Inaltarea Domnului-Ziua eroilor
 

De ce in Biserica Ortodoxa Romana, sarbatoarea Inaltarii Domnului este si ziua dedicata pomenirii eroilor neamului?

de ce crezi? sa eclipseze importanta adevaratei sarbatori crestine... nu e singurul exemplu, din pacate.

pai cum asa? Sarbatoarea sfintei Inaltari nu cade de fiecare data pe 5 iunie, ca ea depinde de sfintele Pasti, asa ca nu ai de ce sa iti faci griji.

:D hai mai stefane, pai daca depinde de Paste cum sa fie de fiecare data pe 5 Iunie?? ceea ce clar nu se schimba este ca Inaltarea cade intotdeauna intr-o joi.

Si pentru ca e chiar azi, sa ne salutam cum se cuvine... Hristos s-a Inaltat!

PS: Ziua Eroilor Neamului care se sarbatoreste in aceeasi zi cu Inaltarea nu diminueaza catusi de putin importanta acesteia din urma. Dimpotriva, subliniaza cinstirea pe care trebuie sa o dam EROILOR care s-au jertfit pentru neam, pentru noi cei de astazi.

:) sooorry, acum l-am vazut si pe NU in fraza ta...

dar sa stii ca Ziua Eroilor este intotdeauna in Joia cand se sarbatoreste si Inaltarea.

Hristos S-a inaltat! :)

Adevarat S-a inaltat. Eu stiu ca prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 şi 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si Sarbatoare Nationala Bisericeasca.

Adevarat S-a inaltat!

Oare, nu toti sunt Eroi, toti cei care si-au purtat crucea cu credinta atat in razboiul cel vazut cat si cel nevazut...Si prin jertfa lor oare nu s-au inaltat la Cer, urmand lui Hristos? Dece sa nu se potriveasca Ziua Eroilor cu Ziua Inaltari Domnului?
Eu as zice ca Eroii nostri sunt Sfintii nostri!
-Slava intru Cei de Sus, Lui Dumnezeu
si pe Pamant Pace, intru Oameni Bunavoire-

Hristos s-a intaltat...


Eu zic ca e o conincidenta...

Adevarat S-a inaltat.
Am citit articolul de Mantazaridis despre Razboi, postat pe acest site. Voi reda cateva fragmente pe care eu le-am considerat a fi interesante potrivit temei.

"Razboiul vine ca urmare a instrainarii omului de Dumnezeu, de sine insusi si de aproapele. In Vechiul Testament Dumnezeu spune catre poporul ales: "De veti vrea si de Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca; iar de nu veti vrea si nu Ma veti asculta, sabia va va manca". Dar si Hristos insusi a condamnat, precum stim, violenta, zicand ca "toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri". Credinciosul nu poate ramane indiferent inaintea nedreptatii pe care o vede in jurul lui. Dupa cum relevant remarca Sfantul Ambrozie al Mediolanului, facand trimitere la pilda lui Moise, care a aparat in Egipt pe israelitul batut de egiptean, cel ce nu combate nedreptatea ce se face aproapelui sau - putand sa faca aceasta - isi atrage asupra lui aceeasi vina cu acela care face acea nedreptate.

Este interesant ca atunci cand imparatul bizantin Nichifor Fokas (963-969) i-a cerut Bisericii sa recunoasca drept mucenici pe soldatii ce sunt ucisi in razboaie, cererea nu I i-a fost acceptata. Argumentul cu care patriarhul si cei dimpreuna cu el au respins cererea imparatului a fost urmatorul: "Cum ar putea fi socotiti mucenici, sau deopotriva cu Mucenicii, aceia care omoara si sunt omorati in razboaie, pe care dumnezeiestile canoane ii supun pedepsei, trei ani oprindu-i de la infricosatoarea si sfanta impartasire?". In concluzie, trebuie spus ca pe de o parte Biserica a condamnat razboiul si violenta, in vreme ce pe de alta parte a aratat ingaduinta celor ce au participat la razboaie si au luptat pentru binele comun. Este de la sine inteles, desigur, ca este vorba de luptele din cadrul razboaielor de aparare, nu al celor de cotropire."

