Preotul şi femeia
 

Bărbaţii şi femeile au fost creaţi de Dumnezeu pentru a fi complementari unii altora.Ei au nevoie unul de altul.Este firesc ca bărbatul să se simtă atras de o femeie şi femeia de un bărbat.
În biserică vin multe femei.Unele nu au reuşit să se căsătorescă din diferite motive iar altele(multe la număr)deşi căsătorite au parte în viaţa de familie doar de chinuri,de bătăi,de insulte lipsindu-se adeseori de sprijinul soţului şi chiar renunţând la acesta.Cel mai adeasea aceste femei vin la biserică şi caută sprijin la preot încercând să compenseze lipsa de înţelegere şi de afecţiune.
Preotul acordă acestor femei sprijin şi mângâiere încercând să atragă pe aceste femei în sânul bisericii pentru a-l descoperi pe Hristos.
În astfel de cazuri însă pot apărea tot felul de situaţii neprevăzute şi nedorite.
Preotul nu poate să aparţină decât prezbiterii sale cu care are cununie.
Orice altă apropiere altfel decât duhovnicească de altă femei este un mare păcat.Relaţiia lui cu alte femei trebuie să fie asemenea relaţiei dintre tată şi fică ,dar se întâmplă ca aceste relaţii să degenereze ajungându-se la stări neduhovniceşti care complică atât viaţa preotului cât şi a femeii.
Sunt femei care se îndrăgostesc de preot dar şi preoţi care depăşesc anumite limite permiţând lumescului să complice relaţia preot-femeie.
O altă situaţie care se poate ivi este între preot şi femeile care ajută prin biserică şi care vor ca acesta să le acorde o atenţie deosebită iar atunci când nu sunt băgate în seamă se revoltă sau cer socotelă acestuia uitând că cele ce fac pentru biserică sunt din dragoste pentru acesta ca fiind casa lui Dumnezeu şi nu pentru preot.

Sunt femei care au într-adevăr nevoie de mângâiere,preotul se roagă pentru unele ca acestea dar vine timpul când vremea mângâierilor trece iar femeia care a venit la biserică trebuie să descopere adevărata biserică,să-şi ia crucea şi să înceapă lupta pentru a-şi curăţi viaţa de murdăria păcatelor.
Este momentul de răspântie când trebuie să aleagă între preot şi Dumnezeu.

Din pacate, am intalnit multe cazuri. E trist cand se intampla, se pune la grea incercare casnicia preotului. Din punctul meu de vedere, preotul este cel care trebuie sa adopte cea mai potrivita atitudine. Sa incerce sa nu fie prea deschis, mai ales cu femeile singure. Sunt ispite, care se intampla, inevitabil. Pentru un suflet ranit, orice zambet, o mangaiere frateasca, un sfat, pot fi intelese gresit. Asa ca preotul sa nu dea un astfel de prilej.

Bun subiect.
Problema poate apare mai rau tocmai din cauza unui canon impus de mai marii bisericii: preotul care nu mai are sotie si slujeste singur.
Acolo este mare ispita si suferinta lui. Sa fie singur, sa nu poata iubi, sa nu poata avea copii, sa fie mereu singur.
Era bine daca ii lasa sa se recasatoreasca (mai ales cand vinovata a fost fosta).
@Dorinastoica - buna si delicata postare. Sunt lucruri care se intampla in general. Suntem cu totii oameni si ni se cere adeseori sa fim ne-oameni.
Inca o observatie:

Cei care ajuta in biserica (femei si barbati) au problema descrisa de tine, nu neapart in sensul de sentimente (barbat/preot - femeie), ci si al subiectivismului/ un sprijin similar "pilei". Se creeaza pe urma grupulete care sunt sustinute de preot si altii care se simt marginalizati. Primii cad in mandrie si altii sunt raniti.
In biserica (macar acolo) toti trebuie sa fie egali in fata lui Dumnezeu si pentru el.
Dar acest lucru mai inseamna ceva: avem nevoie si de om, de mangaierea reala si caldura, de sprijin si ajutor real si il cautam si in biserica, in preot. Nu numai pe Dumnezeu il cautam (si in biserica) ci si pe Om (am scris special cu "O").

In rest am citit "Taina preotiei" si acolo se spune despre ispitele preotului si ce inseamna a fi preot cua devarat, ce se cere de la el cu adevarat, adica...supra-omul. Se spune de ex. ce rau pot sa faca si...vaduvele, femei mai in varsta, intr-un cuvant toate femeile, sau cele care vor sa ajute, la fel si cele ce nu vor sa ajute. Cam totul este o ispita pentru un preot. Bine la vremea aceea preotii nu aveau voie sa se asatoreasca.

