Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Istorii cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5749)

cristiboss56 21.10.2012 22:49:17

Citat:

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 477640)
Povestea unor prieteni si a comorii lor cea mai de pret,ce mereu poate fi regasita,daca sunt impreuna.

,,Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară și așa, voi avea parte și de ceva aventură!” exclamă el.Și iată, că porni la drum. Și merse, ce merse și ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Ești suficient de puternic și curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru și îl însoți pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă și întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuși să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă și poți să ne alarmezi de pericole. Nu dorești să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru și îi însoțește pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt și stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor și să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuțită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăși de drum.Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoțești în căutarea unei comori și să ne ții de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru și astfel, porniră toți la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajiște iar toți se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le țină de cald.

Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deșert unde se întâlni cu Cămila. “Ești numită oaia deșertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deșert și să ne însoțești în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis și făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru și astfel că el, Oaia și Leul se urcă pe ea, iar împreună și fericiți străbat întreg deșertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Țestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori și ne gândeam dacă ne poți ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ și astfel că porniră toți la drum.Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Țestoasă îi îndreptă cu dibăcie către țărm, unde îi aștepta Bufnița.

Acesta le vorbi cu înțelepciunea ei străveche, spunându-le așa: “Felicitări, ați găsit comoara.“Unde este?” exclamă toți surprinși. “Împreună ați străbătut pădurea, ați urcat muntele, ați înfruntat valea, ați întâmpinat cu curaj deșertul și ați traversat oceanul. Niciodată nu ați fi reușit unul fără celălalt.”Toți s-au uitat unul la celălalt și au realizat că Bufnița avea dreptate.Toți au găsit PRIETENIA.Și, într-adevăr, au găsit cea mai de preț comoară."

PS:cel mai intelept om pe care l-am intalnit in viata mea de pana acum,dupa ce i-am gresit foarte grav,nedrept si plin de ura,a venit la mine intr-o zi,acum mult timp,m-a imbratisat si mi-a spus ,,Frate,mi-a fost asa de dor de tine".Ii multumesc si in ziua de azi pt asta.Doamne ajuta!

"Prietenia nu este o specie de dragoste. Este alt gen. În timp ce dragostea are ca sursă partea neînțeleasă a spiritului, prietenia izvorăște din rațiune, chiar dacă în evoluția ei se extinde și pătrunde în zona forțelor psihice ilogice."
C. Tsastos
Doamne ajuta !

glykys 21.10.2012 22:56:50

Citat:

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 477640)
Povestea unor prieteni si a comorii lor cea mai de pret,ce mereu poate fi regasita,daca sunt impreuna.

,,Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară și așa, voi avea parte și de ceva aventură!” exclamă el.Și iată, că porni la drum. Și merse, ce merse și ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Ești suficient de puternic și curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru și îl însoți pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă și întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuși să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă și poți să ne alarmezi de pericole. Nu dorești să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru și îi însoțește pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt și stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor și să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuțită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăși de drum.Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoțești în căutarea unei comori și să ne ții de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru și astfel, porniră toți la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajiște iar toți se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le țină de cald.

Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deșert unde se întâlni cu Cămila. “Ești numită oaia deșertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deșert și să ne însoțești în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis și făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru și astfel că el, Oaia și Leul se urcă pe ea, iar împreună și fericiți străbat întreg deșertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Țestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori și ne gândeam dacă ne poți ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ și astfel că porniră toți la drum.Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Țestoasă îi îndreptă cu dibăcie către țărm, unde îi aștepta Bufnița.

Acesta le vorbi cu înțelepciunea ei străveche, spunându-le așa: “Felicitări, ați găsit comoara.“Unde este?” exclamă toți surprinși. “Împreună ați străbătut pădurea, ați urcat muntele, ați înfruntat valea, ați întâmpinat cu curaj deșertul și ați traversat oceanul. Niciodată nu ați fi reușit unul fără celălalt.”Toți s-au uitat unul la celălalt și au realizat că Bufnița avea dreptate.Toți au găsit PRIETENIA.Și, într-adevăr, au găsit cea mai de preț comoară."

