Iadul este Ego-ul. Raiul este Duhul Sfant.

Omul personifica raul in mod natural deoarece pentru a face bine are nevoie de argumente; deci omul trebuie sa se invinga pe sine pentru a face binele. Raul este legat in mod fiintial de trup si tocmai de aceea a fost nevoie de demonstratia lui Hristos, ca sa invatam ca aceasta legatura poate fi rupta numai prin liberul arbitru pentru ca omul are nevoie de ajutor din afara lui(de la Duhul Sfant) pentru a face binele.
33. In lume necaz veti avea; dar indrazniti!: Eu am biruit lumea!"(IN 16:33b)

In mod natural omul nu face fapte bune, ci fapte instinctuale care sunt placute pentru trup, dar desarte pentru suflet; invatatura lui Hristos ne indruma sa rastignim trupul pentru a nu mai face fapte instinctuale si sa aducem slava lui Dumnezeu prin rugaciuni, smerenie, asceza, deci infranare trupeasca generalizata.

uite aici invatatura corecta:

http://www.sfaturiortodoxe.ro/despreiad.htm

Nu am intrat pe link-ul postat de dumneavoastra si nu stiu ce sa spun, insa sper sa gasesc argumente pentru a o considera corecta.

eu sunt convins ca veti aprecia materialul de la acel link.

cineva a spus, mai de mult, că cea mai mare bucurie a celor din rai, va fi să privească la cei ce se chinuiesc în iad ...
nu sunt de acord.

Foarte interesant!

Cine a spus? Cand a spus? Cine era?
Aceasta nu este o idee in duh crestin,deoarece adevaratii urmasi ai Lui Hristos nu se bucura de raul altora si nici nu sunt manati de vreun spirit de competitie egoist,diabolic.

chiar nu mai ştiu cum îl cheamă.
sigur nu era ortodox.
am citatul exact, cu tot cu nume, pe calculatorul de la muncă. marţi ajung.
cred că era un cleric din perioada inchizitiei ... înţelegi tu.

Ideea este atribuită fericitului Augustin, fiind extrasă dintr-un pasaj plin de ambiguităţi al lucrării De Civitate Dei.

poate ... din cât îmi aduc aminte era vorba de altcineva. dar important e că nu am greşit ideea.
oricum mi se pare grotesc că cineva poate gândi în asemenea fel.

Cred ca ai dreptate. Numai ca eu nu as fi explicat asa complicat.

Pentru MihaiG:
Parerea mea este ca atunci cand esti cuprins de iubirea lui Dumnezeu (fiind in Rai) nu mai judeci deciziile (X sau Y este in Iad), in nici un caz nu ridici dragostea de aproape mai presus de dragostea de Dumnezeu.
Este ca atunci cand esti indragostit...iti zice celalalt ca afara este luna desi este soare, zambesti, vezi soarele dar ca sa nu il superi zici ca este luna. Daca pentru un neadevar nu ne suparam cand iubim, cand cunoastem Adevarul si este de contestat, nu poti decat sa zambesti din toata inima si sa iubesti si mai mult...
Nu noi suntem mai buni ca Dumnezeu...stie El ce face.
Si rau faci ca nu crezi in Iad...nu ti s-a intamplat sa simti ca esti "ajutat" sa iei o decizie buna? De ce sa fii ajutat? Daca nu exista Iad...nu ar avea sens.

Multumesc !

Si asta este parte a dilemei. Poate de fapt cauza majora.

Si anume, crestinismul care a devenit mai mult un concept, secatuit de parti esentiale si fata de care mai exista doar o aderenta formala.

Nu e in firea omului asa cum a fost creat de Dumnezeu sa iubeasca raul, si implicit personalizarea acestuia in diverse persoane.

Daca iubim pe cineva si ii dorim mantuirea, s-ar putea ca:

1. Sa aiba lucruri demne de iubit si atunci, este posibil ca prin ele sa-si gaseasca mantuirea.

2. Sa nu aiba acele lucruri, sau sa le aiba intr-o cantitate nesemnificativa in raport cu mantuirea dar datorita subiectivismului nostru si mai ales a faptului ca nu cunoastem o iubire mai buna, sa avem impresia ca acel atasament afectiv este iubire autentica.

