Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Biserica Ortodoxa Romana (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=507)
-   -   Cuvant pentru suflet ! (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=16604)

cristiboss56 13.04.2014 23:35:30

Viața omenească nici nu s-ar putea închipui fără de trei lucruri: fericire, nefericire și moarte. Puțină fericire, puțină nefericire și moartea fac cu putință această viață.
Chimia morală a acestei lumi este mult mai interesantă decât chimia fizică.
Fericirea este darul lui Dumnezeu, nefericirea este îngăduința dumnezeiască, iar moartea este biruința lui Dumnezeu.
O fericire neîntreruptă, fără nefericire, ar deveni lipsită de culoare și plictisitoare. O nefericire continuă, fără moarte, ar transforma această viață în iad, din care nu este putință de ieșire.
În fericire oamenii nu vor să-și amintească de Dumnezeu; chiar în nefericire nu vor să-și amintească de Dumnezeu; la moarte însă sunt obligați s-o facă.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învătături despre bine și rău, Editura Sophia, 2006, p. 30)

cristiboss56 16.04.2014 23:00:19

Avva Lucius întrebase: cum anume pot fi recunoscute cursele viclene ale demonilor și, odată recunoscute, cum pot fi ele combătute într-un mod eficient? Întrucât la monahi ispitele potrivnicului se manifestă mai ales prin intermediul „gândurilor" (logismoi), această întrebare poate fi formulată astfel: cum terminăm cu „sugestiile" lor? Evagrie răspunde: opunându-le, potrivit modelului lui Hristos, „un gând ferm".
Cum vedem în cazul ispitirilor lui Iisus în pustie, aceste gânduri „ferme" le găsim în Sfânta Scriptură. Hristos n-a stat la discuții cu ispititorul, nu i-a răspuns cu propriile Sale cuvinte, ci i-a închis gura prin cuvinte ale Scripturii. Sugestia demonică o nimicește astfel Cuvântul lui Dumnezeu. Întrucât Hristos este pentru noi un exemplu în toate, suntem chemați ca în situații asemănătoare să procedăm la fel. Numai așa e cu putință să scăpăm de enervanta vorbărie interioară a „gândurilor" noastre. (...)
Prin aceasta suntem deja în posesia câtorva prețioase indicii privind tratarea viciului nebuniei/lăcomiei pântecelui, elemente care vor fi dezvoltate ulterior în mod exhaustiv. Pentru moment e de ajuns să notăm faptul că aici nu este vorba de o discuție cu potrivnicul, discuție în care ieșim mereu în pierdere, ba ne putem pierde, la o adică, chiar și mințile. E vorba mai degrabă, așa cum s-a spus, de o stopare a acestui du-te-vino al „gândurilor". Pentru ca să poată deveni eficientă, această „metodă" are nevoie drept premisă de o credință puternică și de o autodisciplină severă, lucru accentuat de Evagrie. Recursul la cuvântul lui Dumnezeu drept armă nu are nimic magic, ci e expresia unei depășiri conștiente a micului eu propriu cu deplina încredere că nu putem găsi o oprire decât în Tu-ul lui Dumnezeu. Aceasta este credința.
(Ieroschimonah Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui — știința și învățătura Părinților pustiei despre mâncat și postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, traducere pr. Ioan Moga, Editura Deisis, Sibiu, 2014, pp. 23-25)

cristiboss56 19.04.2014 22:33:49

https://lh4.googleusercontent.com/-E...52801%2529.jpg

Dumnezeu să vă aibă pe toți în lumina Învierii Sale, să vă fie alături în clipe de cumpănă, să vă cuprindă pe toți în harul, binecuvântarea, iertarea și iubirea Sa!

