Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

silverstar 31.10.2008 08:48:42

[COLOR=green]Cum auzim glasul lul Dumnezeu?
[/COLOR]
[COLOR=green]Inainte de a fi inventate frigiderele, oamenii aveau asa numitele "case de gheata" pentru a pastra mancarea pe o perioada mai mare. "Casele de gheata" aveau peretii grosi, nu aveau ferestre, iar usa era foarte bine etansata. In timpul iernii, cand raurile si lacurile erau înghetate, blocuri mari de gheata erau taiate si transportate în aceste case, iar apoi acoperite cu rumegus. Deseori, gheata era pastrata astfel toata vara.
Unul din muncitorii care lucra la o asemenea casa de gheata si-a pierdut un ceas de valoare în interiorul acestei case. A cautat rabdator rascolind tot rumegusul, dar nu l-a gasit. Apoi, în cautarea lui l-au ajutat colegii, insa cautarea s-a dovedit a fi tara succes. Un baietel ce le auzise zarva facuta de insuccesul cautarii insistente, s-a strecurat în acea casa în timpul pauzei de masa, ca apoi sa iasa afara avand ceasul la el.
Uimit, omul l-a întrebat cum a reusit sa gaseasca ceasul. "Am închis usa", raspunse baietelul, "m-am întins pe jos în rumegus si am stat în liniste, ca sa nu mai fie nici un zgomot. Curand, am auzit ceasul ticaind."
[/COLOR]
[COLOR=green]Deseori întrebarea care se pune nu este aceea daca Dumnezeu vorbeste sau nu, ci daca pastram noi suficienta liniste si tacere ca sa-L putem auzi. [/COLOR]

mirelat 02.11.2008 23:59:09

multumiri
 
Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 98514)
[COLOR=green]Cum auzim glasul lul Dumnezeu?
[/COLOR]
[COLOR=green]... Uimit, omul l-a întrebat cum a reusit sa gaseasca ceasul. "Am închis usa", raspunse baietelul, "m-am întins pe jos în rumegus si am stat în liniste, ca sa nu mai fie nici un zgomot. Curand, am auzit ceasul ticaind."
[/COLOR]
[COLOR=green]Deseori întrebarea care se pune nu este aceea daca Dumnezeu vorbeste sau nu, ci daca pastram noi suficienta liniste si tacere ca sa-L putem auzi. [/COLOR]

da, iata un frumos si sugestiv indemn la cautarea linistii interioare, multumim!

silverstar 03.11.2008 13:54:26

[COLOR=#008000]O poveste din pateric

A fost de mult, tare de mult, un imparat foarte zgarcit.
Odata, la o vanatoare, i-a venit chef de cartofi copti in camp. Slugile au facut foc acolo si i-au copt cartofi. A venit la foc si un oarecare ins flamand si imparatul i-a aruncat si lui niste cartofi copti.
Cu timpul, imparatul a imbatranit si i-a venit randul sa moara. Inainte de a muri si-a adus aminte ca nu a facut milostenie toata viata si i-a lasat cu limba de moarte fiului sau sa-i faca 40 de praznice cu mese pentru cei saraci. Fiul de imparat, fiind foarte credincios, a facut cum i s-a spus.
Dupa aceea, a cazut intr-o stare asemanatoare cu somnul si a venit un inger si l-a dus la un palat unde erau 40 de sali luminate si frumos impodobite si in fiecare sala cate o masa lunga plina de tot felul de bucate, dar nu statea nimeni la mese. Ingerul i-a zis ca acele mese erau praznicele facute de el si ca il astepta pe el! Tanarul a zis ca el le-a facut pentru tatal lui. Atunci, ingerul l-a dus pe un maidan si tanarul l-a vazut pe imparat mancand niste cartofi copti, serviti de un tanar frumos!
[/COLOR]

silverstar 05.11.2008 18:12:13

Poveste adevarata...
[COLOR=green]... și tristă

Aceasta este o poveste adevarata. E povestea unui baiat care iubea mult o fata. Asa de mult o iubea ca a vrut sa-i daruiasca fetei iubite un cadou deosebit, romantic: a facut un “buchet” dintro mie de fasii de hartie si i l-a daruit cu multa iubire.