Si ma intreb si eu adeseori cum trebuie sa procedam cu preotul, ce anume ii poate provoca ispite, ce este interzis prin statutul lui (mai ales unui preot singur):
1. e bine/avem voie sa-l consideram prieten (de familie)? Sa ii oferim cand are nevoie: masa, pat, ingrijire medicala, mangaiere si sfat sufletesc?
Sa-l invitam de sarbatori in familia noastra?
2. e bine/avem voie sa-i daruim ceva (potrivit bineinteles) ( de ex. acum de Craciun)?
etc.

Re
 

Cati se mai roaga pentru preoti?

Acest fenomen, asemenea intimplari se intilnesc atit la preoti cit si la medici adica acolo unde ,,oficiantul" se apropie f. mult sufleteste de subiect in scop ,,diagnostic si pt.tratament". Dar consecintele difera mult de la o casta la alta . A fi preot este ceva cu totul deosebit de orice preocupare, meserie sau profesie paminteana . Dar atit la medici cit si la preoti functioneaza o lege nescrisa in canoane dar adevarata si transmisa oral, prin traditie, de la o generatie la alta de oficianti : nu cauta sa afli mai mult decit iti este necesar. Exista si deosebiri intre ei : daca preotului nu ii este necesar sa cunoasca absolut toate amanuntele despre savirsirea unui pacat(tocmai pt. a nu se ajunge la ispitirea lui insasi) cu medicul poate fi un pic altfel in sensul ca poate solicita justificat amanunte de mare acuratete. Este drept ca si cazurile de cadere in pacat cu ,,subiectii" sunt de departe mult mai numeroase la medici decit la preoti , mai ales ca ei au mai putine retineri dar mai ales carente de traire duhovnicesca .
Pt. rezolvarea unor asemenea incidente , ma refer la cele cu preotii, eu sunt adeptul exemplului dat de parintele Cleopa , de taiere a raului din radacina , fara jena sau frica, fara compasiune sau politete excesiva deoarece astfel riscul pacatului si a dezastrului creste extrem.Cum a facut batrinul Cleopa? Nu este o intimplare legata de o posibila intimitate nevinovata (nici vorba la un calugar cu o asemenea personalitate si traire ascetica)ci de faptul ca o femeie venita de departe la Sihastria pt. necazuri mari , dupa liturghie se apropie de parintele (care slujise)incercind sa-l abordeze. Nu poate si il urmareste intelegind la un moment dat ca acesta va iesi din biserica prin usa altarului . Fuge pe afara inconjurind-o si incercind sa-l prinda din urma ii spune : ,, ...parinte, stiu ca sunteti clarvazator, ajutati-ma , am probleme. Batrinul raspunde : cind ti-o-i da un baston in cap numai clarvazatori ai sa vezi , pleaca de aici " Deasemenea cind un preot ajungea la el si se marturisea cu zdrobire de inima ca a cazut in pacatul desfrinarii batrinul ii raspundea : frate , pune patrafirul in cui si lasa-te de preotie pt. ca altfel vei muri , esti in mare pericol de moarte . Doar episcopul te poate scapa. Daca el iarta si te desleaga , atunci este altceva , dar daca continui sa slujesti de capul tau va fi vai de tine !
Datorita importantei deosebite pe care desfrinarea o are asupra slujirii preotesti eu sunt adeptul parintelui Cleopa pt. rezolvare .

Si adica asta est un mod de rezolvare? Cu bastonul in cap? Sau sfat: pune patrafirul in cui si nu mai sluji? Oare asta asteapta oamenii de la duhovnici, de la biserica?
Nu cred. Eu asa ceva nu inteleg. Vin oamenii necajiti, de la sute de km sa ceara ajutor si sunt tratati astfel. De aceea mai bine mergem la duhovnicii din zona noastra, de mir.
In rest ai dreptate. Totusi culmea este ca lucrurile se intampla invers de obicei. Tocmai medicul, care ar trebui si poate sa se apropie sufleteste de om, n-o face si se infasoara intr-o duritate cumplita.
Ei spun ca se protejeaza pe ei sa nu sufere si cad in extrema ne-omeniei si ca vorba (vezi ca mori pana maine, sau n-am timp, etc.), sau ca fapta (vor bani pentru actul medical).
Preotul ar avea si el voie in anumite limite, zic eu, dar este greu sa le delimitezi si atunci de frica ispitei, mai bine n-o mai face deloc si se izoleaza, sau greseste in alt fel.
Nici el nu stie cum sa procedeze cu oamenii si nici invers si apar conflicte si lezari sufletesti. Asta totusi unde si cum se invata?

@ Florinbrasov - sunt multi care se roaga pentru preoti si ii au pe acatiste.