PS:cel mai intelept om pe care l-am intalnit in viata mea de pana acum,dupa ce i-am gresit foarte grav,nedrept si plin de ura,a venit la mine intr-o zi,acum mult timp,m-a imbratisat si mi-a spus ,,Frate,mi-a fost asa de dor de tine".Ii multumesc si in ziua de azi pt asta.Doamne ajuta!


Gand la gand cu bucurie.
Chiar voiam sa recomand cartea pe care am citit-o ieri, Lysis (Despre prietenie) a lui Platon, in traducerea lui C. Noica. Poate ca am citit-o in studentie, dar ieri chiar mi-a mers in suflet. Despre ce nu este prietenia, ce poate fi si ce este, despre cine se poate numi prieten si cine este vrednic de a avea prieteni. Mare dar de la Dumnezeu prietenia! Atentie, cartea nu este pentru cei care se smintesc usor de ce nu poarta eticheta ortodox. :32: Trebuie sa luam din fiecare ce e bun si frumos, asa, ca albina!

Eugen7 22.10.2012 14:03:22

Citat:

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 477640)
Povestea unor prieteni si a comorii lor cea mai de pret,ce mereu poate fi regasita,daca sunt impreuna.

,,Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară și așa, voi avea parte și de ceva aventură!” exclamă el.Și iată, că porni la drum. Și merse, ce merse și ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Ești suficient de puternic și curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru și îl însoți pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă și întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuși să o străbată până la capăt.

Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă și poți să ne alarmezi de pericole. Nu dorești să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru și îi însoțește pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt și stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor și să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuțită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăși de drum.Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoțești în căutarea unei comori și să ne ții de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru și astfel, porniră toți la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajiște iar toți se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le țină de cald.

Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deșert unde se întâlni cu Cămila. “Ești numită oaia deșertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deșert și să ne însoțești în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis și făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru și astfel că el, Oaia și Leul se urcă pe ea, iar împreună și fericiți străbat întreg deșertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Țestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori și ne gândeam dacă ne poți ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ și astfel că porniră toți la drum.Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Țestoasă îi îndreptă cu dibăcie către țărm, unde îi aștepta Bufnița.

Acesta le vorbi cu înțelepciunea ei străveche, spunându-le așa: “Felicitări, ați găsit comoara.“Unde este?” exclamă toți surprinși. “Împreună ați străbătut pădurea, ați urcat muntele, ați înfruntat valea, ați întâmpinat cu curaj deșertul și ați traversat oceanul. Niciodată nu ați fi reușit unul fără celălalt.”Toți s-au uitat unul la celălalt și au realizat că Bufnița avea dreptate.Toți au găsit PRIETENIA.Și, într-adevăr, au găsit cea mai de preț comoară."

Am luat aminte la frate Pelerin Spre Rasarit. Frumos...

Doresc sa subliniez ca intre prieteni nu au loc "lipitorile", adica parazitii (giardia, oxiuri...) care "fara scrupule" se hranesc din viata si activitatea altora. Cei care sunt "gica contra" si pun "pietre de poticneala" in calea celor ce vor sa faca ceva bun cu ajutorul lui Dumnezeu... vai celor ce cugeta asemnea vulpii cuprinsa de invidie care "daca nu poate ajunge la struguri spune ca sunt acri".

Vai celor ce au cugetul lui CAIN si nu se pocaiesc nici cand ajung ca Iuda Iscarioteanul la exacerbarea acestei cugetari demonofile, satanodule, satanomorfe...

Sa ne judecam fiecare pe noi insine dupa cum ne indeamna Sfantul Pavel... sa ne cunoastem patimile, pacatele... sa le marturisim onest in Sfintele Taine si sa ne dorim mantuirea, pocainta onesta, smerenia sincera... hristificarea, conlucrearea fireasca cu harul Duhului Sfant.