Razboiul-articolul integral

HRISTOS S-A INALTAT si odata cu EL toti eroii neamului asta urgisit.

Adevrat S-a inaltat. Da, partenie, insa am inteles ca inca din 1920 exista acesta hoatarare si ca aexistat pana in 1940, iar dupa revolutia din *89, mai exact in urma unor sinoade din 1991 s-a propus sa se reintroduca.

Aha... multumesc pentru informare, eu chiar nu stiam, (spre rusinea mea). :dontgetit:

nici ca se putea corobora sarbatoarea eroilpr cu o alta sarbatoare bisericeasca! trebuie ca eroii sa fie pomenti si comemorati cind Domnul s-a inaltat la ceruri pt ca si ei prin dragostea jertfelnica pt neamul romanesc ,care nu poate sa existe cu adevarat decit la cei credinciosi,s-au inaltat ,prin Puterea marturisitoare a credintei, tot la ceruri ,alaturi de CEL care s-a jertfit pt oameni si omenire.:dontgetit:

Joia aceasta este Inaltarea si se face si pomenirea eroilor. Daca aveti eroi in neamul vostru, poate ar fi frumos sa povestiti despre ei si, de ce nu, sa le lasati si numele, in cazul in care lucrati joi si nu puteti merge la biserica.
Eu am ca eroi, fireste, pe bunica mea, care, desi nu a mers la razboi, s-a jertfit toata viata pentru credinta. Si tatal ei a fost pe front si nu au avut vesti de la el, iar sotia lui (strabunica) a vrut sa faca un avort, crezand ca nu se mai intoarce, dar s-a intors. A fost pe front si nu s-a mai intors un unchi de-al bunicii, Nae, care avea numai 21 de ani. Imi povestea bunica din ce i-au povestit si altii ca acesta avea o prietena si ca in noaptea de dinaintea plecarii la razboi, au facut un chef, ea a ramas gravida. Vorbea cu admiratie despre ea, ca a pastrat copilul, care era leit el, chiar daca nu s-a intors si niciodata nu le-a cerut vreun ban rudelor lui. Mie imi pare tare rau de el si sper ca Dumnezeu sa ii fi iertat pacatul... Alt unchi de-al bunicii s-a intors fara o mana. Dumnezeu sa ii ierte pe toti!

Si bunicul a fost pe front cand era mic, dar spune ca nu a omorat pe nimeni, ca tragea in aer cand era nevoie, si are la genunchi un semn, de la un glont ratacit.

Pai atunci draga sora o pun dinou pe pomelnic sa o pomenim ,ca ajung la biserica de data asta.Doamne Ajuta.

HRISTOS S-A INALTAT!!!.....da asa este .....azi serbam si pe eroii neamului nostru.Am avut si eu un strabunic HARALAMBIE,care a murit saracul in luptele de la Marasesti.Exista acolo un mausoleu inchinat eroilor si mama mea =Dumnezeu sa o odihneasca,a mers acolo intr-un an de ziua Inaltarii(si a eroilor) in speranta ca va gasi mormintul bunicului ei.Nu a reusit sa gaseasca in multitudinea de cruci,morminte,nume de multi eroi.....dar,a venit asa de fericita si multumita ca am mers acolo si a facut un mic "parastas"....pentru toti eroii care se odihneau in acel loc.