Din cate am inteles eu din postearea pe care ai citat-o, acea femeie s-a dus cu gandul sa il abordeze pe parinte nu ca ar fi avut probleme, iar legat de preotii care cad in pacatul desfranarii ar fi o solutie sa nu mai slujeasca pentru a nu cadea in ispite mai mari, dar sotiile dofera de la caz la caz. Cat timp ne vom ruga si pentru preoti ei vor avea mari sanse sa nu cada.
Doamne ajuta!

Ce vrei sa spui, sophia, ca in vremea aceea preotii nu aveau voie sa se casatoreasca? Preotii in orient au fost intotdeauna mai ales casatoriti.
La inceput, si episcopii erau casatoruiti (pana in sec. al 6lea)

Bineinteles, problemele pe care le puneti sunt reale.. Eu cred ca nu se pot rezolva cu stabilirea unor reguli. Depinde mult de parohie, de preot, de enoriasi, felul in care se pot evita problemele.

@ florinbrasov:
"...ca o femeie venita de departe la Sihastria pt. necazuri mari..."

Femeia avea necazuri si venise la par.Cleopa sa ceara ajutor si el o ameninta cu bastonul. Asta reiese din povestirea lui Zaharia.
Ispitele cu desfranarea la preoti - da, si cum spui tu, sotiile lro au raspundere, dar cei divortati ar trebui sa se re-casatoreasca si ei, caci asa au si ei dar si femeile din jur ispite mereu.

@Fani - pai eu stiam (asa am inteles si din lucrarea Sf. Ioan Gura de Aur), ca in vremea sa (cel putin) preotii nu se casatoreau. Abia mai tarziu au avut voie. Nu stiu sigur, eu asa am inteles.

1. Unii parinti sunt mai aspri si mai aspri si cu ei insisi, daca cineva ii numeste sfinti sau clarvazatori se supara pentru ca sunt smeriti. In fine, alta scuza nu gasesc. ;-) Exista si in pateric astfel de povestiri. Sa nu ne grabim sa judecam.

2. Desi teoretic un preot divortat nu se mai poate casatori (si chiar nu mai poate sluji), se fac adesea pogoraminte si se recasatoresc. Dar nu oricine divorteaza are neaparat chef sa se recasatoreasca, dupa deceptia traita.

3. Cred ca ai inteles gresit, preotii erau in general casatoriti, singura exceptie o faceau calugarii care erau cateodata hirotoniti preoti. Sf Ioan vorbeste poate mult din proprie experienta, el nefiind casatorit.
Daca citesti epistolele sfantului Pavel ai sa vezi ca el spune ca multi dintre apostoli (care erau episcopi!) erau casatoriti (si isi luau sotiile cu ei - cum ti-am zis in alt topic ;-))

Craciunul cu bucurie si binecuvantare! Fac un post de forum pana la Craciun. ;-)

Zaharia, te rog, daca poti sa fii mai explicit in legatura cu reactia Pr. Cleopa fata de femeie, caci se poate intelege gresit raspunsul dat acesteia...

Iarta-ma , dar nu inteleg unde este problema de intelegere? Ajuta-ma , mai da-mi amanunte ca sa corectez !

Pornind de la raspunsul sophiei, am tras concluzia, ca trebuie mai multe explicatii, caci altfel unii vor intelege in mod gresit reactia Pr. Cleopa.
Iata cum am inteles eu situatia descrisa de tine mai sus:
In primul rand Parintele Cleopa era vazator cu duhul; clarvazatori gasim la alte religii; de ex. la budisti. Femeia numindu-l "clarvazator", poate era cazuta din credinta ortodoxa, si atunci Biserica nu se roaga pentru ea.
In orice caz, daca parintele a ocolit-o, a facut-o in cunostinta de cauza. Raspunsul lui, atat de ciudat, nu cred ca-l da femeii, ci duhului care o stapaneste. Il stim pe Pr. Cleopa ca spunea despre sine ca este "mosul Putregai"; cum sa accepte el sa fie numit "clarvazator"?!?
Sa vedem acum daca am inteles bine sau nu...

