Iele, vârcolaci, hobbiți, elfi, gnomi, orci etc...

Sfinții Părinți ne sfătuiesc să nu dăm frâu imaginației. Mai ales că acest gen de literatură fantastică îi vizează în mod special pe copii. Nu sunt în totalitate împotriva, dar depinde foarte mult în ce duh sunt scrise. Trebuie mult dicernământ, mai ales cînd vine vorba de copii. Povestirile pentru copii scrise de Leon Magdan le găsesc potrivite.

Tentaculele imaginaţiei: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovni...le-imaginatiei

Romanul Ion prezintă o realitate cât se poate de autentică, la fel ca și Moremeții, Răscoala.

Dar nici vorbă de iele sau elfi. Imaginarul este bine ancorat în real, la fel ca și în Miorița.

Dicţionarul defineşte cuvântul „minciună” astfel:

https://www.kephost.com/images/2018/04/01/minciuna.jpg

Conform acestei definiţii, nu înţeleg care este partea de beletristică pe care o numeşti „adevăr” atunci când spui: „amesteci adevărul cu minciuna”. În afară de non-ficţiune, absolut tot ce înseamnă beletristică se încadrează în definiţia cuvântului „minciună” din dictionar, anume „afirmaţie care denaturează în mod deliberat adevărul”. Chiar dacă personajele sunt oameni şi locaţiile sunt aşezări umane, acele personaje nu au existat în realitate iar acţiunile pe care ele le desfăşoară nu s-au întâmplat. Prin urmare, ne aflăm în situaţia în care întreaga literatură este o minciună, aşadar un păcat. Deci, un Creştin nu ar trebui să citească niciun tip de literatură?

Ai avut curiozitatea să citești articolul postat mai sus? Când o să-mi demosntrezi că există elfi, atunci am să fiu de acord că nu provăduiești minciuna.

Am citit articolul şi sunt de acord cu ce zice, dar nu înţeleg legătura dintre acesta şi scrierea de literatură. Articolul vorbeşte despre imaginaţie combinată cu patimă. Adică atunci când devii rob al plăcerilor imaginate.

Păi, nu există elfi. Cum nu au existat nici personajele (harpii, minotauri) din Divina Comedia a lui Dante Aligheri. Cum nu au existat nici Romeo şi Julieta ai lui Shakespeare. Cum nu existat nici spiritele Crăciunului din opera lui Charles Dickens. Cum nu a existat nici Harap Alb şi calul zburător ai lui Creangă. Cum nu a existat nici Hanul Ancuţei al lui Sadoveanu. Cum nu a existat nici familia Moromete a lui Preda. Cum nu a existat niciun personaj care a fost prezentat vreodată în vreo operă literară de ficţiune.

Deci, conform definiţiei tale (ce nu există în realitate e minciună), întreaga literatură de ficţiune de la origini până în prezent este minciună.

Cum face faptul că personajele nu sunt oameni să fie opera literară minciună, iar dacă sunt oameni nu este minciună? Ori de spui că Gandaalf şi-a luat toiagul şi a tras cu energie într-un orc (în romanul lui Tolkien), ori de spui că George şi-a luat bâta şi s-a luptat cu Ion (în romanul lui Rebreanu), nu este tot luptă inventată? Nici Gandaalf, nici George, nici orcii, nici Ion, nu au existat, aşadar scrierea pe hârtie este o minciună. De ce într-un caz minciuna e păcat, iar în celălalt nu este?

ca sa nu mai vorbim de povesti...care sunt pline de vrajitori (vrajitoare)

Exact! La naiba cu arta, literatura, poezia! Nu trebuie sa citim decat scrierile Sfintilor Parinti si eventual Biblia, dar mai bine sa n-o citim nici pe aia pentru ca exista riscul sa ne starneasca imaginatia si nu e bine. E suficient sa citim din Sfintii Parinti, pentru ca acestia au zis totul despre tot ceea ce e nevoie sa stim.

Cu adevarat imaginatia e un soi de caracatita. Nu e voie sa ne imaginam nimic. Nici macar ce va fi maine. Nici macar cum va fi vremea. Daca va ploua, va ploua, iar daca va fi soare, va fi soare. Buletinul meteo e de la Satana.