Parintele Cezar Pelin, de la Biserica "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul", Iasi, intrebat de ce la praznicul Inaltarii Domnului se savarsesc slujbe de pomenire a mortilor si mai ales a eroilor?, a raspuns:

"De darurile lucrarii de mantuire savarsite de Hristos nu ne bucuram doar noi, cei vii. Lumina Invierii coboara si peste mormintele celor ce au pasit in vesnicie. In aceasta zi, cand praznuim Inaltarea Domnului, sunt pomeniti si eroii neamului, pentru ca si ei - ca unii care si-au dat viata pentru apararea patriei, intregirea neamului si slava Sfintei noastre Biserici - sa se bucure de aceste daruri. Si sufletele lor trebuie sa urce, in chip tainic, la cer, impreuna cu Hristos, si sa fie infatisate Tatalui ceresc. Sa nu uitam ca in perioada Postului Mare, am intensificat rugaciunea si osteneala duhovniceasca, pentru a intampina cum se cuvine Invierea Domnului, nu doar noi cei vii, ci si cei adormiti ai nostri, din neam in neam. Infranarea, rugaciunea si milostenia din Postul Mare nu au rodit doar in sufletele celor vii, ci, prin slujbele de pomenire din sambetele postului, i-am facut partasi acestor roade si pe cei adormiti intru nadejdea Invierii. Darurile Invierii au poposit si peste cei trecuti in vesnicie. Asa si acum - darurile Inaltarii vin ca sa-i mangaie si sa-i bucure si pe inaintasii nostri".

"Ce sarbatoare este astazi? Este o sarbatoare inalta si mare, care covarseste mintea omeneasca, si vrednica de marea bunatate a Aceluia ce a asezat-o, adica a lui Dumnezeu. Astazi neamul omenesc iarasi s-a impacat cu Dumnezeu. Astazi vrajmasia cea indelungata s-a ridicat, razboiul cel indelungat s-a sfarsit. Astazi s-a incheiat o minunata pace, care mai inainte niciodata nu se putea astepta. Caci cine ar fi nadajduit ca Dumnezeu iarasi se va impaca cu oamenii? Nu pentru ca Domnul era vrajmas al oamenilor, ci pentru ca robul era usuratic la minte; nu pentru ca Stapânul era aspru, ci pentru ca robul era nemultumit."
Sfantul Ioan Gura de Aur

http://a404.idata.over-blog.com/1/88...ea-Rubliov.jpg

Sarbatoarea Inaltarii Domnului este printre primele sarbatori tinute de crestini, avand o vechime de peste 1700 de ani. De la istoricul Eusebiu de Cezareea aflam primele informatii despre aceasta sarbatoare, ea fiind cinstita in trecut odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Inviere. Dupa Invierea Sa din morti, Mantuitorul a mai petrecut 40 de zile pe pamant cu ucenicii iar apoi s-a inalat la Cer pe Muntele Maslinilor. Despre importanta sarbatorii Sfantul Ioan Gura de Aur spune:

"Ieri mi-ai zis mie, omule, cand am pacatuit: Pamant esti si in pamant te vei intoarce, iar astazi, imi spui: Sezi de-a dreapta Mea. De aceea astazi sarbatorim impreuna inaltarea omului la Slava lui Dumnezeu. Prin inaltarea se desavarseste opera de indumnezeire a omului, se concretizeaza roadele Invierii si se pregateste lucrarea Duhului Sfant in lume, astfel incat, desi aceasta sarbatoare marcheaza despartirea vizibila de Hristos cel Inviat, ea transfigureaza bucuria apostolilor intru nadejdea Invierii si fagaduinta prezentei continue a Lui cu cei care vor crede in El pana la sfarsitul veacurilor."

Hristos S-a inaltat!

Doamne ajuta
 

ADEVARAT S-A INALTAT!!!!!!!!!!!...o mare sarbatoare a crestinatatii....minunata si binecuvantata.....multumesc Tie Doamne Iisuse Hristoase,pentru ajutorul primit astazi in aceasta zi sfanta....

am fost in centru (Timisoara) si am vazut parada in cinstea eroilor de la revolutie. Frumos a cantat fanfara

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI ,,Sus să avem inimile!”
 