Desigur, in clipa in care batrinul a vazut-o femeie in puterea virstei (deductibil din tex , intre 40-50 ani)si ca din toata credinta ortodoxa ea ,,intelegea" doar ca exista ,,clarvazatori" si ca isi vedea rezolvarea problemelor ei ca la tonomat : eu ii introcuc o maneda si el imi da ceva , fiind f. departe de adevarata traire ortodoxa dar mai ales ca era inselata de ispititorul cu dorinta de a-si cunoaste evenimentele viitoare (pt. care defapt il si cauta pe parintele)si nu de o apropiere curata si adevarata de Hristos. Deasemenea gheronul o viata intreaga luptase cu ispititorul si cu viclesugurile sale ca sa ce ?sa cada acum ca un incepator in inselarile mieroase de mindrie. Stiti cum spune satan : vai Cleopa, ce mare ai ajuns, uite ce daruri ti-a dat D.zeu pt. curatia ta , te stie o lume intreaga, uite si femeia asta de unde vine numai ca sa te vada si sa stea de vorba cu tine ... s.a.m.d. Mindria este cea mai mare patima si pacat, din cauza ei a cazut insusi satan intro clipa de ochi(,,punevoi tronul meu pe muntele cel mai de sus si voi asemenea celui Preainalt ...")iar ispititorul este cea mai spurcata si vicleana zidire de duh care te urmareste toata viata pina la marginea gropii doar, doar, iti fura mintuirea . Si atunci cu un vicean asa mare se lupta cu multa tarie si nu cu menajamente, cu politete, cu bonjurisme si cu propuneri etice. Infara de propria sa aparare era necesar ca inchipuirile femeii sa fie cutremurate cu tarie si sa o aduca la realitate mai ales ca nu era o fatuca ci un adult instruit si educat dar strain de D.zeu .
Este o tilcuire rapida in idei generale pt. ca asa cum bine iti dai seama interpretarea se poate degaja in observatii mult mai amanuntite . Iar cu preotul este f. clar : daca ai desfrinat , indiferent de cauza (desfrinarea nu este binecuvintare si implinirea cuvintului lui D.zeu !)si continui sa slujesti fara sa mergi la episcop(singurul care te poate ierta sau nu ...nu mai discut ce inseqamna sa ierte si ce implicatii are) esti clar in pericol de moarte . Nu poti sa slujesti lui satan desfrinind si sa fi asa-zis preotul lui D.zeu; este o ineptie ...asta nu se explica ...nu mai ai ce sa explici . Iar unde este moarte trupeasca si sufleteasca nu umbli cu menajamente , politetete, cercetare, iubire pradalnica si alte prostii care nu-si mai au locul . Preotul este un adult care ar trebui sa stie ce face ...cel putin asa se presupune !

@Miha-Anca si Zaharia_2009 - eu tot nu inteleg si exemplul dat nici nu este potrivit discutiei/firului.
1. Era vorba aici despre preotii de mir si femeile din parohie si cum se cuvine sa ne purtam cu preotii.
2. La exemplul cu par. Cleopa nu era vorba de aspectul cu clarviziunea. Nici nu stiu ce intelegeti voi prin asta.
Zaharia, ai vazut intamplarea, sau ti s-a povestit?
Eu am inteles ca femeia avea necazuri si avea nevoie de ajutor si s-a dus la par. Cleopa. Exact ce anume vroia cu clarviziunea nu stiu. Pentru mine asta inseamna de ex. si numai un sfat bun.
Eu la explicatiile voastre cu diavol si mai nu stiu ce nici nu m-am gandit.
Voi si par. Cleopa ca asa buni credinciosi ce sunteti, cum de va ganditi imediat numai la ce este rau? Cum ajungeti la asa explicatii absurde?
Ce duh o stapaneste pe femeie? Ce ispita de la cel necurat?
Ca unii monahi au anumite daruri, sau lumea ii considera asa si ii cauta pentru ajutor este ceva nu tocmai in regula si sigura ca apare si acea mandrie si vina este amestecata, dar nu vine de la diavol, ci de la om si este amestecata (adica vinovati sunt mai multi: si monahii insisi, si cei ce-i cauta si biserica pentru ca ne indeamna la a tulbura monahii si pe ei sa devina duhovnici pentru mireni etc.)
Dar ca sa spui ca vine femeia cu duhul rau, sau preotul cu lacrimi in ochi cu nu stiu ce ca sa-l ispiteasca...este exagerat. Nu mi-a trecut prin cap.
Pe mine m-a socat reactia par. Cleopa. Era mult prea dur si nu ajuta pe cei in nevoie. Nu asa se ajuta ci cu un sfat real. Asata cauta oamenii la duhovnic.

Mi s-a intamplat si mie sa auda ca o fapta buna si din suflet sa fie pusa sub semnul "daca vine de la diavol", sau gesturi sa fie interpretate aiurea.
Nu mi se pare normal ca un duhovnic sa refuze sa te ajute, sa se indeparteze de tine cand ai nevoie, sau sa te ameninte cu batul.
La par. Cleopa am mai intalnita asa duritati si eu una nu le inteleg si nu le accept.
Iisus spunea ca cei bolnavi sa mearga la doctor mai ales, nu cei sanatosi, caci aceia au nevoie de el, adica cei pacatosi si cu probleme sa mearga la preot si sa fie ajutati, nu cei care nu au probleme si nu au nevoie.
Poate ca am inteles eu gresit aceasta pilda?