Baiatul lucra intro companie si viitorul lui nu era stralucitor, cu toate acestea cei doi erau foarte fericiti impreuna. Pana intr-o zi cand fata i-a spus ca urmeaza sa plece la Paris si ca nu se va intoarce niciodata. Fata i-a mai spus ca nu vede nici un viitor impreuna cu el, asa ca mai bine sa mearga fiecare pe drumul lui. Ce sa mai zica baiatul? A simtit ca i se frange inima.

Dupa ce a recapatat incredere in sine, baiatul a muncit din greu zi si noapte storcandu-si creierii cam ce ar putea sa faca mai mult. In final, dupa atata munca si cu ajutorul prietenilor, baiatul si-a infiintat propria companie.

“Daca incerci intr-una, n-ai cum sa cazi”, isi spunea intotdeauna. ”Trebuie sa reusesc in viata!”

Intr-o zi ploioasa, pe cand conducea masina, a vazut pe strada un cuplu in varsta sub aceeasi umbrela, mergand in aceeasi directie cu el. Chiar si sub umbrela, cei doi erau uzi. Nu i-a luat mult timp ca sa-si dea seama ca erau parintii fostei lui iubite. Cu inima batandu-i repede, s-a oprit langa cei doi gandindu-se ca vor observa masina lui luxoasa. Voia sa le spuna ca nu mai era acelasi, ca avea propria lui companie, masina etc. Ca a reusit in viata!

Inainte ca sa-si dea seama, baiatul i-a vazut pe cei doi indreptandu-se spre cimitir… S-a dat jos din masina si i-a urmarit… apoi a vazut chipul fostei iubite zambind asa cum obisnuia sa–i zambeasca, intr-o fotografie de pe piatra unui mormant si alaturi, buchetelul din fasii de hartie.

Atunci l-au observat si parintii fetei. Baiatul s-a apropiat de ei si i-a intrebat ce s-a intamplat? Parintii iubitei i-au raspuns ca fata lor n-a fost plecata in Franta, ci ca era bolnava de cancer. In inima ei, fata stia ca baiatul va reusi intr-o zi, dar nu voia ca boala ei sa fie un obstacol in drumul lui… Prin urmare a ales sa-l paraseasca. Fata le-a spus parintilor ca atunci cand va veni clipa sa plece, isi doreste ca buchetelul sa fie acolo, langa ea, in speranta ca poate, intr-o zi, soarta il va aduce pe iubitul ei la mormant si va lua cateva fasii ca amintire.

Baiatul a izbucnit in plans… E foarte dureros sa stai aproape de cineva, dar fara sa-l mai vezi, sa-l mai atingi, auzi vreodata.

O poveste tragica care pare ca se poate intampla numai in filme.

La final, banii ca banii, dar iubirea este divina. In goana noastra dupa bunastarea materiala trebuie sa ne facem timp si pentru cei dragi. Va veni o vreme cand numai amintirile vor ramane.

Sa ne facem timp chiar acum si sa le aratam celor dragi ca tinem la ei, ca-i iubim.[/COLOR]

