Este bine ca sa se cunoasca "momentele " Utreniei macar asa cit de cit ca sa poata sa fie urmarita..De exemplu cind se citeste din Psaltire ar fi minunat sa urmarim si noi pe "Psaltirea " micuta (pe care o poti purta in buzunar mereu cu tine )ceea ce se citeste.Si ar fi minunat sa fim prezenti de la inceputul slujbei acesteia.Rinduiala Utreniei se gaseste si in "Ceaslov".

da, ai dreptate, ar trebui sa fim mai activi la sfintele slujbe, ideea cu Psaltirea de buzunar e chiar buna, cata pace si liniste am avea daca pe buzele noastre ar fi cuvintele psalmilor, marturisiti-va Domnului ca este bun, aliluia!

Utrenia ca slujba bisericeasca din cele 7 laude bisericesti are o randuiala mai complicata deorece presupune mai multe carti de cult: Ctavasier, Minei etc.
Despre simbolismul acestei slujbe.
Utrenia este slujba de dimineata. Ea face trimitere la inceputurile crestnismului. Cat de bogata este aceasta slujba? Am sa dau un exemplu. Luminandele care se canta,(in cazul manastirilor din muntele Athos coincid cu rasaritul Soarelui), ne aduc aminte de femeile mironosite care au mers in ziua Invierii sa unga trupul lui Hristos si au gasit mormantul gol (in cazul Utreniei din Duminici), fiind chiar un scurt comentariu la Evanghelia care s-a citit la Utrenie.
Poate vom incerca in viitor sa explicam momente importante din aceasta slujba, bineinteles daca exista interes.

Instituirea unui serviciu de rugaciuni dimineata(Utrenia) s-a impus in chip firesc Bisericii, pe de o parte, ca jertfa "de multumire Celui ce aduce lumina si Celui ce a risipit intunericul inselaciunii si ne-a dat lumina dreptei credinte", iar pe de alta, ca cereri de har si ajutor in legatura cu activitatea ce trebuie reluata in ziua care incepe. Faptul ca atat nasterea cat si invierea Mantuitorului s-au petrecut noaptea, inainte de ziua, a fost considerat astfel ca un motiv in plus de ordin istoric, pe langa cel simbolic, pentru care serviciul Utreniei a fost randuit la momentul corespunzator din noapte, cu trecerea la zi.

Tinand cont de semnificatia Utreniei, preotul nu apare de la inceput in fata usilor imparatesti, ci in cursul citirii psalmilor, amintind astfel timpul in care a fost asteptata venirea lui Mesia, Lumina care a fost descoperita neamurilor la plinirea vremii. In timpul ecteniei mari, precum subliniaza Simion, arhiepiscopul Tesalonicului, se aprind toate lumanarile, pentru a aminti slava lui Dumnezeu, care a stralucit peste pastori, cand li s-a aratat ingerul vestindu-le Nasterea Domnului (Luca 2, 9). La acest eveni*ment se refera troparul-prochimen "Dumnezeu este Domnul si S-a ara*tat noua, binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului" (Ps. 117, 26, 27), pe care incep sa-l cante stranele indata dupa ce preotul a rostit ecfonisul ecteniei mari si a intrat in altar. Urmand regulile din Tipic, stranele continua sa intoneze celelalte tropare, prin care se prea*mareste evenimentul serbat in legatura cu opera divina pentru man*tuirea omului prin Iisus Hristos, sau faptele persoanelor sfinte, ca roade ale venirii lui Hristos in lume. In acest timp preotul face pregatirile cuvenite pentru imbracarea tuturor vesmintelor liturgice, in vederea lucrarilor Proscomidiei, daca dupa Utrenie va urma Liturghia.
Simbolismul acestei slujbe este deosebit

In zilele obisnuite de peste saptamana, partea a doua din slujba Utreniei se incheie cu Psalmul 50 "Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta...". In zilele de sarbatoare insa ea este mai bogata. Astfel, duminica, dupa ectenia de la sfarsitul ultimei catisme, urmeaza la strana Binecuvantarile invierii, tropare precedate de stihul 12 al Psalmului 118"Binecuvantat esti, Doamne...", in care se descriu imprejurarile si se amintesc personajele mentionate de Sfintele Evanghelii in legatura cu invierea Domnului. In timpul cantarii acestor imne, preotul face cadire mare, inchipuind in acest fel si aromatele pe care le aduceau cu ele mironositele spre a completa ungerea trupului Domnului.

Evanghelia Utreniei este citita de catre preot, iar nu de diacon, cum se obisnuieste la Liturghie ; trebuie sa adaugam, de asemenea, ca in timpul lecturii ei preotul nu sta cu fata spre credinciosi, intre usile imparatesti, ca la Li*turghie si la Utrenia din zilele de sarbatoare, ci pe latura de miaza*noapte a Sfintei Mese. Citind dinauntrul altarului Evanghelia Utreniei din duminici, preotul aminteste in acest chip ca invierea Mantuitorului nu s-a petrecut in fata lumii, ci inainte de zori, deci inca noapte fiind. Pe de alta parte, stand pe latura de miazanoapte a Sfintei Mese, el inchipuieste pe ingerul pe care femeile mironosite l-au vazut sezand in dreapta mormantului (Marcu 16, 5) si vestindu-le invierea, caci Sfanta Masa simbolizeaza intre altele si mormantul in care a fost pus si din care apoi a inviat Domnul. Numai in Duminica Pastilor, cand Utre*nia se savarseste noaptea, avand o semnificatie, randuiala si solemni*tate cu totul aparte, Evanghelia ei se citeste nu numai afara din altar, ci afara din sfantul locas, in fata lui si in mijlocul credinciosilor, amin*tind astfel intreaga miscare produsa intre Apostoli si ucenici de vestea invierii Domnului, care a umplut de bucurie inimile tuturor credin*ciosilor.