In orice caz, judecati de genul "cum ar putea cel din Rai ...cel din Iad" sunt superficiale pentru ca cel care il credem demn de Rai s-ar putea sa nu ajunga acolo si cei care ii credeam vrednici de Iad la fel.

Daca putem accepta ca omul poate deveni personificarea binelui, nu stiu de ce respingem ideea ca poate fi si o intrupare a raului, mai ales ca avem exemplul diavolului - aceeasi versatilitate morala, chiar ca si stare/natura a fiintei.

Si e cam dificil sa iubesti o intrupare (autentica) a raului (cine poate spune ca iubeste pe diavol?) decat poate Sfintii (insa atentie, subiectul iubirii diavolului - ca personificare absoluta a raului nu prea e vehiculat deci..) insa doar ne imaginam cum ar fi (cateodata cu false impresii de sine), ca de ajuns acolo mai greu.

Apoi, lucrurile difera..pana la Parusie lucrurile se mai pot schimba, dupa..fiecare merge in eternitate cu alegerile sale si cu firea care si-au construit-o prin aceste alegeri, cei mantuiti se vor bucura de o iubire desavarsita si impartasita, cum ar putea exista o relatie de iubire cu cei care au respins iubirea, avand acest lucru adanc intimparit in fiinta lor?

Atunci lucrurile nu vor mai fi ca acum, si-si, ci ori-ori.

Compasiunea va exista - poate, dar compasiunea n-a fost niciodata o piedica in calea fericirii ba chiar dimpotriva.

Dar aceste explicatii sunt pur intelectuale..fara practica credintei si har, problema nu poate fi abordata altfel decat cu dezolare si prea putina speranta.

... iar cel mai esential aspect al credintei si traditiei ortodoxe romane este credinta in diavolul. Sa credem, fratilor, in diavolul si in puterea lui cea nemasurata, e drept, ceva mai mica decat a lui Dumnezeu, dar infinit mai mare decat a omului.
Si cine este in puterea diavolului? Tot omul care nu vine la biserica si nu face parastase si celelalte corespunzatoare datinilor.
Sunt unii care sunt blanzi si morali, dar tot in puterea diavolului sunt pentru ca nu vin la biserica noastra. Ce conteaza ca nu se sfadesc, ca nu insulta, ca sunt calmi si cu mult bun simt? La urma urmei indreptarul spovedaniei nu intreba despre bunul simt, dar despre mersul la biserica da.

Iarta-ma Aline, dar nu ma pot abtine sa nu ma opun idolatriei si superstitiilor!

Oare stii tu cine a fost Lucifer in istorie, de unde vine numele lui si ce cult l-a folosit prima data?

Subscriu afirmatiilor dvs., stimate coleg. Biserica este de urmat; "bisericismele", de combatut. Sunt si eu curios privind raspunsul la intrebarea dvs.

"Ce este iadul? Să ştiţi că iadul este împărăţia morţii; iadul este locul acela unde se chinuiesc, după dreptatea lui Dumnezeu, dracii şi toţi care au mâniat pe Dumnezeu şi au făcut voile lor în această lume.

Iadul este împărăţia dracilor, a cărui poartă este deznădejdea, curte sunt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reaua împuţiciune şi putoare; mâncare este foamea, băutură este setea, ceasornic este plânsul, aşternut este văpaia, orânduială este tulburarea cea fără rânduială a prăpastiei acelea groaznice."

Urmariti cu atentie afirmatiile bold-uite! Sper sa observati contradictia aberanta; ... daca veti interpreta in litera.

Pe parcursul vietii unui om aflat in toiul luptei pentru despatimire, ideile despre esenta vietii pe pamant si despre viata de apoi, se schimba de mai multe ori, pana se ajunge la Adevar. Pentru unii, este de mare folos duhovnicesc sa creada intru totul afirmatiile parintelui Cleopa. Un astfel de crez ii ajuta in lupta pentru despatimire, potrivit neputintelor si nivelului de intelegere pe care il au.