silverstar 06.11.2008 17:00:56

[COLOR=green]PETICUL DE PAMANT
[/COLOR]
[COLOR=green]Cu mult timp în urmă trăia un împărat care, într-una din zile, îi spuse călărețului său:
- Încalecă-ți calul! Străbate călare cât mai mult pământ. Când nu mai poți, oprește-te iar răsplata îți va fi întreaga suprafață pe care vei reuși să o acoperi.
Sigur pe sine și îndrăzneț, călărețul a pornit la drum și a alergat cât de iute a putut ca să poată să acopere cât mai mult pământ. A ținut-o așa zi și noapte iar când obosea sau îi era foame nu se oprea deloc deoarece vroia să acopere foarte mult pământ.
A ajuns la un punct când a acoperit o suprafață substanțială de pământ însă, oboseala și foametea l-au străpus lâsându-l fără pic de vlagă. Apoi s-a întrebat: “De ce m-am forțat atât de mult să acopăr o suprafață atât de mare de pământ? Acum sunt pe moarte și am nevoie doar de un petec de pământ unde să mă îngrop!”
[/COLOR]
[COLOR=green]Morala
[/COLOR]
[COLOR=green]Povestioara aceasta este foarte similară cu cea a călătoriei vieții noastre.
Ne forțăm în fiecare zi atât de mult și de tare pentru a face bani și pentru a câștiga putere sau recunoștință. Neglijăm, din păcate, sănătatea noastră, timpul pe care ar trebui să-l acordăm familiei noastre, să ne dedicăm hobby-urilor pe care le avem și, de asemenea, să apreciem și frumusețiile meleagurilor din jurul nostru. Într-o zi, când ne vom uita în urmă ne vom da seama că nu avem nevoie de chiar atâtea lucruri și atunci nu vom mai fi capabili să întoarcem timpul înapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut.
Viața nu este legată doar de a face bani și de a câștiga putere. Cu siguranță viața nu înseamnă numai muncă! Munca este necesară doar pentru a ne bucura de frumusețiile și plăcerile vieții. Trebuie să existe o balanță între: muncă și joacă, familie și timpul personal. Trebuie să te decizi cum să ți echilibrezi viața ca să îți fie cât mai bine. Definește-ți prioritățiile, dă-ți seama dacă ești capabil/ă să faci compromisuri iar unele decizii lasă-le să fie luate pe baza instinctelor.
Fericirea este intenția și scopul vieții, este întregul țel al existenței umane. Si atunci, ia-o mai ușor, fă ceea ce-ți dorești să faci și apreciază fiecare zi. Viața este fragilă, viața este scurtă. Trăiește un stil de viață echilibrat și bucură-te la maxim! :64:[/COLOR]

silverstar 08.11.2008 22:15:55

Ucidem cuvintele...
 
[COLOR=#008000]Moto: [/COLOR]
[COLOR=#008000]
“Erau nopti in care nu puteam adormi. Erau lungi asteptari - asteptari a nu se stie ce - pe patul in care imi cautam zadarnic somnul, cu mainile si picioarele obosite si curbate de dragoste. Si uneori cautam, dincolo de voluptatea carnii, un fel de-a doua voluptate, mai ascunsa.”
“Fructele pamantului.”