Ceremonia asezarii Evangheliei pe analog, duminica, nu poate fi considerata un vohod propriu-zis, intrucat ea este de fapt scoaterea Sfintei Evnaghelii, care inchipuieste pe Mantuitorul inviat, spre a fi sarutat de credinciosi. Exemplul evlaviei il da in primul rand preotul, care, dupa ce a asezat Sfanta Carte pe analog, face doua in*chinaciuni, o saruta, iar dupa a treia inchinaciune se inapoiaza in altar tot prin usile imparatesti, pe care le inchide.

Duminica, in timpul cantarii trisaghionului ("Sfinte Dumnezeule...") de la finele doxologiei mari, preotul iese prin sfintele usi in naos, de unde ridica Sfanta Evanghelie de pe analog, venind apoi cu ea in dreptul sfintelor usi si intorcandu-se spre credinciosi, o inalta in semnul crucii ; intrand dupa aceea in altar, o asaza jpe Sfanta Masa.

Cuvantul „utrenie“ desemneaza slujba de dimineata si este de origine slava (de la „utro“ - dimineata). Aceasta randuiala isi are originea si modelul in rugaciunea de dimineata din cultul iudaic. in perioada Bisericii primare, Utrenia facea parte din serviciul divin de noapte.
Prima marturie despre rugaciunea publica de dimineata a crestinilor ne-o ofera o epistola a guvernatorului Pliniu cel Tanar, trimisa imparatului roman Traian, la inceputul secolului al doilea; urmatoarea marturie, ca vechime, ne-o da scriitorul crestin Tertulian, care a lasat si o descriere sumara a rugaciunii de dimineata si o explicare a ei. Din jurul anului 385 se pastreaza o descriere a pelerinei apusene Aetheria (Silvia). Aceasta descrie cu aproximatie randuiala serviciului divin din a doua parte a noptii, asa cum avea loc la Ierusalim. Prima parte a acestui serviciu divin avea loc inainte de cantatul cocosilor (ante pullorum cantum) si continea psalmi, imne, antifoane, rugaciuni. A doua parte continea cantarea imnelor diminetii, apoi rugaciunile continuau pana spre ziua: „in fiecare zi, la cantatul cocosului, preotii, ipodiaconii si tot poporul se adunau si se indeletniceau cu rugaciunea, cantarea psalmilor, citirea Scripturilor si cu rugaciuni...“. Oficierea Utreniei in timpul noptii a ramas in practica manastireasca sub forma Privegherii, care are loc inaintea marilor sarbatori, denumite praznice imparatesti, a duminicilor si a sarbatorilor sfintilor mai importanti. De asemenea, Utrenia se mai oficiaza seara in perioada Postului Mare, sub forma deniilor, slujbe care sunt specifice acestei perioade a anului bisericesc. in zilele noastre, la bisericile de enorie, Utrenia se oficiaza in special in zilele de sarbatoare, inaintea slujbei Sf. Liturghii.
Prin slujba Utreniei comunitatea crestina ii adreseaza primele ei ganduri catre Dumnezeu, aducandu-I multumire pentru trecerea cu bine a noptii si cere ajutorul Domnului pentru vietuire crestineasca in ziua care incepe. Sf. Simeon al Tesalonicului ne invata ca aceasta slujba este ca o „jertfa de multumire Celui ce aduce lumina si Celui ce a risipit intunericul inselaciunii si ne-a dat lumina dreptei credinte“.

Sa ne lamurim putin
 

...ca eu cu termenii astia nu pricep nimic.

1. Utrenia de dinaintea Liturghiei la bisericile de mir pana unde tine?Pana la ectenia catehumenilor, sau pana la cantarile pentru morti, sau pana la ce cantare?
2. Despre care Evanghelie a uterniei vorbiti voi? Se citeste o singura Evanghelie. Aia apartine de Utrenie sau de Liturghie?
3. Evanghelia se pune in biserica? Numai la unele biserici. La noi se duc oamenii la preot s-o sarute si asta numai in de o vreme.
4. La Pasti care este de fapt ordinea slujbelor incepand cu ora 24.00h cand se da lumina:
- Liturghie si apoi utrenie
- invers
- vecernie, Liturghie, utrenie
Nu pricep nimic.

La bisericile de mir Utrenia tine pana cand este rostita binecuvantarea pentru inceperea Sfintei Liturghii: "Binecuvantata este Imparatia ...". In general ultima cantare a Utreniei este Doxologia, daca nu se mai canta dupa ea troparele "Astazi mantuire a toata lumea s-a facut..." ori "Inviat-ai din mormant...".

La manastiri, deoarece Utrenia este urmata de Ceasul I, aceasta se incheie printr-un otpust.

O sa incerc sa raspund la intrebarile puse de sofia, la care nu a raspuns Marius, fara a avea pretentia ca sunt foarte corecte.

In randuiala slujbei Utreniei duminicilor, respectiv a sarbatorilor, este prevazuta citirea unei Evanghelii, imediat dupa rostirea prochimenului (cu ecfonisul "Ca sfant esti Dumnezeul nostru...") si a cantarii "Toata suflarea sa laude pe Domnul" ... "Suflarea toata si toata faptura sa laude sfant numele Domnului, pe Domnul").

In cazul duminicilor, se citeste una din cele 11 Evanghelii ale Invierii, iar in cazul sarbatorilor, o Evanghelie legata de praznicul respectiv.

Aceasta pericopa evanghelica este diferita de cea care este citita ulterior la Sfanta Liturghie, aceasta din urma fiind precedata de citirea unui Apostol (de catre cantaret sau diacon, din mijlocul bisericii).

Duminica Evanghelia se citeste in Sfantul Altar, in latura dinspre nord a acestuia, facandu-se amintire de ingerul care a stat pe piatra unde a fost pus capul Mantuitorului in mormant, vestind femeilor mironosite Invierea. Tot atunci Evanghelia este scoasa in mijlocul bisericii, in naos, in timp ce la strana se canta "Invierea lui Hristos vazand...". Inchinandu-ne si sarutand Sfanta Evanghelie, cinstim insusi evenimentul Invierii Mantuitorului din mormant (..."si sfanta invierea Ta o laudam si o slavim"). Evanghelia ramane spre inchinare pana spre sfarsitul Utreniei, fiind luata de preot si readusa pe Sfanta Masa din altar in timp ce la strana se canta Doxologia Mare ("Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni buna voire").

