Dragilor, deschid un topic, fiindca Maria a ridicat o problema foarte interesanta pe un alt topic si m-am gandit ca ar fi bine sa vedem parerile mai multor persoane legate de acest subiect tratat mai ales de psihiatrii: gandurile negative. Incerc o tentativa de a raspunde la intrebarile Mariei:

>Cum se poate opri procesul care-l explici mai sus, adica sa nu gandesc negativ?

Dupa mine, cand e un gand superficial legat de ceva ce se poate intampla, spre exemplu lasi apa sa curga si-ti vine gandul sa nu cumva sa se inunde casa, te duci sa verifici. Sau sa-ti verifici documentele inainte de a pleca intr-o calatorie, sau sa te duci in bucatarie ca in scurt timp nu mai gasesti decat fum si cenusa din mancare, etc. Deci in problemele minore verifici sau esti precauta, fiindca poate sa fie ingerasul tau pazitor care-ti trimite gandul. Cand e un gand de amploare, care-ti ia timp, care aduce stres, care iti intuneca mintea si viata, atunci eu zic ca e de la diavol. Sa vedem de ce. Voi face o paralela intre gandurile negative si cele pozitive:

Gandurile negative despre altii sau despre tine conduc la frica sau nesiguranta. Consecinta este nelinistea, supararea, mahnirea, teama, etc. Deci clar se vede ca e o ispita de la cel rau.

Gandurile pozitive sau cele care lupta impotriva celor negative au in centru nadejdea in Dumnezeu, credinta ta. Consecinta e linistea, chiar bucuria ca Il ai pe El, Minunea Minunilor si pe Maicuta Sfanta ca acoperamant. Deci clar se vad roadele drumului corect.

Acum sa luam exemplu de gand rau. Gandul ca nu vei reusi sa te descurci la un examen. Ti se face frica, esti nesigur, nu mai poti nici sa inveti din cauza starii tale pe care ti-ai creat-o, ajungi in criza de timp, stres si frica, apoi la examen iar ai emotii, etc. In loc sa le lasi pe toate in seama lui Dumnezeu si sa zici: "Eu fac ce pot, invat materia, ma duc la examen si apoi Dumnezeu o sa ma ajute". Ce trebuie facut cand vine un gand negativ? Il transformam in rugaciune. Ceva de genul: "Doamne, Tu vezi ca imi pierd linistea, iarta-ma ca nu am mai multa incredere in puterea Ta si ajuta necredintei mele". Deci ramanerea in gandurile negative este un semn al necredintei.

>Si altceva, omul smerit niciodata nu gandeste lucruri bune despre el, se considera nevrednic, se considera ultimul om (fara fatarnicie sa zicem). Ce gandire pozitiva are un astfel de om ?

Nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea legat de omul smerit, ca n-am ajuns acolo, dar ma gandesc ca noi nu gandim lucruri bune despre noi, ci despre El, fiindca toti suntem pacatosi, dar numai prin Hristos putem sa iesim din starea asta. Da, eu sunt pacatoasa, dar nadajduiesc in mila lui Dumnezeu si am incredere ca El e cu mine. Ce poate fi mai implinitor? Oriunde ma duc, El e acolo!

>Cum se face ca o lume intreaga vrea sa fie bogata ,sa aibe servici, masini, vile, etc, etc, si mor in saracie ? Daca o viata intreaga ii preocupa acest gand cum de nu se schimba nimic.

Fiindca toate aceste lucruri nu le sunt de folos. Daca si-ar dori mantuirea in primul rand, nu le-ar mai cere pe celelalte, ci ar sti ca Dumnezeu are grija de copiii Lui si vor primi cele necesare. Am auzit ca unul din cei mai bogati oameni ai lumii a cerut sa fie pus intr-un sicriu cu gauri prin care sa-i scoata mainile ca sa se vada ca pleaca fara nimic. Tot ce strangem noi in lumea asta este trairea Evangheliilor, este rodul iubirii noastre fata de Dumnezeu si fata de aproape.

Acum lasam loc si pentru gandurile celorlalti.

Elena

pe mine nu m-a preocupat niciodata felul gandurilor .
De cele negative stiu sa ma debarasez ,cele pozitive nici n-am stiut ca se pot folosi !
Mi-aduc aminte ca am ascultat odata la televizor acum 5-6 ani o pledoarie in privinta asta si mi-am zis :
cind merg la serviciu dimineata (intr-una din zile ) ma gandesc pozitiv si n-o sa am probleme .
Culmea ca aceasta gandire nu s-a adeverit , am avut o zi de cosmar .:D
Poate trebuia sa exersez mai mult .
La fel unii au probleme cu nr.13 .La unii aduce noroc ,la altii ghinion (hai sa mai si glumim un pic!)
Eu ma gandesc , este posibila un fel de manipulare ..............problema complicata .