Sărbătoarea de astăzi este un praznic împărătesc. Este coroana sărbătorilor Domnului. Dacă Naşterea lui Hristos este începutul şi rădăcina, sărbătoarea de astăzi este sfârşitul şi culmea.
Biserica cea dreptmăritoare a lui Hristos are un brâu; un brâu falnic, cu care se încinge în fiecare an. Brâul aceasta poartă pe dânsul douăsprezece semne, adică douăsprezece mari sărbători cu praznice împărăteşti.
Brâul acesta cu un capăt ajunge la Buna Vestire şi cu celălalt ajunge până acum, până în ziua de azi, la Înălţarea Domnului.
„Sus să avem inimile” auzim la Dumnezeiasca Liturghie. Trebuie ca mintea noastră, inima noastră, toată existenţa noastră să se ridice către cele de sus.
Hristos s-a înălţat către cele de sus. A trecut de stele, a trecut de soare, a trecut de galaxii, a trecut de toată zidirea materială. Şi când ajunse de acum la hotare şi atinse lumea spirituală, acolo unde păzesc îngerii şi arhanghelii cu săbiile lor, atunci au auzit glasul pe care l-a auzit profetic Isaia: „Cine este Acesta?” (Isaia 63, 1). Cine este Acesta ale Cărui haine sunt colorate cu sânge? De ce veşmintele Lui sunt roşii? Cine este acest om, care a îndrăznit să străbată cerurile şi să ajungă aici? Iar alţi îngeri răspundeau cu cele pe care le zice profetic Psaltirea: „Acesta este cel tare în război”. Vine de jos, de pe pământ, unde a dat o bătălie epocală şi a biruit; a biruit pe cărturari şi pe farisei, pe împăraţii pământului, a biruit mai înainte de toţi şi de toate pe diavolul, păcatul, moartea. Aşadar, se înalţă biruitor şi triumfător. Şi atunci, s-a auzit un alt glas: „Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre…”, deschideţi porţile cereşti, ca să intre „Împăratul slavei” (Psalmul 23, 7-10).
Aşadar, dacă sus, în cer, îngerii prăznuiesc, jos pe pământ ucenicii încearcă alte sentimente. Se bucură şi ei, dar simt şi întristare. Trei ani întregi L-au avut alături pe Hristos. L-au iubit mai mult decât pe tatăl lor. Pentru El au părăsit slujbe, case, copii, femei, pe bătrânii lor părinţi şi L-au urmat pe El pretutindeni. Şi acum? Pleacă, se înalţă către cele de sus. Câţi dintre noi ne-am aflat lângă tată şi lângă mamă când şi-au dat sufletul şi ne-au lăsat, simţim ce înseamnă a fi orfan. Şi pentru ucenici, de acum, Tatăl lor a plecat. De aceea, undeva în tropare, Biserica psalmodiază: „Stăpâne, nu ne lăsa pe noi orfani…”; „Dătătorule-de-viaţă, Hristoase, nu ne lăsa orfani”.
Şi, într-adevăr, Hristos nu i-a lăsat orfani pe apostoli. După zece zile le-a trimis pe Preasfântul Duh. Şi Acesta i-a înştiinţat – pentru că Duhul Sfânt înştiinţează inima – , că Hristos este, desigur, foarte sus, deasupra cerurilor, dar este şi atât de aproape, mai aproape decât oricine, precum a întărit El Însuşi: „Şi iată Eu cu voi sunt, în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 20).
Fraţii mei! Dacă veţi citi Apocalipsa (Apocalipsa 12, 14), veţi vedea că Duhul lui Dumnezeu vorbeşte acolo despre un oarecare vultur, un vultur tainic, care are aripi mari. Cine oare să fie acest vultur? Nu este vulturul bicefal al Bizanţului. Acest vultur al Apocalipsei este însuşi Domnul. Acesta ne ia şi ne înalţă sus.
„Sus să avem inimile” auzim la Dumnezeiasca Liturghie. Trebuie ca mintea noastră, inima noastră, toată existenţa noastră să se ridice către cele de sus. Oamenii veacului nostru au arătat un mare interes să audă despre cine se va sui primul pe Lună şi pe celelalte astre: un rus, un american, un englez?… „Deşertăciunea deşertăciunilor…” sunt acestea (Ecclesiast 1, 2). Oricât s-ar urca, foarte aproape vor fi de pământ.
Prin Înălţarea lui Hristos, care este Dumnezeul-Om, firea omului s-a înălţat atât de sus, cât nici el însuşi nu-şi imagina. Hristos este primul om care a deschis cerurile şi de acum cerurile sunt deschise pentru om. S-a deschis drumul. Înainte, păşiţi! Hristos ne dă putere. Fiecare din noi, dacă vrea, devine rachetă, nu materială, ci spirituală, şi urcă, şi ajunge la înălţime, până acolo unde sunt îngerii şi arhanghelii.
Acestea nu sunt un mit sau o poveste. Nu, fraţii mei. Dacă sunt minciuni, atunci să luăm şi să ardem toate cărţile noastre. Nu. Religia noastră este vie. Dacă deci crezi în Hristos, nu invidia şi nu căsca gura la rachete. Tu, fiecare suflet, şi al celui mai smerit om, fă-te rachetă duhovnicească, ce străbate cerurile, se înalţă către cele de Sus, ajunge până la Sfânta Treime, unde îngerii şi arhanghelii împreună cu sfinţii slăvesc pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.
† Episcopul Augustin
(Atena, 1960)