La praznicele imparatesti si la sarbatorile sfintilor Evanghelia se citeste intre usile imparatesti si nu mai este scoasa in biserica pentru inchinare si nici "Invierea lui Hristos nu se canta..." (cu cateva exceptii : Inaltarea Sfintei Cruci, Sambata lui Lazar si Invierea Domnului - cand se citeste tot una din cele 11 Evanghelii ale Invierii), ci imediat se rosteste Psalmul 50.

La Sfintele Pasti este intr-adevar o randuiala mai deosebita, mai solemna, tinand cont de semnificatiile acestui mare praznic in viata oricarui crestin.

Randuiala impartirii luminii precede slujba Utreniei al carei inceput (citirea Sfintei Evanghelii, intonarea troparului Hristos a inviat, binecuvantarea, ectenia mare) se face intotdeauna afara, in fata bisericii, aducandu-se la cunostinta numarului mare de credinciosi vestea cea mare a Invierii Mantuitorului. Slujba aceasta se continua in biserica dupa o randuiala diferita de cea a zilelor obisnuite. Mai precis se intoneaza canonul cu cele noua cantari, intrerupt la cantarea a 3-a de ipacoi si la cantarea a 6-a de condac si sinaxar, dupa fiecare cantare fiind cadita biserica si rostindu-se o ectenie mica. Urmeaza luminanda si imediat laudele dupa care se citeste un cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur si se saruta Sfanta Evanghelie care este purtata in brate de catre preot. Aceasta randuiala este specifica exclusiv sarbatorii Pascale si saptamanii care ii succede.

La manastiri se citesc in continuare ceasurile si apoi incepe Sfanta Liturghie cu Antifoane speciale (Pentru rugaciunile..., Mantuieste-ne pe noi), Axion dedicat (Ingerul a strigat), ca la orice praznic imparatesc. Inainte de impartasirea credinciosilor se citeste o rugaciune speciala. Dupa rugaciunea amvonului pot fi rostite de catre preot rugaciunile de binecuvantare a darurilor aduse de credinciosi.

A doua zi, fie la amiaza, fie spre seara, are loc slujba Vecerniei, cunoscuta in popor si sub numele de "A doua inviere" la care se citeste Sfanta Evanghelie in mai multe limbi. Si aceasta are o randuiala speciala fata de slujbele obisnuite (nu se citeste Psalmul 103, nu se pune catisma, deci nu se canta nici Fericit barbatul, se canta Prochimenul mare - Cine este Dumnezeu, vohodul se face cu Evanghelia care se citeste imediat dupa prochimen, inainte de otpust se saruta Sfanta Evanghelie purtata in brate de catre preot, intocmai ca in noaptea precedenta, la utrenie).

Rezumand, ordinea slujbelor in noaptea de Pasti este cea obisnuita duminicilor:
1. Utrenia (dupa impartirea luminii, in parte savarsita afara, in fata bisericii, apoi in biserica)
2. Sfanta Liturghie (dupa otpustul Utreniei - la bisericile de mir, respectiv a Ceasurilor Pastilor - la manastiri)
iar in Duminica Sfintei Invieri, la pranz, sau mai pe seara, conform obiceiurilor locului
3. Vecernia ("A doua Inviere") care corespune de fapt zilei urmatoare (Luni, a doua zi dupa Pasti).

Sper ca nu am exagerat prea mult cu detaliile si ca am fost destul de explicit.

Andrei

Nu este asa peste tot...(?)
 

"In randuiala slujbei Utreniei duminicilor, respectiv a sarbatorilor, este prevazuta citirea unei Evanghelii, imediat dupa rostirea prochimenului (cu ecfonisul "Ca sfant esti Dumnezeul nostru...") si a cantarii "Toata suflarea sa laude pe Domnul" ... "Suflarea toata si toata faptura sa laude sfant numele Domnului, pe Domnul")."

Vorbesti de bisericile de mir? La noi in biserica nu se canta asa ceva, iar Sf. Evanghelia se citeste numai o singura data la un moment care nu stiu daca apartine de Utrenie, sau este deja Liturghie.

"Evanghelia ramane spre inchinare pana spre sfarsitul Utreniei, fiind luata de preot si readusa pe Sfanta Masa din altar in timp ce la strana se canta Doxologia Mare ("Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni buna voire")."
Nici asta nu se intampla la noi.
Am vazut insa ca in bisericile din tara cel putin partea asta se intampla, dar nu stiu daca a fost asa si inainte. N-am mers chiar asa devreme la slujba.

La noi Liturghia incepe cu ectenia mare si apoi se canta antifoane, Fericiriele/Aparatoare Doamna, ectenia intreita, Doamne mantuieste... Dupa Apostol se citeste Sf. Evanghelie.

In concluzie inteleg ca denumirea slujbelor nu are legatura cu momentul zilei in care se tin. Utrenia nu este dimineata (nu mereu), iar vecernia nu este nici ea seara (nu mereu).

Sophia, nu vorbim de cazuri particulare, in care, daca vrea preotul, nu savarseste slujba utreniei, sau sare peste anumite momente, cum se mai intampla la unele biserici, justificat sau mai putin justificat, ci de randuiala de tipic care exista si care ar trebui respectata. Daca ai multe nelamuriri legate de slujbele bisericii, iti recomand sa incerci sa ajungi de la inceputul lor pentru a observa intreaga randuiala.

Legat de perioada din zi cand se savarsesc Vecernia si Utrenia trebuie sa avem in vedere:

Vecernia se savarseste, de regula, seara, cu cateva exceptii: in Joia Mare, in Sambata Mare, in Duminica Invierii (A doua Inviere) si in Duminica Pogorarii Duhului Sfant.