Acest fir de discutie se referea la ispitele preotilor de mir si la femeile din parohie si cum sa ne purtam cu preotul/duhovnicul si eu am pus niste intrebari la care nu s-a raspuns, s-a divagat si s-a ajuns la monahi.

Sophia, intamplator am citit aseara intr-o carte de-a lui Savatie Bastovoi despre evenimentul descris in Evanghelie, cand o femeie s-a apropiat de Christos cand Acesta discuta cu fariseii, rugandu-L sa-i insanatoseasca fata. Si El i-a raspuns tot intr-o maniera dura, spunandu-i ceva de genul ca nu se cade sa manance cainii cand mananca stapanii (apoi, dupa ce femeia a replicat, El a laudat-o pentru credinta ei si i-a vindecat copila).

Posibil ca unii dintre noi sa se duca la duhovnicii imbunatatiti cumva idolatrizandu-i. E adevarat ca acesta ne ajuta si ca binecuvantarea lor e importanta, dar sa nu uitam nici o clipa ca Dumnezeu lucreaza prin ei. Asta e o ispita de-a noastra, cred, si parintele probabil ca incerca s-o scuture putin.

Cat despre apropierea si intelegerea dintre femei si preoti, am un exemplu foarte apropiat, preotul-calugar fiind gata sa renunte la calugarie pentru ea (nu la cererea ei). Aceasta dupa ce totul a inceput foarte decent si frumos, cu doamna spovedindu-se pe indelete, cum fac multe, nimic dubios acolo. I-a oferit inclusiv cazare preotului cand acesta a calatorit insotit de sora sa, l-a ajutat sa ajunga la manastiri si biserici cu masina ei personala, a facut o multime de lucruri bune, crestinesti si s-a ajuns la situatia aceea.
Doamna i-a scris staretului manastirii de unde venea acest parinte, si staretul i-a cerut sa nu il mai vada pe respectivul.

Lucrul asta se poate intampla si in psihoterapie:

Si totusi... de pe site citire
 

Bunatatea mangaie orice neputinta

Povestea avva Sisinie anahoretul, zicand:
Intr-o zi eram in pestera mea de langa Sfantul rau Iordan. Pe cand citeam Ceasula al treilea, iata ca vine o femeie saracina si intra in chilia mea. S-a asezat inaintea mea si s-a dezbracat pana la piele. Eu nu m-am tulburat, ci mi-am continuat canonul cu toata linistea si frica de Dumnezeu. Cand am terminat canonul, i-am spus in evreieste:
- Aseaza-te jos sa-ti vorbesc si fac tot ce vrei.
Ea s-a asezat si i-am spus:
- Esti crestina sau pagana?
- Crestina.
- Nu stii ca desfranatele sunt osandite?
- Da, stiu.
- Dar atunci de ce vrei sa faci desfranare? am intrebat-o.
- Pentru ca nu am ce manca, mi-a raspuns ea.
Atunci i-am zis:
- Sa nu mai curvesti ! Vino aici in fiecare zi.
Si i-am dat de mancare din ceea ce Dumnezeu imi da, pana ce am plecat din locul acela.

preotul trebuie respectat
 

Atunci cand mergem la biserica si cerem sfatul preotului pentru orice problema am avea, toti vrem sa fim tratati cu respect si sa primim raspunsurile pe care noi le consideram bune.
Multi dintre noi avem deja in minte ceea ce ne-am dori sa ni se raspunda la problemele pe care le avem.
Atunci cand mergem la preot trebuie sa mergem ca la Iisus sau la Dumnezeu,cu zmerenie si piosenie.Adoptand asemenea atitudine nici preotul si nici enoriasul nu poate cadea prada ispitelor pentru ca legatura ce se creeaza este una sfanta,binecuvantata de Dumnezeu.
Avem pretentia ca preotul sa fie neprihanit ,dar uneori il intinam cu gandurile si clevetirile noastre uneori rautacioase ,uitand ca el este unul iar noi cateva sute (cel putin)de enoriasi fiecare cu problemele noastre si cu asteptarile noastre .Clar sunt putini preotii care reusesc sa multumeasca pe toti fara sa deranjeze pe nimeni.Si nu intotdeauna varsta preotului este ceea care da calitatea lui ci mai degraba harul de la Dumnezeu.

foarte bine zis, el este cel care trebuie sa nu dea loc la interpretari. nu cred ca femeile si-ar mai face ganduri nepotrivite daca preotii au un comportament fara echivoc.

