Avva Macarie şi demonii ( Pateric, ediţia Polirom, 2005 )
 

Avva Macarie, mergând odată de la Sketis la Terenuti, a intrat într-un templu să doarmă. Acolo, se aflau vechi mumii greceşti. El a luat una şi şi-a pus-o sub cap în loc de pernă. Văzându-i îndrăzneala, demonii au prins ciudă şi, ca să-l îngrozească, au început să strige un nume de femeie : "Cutare, hai cu noi la baie". Un alt demon , pitit sub Macarie, i-a răspuns, ca din lumea morţilor : " Nu pot să vin , pentru că e un străin peste mine " . Dar bătrânul nu s-a îngrozit deloc, ba , cu îndrăzneală, a dat un pumn mumiei , zicând : "Scoală-te şi du-te în beznă. Acolo poţi să te duci ". Auzind acestea , demonii au strigat cu glas mare : "Ne-ai învins" şi au fugit ruşinaţi.

Măsura lui Dumnezeu şi măsura oamenilor
 

Povestea despre avva Agathon că se străduia să îndeplinească toate poruncile. Dacă aurcau în corabie, el pune primul mâna pe vâslă. Când veneau la el fraţii, îndată ce se scula de la rugăciune şi pregătea masa, căci era plin de dragoste de Dumnezeu. Când i s-a apropiat sfârşitul, a rămas trei zile cu ochii deschişi şi nemişcaţi. Fraţii l-au scuturat strigându-i : "Avva Agathon, unde eşti ? " . El le-a zis: " Sunt înaintea judecăţii lui Dumnezeu" . Atunci ei îl întrebă : " Şi ţi-e frică părinte ?". El zice : " M-am străduit cât am putut să îndeplinesc poruncile lui Dumnezeu, dar om sunt. De unde să ştiu eu dacă faptele mele I-au fost plăcute lui Dumnezeu ?" . Fraţii îi zic : " Nu eşti convins că faptele tale sunt după Dumnezeu ? " . Bătrânul răspunde : "Nu îndrăznesc să spun asta până nu-L întâlnesc , căci una este măsura lui Dumnezeu şi alta măsura oamenilor". Când au vrut să-l mai întrebe alt cuvânt el le-a luat-o înainte şi le-a zis : " Milostiviţi-vă şi nu mai vorbiţi acum cu mine, pentru că nu am vreme ". Şi s-a stins cu bucurie. L-au văzut plecând în felul în care cineva îşi salută prietenii cei iubiţi. Păzea toate poruncile şi obişnuia să zică : "Fără pază mare, nimeni nu dobândeşte nici o virtute " ( Din Pateric ) .

"Cea mai valoroasă comoară"- Preot Nicolae Pura - Pilde Ed.Galaxia
 

Un tânăr sărac se întâlni cu fostul său învăţător ;acesta îl întrebă ce mai face . Foarte rău, zise tânărul, deoarece eu sunt mai sărac decât Lazăr. Învăţătorul îi spuse , clătinând din cap : - Nu eşti aşa de sărac pe cât te crezi, deoarece eşti sănătos. Apoi , luându-l pe tânăr de mână , îi zise : - Ai da tu mâna aceasta pentru o mie de galbeni ? -Pentru nimic în lume, răspunse tânărul. Ai vrea să-ţi vinzi picioarele ? Întrebă învăţătorul. - Nici poveste ! , apoi învăţătorul îl întrebă : - Dar urechile, ochi , pentru toată bogăţia din lume ? Tânărul răspunse : - Niciodată. Aşadar, îi zise învăţătorul, nu te plânge, deoarece , având sănătate, ai o comoară care întrece toate bogăţiile din lume.

O lecţie de comportament ( Pateric , ed. Polirom- 2005 )
 

Avva Pavel , meşterul , şi Timotei , fratele său , locuiau împreună la Sketis. De multe ori , izbucnea cearta între dânşii. Într-o zi , avva Pavel zice : "Cât o s-o mai ţinem aşa ?" . Avva Timotei răspunde : " Fii bun , când eu mă reped la tine , rabdă-mă , şi când tu te repezi la mine , te rabd eu ". Şi , făcând aşa , au trăit liniştiţi tot restul zilelor.

Despre milostivirea lui Dumnezeu ( Grigorie Comşa- O mie de pilde )
 

Un soldat a întrebat odată un călugăr dacă Dumnezeu iartă pe păcătosul care se pocăieşte . Călugărul i-a răspuns : "Fiul meu , dacă mantaua ta este ruptă , tu o arunci ? " . Soldatul a răspuns : "Nu, o cârpesc şi o port mai departe ". Călugărul a continuat : "Dacă tu te îngrijeşti într-atât de haina ta , cum să nu ierte Dumnezeu pe omul cel făcut după chipul şi asemănărea Lui ? ".