Utrenia se savarseste, de regula, dimineata, cu cateva exceptii: la Denia Acatistului, Deniile din Saptamana Patimilor, in Duminica Invierii si in ajunul praznicelor, cand se face Priveghere (Vecernie + Utrenie).

Fiindca la voi la biserica nu se face utrenia. Nici la biserica din USA la care mergeam nu se face, deci probabil este un lucru destul de generalizat in vest. Oamenii, incusiv preotii, vin in general de la distante mari, chiar peste 100 de km, e greu sa le ceri sa se porneasca de acasa de la 6 dimineata. Probabil ca nu ar fi mai nimenea la utrenie, asa ca se sare peste si se incepe direct cu Sf Liturghie. Daca ajungi duminica la o biserica din Romania pe la 8 dimineata ai sa vezi ca se intampla si citirea Sf Evanghelii de la utrenie, si celelalte. Nu vreau sa fiu ireverentioasa, dar utrenia nu e neaparat o slujba spectaculoasa, ci in special rugaciuni, psalmi in timpul careia preotul face Proscomidia.

Multumim pentru sfaturi sunt binevenite

,,nu exista nici un adevar care sa fie vesnic tainuit"
 

Uneori , cind mai am timp , lecturez diferite topicuri si in special pe cele mai vechi de 1 an . Nu este data sa citesc si sa nu am surprize . Asa s-a intimplat si acum cind lecturind am descoperit lucruri uimitoare . Dar asa uimitoare cum mi se par mie ele explica atitudini , pareri si mentalitati si mai uimitoare despre credinta ortodoxa la insasi ortodoxi ; marturisesc despre faptul ca cei care au emigrat nu cunosteau bine credinta si cultul public ortodox inca de cind erau in tara iar ajungerea printre straini (unde sansa de a avea o viata duhovniceasca rodnica este mult mai mica ) le-a accentuat ,,instrainarea" . Multe au fost situatiile in care am criticat carentele preotilor contemporani si abaterile de la canoane, tipic si disciplina bisericeasca , de la initierea enoriasilor in trairea curata si profund duhovniceasca si in a le cere acestora rivna serioasa si nu toleranta (spunea o sora tare adevarat despre toleranta pusa acolo unde nu-si are rostul ca toleram in casa noastra toate prostiile antiortodoxe pina insasi casa noastra devine o casa de toleranta !). Ideile si comportamentul duhovnicesc ,,emancipat" proferat si sustinut cu multa tarie pina in pinzele albe ale neantului de fratii din diaspora (vorbesc desigur de cei care promoveaza si sustin viata asa-zis duhovniceasca, relaxata iubind mult pe ,,domnul om" in ciuda sau in detrimentul vietii curate in duh si adevar, de jertfa inchinata Domnului Dumnezeu)isi au originea in duhovnicii si preotii ei insasi abdatati la occident si timpurile moderne si care deservesc (asa este mai corect sa vorbim si nu ca ar ,,pastori" !)comunitatile respective de romani . Duhovnici mari, traitori dar cu trupul , ca sa-i fie tare bine la ,,domnul om" si mai putin sau chiar de loc traitori in duh. Cit de frumos spune Hristos la Matei : ,,...bate-voi pastorul si se va risipi turma" , iar bataia nu este numai in sens fizic .
Nici preotul si nici enoriasii nu au nici o scuza pt. toate inventiile si viata slaba pe care le place sa o duca . Atit preotul cit si enoriasii si-au ales cu proprie vointa unul jugul preotiei iar ceilalti sa se inchine in ortodoxie lui Hristos-D.zeu; nu i-a obligat nimeni la aceasta . Iata de ce enoriasii incalca cu multa ,,dragoste" si ,,jerfa' pt. domnul om canoanele si disciplina bisericeasca si desconsidera lucrarea Duhului Sfint in sinoadele generale sau locale care au produs hotariri a toata lumea (numite canoane !) si sustin vehement nebunii de genul : imbracarea oricum a femeii si barbatului in biserica ; accesul femeii in biserica indiferent daca este la estru sau la citeva ore dupa sex, prezenta bancilor in biserica, activarea femeilor la strana,planingul familial prin contraceptie sau ,,ferire" naturala,postirea sau ajunarea dupa parerea fiecaruia, cunoasterea, incuvintarea si admirarea altor confesiuni straine si in detrimentul ortodoxiei,practica relatiilor sexuale familiale fara nici o restriste si ,,cinstirea" prin acestea a zilelor Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Mintuitorului insasi asa ca in tantra yoga , impartasirea cit mai deasa a trupurilor puturoase de pacate nici macar banuite pt. a fi marturisite si a duhurilor patate in intinari si fara-de-legi , iertarea de canoane corective corecte si neimplinirea pravilelor de rugaciune individuala adecvata considerindu-se ca romanul occidental face mult mai multa pravila la serviciul sau si acasa cu sotul si copii, acceptarea si ridicarea la rang de stiinta a variatiei aprige a hormonilor, vitaminelor si mineralelor numai in cele 2 ore de slujba bisericeasca ... si cite si mai cite nebunii si fara de legi neimaginate pastorite si ingrijite cu mult sirg chiar de catre ,,destoinicii" duhovnici .
In totdeauna profilul unui enorias, a unui crestin ortodox este amprenta, lucrarea unui duhovnic . Dupa marimea sufleteasca a fiului duhovnicesc iti dai seama de taria duhovnicului . Pai ce scuza este aceea ca vi de la 100 km departare de biserica la liturghie ? Pai vi pe jos ? Da, daca ar fi fost de mers pe jos ai fi fost mintuita sora dar tu vi cu ceva , tren, masina si pt. intilnirea cu D.zeu te-ai pregatit o saptamina intreaga si te-ai sirguit atait de mult incit sa ajungi cu 15 minute inainte de inceperea slujbei adica atunci cind conform traditiei se spune ca vine Maica Domnului la biserica . La asemenea obiceiuri si pareri nu este de mirare ca popa sare peste slujba de dimineata (utrenie, acatistul Mintuitorului, ceasurile)si incepe direct cu liturghia . Si va iubiti preotii si modul cum ei slujesc ... dar nu din motive duhiovnicesti (pt. ca viata corecta duhovniceasca este tare grea, atit de grea incit se cheama jertfa !)ci pt. cele umaniste si umanitare, adica mai clar ca va ingaduie sa fiti caldicei in credinta . Ia uitati-va pe articolul din site intitulat ,,Crestinul caldicel in credinta, omul jumatatilor de masura" si vedeti cum stati surori/frati din diaspora !