Andre Gide

Uneori omoram cuvintele ce se vor a fi glasuite. Si sunt crime care nu-ti mai dau pace si te arunca intr-un iad al regretelor. Ajungi astfel mereu sa tanjesti dupa utopice idei cum ca, daca ai putea da timpul inapoi, ai schimba lucrurile. De fapt, suntem fetusii propriilor noastre avortari! Lovim ceea ce iubim, ucidem ceea ce ne-ar face sa traim si ne schingiuim propriile dorinte. Ne ascundem ca niste animale haituite in pestera sufletelor noastre unde ne credem a fi in siguranta. Dar, dimpotriva, tocmai acolo este problema, pentru ca incercand sa mascam adevarul ne lasam sufocati de superficialitate. Si nicaieri nu poti fugi de inima sau de constiinta!!! Ne inchidem sa murim de frica penibila de a nu fi omorati. Dar minciuna omoara si este mai eficienta ca orice alta otrava pe care si-ar putea-o administra un om.
Uitam adesea ca sunt cuvinte care nu mor si pot condamna la tacere - cuvinte care exprima adancul din noi. Iar acest adanc stie prea bine cum sa se razbune…Imi este groaza de asemenea tacere, care-ti sugruma viata, te face rigid, cinic, ipocrit, ironic…iti impietreste inima!
Uneori mi se face un dor nebun dupa codru, dupa acele pesteri pline de pustnici, unde puteam striga adevarul, bucuria, tristetea, singuratatea, fara sa deranjez pe cineva. Aici ne lovim cu toti bolovanii care ne stau la indemana, ignorand durerea si singuratatea care ne insotesc pretutindeni. Acolo izvoarele parca-ti susurau jalea, codriti-ti fosneau dorul si fapturile padurii iti alinau singuratatea. Erau toate astea, dar lipsea un strop - taina persoanei!… Aici totul indeamna la nerostire. “Ce-ti pasa?!” Niciodata, nimic nu m-a durut asa de cumplit ca aceste cuvinte. Nimic. O durere in care nu mai poti articula nici o silaba - tac! A tacea…in tacere…Dar vrei sa strigi, vrei sa urli!!! Of, si o faci doar prin lacrimi, ca sa nu deranjezi bulele de sapun, pe care ceilalti le considera a fi clipe de liniste. Plangi de durere, de furie, de goliciune…plangi, dar stii ca lacrimile astea nu sunt in zadar, pentru ca se pot prelinge si in sus.
Intr-un tarziu, cu buze sangerande, simtim ca suferinta e singura care ne imbratiseaza trupurile-nfiorate de nerostire. Si cat e de frig! Esti complet descoperit, fara masti care sa te acopere. Si hemoragia continua cat in tine inca mai arde ceva, cat inca-ti mai tremura inima de vreo nadejde deznadajduita…
Agonie - singurul cuvant care-mi vine in minte; demoni care ma haituiesc, doar am sa ma lepad si eu de Tine, Doamne…doar am sa spun si eu: nu-mi pasa! Oare pe Tine ce Te-a facut, ca pe cruce, parasit de toti, fara nici o alinare, sa strigi: “Eli, Eli, lama sabahtani”?[/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]Poate stie cineva numle autorului[/COLOR]

silverstar 11.11.2008 08:19:09

Jumătățile vieții
 
[COLOR=#008000]Demult, a venit la un călugăr un om tare necăjit și l-a întrebat:
- Ce este rău cu mine? De ce nu îmi găsesc liniștea? De ce nu sunt mulțumit de viața mea?

Bătrânul călugăr a luat atunci o sticlă și, după ce a umplut-o pe jumătate cu apă, a pus-o în fața omului și l-a întrebat:
- Cum e această sticlă?
- Este pe jumătate goală!
- Vezi,i-a mai spus călugărul, eu o văd pe jumătate plină.

În viață trebuie să vezi partea frumoasă a lucrurilor. Nu este greu, mai ales că în toate există ceva frumos. Dacă vom ști să privim natura, vom vedea frumusețe și bogăție. Dacă vom ști să-l privim pe om în adâncul lui, vom vedea bunătate și dragoste. Privind astfel viața și oamenii, devenim noi înșine mai frumoși, mai bogați și mai buni.[/COLOR]

Tia 11.11.2008 12:05:37

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 99252)
Poveste adevarata...
[COLOR=green]... și tristă[/COLOR]

[COLOR=green]Aceasta este o poveste adevarata. E povestea unui baiat care iubea mult o fata. Asa de mult o iubea ca a vrut sa-i daruiasca fetei iubite un cadou deosebit, romantic: a facut un “buchet” dintro mie de fasii de hartie si i l-a daruit cu multa iubire.[/COLOR]

[COLOR=green]Baiatul lucra intro companie si viitorul lui nu era stralucitor, cu toate acestea cei doi erau foarte fericiti impreuna. Pana intr-o zi cand fata i-a spus ca urmeaza sa plece la Paris si ca nu se va intoarce niciodata. Fata i-a mai spus ca nu vede nici un viitor impreuna cu el, asa ca mai bine sa mearga fiecare pe drumul lui. Ce sa mai zica baiatul? A simtit ca i se frange inima.[/COLOR]

[COLOR=green]Dupa ce a recapatat incredere in sine, baiatul a muncit din greu zi si noapte storcandu-si creierii cam ce ar putea sa faca mai mult. In final, dupa atata munca si cu ajutorul prietenilor, baiatul si-a infiintat propria companie.[/COLOR]