Totusi a face din sensul literal al unei alegorii, o dogma prin care se ingradeste sau se inlesneste dobandirea vesniciei, in functie de a crede sau nu in acea dogma, lepadand sensul alegoric si motivul pentru care a fost spusa, este tot una cu a predica alta Evanghelie.

Si ce spun sfintii apostoli despre cei ce predica alta Evanghelie?...

Chiar, cine a fost Lucifer? Purtatorul de Lumina, Primul Arhanghel. Despre ce cult e vorba?

Te referi la principiul Yin-Yang in care binele si raul sunt ingrediente necesare EXISTENTEI intregului Univers?
Daca da, eu personal nu sunt de acord. Nu raul, ca fapta, este parte a echilibrului, ci energia negativa si energia pozitiva sunt esentiale. Iarba se coseste ca sa creasca alta in loc, ruinele se darama pentru a zidi ceva frumos. Ambele fapte folosesc energie negativa dar cu toate asta nu sunt fapte rele.
Raul este o atitudine subiectiva, iar calificativul de rau este tot unul subiectiv (dar nu gresit). De exemplu, cineva imi zice vreo doua de ma enerveaza la culme. Cine a gresit? Cel ce a zis, sau eu ca am pus vorbele lui la inima si sunt lipsit de stapanire de sine? Si de unde stiu eu ca acela a zis ca sa imi dea peste nas? De unde stiu eu ca nu-mi vrea binele, doar ca nu se poate exprima altfel?

In acceptiunea umana, Raul este legat de suferinta in mod obligatoriu. In ecuatia vesniciei, in schimb, raul este ceea ce ma face sa uit cine sunt eu, cel ce locuiesc in acest trup. Rau este tot ceea ce ma face sa ma confund cu trupul si cu limitele si neputintele sale. Toate celelalte suferinte sociale sunt derivate din aceasta uitare, din aceasta confuzie. Intreg comportamentul primitiv dintre noi, ca indivizi sau ca popoare, este rezultatul uitarii motivului pentru care Dumnezeu ne-a creat.

Admirabil, stimate coleg. Subscriu.

Lucifer nu a fost primul Arhanghel ci Titanul Prometeu al greciei antice, preluat de Romani si "rebotezat", titan care s-a opus lui Zeus, a furat focul si l-a daruit oamenilor spre a duce o viata mai buna. Cu ajutorul focului, oamenii au inceput sa fabrice unelte, sa se hraneasca mai bine si sa se incalzeasca.
In cercurile intelectuale, focul este simbolul cunoasterii, iar asemnarea dintre Prometeu si Sarpele Biblic, care a dat lui Adam fructul cunostintei binelui si raului, a facut din Hyperion, Lucifer de astazi. In jurul acestui MIT al cunoasterii, jubileaza masonii si ocultismul in general, adepti ai secretomaniei.

Pentru plebe Lucifer/Diavolul este cel mai des folosit nume de catre babele superstitioase si de predicatorii ce cauta sa isi domine psihic adversarii "politici".

Existenta lui Prometeu este un mit, ca si muscarea lui Adam din mar. Dar intre cele doua nu exista nici o asemanare, mesajul fiecaruia fiind cu totul altul.
Prometeu a adus oamenilor focul din doua motive: pentru ca sa se razbune pe zeii care i-au biruit pe Titani desi cei din urma au existat dianintea zeilor, conform mitologiei, dar si pentru ca sa ajute pe fiintele plapande si neputincioase (oamenii).Sarpele insa, a mintit-o pe Eva zicandu-i ca daca va musca din mar nu va muri. Oamenii s-au bucurat cand prometeu le-a adus focul, iar Adam a plans 100 de ani la poarta raiului ca sa fie primit inapoi. Cu alte cuvinte nu exista nici o asemanare simbolistica intre cele doua mituri.

Nici unul dintre cele doua mituri nu il fac pe om mai virtuos, in schimb lacrima pocaintei cea predicata de toti marii parinti filocalici si rugaciunea neincetata predicata de insusi Hrisos, il poate ajuta pe om sa se intareasca in vointa si in toata virtutea, sporind catre intelepciune, nadejde si credincios intru toata lucrarea sa din aceasta viata, pentru un viitor mai bun.