cristiboss56 22.04.2014 21:07:58

Învierea lui Hristos este învierea noastră a celor zăceam jos, la pământ (...) Învierea și slava lui Hristos este însă, precum s-a spus, slava noastră, care are loc, se face arătată și văzută nouă prin Învierea Lui întru noi; căci însușindu-Și o dată (prin Întrupare) cele ale noastre, cele pe care le face întru noi Și le atribuie Lui Însuși. Învierea sufletului este deci unirea cu viața; căci așa cum trupul mort, dacă nu primește întru sine sufletul viu și nu se amestecă în chip neamestecat cu acesta, nu se spune că este și nu poate să fie viu dacă nu se unește în chip negrăit și necontopit cu Dumnezeu, care e cu adevărat viața veșnică ( I Ioan, 5, 20). (...)
Cei mai mulți oameni cred în Învierea lui Hristos, dar foarte puțini sunt cei ce o au și o văd în chip curat; cei ce n-au văzut-o însă nici nu se pot închina lui Iisus Hristos ca unui Sfânt și Domn, căci „nimeni, zice, nu poate să spună că Iisus este Domn decât numai în Duhul Sfânt” (I Cor. 12, 3), și altundeva: „Duh este Dumnezeu și cei ce se închină Lui trebuie să I se închine în Duh și Adevăr” (Ioan 4, 24). Căci nici preasfântul cuvânt, pe care-l avem acum în fiecare zi în gură, nu spune: „Învierea lui Hristos crezând”, ci: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Domnului Iisus, Celui sigur fără de păcat”. Cum deci Duhul Sfânt ne îndeamnă să zicem acum: „Învierea lui Hristos văzând”, ca unii ce am văzut-o, deși n-am văzut-o, de vreme ce Hristos a înviat odată pentru totdeauna acum o mie de ani, și nici atunci nu L-a văzut cineva înviind? Oare dumnezeiasca Scriptură vrea ca noi să mințim? Să nu fie! Dimpotrivă, ea ne îndeamnă mai degrabă să spunem adevărul: și anume că în fiecare din noi, cei credincioși, are loc Învierea lui Hristos, și aceasta nu o dată, ci în fiecare clipă, atunci când, precum spuneam, Însuși Stăpânul Hristos învie întru noi, strălucind și fulgerând cu fulgerările nestricăciunii și Dumnezeirii. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scriei II, Cateheza 13 – Învierea tainică cu Hristos, p. 172-174)

cristiboss56 10.05.2014 22:19:06

În căsnicie, răbda*rea și dragostea înving totul
 
Prima lecție care trebuie învățată și pusă în practică este răbdarea. La începutul vieții de familie se arată atât calitățile firii și caracterului, precum și defectele și trăsăturile aparte ale deprinderilor, gustului, temperamentului, pe care cealaltă jumătate nici nu le bănuia. Uneori pare că adaptarea reciprocă e imposibilă, că vor fi mereu conflicte incurabile, însă răbdarea și dragostea înving totul și cele două vieți se contopesc într-una singură, mai nobilă, mai puternică, mai deplină, mai bogată, și această viață va continua în pace și liniște.

(Sfânta Muceniță Alexandra, împărăteasa Rusiei) (Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 102-103)

cristiboss56 13.05.2014 22:16:16

Ce să facem ca să ne mîntuim?
Îmi amintesc de cuvîntul pe care l-am auzit ele curînd de la avva Paisie Olaru, pe patul de moarte. I s-a cerut să dea un cuvînt poporului român. Și el, în ultima lui suflare, a spus: „Cuvîntul Domnului: "Cerul și pămîntul vor trece, dar cuvîntul Domnului nu va trece»". Căutați către fiecare cuvînt din sfintele rugăciuni, în biserică și închinați și cuvîntul vostru lui Dumnezeu. Pentru aceasta v-aș cita un cuvînt pe care Părintele Sofronie l-a spus unui suflet aflat în căutarea rugăciunii. O doamnă anglicană se afla în pragul lepădării de rugăciune și de Dumnezeu, căci la întrebarea sa: „Cum să găsesc rugăciunea?", pusă mai multora, primise numai răspunsuri stereotipe. Auzind de un oarecare arhimandrit Sofronie, în Franța, l-a căutat și l-a întrebat și pe acesta. Părintele Sofronie i-a răspuns: „Cu Dumnezeu nu e nevoie să fii politicos. Toarnă înaintea Domnului ceea ce este în inima ta, așa cum este". Și a găsit o rugăciune așa puternică, încît, spunea Părintele Sofronie, ceasuri întregi se ruga cu capul plecat la pământ. Aceasta nu este puțin lucru pentru un apusean. Doamna aceea este, de mult timp, ortodoxă.
(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 59)