Iisuse, Împăratul şi Dumnezeu nostru, fă ca slăvita Ta Înălţare să producă în fiecare din noi roade de sfinţenie, o credinţă mai mare, o iubire mai aprinsă, o îngrijire mai deosebită pentru sufletul nostru. Fă să cunoaştem şi să înţelegem cât de mare este valoarea sufletului nostru şi să nu-l vindem pe orice lucru de nimic. Aprinde în noi o dorinţă mai mare pentru cer şi un dispreţ pentru lucrurile acestea pământeşti. Ajută-ne Dumnezeule cu Harul Tău, ca să Te putem slăvi şi mărturisi prin viaţă şi fapte bune până la sfârşitul misiunii noastre. Amin

https://lh6.googleusercontent.com/-Y...-h437-no/c.jpg

Îl lăudăm şi-L binecuvântăm pe Domnul care, prin Înălţarea Sa, ne-a deschis mintea ca să pricepem şi să vedem calea şi scopul vieţii noastre. Lăudăm şi binecuvântăm pe Tatăl, care răspunde iubirii noastre pentru Fiul cu iubirea Lui, şi Îşi face locaşul Său, împreună cu Fiul, întru toţi cei care ţin şi mărturisesc poruncile Domnului. Şi în toată vremea Îl păstrăm în minte pe Tatăl şi pe Fiul, lăudându-I şi binecuvântându-I – întocmai ca Apostolii din cetatea Ierusalimului – aşteptând putere de sus: Duhul, Mângâietorul – ca să vină peste noi: Cel Care vine peste noi toţi la Botezul nostru, dar care pleacă de la noi pentru păcatele noastre. Fie ca să se reînnoiască în noi omul cel întreg, cel ceresc; să ne învrednicim, întocmai ca Apostolii, să primim binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos Cel slăvit şi înălţat, căruia I Se cuvine slava şi lauda, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt – Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. Totodată, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos - Ziua Eroilor, drept sărbătoare naţională a poporului român. În această zi, sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.

Eroilor

Spre voi, viteji al căror sânge a curs - hotarul apărându-l, -
Îngenunchiat, tot Neamul astăzi îşi nalţă sufletul şi gândul!...
Spre slava voastră, din altare, se'nalţă fumul de tămâe,
Viteji a căror nume sfinte neşterse'n veci au să rămâe!...

Fiţi binecuvântaţi în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, -
Viteji cari aţi căzut în lupte, visând o Românie-Mare!
De-apururea mărire vouă în înfloritul Paradis, -
Că voi aţi biruit prin moarte, şi s'a'mplinit al vostru vis ...