Citat:

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 477640)
PS:cel mai intelept om pe care l-am intalnit in viata mea de pana acum,dupa ce i-am gresit foarte grav,nedrept si plin de ura,a venit la mine intr-o zi,acum mult timp,m-a imbratisat si mi-a spus ,,Frate,mi-a fost asa de dor de tine".Ii multumesc si in ziua de azi pt asta.Doamne ajuta!

Frate i-a fost dor de tine ca persoana ce poate vietui intru Hristos Iisus, facand voia Domnului Iisus Hristos... si nu de "actiunile" cainesti (nu câinesti ci cainesti - de la Cain)...
Cand a venit la tine oare nu te-a gasit pocait sau cu dorinta de pocainta... cu parere de rau pentru ceea ce tu ai facut?

Sfintii parinti fac diferenta intre oameni si neoameni.
Neoamenii sunt cei care rasplatesc cu rau binefacatorilor lor... care nu doresc indreptarea intru Hristos Iisus, care nu doresc sa urmeze indemnului Maicii Domnului sa facem TOT ce ne spune Hristos... sunt cei care vor ca Hristos sa lucreze dupa voia lor impatimita, pacatoasa, rapusa si robita de atacurile demonice... in mandria lor vor sa robeasca ei pe Hristos, sa se "inalte" deasupra Lui Iisus Hristos, sa stea ca niste lipitori, ca niste paraziti in spatele lui Hristos Iisus "calaridu-L" si fortandu-L sa le "ajute" la implinirea "pofteleor lor" patimase si pacatoase, robite de demoni; si nu vor ca ei sa se pocaiasca si sa vietuiasca dupa voia lui Hristos Iisus... Cel care ne vrea prietenii Lui, fratii Lui, care vrea ca noi sa conlucream firesc cu harul Duhului Sfant in savarsirea voii lui Dumnezeu care este: dragostea, viata, cunoasterea... adevarata in primul rand a Adevarului.

Vai celor ce ispitesc harul lui Dumnezeu caci isi vor grabi sfarsitul. Oare am uitat ce au patit viclenii Anania si Safira care s-au invoit sa minta, sa vicleneasca... sa ispiteasca, sa iscodeasca harul Duhului Sfant? Sa luam aminte ca toti cei ce vor direct sau indirect sa schimbe Adevarul, vor pati la fel...

Sfintii Parinti ne ajuta sa avem discernamantu duhovnicesc:
"Iata ce spune Sf. Ioan Gura de Aur :
"Atunci mai cu seama este pace, cand se taie ce este bolnav, cand e indepartat ceea ce da nastere la razvratire".

Iata ce spune Sf Grigorie de Nazianz :
"Mai bine un razboi vrednic de lauda, decat o pace care te desparte de Dumneze"”.

Sabie, nu pace! zice si Sfantul Nicolae Velimirovici :
"Nu socotiti ca pace am venit sa aduc pe pamant; nu am venit sa aduc pace, ci sabie. Asa a grait Domnul. A se citi: "Nu am venit sa impac adevarul si minciuna, intelepciunea si prostia, binele si raul, dreptatea si silnicia, dobitocia si omenia, nevinovatia si desfranarea, pe Dumnezeu si pe mamona: ci am adus sabie ca sa tai si sa le despart, incat sa nu se amestece".

Cu ce sa le tai si sa le desparti, Doamne? Cu sabia adevarului. Ori cu sabia cuvantului lui Dumnezeu, ceea ce e totuna: fiindca adevarul este cuvantul lui Dumnezeu, si cuvantul lui Dumnezeu este adevarul. Apostolul Pavel sfatuieste: luati sabia duhovniceasca, care este cuvantul lui Dumnezeu.

Iar, Sfantul Ap. Ioan a vazut in vedenie pe Fiul lui Dumnezeu in mijlocul a sapte sfesnice, si din gura Lui iesea o sabie ascutita de amandoua partile. Sabia care iese din gura, ce altceva poate fi decat cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul adevarului? Aceasta sabie este mantuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu raul. Si atunci, si acum, si din veac si pana in veac”. (Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi)

…si ultima varianta si solutie este cea "liturgica":

"Cu pace Domnului sa ne rugam…"

"Cu pace sa iesim…intru numele Domnului"

sau

"scripturistica":

"Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze.." (Ioan 14,27) "
http://www.crestinortodox.ro/editori...ce-136635.html

Doamne ajuta.