cristiboss56 17.05.2014 10:51:42

Femeile să se supună bărbaților ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor și este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, așa și femeile bărbaților lor, întru totul”. Iată un text care a suscitat nenumărate comentarii nefavorabile, mai ales în secolul nostru. Mulți au văzut aici o inferiorizare a femeii în raport cu bărbatul. Totuși, acest text e charta mistică a familiei creștine, legea divină pe care Duhul Sfânt i-a revelat-o Apostolului, pentru Biserică. Nu putem vorbi despre experiență mistică, în cadrul căsniciei, fără a o înscrie în acest text sacru. De altfel, Sfântul Pavel își începe discursul oferindu-ne direct cheia înțelegii lui: „Supuneți-vă unul altuia, întru frica lui Hristos”.
Această supunere de bunăvoie celuilalt, adică ascultarea, e legea de bază a vieții comunitare. Pentru ca doi să poată deveni unu, e necesar să existe un al doilea. Dacă acest al doilea e disprețuit, subjugat, desconsiderat, uitat, judecat, trecut mereu cu vederea, strivit - e ca și cum el, de fapt, n-ar exista. Talantul nu mai e cultivat în doi, ci îngropat de-a dreptul. Cu privire la textul de mai sus, Tradiția ortodoxă învață că bărbatul și femeia au parte în egală măsură la autoritate și la independență. Apostolul nu face aici decât să arate că nici unul dintre membrii cuplului nu-și aparține sieși, ci că fiecare aparține celuilalt. De aici perfecta egalitate dintre ei.
(Michel Philippe Laroche, Un singur trup - Aventura mistică a cuplului, Editura Amarcord, Timișoara, 1995, pp. 59-60)

cristiboss56 17.05.2014 22:14:55

Așadar, fiilor și fraților, să ne păzim de mustrare și să păzim și învățătura. Veniți, deci, toți și să păzim și învățătura. Veniți, deci, toți și împreună să ne închinăm Lui, să plângem pentru petrecerea vieții și pentru toate greșalele noastre de fiecare zi, cele cu știință, sau cu neștiință, cu fapta, cu cuvântul ori cu gândul și să intrăm în curțile Lui cu laude și cu slavoslovii, nu cu gânduri viclene, pismașe, neascultători și trufași, pentru că zice: „Cine tânjește, păcătuiește". Să nu fim cârtitori, nici să ne întristăm; să nu fim sfătuitori la rău, nici să ne mândrim. Căci „pământ și cenușă suntem" toți, dar mai vârtos cei ce sunt lăudați pentru lucrarea lor, fie trupească, fie duhovnicească.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, pp. 42-43)

cristiboss56 18.05.2014 21:47:44

Temeți-vă chiar și de cel mai mic început de neînțelegere sau înstrăinare. În loc să vă abțineți, este rostită o vorbă prostească, nechibzuită - și iată că între cele două inimi care până atunci alcătuiau un întreg a apărut o mică crăpătură, care se tot lărgește până când cei doi ajung despărțiți pe veci. Ați spus vreun lucru urât în grabă? Cereți-vă fără întârziere iertare. A apărut vreo neînțelegere? Nu are importanță a cui e vina: n-o lăsați să dăinuie între voi nici măcar un ceas.
Abtineti-vă de la certuri. Nu vă culcați tăinuind în suflet sentimentul mâniei. În viața de familie nu trebuie să fie loc pentru orgoliu. Niciodată nu trebuie să dați satisfacție sentimentului de orgoliu rănit și să calculați cu scrupulozitate cine anume trebuie să ceară iertare. Cei ce iubesc cu adevărat nu se ocupă cu o asemenea cazuistică, ci sunt totdeauna gata și să cedeze, și să-și ceară iertare.



(Sfânta Muceniță Alexandra, împărăteasa Rusiei)


(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. 111)

cristiboss56 20.05.2014 21:49:25

http://www.crestinortodox.ro/comunit...424/102209.jpg


Ora este GMT +3. Ora este acum 19:55:19.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.