Desi banuiam cauza distantei permanent impuse dintre ortodoxul diasporic si Hristos mare mi-a fost uimirea cind banuiala a devenit certitudine . Nadajduiam permanent ca nu este chiar asa si mai ales ca biserica sa nu fie slabita/lovita chiar din interior. Cu asemenea duhovnici mintuirea poate ramine doar un deziderat ... desi sunt suficiernti fii duhiovnicesti devotati trup si suflet unui asememenea stil de viata si duhovnici . Asa a intors D.zeu lucrurile incit au ajuns strainii de ortodoxie (a se vedea viata parintelui Serafim Rose si nu numai !) sa-l caute pe adevaratul D.zeu si sa se nevoiasca pina la sfintenie in timp ce noi cei care am fost nascuti si crescuti in ortodoxie sa-l vindem pe Hristos pentru ... lumea si placerile ei .
Tare rau este si tare greu le va fi acelor pina in sfirsit... cu duhovnicii lor cu tot ! Ferice totusi ca nu toti sunt in aceiasi situatie si ca mai exista si traitori curati !

Of Doamne! Iarta-i Doamne,ca nu stiu ce scriu!
Unii chiar nu stiu cum este in afara tarii cu biserica.
Doar atat:
Nu se pot face multe in diaspora.
Bisericile sunt in majoritate ale loclanicilor, ale altor confesiuni si sunt si cate 2 sau chiar 3 comunitati intr-o cladire de biserica, deci se fac slujbele ca pe banda.
Ies unii, vin altii. Si trebuie sa te incadrezi in timp. Sta un preot si isi face proscomidia si alte pregatiri in cameruta de langa altar, asteptand sa termine ceilalti slujba (deci altarul este ocupat de alta liturghie).
Asa, ca nu mai vorbim de Utrenie. O zi pe saptamana avem biserica la dispozitie...pentru cateva ore si cu plata de n-o putem duce.
Iar preotul slujeste mai multe biserici din teritoriu.
Aia este.
Cand o face BOR ce trebuie si pentru diaspora, mai discutam.
Bine ca reusim, care mai reusim, sa ramanem cu Dumnezeu si pe langa biserica, in vremurile astea de rastriste.

Dar tot zic sa nu mai raspund la provocari si sa plec...

vorba lui Savatie Bastovoi : diavolul este corect ,,politic " !!!
 

Desi mi-a fost f. greu sa accept sa fac rexplicare si reghidare pe text pt. pricepere, deoarece nu-si are rostul atunci cind scri in una si aceiasi limba, totusi cred ca am reusit sa accept si sa fac in consecinta ceea ce se chiama : traducere din romana in romana. Cei mai multi vor postari telegrafice sau cu alte cuvinte sa se raspunda prin postari telegrafice la lucruri pt. care s-au scris volume deoarece intimpina dificultati in lecturarea si intelegerea unui text . Aceasta incapacitate isi are originea in clasele primare si gimnaziale cind pt. exercitiu si deprindere se luau texte spre analiza stilistica si sintactico-morfologica unde textul era impartit in propozitii si se stabilea raportul dintre ele dupa care se analizau fiecare in parte, s.a.m.d pina textul era disecat complet desvaluindu-si cheile, secretele literale si mesajul, autorului inteles. Cei care nu si-au cultivat aceasta deprindere... de , ce sa zic , banuiesc ca nu este o chestie de cinste , de fala . Da, nu prea este ca tu om matur fiind sa nu poti intelege ce vrea sa spuna un text dar tu sa te crezi un citit, un curatel si un ,,scuturat" al contemporaneitatii, sau culmea, sa crezi ca esti un bun ,,opinist" pe forum cind tu ai defecte de pricepere la comunicarea scrisa. Pai la ce ai mai pierdut timpul prin scoli si tocat banii parintilor daca simti nevoia de traduceri mai mereu ?Asadar, telegrafie la posta, acolo este rostul ei . Aici ar fi de multa gluma sa discutam subiecte fundamentale in formulari telegrafice chipurile pt. a le intelege.