[COLOR=green]“Daca incerci intr-una, n-ai cum sa cazi”, isi spunea intotdeauna. ”Trebuie sa reusesc in viata!”[/COLOR]

[COLOR=green]Intr-o zi ploioasa, pe cand conducea masina, a vazut pe strada un cuplu in varsta sub aceeasi umbrela, mergand in aceeasi directie cu el. Chiar si sub umbrela, cei doi erau uzi. Nu i-a luat mult timp ca sa-si dea seama ca erau parintii fostei lui iubite. Cu inima batandu-i repede, s-a oprit langa cei doi gandindu-se ca vor observa masina lui luxoasa. Voia sa le spuna ca nu mai era acelasi, ca avea propria lui companie, masina etc. Ca a reusit in viata! [/COLOR]

[COLOR=green]Inainte ca sa-si dea seama, baiatul i-a vazut pe cei doi indreptandu-se spre cimitir… S-a dat jos din masina si i-a urmarit… apoi a vazut chipul fostei iubite zambind asa cum obisnuia sa–i zambeasca, intr-o fotografie de pe piatra unui mormant si alaturi, buchetelul din fasii de hartie. [/COLOR]

[COLOR=green]Atunci l-au observat si parintii fetei. Baiatul s-a apropiat de ei si i-a intrebat ce s-a intamplat? Parintii iubitei i-au raspuns ca fata lor n-a fost plecata in Franta, ci ca era bolnava de cancer. In inima ei, fata stia ca baiatul va reusi intr-o zi, dar nu voia ca boala ei sa fie un obstacol in drumul lui… Prin urmare a ales sa-l paraseasca. Fata le-a spus parintilor ca atunci cand va veni clipa sa plece, isi doreste ca buchetelul sa fie acolo, langa ea, in speranta ca poate, intr-o zi, soarta il va aduce pe iubitul ei la mormant si va lua cateva fasii ca amintire. [/COLOR]

[COLOR=green]Baiatul a izbucnit in plans… E foarte dureros sa stai aproape de cineva, dar fara sa-l mai vezi, sa-l mai atingi, auzi vreodata.[/COLOR]

[COLOR=green]O poveste tragica care pare ca se poate intampla numai in filme. [/COLOR]

[COLOR=green]La final, banii ca banii, dar iubirea este divina. In goana noastra dupa bunastarea materiala trebuie sa ne facem timp si pentru cei dragi. Va veni o vreme cand numai amintirile vor ramane.[/COLOR]

[COLOR=green]Sa ne facem timp chiar acum si sa le aratam celor dragi ca tinem la ei, ca-i iubim.[/COLOR]

Foarte frumos.Si trist. Mi-au dat lacrimile

silverstar 14.11.2008 20:18:46

[COLOR=green]SECRETUL SUCCESULUI

A fost odată un băiat care își dorea să găsească secretul succesului. Într-o zi l-a căutat pe un înțelept care locuia sus în munți. S-a dus în coliba lui și l-a întrebat:
“Înțeleptule, poți să-mi spui care este secretul reușitei în viață?”
Înțeleptul a tăcut pentru o vreme. Apoi l-a condus pe tânărul nostru la un râu din apropiere. Au înaintat prin apă până când capul tânărului a fost în totalitate acoperit de apă. Băiatul se lupta să își țină capul deasupra apei. Spre surprinderea lui, bătrânul nu încerca să îl ajute. Dimpotrivă, îi ținea capul sub apa. După câteva momente, bătrânul l-a scos din apa și au plecat înapoi spre colibă. Odată ajunși acolo, înțeleptul l-a întrebat ce își dorea cel mai mult în timp ce se afla sub apă.
Tânărul i-a răspuns răstit: “Bineînțeles că imi doream să respir, bătrân nebun!”
Înțeleptul i-a replicat îndată: “Fiule, dacă îți dorești succesul pe atâta cât îți doreai să respiri, atunci ai aflat care este adevăratul secret al succesului.” :41:
[/COLOR]
[COLOR=green]Morala
[/COLOR]
[COLOR=green]Succesul este o chestiune de alegere. Dacă ai suficiente motive, nu este nimic să nu poți face.
Odată ce ai găsit motivul pentru a face ceva, vei găsi cu siguranță și modul de a face. O dorință oarecare nu va face minuni. Dorința arzătoare, transformată în obsesie, generează energia care te face să atingi orice scop îți vei propune.[/COLOR]

silverstar 15.11.2008 11:58:36

[COLOR=green]Ma iubesti cu adevarat?