Daca te referi la putere fizica, da.
Daca te referi la cea spirituala, in raport cu cei credinciosi (in sensul autentic), nu.

Fabulezi?

Depinde.
Sa nu confundam spiritualitatea cu moralitatea si moralitatea cu temperamentul sau un set limitat de valori morale.

Pe care tot tu le inventezi?
Iti construiesti dusmani imaginari ca mai apoi sa ai cu ce te lupta, chipurile de pe pozitia unei intelegeri spirituale superioare?

Sa intelegem ca lecitina ar putea elimina raul din lume?

Atunci de unde si pana unde ideea ca Moise s-ar fi inspirat din mitologia greaca?

Am inteles ca din perspectiva convingerilor tale, Adam e un mit. Pe baza carei logici?

O data cu "mitologizarea" lui Adam, banuiesc ca aceeasi soarta a avut-o pentru tine si o alta buna parte din invatatura crestina.

Sunt curios ce a mai ramas..

Mitologia greaca nici nu-si propune asa ceva.

In ceea ce priveste crestinismul, cred ca o data cu "mitologizarea" lui Adam ti-au scapat niste lucruri.

Daca Adam e un mit, pacatul originar e un mit, atunci omul se naste perfect in aceasta lume, nu?
Atunci de ce pacatuieste, cum se explica pentru tine inclinarea spre pacat?
Asa l-a facut Dumnezeu?
Sau si asta e un mit?

Incearca intai pe tine si daca nu se elimina raul cu lecitina, iti recomand smerita cugetare si rugaciunea launtrica cu lacrimi si tacere. Adica in tot restul vietii tale sa raspunzi numai la ce esti intrebat (exceptie pe forum unde suntem adunati tocmai pentru a ne baga in vorba, in ideea ca daca gresim, vine altul cu duhul blandetii si ne corecteaza).

Inclinatia omului spre pacat, este din tata in fiu; asta ne invata chiar Hrisots : "fiul nu va face de nu-l va vedea pe tatal sau facand".
La geneza spune ca la alungarea din Rai, Dumnezeu i-a imbracat pe Adam si pe Eva in haine de piele. <<III. 21. Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.>>
Deci sa credem ca e vorba despre o geaca de piele, probabil cu nasturi? Dar o intrebare si mai elocventa este cine a junghiat animalul, ce animal a fost junghiat, dupa ce reteta a fost jupuit si cum a fost tratata pielea? Sper ca stii faptul ca pielea de... vita (de ex.) daca nu este tratata se usuca precum coaja de copac.

Intrega carte a genezei este o metafora colosala. Dumnezeu nu l-a facut pe om cu mana pentru ca nu are maini si nu a suflat in el viata pentru ca nu are gura. Dar mai bine decat in Cartea Genezei, nimeni nu va putea exprima vreodata actul creatiei, in cuvinte pe intelesul unor pamfletari ca noi doi.
Acuma, daca tu vrei sa intepretezi si sa crezi in litera, este dreptul tau. Dar daca vrei sa si predici ca litera este adevarul, sf. apostol Pavel te contrazice si te da Anatema; eu doar iti [re]amintesc.

Eu nu am decat un sigur dusman: rautatea din mine pe care o tot hranesc singur ca un nebun ce sunt, si o imputernicesc cu "puterea" ce mi-a fost daruita mie inainte de a intra in pantecele maicii mele, ca duh de viata.

Cat despre superstitii si idolatrie, nu le inventez. Tu ai raspuns catre MihailG ca a nu crede in diavol este o slabanogire a dreptei credinte. Eu consider aceasta "dogma" drept mostenire din idolatrie si am si argumentat.

La slujba din aceasta seara, vom aborda tema: "Ce este Iadul?". Va rugam sa veniti putin mai devreme pentru a asculta repetitiile corului nostru bisericesc.

Este doar o gluma sper sa nu fiu banat sau blamat ...

,,Mânca-v-ar Raiul!" -vorba parintelul Cleopa.