Dar asa cum spuneam, sa revenim pt. a reusi sa vedem padurea de copaci ! Si pt. a fi cel mai simplu de inteles am sa folosesc exprimarea prin asemanare, incercind sa explic un lucru mai dificil printr-unul simplu,sa vedem daca reusesc !! . Situatia incriminata de mine este asemenea cu : eu nu critic faptul ca rupindu-va fermoarul de la fusta exact cind va pregateati sa plecati de acasa si neavind ce face la repezeala l-ati legat cu un ac de siguranta ci ca intorcind fusta cu fermoarul in fata pt. a vedea ce faceti si cum montati acul ati ramas cu ea asa sucita, si inca mai mult, la toti cei care va sesizeaza ca sunteti cu ea pe dos , aiurea, in neorinduiala,le raspundeti ca asa este nomal sa o purtati ca sa o puteti vedea bine la o eventuala deschidere a acului ! Pricepeti acum? Pricepeti ca nu are legatura ,,coada vacii cu usa primariei " sau cu alte cuvinte : ce spun eu si ce intelegeti dvs ?
Deci sora , existenta unor asemenea duhovnici, la care nu incriminez faptul ca nu are un lacas de cult exact asemenea unei biserici romanesti, ci faptul ca nu respecta tipicul bisericesc si inca toate cele pe care le-am enumerat si care sunt f. multe si grave si pt. care nu are justificare de nici un fel.Ai , nu ai, lacas este una, te scoli de vreme sau tirziu este iarasi alta dar cind te apuci de slujit esti obligat sa slujesti numai dupa canoane , nu cum crezi tu de cuvinta ! Ca nu arata deasemenea enoriasilor care este dimensiunea si aspectul vietii duhovnicesti curate, numite ,,in duh si adevar" in asa fel incit acestia nici nu au habar cum este corect canonic si ascetic sa vietuiasca . Nu faptul ca nu au la dispozitie biserici incriminez ci ca in taina spovedaniei , in predica si la cateheza (pe care este obligat sa le faca conform ,,rigor arte")nu il instinteaza si nu-l formeaza pe crestin cu corectitudinea vietii acestia raminind uimiti cind o afla din alte parti si nu numai atit ci desvoltind aversiune fata de ceea ce este normal de practicat si atins. Sau ca sa va mai dau un alt exemplu , ce ati zice dvs. daca la un muribund din familia dvs. ar veni sa-l impartaseasca cu trupul Domnului si cu wiski si nu cu vin pt. ca fiind luat la repezeala nu a avut de unde sa ia vin ... sau la slujba inmormintarii sa nu o mai faca pe toata pt. ca nu are multa vreme la dispozitie si sa o faca ,mai pe scurt , adica doar sa-l ,,perpeleasca" putin pe adormit ? Sau cum sunteti dvs. doritoare de copii , ce ati zice ca in cazul in care va duceti copilu f. greu obtinut la sfintul botez el sa nu va afunde de 3 ori copilul obligatoriu in cristelnita(cum astazi se face de nenumarate ori fara ca popa sa cunoasca gravitatea neafundarii complete a copilului si sa-i dea atentia cuvenita. Atentie , crestinismul nu este o suma de simbolisme ci de traire absolut reala , RE-A-LA !! Desi asa se tot afirma pe aici de diversi ,,invatati " in biserica si viata ortodoxa nu ne tinem de simbolisme ci de viata adevarata in duh si adevar ! Luati bine seama !!) ci sa il bage cu funduletul in vas si de acolo de la fund sa ia apa cu mina si sa-i toarne de 3 ori pe cap... si nici lepadarile sa nu le faca cum trebuie si in general, asa, botezul sa-l faca mai pe fuga pt. ca chipurile nu are timp mult la dispozitie, il ,,grabeste" nu stiu cine ! Ce a-ti zice ? Pai daca vi s-ar intimpla tocmai dvs. asemenea ,,ingaduinte" si tolerante apoi veti vedea singuta si pt. tot restul vietii cit de important este ca popa sa nu fie popa ci preot al lui Hristos si ca nici o scuza nu mai este acceptata. Dar dupa parerea mea, va grabiti ca de obicei sa faceti ,,dragoste" exact acolo unde nu-i este rostul si nevoia ci este necesara multa corectitudine si precizie ! De exemplu, despre dascali se stie precis ca " ,,cea mai buna carte cu profesorul aspru se face" si nu cu bonjuristii . Cu atit mai mult deprinderea vietii duhovnicesti fata de invatare!! Dar modul cum va prezentati d.p.v.duhovnicesc lasa multe sa se inteleaga despre cel care va formeaza si va conduce viata in duh, despre caliatile si profunzimea trairilor lui . Despre faptul infricosator, de exemplu (si la exemple va pot trece toata padurea de pareri pe care ni le-ati spus pina acum !)cum ca nu aveti cum sa va permiteti o asemenea gindire macar prin care sa va credeti indreptatita prin taina cununiei a indrasni sa intrati in biserica sau chiar la slujbele dumnezeiesti cind dvs. abia la ora 1-2 din noapte v-ati dat jos din patul conjugal lasciva si frinta de pasiune, implinita, mergind sa faceti un dus reconfortant si apoi sa va odihniti putin trupul ostoit de pofta si duhul lesinat in ,,fericire" pt. a putea fi peste citeva ore in dimineta in stare sa marturisiti ,,...am vazut lumina cea adevarata, am primit duhul cel ceresc , am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei sfintei treimi inchinindu-ne " Infricosatoare situatie iar dvs. aveti mult curaj si indrasneala !!; pai nu auziti ce cintare ingereasca rostesc crestinii traitori in duh la sfirsitul slujbei ? dvs. tocmai implinita sexual indrasniti sa cintati cu ,,duhul umilit , inima infrinta si smerita" ??? Pai prin sex ostoiti si umiliti carnea navalnica si nici decum duhul !! Ca sa intram in duhul inaltator al sfintei liturghii ne trebuie pregatire atenta de duh si nu de trup. Si la urma urmei ce legatura are Hristos cu mamona ? numai duminica in evanghelie ne spunea asta . Ca si anul trecut si ca si acum 2 ani si ca si din tot deauna . Noi cind vom trai dupa poruncile Mintuitorului ? Si mai ales preotul cind ne va pretinde acestea ? Probabil ca pt. asemenea situatii (da, stim bine ca pt. asemenea situatii !) a mustrat Iisus pe arhierei cum ca ,,...orb pe orb calauzind sfirsesc in groapa impreuna "

Deci, a avea sau nu biserica ori a veni de la o distanta sau alta este ceva dar a respecta legile ortodoxe de slujire si traire este obligatia pe care o ai permanent indiferent unde slujesti : intro casa, biserica, in natura, cort, pridvor, terasa, chiosc , apartament ,etc,etc. Ma repet a nu stiu cita oara, Sf. Lavrentie al Cernigovului precum si sf. Vasile cel Mare si ca si multi alti multi parinti au aratat pericolele vitale la care se expun cei care modifica tipicul de slujba prin scurtarea sau adaugarea a orice . Dara-mi-te cei care nici nu invata pe fii duhovnicesti viata adevarata in duh si adevar ? In acest caz se poate pune intrebarea , chiar si discret daca fatis va deranjeaza : al cui popa este ? cui slujeste ?