Pelerin spre Rasarit 22.10.2012 15:33:24

Citat:

În prealabil postat de Eugen7 (Post 477707)
Frate i-a fost dor de tine ca persoana ce poate vietui intru Hristos Iisus, facand voia Domnului Iisus Hristos... si nu de "actiunile" cainesti (nu câinesti ci cainesti - de la Cain)...Cand a venit la tine oare nu te-a gasit pocait sau cu dorinta de pocainta... cu parere de rau pentru ceea ce tu ai facut?Doamne ajuta.

Parere de rau exista in mine intrucat,ca sa ma exprim precum psalmistul,mana tare a lui Dumnezeu imi apasa constiinta.Insa pocainta nu era pentru ca eram mandru.Insa bunatatea si dragostea din acelui om m-au eliberat atunci din lanturile mandriei si am putut sa ma pocaiesc pentru fapta mea.Cel pe care,in mod fals,il credeam dusmanul meu aratandu-mi ca el este bun si eu eram cel rau.Sunt putini cei care loviti fiind tot ei bandajeaza rana din celalalt dar asemenea oameni au darul de la Dumnezeu ca prin lumina din ei sa risipeasca intunericul din celalalt,pt ca si acela sa cunoasca bucuria regasirii in aceea lumina.Doamne ajuta.

dorinastoica14 22.10.2012 16:01:46

Citat:

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit (Post 477726)
Parere de rau exista in mine intrucat,ca sa ma exprim precum psalmistul,mana tare a lui Dumnezeu imi apasa constiinta.Insa pocainta nu era pentru ca eram mandru.Insa bunatatea si dragostea din acelui om m-au eliberat atunci din lanturile mandriei si am putut sa ma pocaiesc pentru fapta mea.Cel pe care,in mod fals,il credeam dusmanul meu aratandu-mi ca el este bun si eu eram cel rau.Sunt putini cei care loviti fiind tot ei bandajeaza rana din celalalt dar asemenea oameni au darul de la Dumnezeu ca prin lumina din ei sa risipeasca intunericul din celalalt,pt ca si acela sa cunoasca bucuria regasirii in aceea lumina.Doamne ajuta.

Nu știu de ce dar de câte ori îți citesc postările mă gândesc la Scoțiamul. Aș crede că sunteți una și aceiași persoană. Nu-i nevoie să-mi răspunzi. Presupunerea mea poate fi o istorie ce tâlc.

cristiboss56 22.10.2012 16:59:31

Nu mai astepta sa se schimbe lumea . . . !
 
În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o țară prosperă.
Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colțuri ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos și dificil.
Prin urmare s-a decis să ia măsuri. A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite și va costa o uriașă sumă de bani.
Unul dintre slujitorii săi înțelepți a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiți fără folos atâția bani. Mai bine porunciți să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiți picioarele”.
Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-și facă lui “încălțări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.
Morala:
Nu mai aștepta ca lumea să se schimbe așa încât să îți fie ție mai ușor, mai bine. Întoarce-ți privirea către tine, investește în tine. Drumul în viațã nu a fost și nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face față cu succes.