Elena cum te aperi de gandurile negative din afara?
Te rogi si lasi toate in seama lui Dumnezeu ,OK .
Dar cel care trimite gandurile are probleme , deci teoria nu tine mereu !:D

1. Parintele Arsenie Papacioc de la minastirea Techirghiol are foarte multe convorbiri duhovnicesti in care ne atrage atentia in legatura cu necesitatea de a fi prezent si a alunga imaginatie si gindurile care ne abat de la lucrarea duhovniceasca ( inreg. video pe Sfaturi ortodoxe.ro)

2. ...citeva citate strinse de mine

"singura cale de a învinge imaginaţia este să fii prezent"

"imaginaţia este cel mai constant obstacol în încercarea de a fi prezent"

"Imaginaţia este starea naturală a omului şi principala problemă în calea trezirii sau a trezviei. Dacă am înţelege cu adevărat ce este imaginaţia, am respinge-o imediat."

"Dacă vrei să scapi de imaginaţie, trebuie să practici exerciţiul privirii şi exerciţiul ascultatului (a privi şi a asculta activ, cu atenţie divizată, constituie două dintre multele metode pe care le folosim pentru a respinge imaginaţia). Nu este suficient să doreşti ca imaginaţia să plece, deoarece repede apare următorul val care să te menţină în imaginaţie, dacă nu esti cu mintea in prezent, in rugaciune"

"Prelungirea prezenţei necesită vigilenţă continuă, cu atenţie divizată, însoţită de efortul continuu de a recunoaşte imaginaţia, a o respinge şi a te întoarce la prezenţă. Aşa cum spunea poetul persan Sanai, "Întoarce-te. Chiar dacă ţi-ai încălcat promisiunea de o mie de ori, întoarce-te din nou."

Cozia, multumesc pentru aceste citate. Eu stiam doar de la Parintele Cleopa, ca imaginatia este "nebuna corpului". Completand cu cele scrise de tine, se mai intregeste imaginea.
In afara gandurilor pe care le primim de la oameni, mai primim si ganduri negative de la diavol, sub forma gandurilor de hula. Parintele Arsenie Papacioc spune, ca trebuie alungate pe loc, fara a le da mai multa importanta, fiind involuntare.
Da, mintea trebuie pazita bine, iar cea mai buna paza e rugaciunea.

Maria daca din afara te referi la gandurile celorlalti oameni consider ca ar trebui sa incerci sa-ti dai seama care sunt motivele acelor ganduri negative transmise si daca iti dai seama de ele poti demonstra acelui om ca greseste si poate el isi schimba atitudinea daca nu se schimba iarta-l si incearca sa-i raspunzi cu bunatate ,calm si cu iubire si poate isi va schimba atitudinea.

Teoretic asa ar fi, dar eu cred ca depinde de la caz la caz...

Din cate am auzit eu, discernerea gandurilor e una din cele mai inalte culmi ale desavarsirii...

Eu zic ca poate e mai bine sa nu ne intrebam tot timpul de unde vin gandurile, ci sa incercam sa privim tot timpul catre Hristos. Si atunci (sau mai ales atunci) cand ne pocaim sau ne pare rau pentru ce am facut...

Nu cred ca cineva ramane in ganduri negative .
Cine-i crestin zice de obicei "ce vrea Domnul ",
Iar cine-i mai putin orientat in directie zice "asi vrea si eu ..........."
In ganduri negative se scald numai oamenii suferinzi , mai ales cu probleme nervoase .
maria

curaj
 

Gandurile negative aduc cu ele dezechilibre, teama permanenta. E bine sa scapam de ele incredintandu-ne voii Domnului fara pic de teama! A privi fara teama in nadejdea catre Domnul e semn de curaj, de indrazneala duhovniceasca si stim bine ca Domnului ii plac acesti indrazneti!

Doamne ajuta!

Cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata. Parintele Porfirie spune: "Cand oamenii se supara si se infurie, se raspandeste o putere rea ce vine de la raul din ei, putere prin care il influenteaza pe celalalt chiar si atunci cand nu-i spune nimic".