M-am trezit intr-o dimineata devreme, ca sa admir rasaritul soarelui. Ah, frumusetea creatiei lui Dumnzeu nu poate fi redata in cuvinte! In timp ce priveam rasaritul soarelui I-am adus laude lui Dumnezeu, pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.
El m-a intrebat: "Ma iubesti?"
I-am raspuns: "Bineinteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!"
Apoi m-a intrebat: "Daca ai fi handicapat fizic m-ai iubi si atunci?"
Eram descumpanit. Mi-am privit mainile si picioarele si restul trupului si m-am intrebat oare cate lucruri n-as mai putea face daca as fi handicapat, lucruri pe care le socotesc normale.
Si i-am raspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar totusi Te-as iubi!"
Atunci Domnul mi-a spus: "Daca ai fi orb, ai iubi si atunci oare creatia Mea si M-ai iubi si pe Mine?"
Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar, m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui.
Si I-am raspuns: "Mi-e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar totusi Te-as iubi!"
Domnul m-a intrebat: "Dar, daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu?"
Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles: ca sa asculti Cuvantul Lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!
Si I-am raspuns: "Doamne, n-ar fi usor, dar as asculta Cuvantul Tau!"
Atunci, Domnul m-a intrebat: "Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?"
Cum L-as lauda fara glas? Am inteles din nou. Dumnezeu vrea sa-I cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta; si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar cu cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I-am raspuns: "Chiar daca nu as putea canta in cuvinte, tot as lauda Numele Tau!"
Si Dumnezeu m-a intrebat: "Ma iubesti cu adevarat?"
Cu curaj si cu convingere ferma I-am raspuns: "Da, Doamne! Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat."
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat: "Daca ma iubesti, de ce pacatuiesti?"
Si I-am raspuns: "Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!"
Dar Domnul m-a interebat: "De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?"
N-am putut da nici un raspuns, doar lacrimi.
Domnul a continuat: "De ce canti numai la adunare? De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?"
Si lacrimile au continuat sa-mi curga pe obraz.
"De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Veste Buna? De ce in vremuri de prigoana ceri ajutorul de la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze atunci cand iti dau ocazia sa slujesti in Numele Meu?"
Am incercat sa raspund, dar n-am gasit nici un raspuns.
"Esti binecuvantat cu viata. Te-am creat sa n-o irosesti. Te-am binecuvantat cu talent ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti in El. Ti-am vorbit, dar urechile ti-au fost inchise. Ti-am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi. Ti-am auzit rugaciunile si Ti-am raspuns la toate! Dar, Ma iubesti tu cu adevarat?"
N-am putut raspunde. Cum sa-I raspund? M-a coplesit rusinea! N-am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus: "Doamne, iarta-ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!"
Si Domnul mi-a raspuns: "Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!"
Am spus: "Doamne, oare vei continua sa ma iubesti? De ce ma ierti?"
Domnul mi-a raspuns: "Te iubesc pentru ca te-am creat. Tu esti copilul Meu si Eu nu Te voi parasi nicioadata! Cand plangi, Mi-e mila de tine si plang cu tine! Cand strigi de bucurie, rad si Eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!"
Niciodata n-am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de nepasator. Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezu?
Domnul mi-a intins bratele si am vazut urmele cuielor in palmele Sale.
M-am inchinat la picioarele Domnului Isus Hristos, Mantuitorul meu si pentru prima oara m-am rugat cu adevarat!

[/COLOR][COLOR=green]Amin![/COLOR]


Ora este GMT +3. Ora este acum 19:32:10.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.