*
_Liniștea de care umanitatea nu a mai avut parte de mulți ani._
Poate prea mulți ca să fie spre binele nostru.
Este afară o liniște teribilă în toată lumea. Oamenii s-au oprit in loc, după nebunia care s-a numit impropriu viață. Abia acum ar trebui să înțelegem că ceea ce am trăit până a început pandemia, nu era viața noastră. Fiecare dintre noi alergam după ceva, după cineva, si mai ales după putere și bani. Ca banii conferă putere sau puterea conferă bani, nici nu mai are importanță. Important e că in nebunia asta continuă, omenirea călca peste orice și peste oricine. *Omenirea și-a vândut sufletul, a uitat să iubească, să zâmbească, să dea dovadă de empatie, toleranță, înțelegere și mai ales iertare.*
Doar că a venit o secundă în timpul nostru, în care suntem nevoiți să ne izolam. *Izolarea nu este neapărat un lucru rău.* Vom avea vreme să ne împrietenim din nou cu noi, cu oameni la care ținem, cu familiile noastre, cu sufletele noastre. *Dumnezeu, divinitatea, universul sau cum vreți voi să-i spunem, nu face nimic la întâmplare.* Din toată nebunia asta vor apărea și lucruri bune. Poate mărețe!
*_Moare o lume pentru ca alta să se nască!_*
Suntem obligați să o facem! Dacă nu vom avea tăria să renaștem, vom fi obligați într-un fel sau altul!
Importantă este întrebarea, nu raspunsul! *De ce se întâmplă acest lucru pentru noi toți?*
Dacă ne uităm afară, ghioceii, iarba, copacii, păsările, animaluțele își văd de viața lor, neatinse. Pentru întregul pământ viața merge mai departe dupa rânduiala Domnului. Doar pentru oameni totul s-a năruit!
La intrebarea "De ce?" vom avea raspunsul când totul se va termina. Putem doar să sperăm că se va termina cu bine! Când noi oamenii ne credem dumnezei, Dumnezeu alege un virus, ceva care nu se vede, să ne arate noua tuturor măsura!
Să înțelegem că vine o vreme pentru toate!
_____________________
*Sănătate multă și izolare întru iluminare!*

cristiboss56 02.04.2020 17:58:11

Cine a dobândit minte curajoasă și și-a pus nădejdea în Dumnezeu, acela nu se teme de nimic, acela îl are pe Dumnezeu ca pe un ajutor puternic și o nădejde mare. Căci cine poate să ne facă vreun rău, dacă Dumnezeu nu lasă?

Orice gând ori îl întărește pe om, ori îl slăbește, pentru că în el se zămislește fapta bună ori rea. Iar prin deprindere, orice lucru bun sau rău se leagă de om. Omului i se pare că lucrul cu care s-a deprins îi aparține lui. Dar tu să fii curajos și să se întărească inima ta și apără-te cu semnul crucii atunci, când te apucă frica.

Locul unde vei intra însemnează-l cu semnul crucii; fă-ți cruce și atunci când intri în orice locaș gol și, pronunțând rugăciunea și spunând „Amin!”, intră cu îndrăzneală. Dacă demonii văd că noi suntem tari în Dumnezeu, tot atunci sunt rușinați și mai mult nu ne mai tulbură.

Să ținem minte că suntem în pronia Domnului. Dumnezeu a spus: „Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma” (Luca, 10,19).

Să ținem minte că fără voia lui Dumnezeu „nici păr din capul vostru nu va pieri”.

(Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamț)

cristiboss56 17.04.2020 13:12:52

Părintele Constantin Necula: „Îi rog pe oameni să rămână în case. Nu din frica morții, ci pentru că-și iubesc viața“. Adevăratul sens al Învierii !
„A trăi Învierea înseamnă a fi atent la adâncul ei de lumină“, spune părintele Constantin Necula. Preotul sibian îi roagă pe oameni să rămână în case - nu din frica morții, ci pentru că-și iubesc viața.
Într-un interviu acordat publicației sibiene Tribuna, părintele Constantin Necula arată că trăim „o perioadă în care ne smerește lipsa efortului și a tensiunii de altă dată“ - inclusiv pentru preoți care aveau programul supraaglomerat de spovedaniile credincioșilor.
Preotul consideră că în acest moment cea mai importantă rugăciune este cea de pocăință: „În contextul acesta al Covid-ului 19 am început, sper, să ne punem întrebări și asupra greșelilor noastre. Ca oameni și ca sistem. Se văd fisurile și ruperile din rezistența acestora. Vedem că nu banii sunt problema, ci gestionarea lor. Că nu diplomele sunt problema, ci caracterele pe care se afișează știința dobândită“
Părintele Necula nu socotește că restricțiile împiedică oamenii să trăiască adevăratul sens al Învierii. „A trăi Învierea înseamnă a fi atent la adâncul ei de lumină. Și în alți ani cei care sunt acum în linia întâi erau tot în linia întâi. Acum suntem toți. Să învățăm acum să prețuim ceea ce ne lipsește. (...)
Învierea de anul acesta are cu sine și conotația unui post dublat de carantină. Un soi de sihăstrie împreună cu aceia pe care-i iubim și ne sunt familie. Cred, personal, că aici a fost restartarea responsabilității noastre. Reasumarea familiei. Inclusiv prin asumarea distanței sociale, pentru protejarea celor mai în vârstă. Cu alte cuvinte și Paștile acesta este despre Hristos și despre familie“, explică el.
„Biserica are în construcția ei isihia, liniștea. Cumințenia spațiului bisericii este des agresată de necumințenia oamenilor. Nu poate să-ți pară rău că e liniște. Nădăjduim că nu e liniștea dinaintea furtunii, ci liniștea care evită furtuna. Sper ca oamenii să-și hrănească liniștea din liniștea Bisericii. Cred că e important să rămânem dătători de pace unei lumi neîmpăcate cu sine și Dumnezeu“, a spus preotul Necula.
El atrage atenția că numai la cei care își vor lua în serios lecțiile din această perioadă se vor simți schimbări: „Poate că vom învăța să luăm în serios sănătatea personală, să încurajăm vocațiile reale, să dezvoltăm rețelele de consiliere în carieră ale tinerilor în funcție de vocațiile lor reale, nu de pilele și relațiile și ambițiile din sistem. O să observăm împreună dacă schimbările vor fi ample“
Necula vrea să vadă Biserica mai vocală în ceea ce privește activitatea sa caritabilă: „Cred că de data aceasta Biserica trebuie să lase la o parte smerenia și să spună ce face. Nu pentru apărare, ci pentru a-i încuraja și pe cei care o critică să facă mai mult și mai bine decât ea. Mă refer acum doar la ajutoarele care pot fi exprimate și văzute, contabilizate. Ceea ce nu se vede este și ceea ce va rezista cel mai mult. Cuvintele de încurajare, de mângâiere acolo unde este cazul. Trăim într-o incredibilă depresie socială de tandrețe. Ne-au prezentat cifre, procente și ne-au emoționat cu exemple din alte țări ca și cum lucrurile de lângă noi nu au importanță. Biserica sper să-și întărească hotărârea de a-i ajuta pe oameni să se iubească și să se respecte și între crize.“
Mesajul preotului Necula a fost ca oamenii să înțeleagă rostul acestor măsuri excepționale care vor cuprinde și Sărbătorile pascale: „Îi rog pe oameni să rămână în case. Nu din frica morții, ci pentru că-și iubesc viața.“