cristiboss56 23.10.2012 19:11:34

Fluturele
 
Un băiețel a găsit coconul unui fluture. L-a luat cu el și zilnic îl privea, poate, poate va surprinde momentul în care fluturașul va ieși la lumina zilei.
Și iată că ziua mult așteptată și-a făcut apariția. A stat băiatul nostru ore în șir pentru a privi cum fluturele încerca să iasă printr-o gaură extrem de mică.
După o vreme însă, fluturele nu a mai progresat deloc. Se pare că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ieși, dar nu a fost de ajuns. Băiatului i s-a făcut milă și s-a decis să îi vină în ajutor. A luat o foarfecă și a tăiat partea care a mai rămas din cocon. Astfel fluturele a reușit să iasă cu ușurință.
Dar corpul lui era umflat, iar aripile îi erau mici și scorojite. Băiatul a continuat să privească nou născutul fluturaș așteptând ca în orice moment să își ia zborul. Din păcate acest lucru nu s-a mai întâmplat. Fluturele a fost nevoit să își petreacă restul zilelor târându-se de ici colo, cu un corp umflat și aripi scorojite. Niciodată nu a fost în stare să zboare.
Băiatul, în bunătatea și mila lui, nu a înțeles că acel chin de a trece prin găurică mică a coconului îi era vital fluturelui. Era modalitatea prin care fluidul din corp era forțat să ajungă în aripi pentru ca acestea să fie pregătite pentru zbor imediat ce va reuși să se elibereze din cocon.
Asemeni fluturelui, și noi trebuie de multe ori să ne zbatem în viață pentru a ne câștiga libertatea și a ne putea lua zborul. Oricât de greu pare a fi uneori, nu te lăsa copleșit(ă), focalizeză-te pe ceva pozitiv, găsește-ți un motiv pentru care să te lupți în continuare și să nu te dai bătut(ă).

cristiboss56 25.10.2012 22:52:46

Marea era starnita de vanturi si ploaie si astfel o barca cu cei din ea s-a rasturnat. Un supravietuitor a reusit sa ajunga pe o insula pustie. Speriat, infometat a inceput sa se roage si in scurt timp a prins curaj si a inceput sa mearga prin imprejurimi.
Ziua viitoare a inceput sa isi procure si mancare, sa prinda un peste un animal.
Apoi a reusit sa isi si construiasca un mic adapost din crengi si ce a mai putut gasi. In tot acest timp el s-a rugat la Dumnezeu sa il ajute si sa il ocroteasca.
Ziua urmatoare simtea ca raul trecuse, se resemnase cu gandul ca va ramane pe insula. A plecat in cautare de hrana. Cand era pe drumul de intoarcere a observat fum. A alergat… ca sa descopere ca adapostul sau luase foc si se prabusise.
Dezamagit a strigat catre cer indignat. In timpul acesta un vapor a observat fumul de pe insula si s-a apropiat. Astfel omul a reusit sa fie vazut si sa fie salvat.


Nu totdeauna este dupa planul nostru, si nu intotdeauna ce ti se pare tie rau este cu adevarat rau. Nu inceta niciodata sa speri si sa crezi !

cristiboss56 27.10.2012 21:13:33

Două minuni săvârșite de Sfantul Dimitrie cel Nou
 
Cei șapte fii întorși din război

Prima s-a petrecut în timpul Războiului de Independență, în anul 1877. Un colonel din București avea șapte fii care se aflau pe câmpul de luptă. Fiind un om credincios, acesta s-a rugat cu lacrimi la moaștele Sfântului Dimitrie, să îi ajute pe fiii lui să se întoarcă teferi din război. Apoi a scris pe o hârtie numele lor și a așezat-o sub capul sfântului. După terminarea războiului, prin rugăciunile făcătorului de minuni Dimitrie, toți cei șapte s-au întors sănătoși la casele lor.

O tămăduire minunată

O altă minune s-a petrecut în anul 1989. După terminarea Sfântului Maslu, un credincios care participase de multe ori până atunci la această Sfântă Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea mereu ultimul pentru a se închina. Aceasta pentru că nu putea merge fără cârje și se deplasa foarte greu. Într-una din zile a urcat la racla cu sfintele moaște, și-a așezat cârjele, ca de obicei, ca să și le poată lua după rugăciune, după îngenuncherea pe care o făcea acolo, în felul lui, și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, nerealizând pe moment că își uitase cârjele. Abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de minune. S-a întors înapoi plângând și, cu lacrimi în ochi, a mulțumit lui Dumnezeu și Sfântului Dimitrie, povestindu-i cele petrecute preotului care slujea atunci la Catedrala Patriarhală.
Iată, dragii mei, ce grabnic ajutător este Sfântul Dimitrie și ce minune se întâmplă în fiecare zi a prăznuirii lui, pentru că, în această lume agitată și grăbită, reușește să adune atâția oameni care își lasă grijile și preocupările lor și vin să îi aducă cinstire.