Deci pana la urma este sau nu uitarea cauza raului?
Ca dupa tine daca inteleg bine, raul nu are vreo personificare gen diavol nici in natura umana vreo corespondenta.

Aha, sa intelegem ca Hristos e pcatos, dupa interpretarea ta.
Sau poate ne explici si noua cum ai ajuns la concluzia ca citatul la care faci apel vorbeste despre mecanismul pacatului:

Ca asta e contextul:

"Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.
19. A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai.
20. Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi." (Ioan cap. 5)

Cunoastem, vechea problema: ce se interpreteaza literal si ce este metafora.
Daca o parte este metafora, nu inseamna ca TOT ce vrei TU sa fie metafora, chiar este metafora.
Mai incearca.

Vorbeste pentru tine.
Ceea ce era important de retinut si folositor duhovniceste, a fost exprimat bine si pe intelesul oricui din Biserica.

Din pacate aici iarasi arati roadele unei minti confuze, intre ceea ce este litera dupa capul tau, si litera la care se refera Sf. Ap. Pavel.

Rautate care ai deprins-o de la tatal tau?
Ca asa sustineai mai devreme ca apare raul.

Nu ai argumentat, ci ai prezentat doar o paralela confuza care chiar tu ai recunoscut ca este nepotrivita.
Daca pentru tine asta e un argument..

Rau are corespondenta DOAR in natura umana.

"Lupta noastra este impotriva duhurilor rautatii care sunt in vazduh".
Desi s-ar putea intelege ca raul are o personificare in forme de existanta invizibile ochiului si intangibile de armele omenesti, adevaratul indemn al ap. Pavel este a nu ne mai lupta unii cu altii, a nu mai petrece in duhul contrazicerii, a nu ne mai insulta, a nu ne mai lua peste picior. Ci sa socotim ca nu fratele mnostru este cel rau, ci duhurile rautatii. Iar singura metoda de a-l salva pe fratele nostru de sub influenta acestor duhuri nu este sa-l ardem pe rug, (nici la propriu nici la figurat) ci sa-l intampinam cu bunatate, sa-l binecuvantam intr-una, mai ales atunci cand el ne necajeste pe noi, sa ne rugam pentru el cu mai multe lacrimi decat pentru pacatele noastre.
Socotesc ca este esenta acestei invataturi, iar nu sa ajungem a formula ierarhii dracesti si munci deosebite pentru fiecare pacat, asa cum "ne invata" jurisprudenta Imperiului Romana.

Orice alta personificare a raului, orice alta cautare a raului in jurul nostru si nu in inima noastra, este indepartare de pocainta si indepartare de Dumnezeu. Caci ce folos imi este mie si lumii intregi, sa te arat pe tine cu degetul ca fiind rau (eu avand dreptate), cat timp rautatea din mine o ocrotesc precum isi ocroteste un balaur puiul, in indeea ca va creste mare si se va hrani cu oameni? Am surpat puterea unui demon ca sa fac imparat un sarpe.

Conform invatamintelor ortodoxe, dracii nu se iubesc intre ei, ci se lupte pentru intaietate asupra unui suflet. Deci, daca vrei o analogie la contrazicerile dintre noi, iata una potrivita. Duhul ecumenismului vine si predica orotodocsilor de pe forum prin mine, iar duhul mandriei ii raspunde : "Dai drumu de aici ca iti rup coarnele! Lasa-i ca la astia le dau eu mantuire... ! - Priviti ecumenistul, vine sa va amageasca! Dar voi sa nu-l ascultati, puisorii mei!"

Sper ca ai atata discernamant cat sa NU crezi ca raspunsurile tale sunt emanatia a Duhului Blandetii! Iar daca esti constient ca nu servesti Duhului Blandetii, carui duh crezi ca slujesti?

Si inca o intrebare:
Pana la varsta la care ai ajuns ai fost botezat in numele Tatalui, al Fiului si al Duhul Sfant, ai fost dus la biserica de cate ori ai avut ocazia, spovedit asemenea, ai fost si impartasit chiar cu bacatele de carne din trupul lui Hristos, (iar nu cu taine nevazute cum sustine ecumenistul de mine), posturile si sarbatorile le-ai tinut, pe cei din familia ta ii iubesti, ... toate le ai cum trebuie. Dar Duhul Blandetii tot departe de tine sta.