Sophia, dar era un raspuns la intrebarile tale, dupa cum vezi...
Raspunsurile la asemenea intrebari, pe care si le da omul dupa propria lui logica, de cele mai multe ori nu sunt corecte. E nevoie si de cunoastere... cum bine zice Sf. Apostol Petru in a doua Epistola a sa.

Am intervenit pe acest raspuns pt. ca prima parte din el , fara sa vrea, aduce in discutie un lucru neadus piuna acum de nimeni si care tine de smerenia proferata insa de noi toti cu mare cinste . Mentionez ca nu am absolut nici o atingere de nici un fel (nici nu sunt contra , nici pro si nici intr-un alt fel cu emitentul ei)cu fratele/sora care a postat ci ca din contra ii multumesc pt. ocazia daruita !
Se spune, deci , in acest inceput ca atunci cind noi mergem la biserica sa cerem sfatul preotului dorim sa fim tratati cu respect . Ei, mie unuia nu mi s-a intimplat nici o data asa ceva , sa traiesc un asemenea tupeu . Cind eu stiu ca sunt un intinat si un pacatos si un ticalos, ca nu fac canonul cu dragoste si sdrobire de inima ci abia ,abia trag de el sa-l implinesc cu mare greutate, cind eu stiu ca nu sunt un postitor serios, hotarit, cind eu stiu ca nu am viata asa cum spun canoanele si ca nici pe departe eu nu sunt un adevarat nevoitor , cind eu stiu ca nu am ajutat aproapele exact dupa puterile mele si de multe ori l-am trecut cu vederea sau chiar l-am evitat , cind eu stiu ca nu implinesc cu dragoste poruncile bisericesti, cind eu stiu ca nu ma feresc ca de moarte de pacatele de moarte si inca ma alint cu desfrinarea mintii, cu lacomia , cu zavistia , cu iubirea de arginti, cu mindria cu trindavia si cu lenea, mai ales si cu minia ;cind eu stiu ca mint , nu asa cu nerusinare ci cu eleganta si mai din gluma sau ca sa evit ceva dar ca defapt ma indulcesc de tatal minciunii; cind eu stiu ca la sfintele slujbe ma trezesc cu mintea umblindu-mi aiurea si ca nu ma las patruns de sfintenia si maretia momentului , cind eu stiu ca fac toate pacatele care sunt enumerate in molitva de spovedanie ( si la care mai nimeni nu este atent cind se citeste ca sa ia bine seama !) ; cind eu stiu bine ca nu ajut biserica exact dupa puterile mele financiare si ca nu fac asta totdeauna din suflet , cind eu stiu bine ca nu cinstesc slujitotii bisericii exact ca pe oamenii lui D.zeu si de multe ori ii judec si cirtesc impotriva lor , cind eu stiu ca distractiile mele nu sunt numai cintarile duhovnicesti, rugaciunea si petrecerea neintrerupta cu Hristos sau pelerinajele ci petrecerile si serbarile de tot felul ; cind eu stiu ca nu mor de dragul sfintei cruci si a icoaneleor si a moastelor si nu le cinstesc cu cea mai mare alegere si din tot sufletul, cind eu stiu ca nu botez si nu cunun cu drag si doar pt. a avea fii duhovnicesti pe care sa-i indrum cu dragoste si grija in viata curata duhovniceasca , S.A.M.D si cind stiu ca la urma urmei vin inaintea lui D.zeu , la masa lui, eu acesta,fara haina de sarbatoare (curatenia si smerenia mea adevarata !) si cu inima sdrobita , aceasta fiind ultima si cea mai mare instanta de pe pamint si in cer , adica imparatul imparatilor, ei atunci intreb pe toti care doresc sa fie ,, tratati cu respect " la scaunul spovedaniei : de unde ai frate si sora tupeul si nesmerenia si cutezanta ca sa vi si sa te prezinti astfel chiar si aici ? Cum poti indrasni sa pretinzi si sa astepti asa ceva ? Si dupa toate acestea indrasnesti sa vi in fata altarului (si sa pretinzi in inima ta) sa casti gura , sa inpreunezi miinile pe piept in semnul crucii si sa vrei sa primesti sfintele si dumnezeiestile taine ... intocmai ca si sfintii ? De ce nu-ti cercetezi cugetul bine, bine, si de ce nu te vezi si nu traiesti ideea reala ca esti ultimul dintre pacatosi si doar sa-ti plingi pacatele grosolane si sa ceri iertare ? Vai, vai, ce nutreste valahul in inima lui si cum se vede el ca ar fi cineva !!!! Psaltirea spune tare frumos : ,,...toate caile Domnului sunt mila si adevar pt. cei ce cauta asezamintul Lui si dreptatea Lui ", pai ca sa fim in Adevar si sa avem parte de mila este absolut necesar sa uitam cu desavirsire sa cerem resprect la scaunul spovedaniei si sa cautam dreptatea lui D.zeu si nu a noastra si asezamintul Lui si nu al nostru .
Iata ca vorbind unii cu altii mai descoperim isvoare umaniste in strafundurile inimii noastre in loc sa-l descoperim pe Hristos . Ce are aface Hristos cu umanismul si cu politetea si cu morala lumeasca . Ce este de lume de lume va pieri iar ce este pt. Hristos ,in Hristos va invia ! Exista cineva care mai crede si intelege asemeni mie ?