Dar noi?... Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt
Ce-a curs din piepturile voastre pe vechiul Neamului pământ?....
Nu plângeţi oare 'n Raiul vostru, că-atâta liotă străină
Culege roada jertfei voastre din scumpa Neamului grădină?!

O, eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier,
Pe care tunetul adesea, mugind, ne-o bubue din cer,
Că voi prea mari aţi fost, prin jertfă, pe când urmaşii sunt prea mici,
Lăsând ca România-Mare s'ajungă Rai la venetici!

de Vasile Militaru

Eroi => moarte în stare de jertfă => mîntuire => înălțare la o stare superioară de existență

Un raspuns clar si la obiect il da chiar Preafericitul Patriarh Daniel :

Biserica a ales sărbătoarea Înălţării Domnului ca zi de pomenire a eroilor pentru a ne învăţa că există o legătură tainică între Crucea suferinţelor, Învierea şi Înălţarea Mântuitorului Iisus Hristos, pe de o parte, şi jertfa eroilor neamului, care şi-au dat viaţa pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român, pe de lată parte. Hristos Domnul mai întâi a trecut prin jertfa Crucii şi apoi ne-a arătat bucuria Învierii şi slava Înălţării la ceruri.

Ziua Eroilor
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...aa1c15fgca.jpg





În ziua Sărbătorii, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate, slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troiţele şi monumentele acestora din ţară şi străinătate. La orele 12.00, clopotele tuturor locaşurilor de cult ortodoxe vor fi trase în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită prin alte două hotărâri sinodale recente din anii 1999 şi 2001 care au proclamat această zi ca sărbătoare naţională bisericească.

Totodată, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos - Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român.

Trebuie amintit faptul că la fiecare Sfântă Liturghie sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.

Joi, 21 mai 2015 hramul istoric al Catedralei patriarhale
 

La ora 7.00, moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, şi ale Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou vor fi duse în procesiune sub baldachinul nou din apropierea Catedralei patriarhale pentru a fi venerate de către cler şi credincioşi.

De la ora 9.30, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, va oficia Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi în Altarul de vară al Catedralei patriarhale. După Sfânta Liturghie, va fi oficiată o slujbă de pomenire şi vor fi trase clopotele ca prinos de recunoştinţă pentru eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

În continuare, vor fi premiați câștigătorii concursului național de miniproiecte cu caracter misionar-filantropic Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, organizat de Patriarhia Română în anul 2015 pentru elevi din întreaga ţară.

De la ora 13.30, la Centrul Național pentru Formare Continuă Dumitru Stăniloae al Patriarhiei Române, vor avea loc festivitatea de premiere a câștigătorilor concursului naţional Icoana ortodoxă - lumina credinţei (ediţia a IV-a) şi vernisajul expoziţiei de lucrări în frescă şi mozaic realizate de participanți. Concursul este organizat de Sectorul Cultură şi Patrimoniu Religios – Centrul pentru Patrimoniu Cultural Sfântul Constantin Brâncoveanu şi Sectorul Teologic Educaţional ale Patriarhiei Române.

La sărbătoarea Înălțării Domnului şi Ziua Eroilor din ziua de joi, 09 iunie 2016, după Sfânta Liturghie, vor fi oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troiţele şi monumentele închinate acestora din ţară şi străinătate. Apoi, la ora 12.00, clopotele bisericilor ortodoxe vor fi trase în semn de recunoştinţă faţă de eroii care s-au jertfit pentru neam, credinţă şi ţară.

Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001 prin care această zi a fost proclamată ca sărbătoare națională bisericească.

Prin legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, a fost proclamată Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român.

Reamintim că la fiecare Sfântă Liturghie sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.

Maine sarbatorim Inaltarea Domnului, evenimentul cel din urmă din viaţa pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Aşadar, ultima imagine rămasă în ochii ucenicilor este aceea în care Mântuitorul binecuvântează, icoana aceasta fiind o expresie a iubirii Lui dumnezeieşti faţă de lumea pentru care S-a întrupat,
S-a jertfit, a murit şi a înviat.