cristiboss56 27.10.2012 21:26:14

Vrute și nevrute…
 
Oamenii vorbesc mai mult de Sfântul Mucenic Dimitrie; pentru că l-a biruit pe Lie (rugându-se pentru Sfântul Mucenic Nestor), e ocrotitorul soldaților. Unii își amintesc de faptul că a omorât scorpia în temniță și îl consideră apărător de fiare. O poveste pe care o spun ei despre sfânt este mult diferită de viața lui adevărată, dar explică de ce ciobanii îl consideră ocrotitorul lor. Să v-o spun:
Cică Sfântul Dimitrie era cioban și trăia, cu turma, izolat de oameni, în codru. El nu știa că mai sunt oameni. Când se ruga lui Dumnezeu, sărea peste o cioată de trei ori, spunând: „Astea sunt ale Tale, Doamne!“. Mai sărea o dată: „Asta este a mea, Doamne!“ Într-o noapte a visat că mai sunt și alții ca el, și dimineața a pornit să-i caute. Era într-o zi de duminică. A văzut oamenii intrând în biserică și a intrat și el. Văzând că oamenii poartă un fel de sarici în spate, a umplut cu paie un sac și, luându-l în spate, a intrat și el în biserică. Oamenii îl îndemnau să-l lase jos, dar el nu înțelegea de ce ei nu își leapădă sacii. Ceea ce vedea erau păcatele lor. Apoi, ciobanul a văzut cum necuratul ședea într-o strană și îi însemna pe cei care râdeau în biserică. Înciudat că nu-l poate însemna și pe cioban, necuratul a tras de o piele de bivol, scoțând un sunet necuviincios. Sfântul Dimitrie a râs, și atunci cel rău l-a scris și pe el pe răboj. Mâhnit, ciobanul și-a dat seama că a greșit înaintea lui Dumnezeu și a hotărât să nu se mai întoarcă printre oameni. După mulți ani, oamenii l-au găsit mort și neputrezit în stână. Atunci l-au îngropat și au ridicat acolo o biserică.

Sfântul Dimitrie le dă oamenilor vinul

O poveste culeasă de Vasile Popa din zona Nicoreștilor arată cum vierii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, licoarea folosită la Sfânta Împărtășanie. Se spune că Dumitru era un om bolnav de mâhnire. Auzind că în munți este o mănăstire unde vine un pustnic care știe toate leacurile, s-a dus să-i ceară ajutor. Pustnicul i-a spus că, odinioară, curgea pe pământ Izvorul Tămăduirii și umpleau din el în fiecare an Ulciorul Bucuriei. Cine bea se vindeca de mâhnire. Izvorul și Ulciorul au fost duse în cer pentru păcatele oamenilor. Să se urce pe Pomul Lumii și să le aducă înapoi. L-a trimis pustnicul să caute Pomul Lumii timp de nouă ani prin pustietăți, apoi prin orașe, apoi pe drumuri, dar nu l-a găsit. Întorcându-se acasă, s-a lovit de el, crescuse chiar în curtea lui. S-a urcat pe el; primele crengi erau verzi, următoarele erau de aramă, celelalte, de argint, de aur, apoi de nestemate. Dar pe măsură ce urca, Dumitru se micșora. La crengile de nestemate, era cât un vârf de ac. Văzu, în mijlocul nestematelor, Ulciorul și Izvorul, dar se temu să nu se micșoreze de tot până la ele și, renunțând să le mai aducă, începu să coboare. Atunci auzi glasul Domnului, care i-a zis că nu-i mai poate da pentru oameni Izvorul, dar îi dă un leac pentru mâhnire: via. Coborât pe pământ, Dumitru descoperă că trecuse potopul cât fusese el în pom. A plantat via și iată că vinul, prin transformarea lui în Sângele Domnului, este leacul tuturor durerilor.


Ora este GMT +3. Ora este acum 22:41:40.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.