Zaharia, ai dreptate. Multumesc.

Domnule Zaharia, multumim mult pentru aceasta postare. ne-a scuturat pe toti. Eu cand o sa ma duc sa ma spovedesc zilele acestea, ma uit pe postarea dvs, si apoi pe indrumarul de spovedanie, ca astea sunt pacatele cele mai grele, cele pe care le enumerati dvs, nu alte marutisuri! :22: Multumesc frumos si sa mai postati si altadata! Asa trebuie sa fie un ortodox, tare in convingeri si necrutator cu sine!

Re
 

http://www.parohiamacin4.org/ghid_spovedanie.htm e aici si un indreptar pentru spovedanie poate va va ajuta pe cand mergeti la spovedit...

Multumesc frumos, Florin! Iata o fapta de milostenie sufleteasca.

Da, Mirela, comportament fara echivoc, dar de ambele parti, nu numai de o parte. Sa nu uitam ca si preotii sunt ispititi de diavol, nu numai femeile.

Eu...sa se lese de fumat si ce mai stie Dumnezeu......

@glykys - foarte frumoasa povestea ta cu avva si cu desfranata. Mi-au dat lacrimile. Asa da! Mangaiere si salvare a persoanei aflata in suferinta si cadere.

@Miha-Anca - ce raspuns mi s-a dat sau mi-am dat? Nu te inteleg! Ai citit mesajul meu sa vezi ce am inteles din povestea lui Zaharia?

@Zaharia_2009 - ai grija ca ai cazut in mandrie mare cu faleala ta intru pacatosenie! Smerenia, frate! Iti lipseste smerenia!
Pe urma ai grija la ton, te rog, nu insulta oamenii, te-am mai rugat.
Si ca sa-ti raspund la intrebarea finala: nu, nu toti sunt ca tine.
Eu nu. Eu am multe pacate probabil, dar din ceea ce ai insirat tu acolo, eu m-am straduit multe sa le fac si cu dragoste. Asa mizerabila nu ma simt. Si nu o spun din mandrie. Nu pot sa ma apuc sa iau fiecare element din lista ta la rand, dar iti spun ca multe (din cele pozitive) le-am facut.
Mi-ar fi placut sa botez, sa cunun, daca as fi avut pe cine... si daca asat este si un canon?
Iar de indraznit, asa putin...si mi-as dori asa putin...si tot nu se poate.
Dupa tine ar trebui nici sa nu ne mai ducem sa ne spovedim si impartasim. Multumesc pentru sfat.

Cred ca intrebarea cu respectul se referea mai mult la respectul uman.
In biserica si in fata lui Dumnezeu suntem toti egali. Una la mana.
Respect reciproc trebuie sa fie la toata lumea. Doua la mana.
Si preotul trebuie respectat atat ca om cat si ca profesie, dar si crestinii trebuie respectati si ca oameni si ca fii duhovnicesti. Si trebuie ajutati cand au nevoie.

@Hartford - da, si eu ma rog pentru preot.

Aceste intrebari nu sunt expresia dorintei de a sti, ci o tehnica... de a ne baga in ceata.
Cam tarziu, dar pana la sfarsit m-am prins si eu.

Da, cei, care sub patrafir fiind, isi plang pacatele fara sa incerce sa se indreptateasca; care au inteles ce inseamna spovedania si doresc sincer sa se indeparteze de pacate.

@Miha-Anca - in ceata ma aflu, nu o dau altora. Si asta pentru ca ce aflu de la voi nu este Ortodoxie, credinta, sau nu cea adevarata, facatoare de bine.

Adevarat, sophia, relativ la ceata. Dar tu nu ii crezi nici pe Sfintii Parinti, nu pe noi, cei care iti raspundem, citandu-i pe acestia. Credinta consta in a crede, nu in a te indoi vesnic... de parca nimeni pana acum nu si-a pus problemele ridicate de tine. Fara Sfintii Parinti nu ai de unde sti ce e Ortodoxia, bazandu-te doar pe propria ratiune.
Ai vazut ca ti s-a raspuns de fiecare data la intrebari; dar nimic nu pare a te multumi. Imi pare rau.
Credinta de la Dumnezeu este, in masura in care o dorim, nu de la oameni.
Un Craciun fericit iti doresc.