Prin gestul binecuvântării, Mântuitorul confirmă propriile-I cuvinte: „Eu sunt păstorul cel bun” (Ioan, 10, 11), „voi sunteţi prietenii Mei” Ioan 15, 14) şi mai ales, „să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi” (Ioan 13, 34, subl. n.).

Păstorul cel Bun, Dumnezeiescul Prieten, Izvor de iubire şi Model suprem al iubirii, nu se putea despărţi altfel de cei ce L-au urmat, decât printr-un astfel de dar: binecuvântarea. De la Înălţarea Lui la cer şi până la a doua venire lumea se poate bucura de binecuvântarea Lui.

Am spus „lumea”, pentru că prin ucenicii Săi Mântuitorul îşi revarsă darurile peste toţi oamenii: „Nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor” (Ioan, 17, 20). El respectă libertatea fiecăruia, de a accepta sau nu binecuvântarea Lui: „Iată stau la uşă şi bat”, a spus El (Apocalipsă, 3, 20). „Voi intra numai acolo unde Mi se deschide”.

În acelaşi timp, cei de care se desparte pe Muntele Eleonului, la Înălţarea Sa, primiseră în ziua chemării la apostolat o autoritate unică: „Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte”(Matei 10, 40). Cei primitori se află, aşadar, sub binecuvântarea Lui, oferită îmbelşugat şi neîntrerupt de la înălţarea Sa.

Înălțarea Domnului ( articol semnat de Adminul acestui Site)
 

Praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Anul acesta o sarbatorim pe 17 mai. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu "Hristos S-a inaltat!" si "Adevarat S-a inaltat!". IPS Bartolomeu Anania afirma ca noi folosim acest salut fie din nestiinta, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Si marturiseste ca noi sarbatorim Pastile cu asertiunea "Hristos a inviat!", la care ni se raspunde cu confirmarea "Adevarat, a inviat!", pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptata cu indoieli si necredinta. In vreme ce Inaltarea Domnului a avut martori, ea a fost o despartire izvoritoare de lumina, deoarece ucenicii s-au intors in Ierusalim "cu bucurie mare". Din acest motiv in cartile noastre de slujba nu exista o salutare similara cu aceea de la Sfintele Pasti.

Hristos S-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea despartirii.

Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda.

Inaltarea Domnului*sarbatorita in vechime odata cu Rusaliile

Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea "Despre sarbatoarea Pastilor", compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.

Inaltarea Domnului - deplina indumnezeire a firii umane asumate

Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.*

Inaltarea cu trupul la cer este o marturie a faptului ca omul a fost creat pentru vesnicie, caci Fiul nu Se infatiseaza Tatalui numai ca Dumnezeu, ci si ca Om.

Hristos prin Inaltarea Sa, nu arata doar unde trebuie sa ajunga omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare. El sade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar si locuieste in inima celor ce-L iubesc. Asa putem intelege paradoxul: Hristos este inaltat si in drum spre inaltare cu fiecare dintre noi.

Inaltarea Domnului*- Ziua Eroilor

Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, in toate bisericile din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.

Inaltarea Domnului in iconografie

In primul registru din icoana Inaltarii Domnului este reprezentat Mantuitorul intr-o mandorla, simbol al slavei dumnezeiesti. Sta asezat pe un curcubeu si binecuvinteaza cu mana dreapta, iar in stanga tine Sfanta Evanghelie.*

In afara mandorlei sunt doi ingeri, care zboara cu bratele intinse, atingand cu mainile lor marginea exterioara a mandorlei. Ingerii sunt prezenti nu pentru a sustine mandorla, caci Hristos Se inalta prin propria putere dumnezeiasca, ci ca semn de cinstire.

Reprezentarea Domnului purtat de ingeri este si o icoana profetica a Celei de-a doua veniri, cand va avea loc sfarsitul chipului acestei lumi si judecata tuturor: "Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer" (Fapte 1, 11).