De asemenea consider ca grijulia dvs. rugaciune ,,Doamne! Iarta-i Doamne,ca nu stiu ce scriu!" poate fi binevenita dar cel putin trebuie insotita si de pomenirea unor asemenea popi ! Nu mai am ce sa zic , sunt uimit, doar o recomandare va mai pot face : fiti cu bagare de seama la ce ginditi , vorbiti si faceti in legatura cu ortodoxia. Va propun doar , nu este o porunca , nici macar un indemn ci o propunere . Va aveti propriile zile in mina !Acesta este talantul pe care vi l-a dat Hristos la nastere. Vedeti cum il sporiti !

Sophia care BOR vrei sa va rezolve problemele acolo? voi sinteti biserica voi trebuie sa va rezolvati de ce cu mai multe confesiuni impreuna ce nu mai sint locatii de inchiriat eu zic comitetul vostru acolo e cam slab asa cum toti aveti un loc unde traiti asa se poate gasi si pentru sfinta slujba.

in satul nostru acum100si de ani,a izbucnit un incendiu au ars casele ca erau cu acoperisul de paie[cam jumate satul]prima grija a satenilor a fost reconstruirea bisericii, ce arse-se si aceasta,si sa realizat pina toamna.de ce nu va construiti biserica sa nu mai stati la rind,va fi a voastra.cred ca putere financiara aveti mai mare decit acei tarani desculti,care intr-un sezon au ridicat o biserica destul de mare.Dumnezeu sa va ajute.

liturghia parintelui ARSENIE BOCA
 

La Manastirea Brancoveanu, in acest spatiu al linistii si al libertatii spiritului, sunetul clopotelor care ne chema la rugaciune provoca o stare deosebita in inimile oamenilor. Biserica era plina de credinciosi, si cu mare greutate ne-am strecurat prin multime si am ajuns aproape de strana cantaretilor. Cantarea uzitata atunci la manastire era muzica biseri ceasca a lui Dimitrie Cuntan, fost profesor de muzica la Academia Teolo gica "Andrei Saguna" din Sibiu, unde invatase intre anii 1929-1933 si Parintele Arsenie. Mai tarziu, cand s-au inmultit vietuitorii manastirii, monahii au in trodus cantarea psaltica, dupa plecarea Parintelui Arsenie la Prislop.
Fiind aproape de Sfantul altar, prin usile imparatesti si diaconesti, am vazut pe cei doi slujitori. Unul era Parintele Arsenie, cu tinuta lui deosebita, dreapta, cu barba si par bogat, castaniu, celalalt era Parintele Sera fim, cu barba si parul blond-roscat. In timpul Utreniei, ecteniile erau spuse alternativ. Parintele Arsenie avea o voce placuta, de bariton, iar Parintele Serafim era mai degraba tenor.

http://www.formula-as.ro/magazine/at...1265828160.jpg


Cand am auzit pentru prima data glasul Parintelui Arsenie, clar, precis si patrunzator, ceva s-a miscat in mine, un fior necunoscut, pe care l-am simtit apoi mereu, participand la slujbele de la manastire, poate de vreo doua sute de ori, intre anii 1942-1948, si apoi in anul 1949, cand am fost la Prislop, pentru prima data, in ziua de Pasti, si l-am auzit pentru ultima data pe Parintele Arsenie slujind Sfanta Liturghie.
Fata Parintelui Arsenie am vazut-o prima data in timpul Utreniei, cand a iesit din altar cu cadelnita. M-au impresionat privirea sa, ochii sai si mai ales fruntea sa larga, barba castanie, frumos armoni zata cu fata, totul inspirand o personalitate deosebita. Este greu sa descriu impresia pe care mi-a lasat-o acest prim contact vizual cu fata si statura Parintelui Arsenie. Hainele preotesti ii sta teau ca turnate pe corp, curate, batand dintr-un galben spre alb.
Terminandu-se Utrenia, am auzit din nou clopotele manastirii, trase pentru Sfanta Liturghie. "Binecuvantata este Imparatia: a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor", s-a auzit glasul Parintelui Arsenie, intr-o intonare puternica, ca o marturisire a credintei noastre in Sfanta Treime si ca o marturisire a Imparatiei Sale, pe care o binecuvan tam si o marturisim.
Sfanta Litur ghie a decurs linistit, armonios, in evlavie si meditatie, atat a slujitorilor, cat si a credinciosilor, inghesuiti pana la refuz in Sfanta Biserica. In chip deosebit s-a desfasurat Citirea Sfintei Evanghe lii de catre Parintele Arsenie, cu aceeasi voce distincta, cu inflexiunile ce subliniau anumite cuvinte, totul rostit dintr-o sfanta cugetare.

Utrenia debutează cu „Binecuvântat este Dumnezeul nostru...“, psalmii 19 şi 20, numiţi împărăteşti, apoi „troparele împărăteşti“ şi ectenia întreită, ceea ce alcătuieşte un prolog care cuprinde rugăciuni pentru conducători după îndemnul Sfântului Apostol Pavel (cf. I Tim. 2, 1-2). Partea următoare care începe cu formula „Slavă Sfintei... Treimi...“ ne trimite la începuturile creştinismului, când oamenii au înţeles că Dumnezeu este întreit în Persoane. Urmează citirea celor 6 psalmi care simbolizează perioada de după căderea lui Adam în păcat, marcată de tânguirea pentru starea decăzută a omenirii, dar şi de nădejdea venirii Răscumpărătorului: „Eu m-am culcat şi am adormit, sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini“ (Ps. 3, 5). În acest timp preotul citeşte în taină cele 12 rugăciuni ale dimineţii aducând lui Dumnezeu mulţumiri şi cereri în numele credincioşilor.