cristiboss56 23.07.2020 00:09:44

Unii mă învinovățesc deseori, dar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa (Psalmul 37, 13). Să vă rugați pentru cei ce vă judecă. Să spuneți: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, și nu „miluiește-l”, și va fi în această rugăciune și cel ce vă judecă. Vă spune altul vreun necaz? Știe Dumnezeu. Voi să vă deschideți mâinile către Dumnezeu, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Să-l faceți una cu voi înșivă. Domnul cunoaște ce îl chinuiește în adânc pe acela și, văzând iubirea voastră, grăbește spre ajutor. Domnul cercetează dorurile inimii. Ce spune Apostolul Pavel către romani? Iar Cel ce cercetează inimile știe care este dorirea Duhului, căci după Dumnezeu El se roagă pentru sfinți (Romani 8, 27).
Să vă rugați pentru curățirea fiecărui om, ca să vă faceți următori chipului îngeresc în viața voastră. Da, îngerii nu se roagă pentru ei înșiși. Eu așa mă rog pentru oameni, pentru Biserică, pentru trupul Bisericii. În ceasul în care vă rugați pentru Biserică, vă izbăviți de patimi. În ceasul în care slavosloviți, se liniștește sufletul vostru și se sfințește de către harul dumnezeiesc. Acest meșteșug vreau să-l învățați.
(Ne vorbește părintele Porfirie – Viața și cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenița, 2003, pp. 224-225)

cristiboss56 01.08.2020 12:46:33

Post binecuvântat !
 
S-O IUBIM PE MAICA DOMNULUI
S-o iubim pe Maica Domnului și nicio durere nu va copleși această dragoste!
S-o cinstim pe Maica Domnului și fiecare clipă a vieții noastre va fi împodobită cu nădejde!
Să-i mulțumim Maicii Domnului pentru demnitatea de a ne numi fii ai Ei și cu adevărat să ne învrednicim a fi!
Să ne închinăm Maicii Domnului, înaintea Căreia se pleacă tot cerul și pământul întreg!
S-o bucurăm pe Maica Domnului, împlinind poruncile Fiului Ei iubit și dorind mai mult cele

cristiboss56 20.10.2020 23:45:25

Îmi închipui nevoința vieții dumneavoastră. Dar nu vă grăbiți, draga mea, spre mângâieri, odată ce v-au căzut sorții să lucrați duhovnicește, ci mai degrabă deprindeți-vă să vă încredințați voii lui Dumnezeu; numai atunci răbdarea voastră capătă un conținut nou și va deveni o nevoință mântuitoare a lucrării pentru Dumnezeu.
Acum cel rău se năpustește iarăși asupra dumneavoastră, însă de data aceasta din altă direcție. Dumnezeu v-a dat să vedeți starea duhovnicească mizerabilă în care vă aflați, ceea ce reprezintă darul lui Dumnezeu și minunea redobândirii vederii duhovnicești.
Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu și să trăim cu nădejdea că, dacă Domnul a intrat deja în viața dumneavoastră atunci când erați întunecată și întru întuneric, cu atât mai mult acum, când vă străduiți să-I ieșiți întru întâmpinare, chiar așa cu stângăcie și lipsită de putere, credeți că vă va lăsa? Vrăjmașul vă dă anume aceste gânduri, vrând să vă împingă în păcatul disperării și al deznădejdii. Și iarăși vine căderea. Să nu se întâmple asta! Când vrăjmașul se apropie cu deznădejdea de dumneavoastră, fugiți cu gândul la iubirea fără margini a lui Dumnezeu și la milosârdia Lui. Iar când se va ridica mândria, amintiți-vă de adâncimea căderii dumneavoastră.
Așa să vă petreceți toată viața, în lupta cu sine și cu vrăjmașul. Pace va fi, cu milostivirea lui Dumnezeu, numai după moarte. Pe pământ nu-i Rai și nici noi nu suntem îngeri.
(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povățuiri pe drumul crucii, Editura de Suflet, București, 2013, pp. 50-51)


Ora este GMT +3. Ora este acum 11:32:30.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.