Porcii nu se roagă ( Pr. Nicolae Pura - Pilde , ed. Galaxia Gutenberg )
 

Un bun creştin a intrat într-un restaurant să mănânce. Înainte de a mânca şi-a făcut semnul crucii. Cineva a râs de el , zicându-i : " La voi toată lumea se roagă înainte de mâncare ? ". " Nu toţi , răspunse omul , sunt şi care se aruncă deasupra mâncării , fără să se roage. Aceştia sunt porcii ".

Limba celor răi ( pr. Nicolae Pura -Pilde )
 

Odată , un preot a întâlnit pe câmp un ţăran care înjura foarte urât . Preotul îi zise : "Prietene , vii din iad ? ". Omul nu a înţeles aceste cuvinte şi a cerut preotului să-i explice. Preotul i-a zis : "Când aud pe cineva vorbind franţuzeşte ştiu că vine din Franţa , când aud pe cineva vorbind nemţeşte mă gândesc că vine din Germania, iar când aud pe cineva vorbind italieneşte cred că vine din Italia şi aşa mai departe. Tot astfel, când cineva înjură trag concluzia că vine din iad , pentru că vorbeşte limba diavolilor ".

Calea Smereniei ( Pateric )
 

Un frate l-a întrebat pe avva Tithoe : "Ce cale duce la smerenie ? " . Bătrânul zice : "Calea smereniei este aceasta : ÎNFRÂNARE , RUGĂCIUNE , să te SOCOTEŞTI PE TINE ÎNSUŢI MAI PREJOS DE ORICE FĂPTURĂ ".

Frate Cristi, daca nu este cu suparare voi posta si eu o povestioara din superbul volum "Patericul copiilor" de parintele Savatie Bastovoi:

Talharul care a ajuns sfant:
"A fost odata, cu multe veacuri in urma, in partile Egiptului, un talhar pe nume Moise. Aceste era negru si atat de puternic, incat era spaima tuturor. Nu numai oamenii obisnuiti se temeau de Moise, ci si talharii se cutremurau cand auzeau de numele lui. Insa nimeni nu stia ca, dincolo de obiceiul cel fioros, talharul Moise avea o inima buna. De multe ori se intreba in inima sa: <<Oare la ce bun sa fac atatea rautati? M-am saturat sa se teama toti de mine. Pentru ca sunt atat de rau, nimeni nu ma iubeste si eu ma simt atat de singur!>>. Intr-o zi, gandindu-se el asa, iata ca s-a intalnit pe cale cu un calugar. Indata ce l-a vazut, calugarul a vrut sa fuga, dar talharul a zis: <<Nu te teme, ca nu-ti voi face nici un rau. Ci te rog sa stai de vorba cu mine>>. Calugarul i-a povestit talharului despre credinta in Hristos si despre viata in manastire. Talharului i-au placut foarte mult cele auzite de la calugar si a hotarat sa plece impreuna cu el la manastire. Asa a ajuns Moise, din talharul vestit ce era, calugar. El si-a construit o chilie mica nu departe de manastire si traia acolo rugandu-se zi si noapte lui Dumnezeu, pe Care Il iubea foarte mult. Intr-o zi, pe cand Moise se ruga in chilia, au navalit asupra lui pantru talhari. Dar, spre mirarea lor, calugarul i-a trantit pe toti la pamant si, legandu-i fedeles, i-a dus ca pe un snop de grau la staretul manastirii, zicandu-i: <<Luati-i si faceti ce vreti cu ei, caci eu nu mai vreau sa-i bat, pentru ca I-am fagaduit lui Hristos sa nu mai fac rau nimanui>> Staretul s-a mirat foarte mult de purtarea cea mare a lui Moise. Talharii au ramas si ei inmarmuriti, caci, in timp ce-i ducea in spate, gluga calugarului i-a cazu de pe cap si ei l-au recunoscut ca este vestitul Moise, capetenia lor de altadata. Atunci talharii si-au cerut iertare de la staret si, intrand in vorba cu Moise, l-au intrebat cum a ajuns calugar, caci ei il cautau demult. Moise le-a povestit totul de-a fir a par, asa incat talharii au crezut in Hristos, fagaduindu-se ca de acum nu vor mai face nici eu rau nimanui. Parintele Moise a trait inca multi ani in manastire si a devenit atat de bland, incat a ajuns sfant si Dumnezeu i-a daruit darul facerii de minuni. El a ajutat multa lume cu rugaciunile si sfaturile sale, incat veste despre sfintenia lui s-a raspandit in tot Egiptul, ajungand pana in zilele noastre"

Sa ne dea Dumnezeu sa fim precum copiii! Iertare!

In momentul acesta,ACUM, simt nevoia sa imi cer iertare de la toti cati sunteti aici, pentru ca sigur v-am gresit! unora mai mult, altora mai putin, unora cu gandul sau cu vorba, dar tuturor v-am gresit! Va rog sa ma iertati!