Cântarea „Dumnezeu este Domnul...“ cântată de patru ori simbolizează vestirea venirii Domnului în cele patru laturi ale lumii. Troparele şi sedelnele sunt imne care împletesc elemente din Vechiul şi Noul Testament prin care aducem slavă lui Dumnezeu şi lăudăm nevoinţele sfinţilor. Urmează Binecuvântările Învierii, apoi antifoanele şi prochimenul zilei prin care slăvim minunea Învierii Domnului. Cădirea din acest moment închipuie miresmele pe care femeile mironosiţe le-au adus la mormântul Domnului în dimineaţa Învierii (Marcu 16, 1-8). Citirea uneia din cele 11 Evanghelii „ale Învierii“ (doar 11 Apostoli au fost martori ai Învierii) simbolizează arătarea Domnului după Învierea Sa. Preotul care citeşte în Sfântul Altar pericopa evanghelică îl simbolizează pe îngerul care a vestit femeilor mironosiţe Învierea Domnului. Scoaterea Evangheliei în mijlocul bisericii spre închinarea credincioşilor marchează arătarea Domnului după Înviere şi vestirea Învierii Sale tuturor. De aceea acum se cântă: „Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos...“. Prin cuvintele Psalmului 50, participanţii la această slujbă exprimă sentimente de smerenie şi umilinţă faţă de Hristos Cel înviat.

Citirea Canoanelor sau cântarea Catavasiilor reprezintă, după cum afirmă pr. prof. dr. Ene Branişte, „cea mai strălucită expresie poetică în cultul ortodox, a legăturii strânse dintre Vechiul şi Noul Testament“. Luminândele cântate odinioară la ivirea zorilor parafrazează Evanghelia Învierii citită anterior. În continuare se intonează Laudele introduse de cuvintele „Toată suflarea să laude pe Domnul...“. Acestea sunt o serie de stihiri (strofe) care alternează cu versete din psalmii 148, 149 şi 150, numiţi „psalmi de laudă“. Doxologia sau Imnul îngeresc („Slavă întru cei de sus...“ - imnul cântat de îngeri la Naşterea Domnului) este un imn cu caracter trinitar, alcătuit „în cinstea Sfintei Treimi“, cum spunea Sfântul Simeon al Tesalonicului. Prin acest imn Îl slăvim pe Cel care „ne-a arătat lumina“ naturală, dar mai ales pe cea spirituală, aceea a cunoaşterii lui Dumnezeu.

Mulţumesc, Cristian, pentru descrierea succintă dar limpezitoare. E desigur foarte folositor să ne şi amintim şi să mai şi înţelegem ce facem în timpul slujbelor, în ce sens, din ce raţiuni bisericeşti etc.... Nu doar să participăm pur şi simplu, deşi nici asta nu e chiar de colea...:)
Mulţumesc frumos, Doamne ajută!

Având ceva mai mult timp la dispoziție lecturez și eu postări mai vechi, dar interesante. E cam dură poziția ta aici față de diaspora, dragă Zaharia. Privite de la o distanță mai apropiată, eu zic că lucrurile nu stau chiar așa în toate bisericile din străinătate. Sunt biserici în care se "sare" peste Utrenie, sau se scurtează slujba, dar nu în toate este așa. Oricum, puse una peste alta, să avem bunăvoință și să zicem că este mai greu dpdv spiritual pentru românii ortodocși din străinătate decât pentru cei de acasă. Dar cu puțină bunăvoință și cu credință în Dumnezeu se poate trece peste adversitățile de moment și se poate ajunge departe. Eu am cunoscut aici oameni deosebiți și din acest punct de vedere. Doamne ajută!

PS: În cartea care se numește "Pateric" sunt scrise următoarele: Sfinții Părinți ai Schitului au profețit despre neamul cel de pe urmă. A întrebat unul: "Ce lucrăm noi?", și răspunzând unul dintre dânșii, marele Avva Ishirion a zis: "Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu". Iarăși întrebând a zis: "Cei de după noi ce vor face oare?", și a zis: "Vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi". "Dar cei de după dânșii ce vor face?", și a zis: "Neamul acela nu va putea face nimic, ci le vor veni ispite mari și cei care vor fi încercați în vremea aceea vor fi mai mari decât noi și decât părinții noștri".

Ce simbolizează scoaterea Sfintei Evanghelii în mijlocul Bisericii?
 

S-a mai vorbit pe acest fir de discutii despre acest subiect dar il readuc spre cercetare pt ca poate unii dintre cei ce viziteaza forumul de discutii nu stiu acest lucru:

"Utrenia este una dintre cele şapte Laude Bisericeşti şi reprezintă slujba "răsăritului", momentul în care credinciosul îşi îndreaptă primele gânduri către Dumnezeu, după scularea din somnul nopţii. Ea ne aminteşte de patimile Domnului, de la miezul nopţii până în ziuă.
Citirea Evangheliei reprezintă momentul central al Utreniei. Duminica se citeşte una dintre cele 11 Evanghelii ale Învierii; în număr de 11 deoarece au fost 11 arătări şi 11 apostoli, după căderea lui Iuda. Duminica este şi ziua din săptămână în care se comemorează Învierea Domnului. Preotul care citeşte din Sfântul Altar, pericopa evanghelică îl simbolizează pe îngerul care a vestit Învierea femeilor mironosiţe.

Scoaterea Sfintei Evanghelii spre închinarea credincioşilor, exprimă arătarea lui Hristos după Învierea Sa, moment în care cei prezenţi îşi exprimă evlavia şi râvna de a fi prezenţi în casa Domnului, încă de dimineaţă.

După acest moment solemn, se cântă imnul "Învierea lui Hristos", a cărui alcătuire îi este atribuită Sfântului Ioan Damaschin."
Sursa:
http://www.doxologia.ro/liturgica/ta...helii-mijlocul

otpust la utrenie pe toata perioada penticostarului
 

rog sa -mi spuneti toate formulele COMPLETE de otpust pe perioada penticostarului
am observat diferente in bisericii
va multumesc

esti mirean sau faci parte din cler ?

Nu interesează pe nimeni curiozitatea ta !

[quote=cristiboss56;646730]Nu interesează pe nimeni curiozitatea ta ![/mirean]