In cel de-al doilea registru se afla Maica Domnului, care priveste in fata si are mainile inaltate in rugaciune. De o parte si de alta se afla Apostolii, iar langa Fecioara Maria stau Pavel in dreapta si Petru in stanga. In spatele Maicii Domnului sunt doi ingeri in vesminte albe, care tin in mana dreapta un toiag, iar cu stanga Il arata pe Hristos inaltandu-Se.*

Chiar daca Sfanta Scriptura nu aminteste de prezenta Fecioarei la Inaltarea Domnului, ea este afirmata de cantarile Bisericii: "Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, ca vazand astazi pe Cel ce L-ai nascut inaltandu-Se de pe pamant, impreuna cu ingerii L-ai marit" (Cantarea a 9-a a canonului).

Desi nici Pavel nu a fost prezent la Inaltarea Domnului, El este reprezentat alaturi de ceilalti Apostoli in icoana Inaltarii. Motivul? Cu putin timp inainte de Inaltarea Sa, Hristos ii indemnase pe ucenicii Sai sa propovaduiasca pretutindeni Evanghelia, iar Pavel a fost "vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel" (Fapte 9, 15).

Adrian Cocosila

Hristos Se înalță și totuși rămâne cu noi
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XC, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 1001-1002
„Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului.” (Matei 28, 20). Ai văzut iarăși autoritatea cu care le-a vorbit? Ai văzut că și aceste cuvinte au fost spuse pe măsura înțelegerii ucenicilor? N-a spus că are să fie numai cu ei, ci cu toți credincioșii de mai târziu - că n-aveau să trăiască Apostolii până la sfârșitul veacului -, ci le-a vorbit ca unora ce fac un singur corp cu toți credincioșii de mai târziu. Domnul le-a spus: Să nu-mi vorbiți de greutatea însărcinării. Eu, Care fac toate ușoare, sunt cu voi! Aceasta o spunea adesea și profeților în Vechiul Testament: și lui Ieremia, care punea înainte tinerețea lui, și lui Moise, și lui Iezechiel, care șovăiau: Eu sunt cu voi! Același lucru îl spune acum și ucenicilor Săi.”
Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, XLII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, p. 79
„Însuși Cuvântul atotputernic și atotdesăvârșit sfânt al Tatălui, sălășluindu-Se și întinzând puterile Lui în toate și pretutindeni și luminându-le pe toate cele arătate și nevăzute, le ține în Sine și le strânge, nelăsând nimic gol de puterea Lui, ci dându-le viață tuturor și păzindu-le pe toate împreună și pe fiecare în parte.”

Despre Înălţarea Domnului aflăm din Noul Testament că Domnul nostru Iisus Hristos pe Apostoli „i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în Templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu” (Luca 24, 50-53). Tot în Sfânta Scriptură, în cartea Faptele Apostolilor, Sfântul Apostol Luca relatează: „Cuvântul cel dintâi l-am făcut o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa, până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales (...), arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre Împărăţia lui Dumnezeu. (...) Pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată, doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer” (Faptele Apostolilor 1, 1-3; 9-11). Din acest text biblic aflăm că *Înălţarea Domnului a avut loc la 40 de zile de la Înviere şi că doi îngeri s-au arătat Apostolilor vestindu-le cea de-a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfântul Chiril al Alexandriei, vorbind despre momentul Înălţării Domnului la cer înaintea ucenicilor săi, spune: „După ce i-a binecuvântat şi a mers puţin mai departe, El S-a înălţat la ceruri pentru a se împărtăşi de Tronul Tatălui, cu trupul care era unit cu El. Cuvântul a făcut această nouă cărare pentru noi atunci când a venit în trup. După aceasta, la timpul rânduit, El va veni iarăşi în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii, şi ne va înălţa şi pe noi pentru a fi împreună cu El. Să Îl slăvim pe El!”