Daca BOR, de care apartii si care probabil ca jubileaza la prestatiile tale, nu te-a deprins cu Duhul Blandetii, cum explici una ca asta ratacitului de mine, (pentru care esti cuprins de mila si de dragoste, iar nu de scarba si dispret)?

Frate drag, citeste cu luare aminte ceea ce iti spun acum, ca alte vorbe nu-ti mai adresez!
Otodoxia la care ma indemni tu, nu este aceeasi cu ortodoxia cuv. Isaac Sirul, a lui Nectarie din Aeghna, a lui Serafim Sarov, a lui Paisie Velicicovski, a lui Iosif de la Varatec, a lui Antonie de la Iezer,... ma opresc aici.
In aceasta zi in care citesti aceaste randuri, cand vei gasi 2 minute, varsa si pentru mine o lacrima din milostivirea la care ne indeamna Hristos, singurul nostru Invatator!

Multi Sfinti au gustat din infinitata bunatate a lui Dumnezeu chiar aici pe pamant, un exemplu fiind Sfantul Serafim de Sarov, Sf. Isaac Sirul si multi altii si noi consideram ca au fost si fericiti. Cum au putut gusta ei fericirea stiind ca anumite rude ale lor sau poate chiar frati se chinuiesc in pacat?
Asemenea fercire vor avea si cei ce se mantuiesc dar atunci va fi de mii de ori mai mare.

De ce sa fie alta? e aceeasi!

Daca este aceeasi, de ce Isaac Sirul nu a ramas episcop si de ce nu a participat la nici un sinod ecumenic? De ce Serafim Sarov nu a dobandit harul lui Dumnezeu la un maslu sau la un parastas sau la o priveghere cu polileu, ci in mijlocul unei paduri cu o rugaciune simpla?

Saracii de ei! Astfel de oameni ca Isaac Sirul si Serafim de Sarov nu au ajuns la masura absolventilor si doctorantilor din teologie, care petrec in lumina harica in mijlocul metropolelor. Sa ne fie mila si sa ne rugam si pentru ei, noi care suntem detinatorii adevarului absolut despre Dumnezeu!

despre : "Noi trei, Voi Trei, mantuti-ne pe noi!" ai auzit, ai citit? Daca da, cum talmacesti fara sa te contrazici cu sf. amintinti mai sus?

continuare...
 

MihaiG: N-am susținut că iadul nu ar exista, ci că el nu poate fi decât depărtarea de Dumnezeu, aneantizarea, tinderea către o periferie tot mai rece a sufletelor care nu pot (pentru că nu vor) să iubească. Dacă există astfel de suflete. Cum am mai spus, speranța mea este că ele nu există.
Asta n-ar susține apocatastaza, care a arătat mai înainte Mihailc ce este și de ce a fost condamnată de Biserică.
Iar sfinții au spus ce este iadul, dar nu și câți vor fi în el.

P.S. Mi-a plăcut mai mult când mi te-ai adresat fără dv.

Nu stiu daca esti constient, creezi niste false contradictii.

Ca cei care fac caz cum ca unii Sf. Apostoli nu erau cine stie ce cunoscatori de carte, lasand sa se inteleaga ca orice incult poate fi un mare traitor sau ca dimpotriva, facand trimitere la "carturari si farisei" un cunoscator de carte a ratat sansa la o traire duhovniceasca tocmai din acest motiv.

Prefer sa mentin discutia in limitele obiectivului, in lumea ta fantasmagorica nu ma bag.

Este asa greu sa te focusezi pe un subiect?
Era vorba de existenta diavolului si lipsa ta de argumente vizavi de credinta ta f. particulara si deloc ortodoxa in acest sens.
Cei pe care i-ai enuntat ma indoiesc ca ti-o impartasesc, ori daca ai gasit la ei argumente in acest sens, poti sa vii cu trimiteri exacte.