,,sa fim tratati cu respect si sa primim raspunsurile pe care le consideram bune "
 

Avind la baza aceiasi atitudine prezentata in postarea anterioara, smerenia si iarasi smerenia adevarata in comparatie cu pretentiile lumesti, umaniste evident inradacinate in inima de ,,lumea lumesca", am revenit sa prezint o alta atitudine similara . Aceasta ii apartine parintelui ieromonah Calistrat de la Sf. Min. Birnova(Moldova) si se gaseste pe unul din CD-urile sale cu predici. Se stie ca pt. predicile sale crud de reale si de acuzatoare pt. actuala si iluzoria viata duhovniceasca in care se scalda mare parte din valahi cit si pt. calitatea si slujirea castei arhiereilor acest parinte a fost interzis de la slujire si predicare chiar de catre mitropolitul Moldovei IPS Daniel (in urma cu 4-5 ani).
Deci , intr-una din zile ,in care parintele spovedea a sesizat ca o femeie in jur de 45 ani , prezentabila, eleganta si cu o morga pretentioasa , femeie sigur de oras, nu se grabea la spovedanie lasind pe altii inaintea ei . A tot lasat asa pina a ramas ultima . Ajunsa sub patrafirul parintelui i-a spus :,, parinte, cred ca mai aveti rabdare sa ma ascultati pe indelete si sa nu ma grabiti caci voiesc sa ma marturisesc adevarat ! Stiti, eu sunt profesoara N." La aceste precizari parintele a raspuns : ,,Ei , si ce daca sunteti profesoara N. si ati tinut sa spuneti asta ,sa o precizati de la inceput ?... de ce nu mergeti atunci sa va spovediti la un profesor ...si ati venit la un calugar prapadit ? Ati vazut eu ca intreb pe cineva ce este sau ca ar avea importanta cine este ? Mergeti va rog si va spovediti la scola si nu la minastire !
Profesoara si-a dat insa seama ce greseala a facut , si-a cerut iertare, si-a insusit mustrarea parintelui si in cele din urma s-a spovedit fara a mai astepta sa fie tratata cu respect !

@Zaharia2009 - de unde tot vii cu astfel de exemple.
Sigur ca profesoara a gresit, dar nu despre asta era vorba in discutie pe acest fir.
Noi nu refeream la acest gen de respect intre preot si enorias.
Am mai spus doar: in biserica suntem egali si in fata preotului si a lui Dumnezeu.
In fata lui Dumnezeu suntem toti oameni si egali, inlcusiv cu preotul si monahul. Pentru El suntem toti la fel: oameni.
Eu vorbeam de un astfel de respect de ex.:
Sa ne vorbim respectuos, sa nu deranjam, sa tinem cont de profesia preotului (de timpul, de ispitirile lui etc.), sa tinem cont unii de altii.
Preotul/duhovnic sa te ajute cand ai nevoie: cu rugaciunea, cu o vorba buna, cu ceva practica daca ai nevoie, sa se implice in social sa ajute oamenii necajiti, sa fim aproape sufleteste, sa fim blanzi, sa ne ajutam si ca oamenii (in afara tarii suntem ca o familie si de multe ori este nevoie de lucruri speciale (masa, inoptat in alt oras, etc.), sa nu facem discriminari (se intampla la noi in biserica de ex.), cand omul este in suferinta sau necaz sa-i fii aproape (in ambele sensuri), etc..
Eu am avut o astfel de relatie deosebita si cu respect si cu dragoste de aproape in ambele sensuri cu un preot. Ce bun era parintele Galeriu!

Fericito!...Fericito! Fericito! Fericito!... stiu ca sunt muuuuuuuult off-topic, dar poti sa ne impartasesti si noua cate ceva din trairea ta alaturi de parintele Galeriu?...poate intr-un alt thread......
........scuza-ma ca m-am bagat si eu ca musca-n lapte.........dar chiar n-am rezistat......

@elizabeta - buna ideea. Dupa sarbatori va povestesc.

Exista frate, exista..
numai ca viata asta.. e mereu o scoala. Unul e la gradinita, altul in cl I, altul la generala si din cei mai avansati la facultate.
"Materia" este aceeasi numai modul de abordare/intelegere este diferit..
Ferice de cei ce au trecut prin focul ispitelor si au ajuns la "facultatea duhovniceasca". Si de doua ori fericiti cei ce reusesc sa umple de pace si bucurie pe fratii lor.. Prin cuvintele/exemplul/rugaciunea lor...

Bucurie!