Domnule Constantin Nae, nu va mai legati de Simpllu, ca nu e asa cum zice el. Minciuna tine de domeniul moralitatii, iar adevarul tine de domeniul cunoasterii. Sa dau un exemplu. Daca-i spun vecinului meu ca maine are sa fie soare stiind ca maine va ploua, astfel incat sa plece de acasa fara umbrela, sa-l ploua si sa faca pneumonie, inseamna ca l-am mintit. Dar daca-i spun ca maine va fi soare, crezand ca va fi soare, iar maine va ploua, inseamna ca am gresit fara sa am vreo vina pentru pneumonia lui. In primul caz am mintit, iar in al doilea caz am rostit un enunt fals.

Cu literatura lucrurile stau diferit fata de ambele situatii pe care le-am descris mai sus. Daca ma apuc sa scriu o poveste despre un lup si o Scufita Rosie si i-o dau vecinului meu sa o citeasca, nici eu si nici el nu vom crede ca ea e adevarata si totusi, daca povestea e scrisa bine, vecinului meu are sa i se para interesanta. In acest al treilea caz, povestea mea nu e nici minciuna, nu e nici falsa, ci e fictiune.

Atunci cand mint, ii creez celui pe care il mint o realitate diferita fata de a mea si despre care stiu ca nu e adevarata. Atunci cand gresesc am impresia ca realitatea in care cred eu e adevarata realitate, cu toate ca nu e asa, iar atunci cand fac fictiune, pur si simplu creez o alternativa la realitate despre care atat eu cat si cititorul meu stim ca nu e adevarata.

Cat despre elfi, orci, cai zburatori, Catavenci sau Morometi ce sa spun? E bine sa scriem despre ei?
Caragiale as fost acuzat de contemporanii sai ca piesele sale de teatru sunt imorale pe motiv ca ar contine lucruri imorale: personaje lipsite de caracter, situatii deochiate, betivi care umbla pe scena etc. In studiul "Comediile d-lui I.L. Caragiale" Titu Maiorescu explica de ce literatura nu trebuie sa moralizeze si ca literatura adevarata daca e literatura adevarata si nu maculatura e prin ea insasi morala. Daca l-am citi mai des pe Maiorescu am putea sa aplicam ideile lui inclusiv la caii zburatori sau la Scufitele Rosii. Sau poate la elfi, orci si alte lighioane produse de imaginatia omului.

In niciunul din cazuri nu avem de a face cu minciuna, ci doar cu fictiune. Si pentru ca nu e treaba mea aici sa judec daca scrierile lui Tolkien au sau nu valoare literara, pot sa spun doar un lucru. Cartile bune inseamna timp castigat, cartile proaste inseamna timp pierdut. E treaba fiecaruia sa judece cum isi castiga sau isi pierde timpul. Pe de alta parte, ca veni vorba despre literatura pentru copii, incercati sa dati unui copil de 10 ani sa citeasca Divina Comedie. Mai bine ii dati o bataie, ca e chinul mai usor pentru el. Daca vreti sa ii dezvoltati imaginatia, dati-i sa citeasca carti potrivite pentru el. Basme, de exemplu. Problema e doar sa inceapa sa citeasca pentru ca dupa aceea nu mai are nevoie de ajutorul dumneavoastra. Sau vreti sa aiba in orice moment nevoie de ajutorul dumneavoastra? Atunci nu-i mai dati nimic sa citeasca si veti face din el ghici ce?.

Dar daca ma gandesc bine, am sugerat undeva mai sus ca imaginatia vine de la Satana, asa ca uitati tot ce am scris despre minciuna, eroare, fictiune, respectiv despre Maiorescu si carti.

Aruncati pe foc cartile de povesti ca sunt combustibil bun pentru gheena! Mai puneti apoi niste lemne si haideti sa ne aruncam cu totii pe foc pentru ca indraznim sa discutam despre asemenea lucruri necurate precum literatura!

aveti grija cu eminescu, cu creanga, cu caragiale, feriti-i! dra cristina? nope! sau dati-le foc, mai bine...

tipu' asta face campanie antivaccinare

Nu-mi sariti in cap ! Imi place parerea parintelui.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/seraf...etelor-tinere/

amice, NU ai inteles. Eu NU sunt impotriva literaturii SF.Imi plac filmele SF. Consider trilogia "Stapanul inelelor" o capodopera a cinematografiei. Cu ce este nociva cartea "Hobitul" fata de ...sa zicem "Greuceanul" sau "1001 de nopti"? Cu nimic!