Pascal: beatificat sau nu ?
 

Sfantul Parinte Papa Francisc s-a declarat favorabil beatificarii lui Blaise Pascal. Raspunzand intr-un interviu luat de un ziarist notoriu pentru convingerile lui ateiste, Papa a spus: "Si eu gandesc ca merita beatificarea. Planuiesc sa cer procedura necesara si parerea organelor Vaticanului insarcinate cu acest tip de lucrari, facandu-le cunoscuta opinia mea pozitiva in materie".

Autodidact superdotat, nascut in anul 1623, rivalizand cu cei mai mari matematicieni ai epocii, Pascal devine un apologet fervent al credintei incepand cu varsta de 31 de ani, cand a avut o experienta mistica. Face aluzie la aceasta in "Panseurile" sale, publicate dupa moartea sa la numai 39, de ani. Tot acolo vorbeste despre ceea ce se va numi mai tarziu "pariul lui Pascal": ideea ca nu pierzi nimic crezand, dar poti castiga totul.

Partea cea mai amuzanta a acestei spete (sper din toata inima ca se va ajunge la proces de beatificare) este ca principalul argument pe care l-ar putea avea avocatul diavolului este faptul ca Pascal a fost necrutator cu...iezuitii, dupa cum arata si in opera sa "Provincialele". Lor, iezuitilor, Pascal le opune nu numai argumente de ordin politic, dar si de ordin teologic. Or, iata ca tocmai un papa iezuit se pronunta in favoarea beatificarii genialului matematician si moralist. Recunoastere tardiva sau...iezuitism dus la extrem ?

Am aflat despre o alta cugetare de-a lui Pascal, care spune ca "Dumnezeu nu e atotputernic caci nu poate construi un zid pe care sa nu-l poata sari."
Mi s-a parut interesanta vorba lui Pascal cand am citit-o in tineretea mea, iar mai tarziu, dupa multe alte carti citite, mi-a venit un gand pe care, insa, nu i l-am putut impartasi: "Ba poate." In desavarsirea Lui, poate si una si alta in acelasi timp.
Dar de aici ne lovim de limitele gandirii omenesti.