Ce să fac frații mei?
 

Salutări, vă scriu din Spania și am să fiu cât se poate de direct. Acum 2 luni și jumătate, bunicul meu s-a simțit rău, nu avea poftă de mâncare și era foarte lent, nu avea chef de absolut nimic. S-a dus la spital împreună cu bunica mea să facă niște analize, el fiind diagnosticat cu 2 ani înainte de cancer la gat din cauza tutunului, operat, dar s-a făcut bine, s-a lăsat de țigări și s-a recuperat foarte, foarte bine. Cum vă spuneam..s-a dus la spital să facă niște analize să vadă ce se întâmplă cu el și ca să vedeți, doctorul i-a spus bunicii mele fără sa știe el că are cancer la stomac, că este foarte grav și că mai are doar 2 sau 3 luni de trăit. Toți am rămas terminați de această veste. Au trecut 2 luni și câteva zile.. Ne-a sunat bunica mea în Spania și ne-a spus că semnele au început să apară, nu mai putea să mai vorbească, mișca dintr-o mână aiurea.. În sfârșit, mama mea a cumpărat repede bilet de avion și a ajuns acasă în România, iar eu nu am vrut să mă duc pentru că eu mă distrug să îl văd cum se stinge. Până să vin în Spania am crescut cu bunicii și să îl văd în starea această și știind că trebuie să-l văd mort am preferat să nu vin și să stau aici. Plâng încontinuu și nu știu ce să fac. Vă rog ajutați-mă, am procedat corect? Trebuia să mă duc? Mi s-a spus că a slabit foarte mult și că nu mai era de recunoscut și din această cauză eu am vrut să îl știu cum era înainte, să nu mil amintesc așa niciodată. S-a stins ieri dimineață, 2 octombrie 2013 la ora 9. Simt obligația să mă duc la o biserică să aprind o lumânare și să mă rog pentru el nefiind foarte credincios, dar problema este că eu aici în Spania nu cunosc nici o biserică ortodoxă, sunt numai biserici catolice pe aici prin preajmă. Cum aș putea să-l ajut, prin ce rugăciuni se pot ajuta un mort dacă nu a fost credincios? Cum poate ajuta cineva viu pe cineva mort? Vă rog ajutați-mă ca nu pot să dorm deloc, mă gândesc numai la el, plâng încontinuu și nu mai pot de mila lui!!!!!!
Altceva în legătură cu asta: Sufăr de o boală numită alopecie, mi-a căzut tot părul din cap din cauza stresului și mă rad mereu pe cap că să ies pe stradă pentru că se vede foarte urât, îmi crește păr doar pe anumite porțiuni ale scalpului, am voie să mă rad în cap? Eu știu că n-am voie să mă bărbieresc ( mustață și barbă ). În cap este voie să te razi în acest caz?

Dumnezeu să-l odihnească pe bunicul tău!

Îmi pare rău că nu ai fost la înmormântarea lui, aproape de el la plecarea sa de pe această lume, la ultima ocazie de salut.
Dacă situația ar fi fost inversă, eu cred că el ar fi fost de față, nu lipsea.
E mai bine ca moartea să fie un motiv de bucurie din moment ce s-a dus la Domnul și nu va mai avea greutățile acestei lumi cu toate necazurile ei; în plus, pe lumea cealaltă el are nevoie de susținerea și ajutorul celor dragi pentru a trece cu bine vămile văzduhului și pentru a avea liniște în odihna veșnică.
Tu îi faci rău că nu te rogi cu bucurie pentru el, acum când el se apropie de Dumnezeu; tu plângi și-i îngreunezi situația pentru că nu te gândești la el, ci la tine, la ce simți tu(din egoism-scuze!).
Dacă în urma lui el lasă suferință și regrete, acestea îl țin legat și nu-l lasă să treacă mai departe; aceste greutăți pe care le lasă în urmă îl blochează: nici călare, nici pe jos, nicicum.

Peste tot pe unde sunt comunități de români sunt și biserici ortodoxe în apropiere, dar, acesta fiind un caz cu totul deosebit, vei găsi înțelegere și la o biserică catolică.
La ”o adică”, e mai bună o biserică catolică decât lipsa bisericii ortodoxe.



Cine ți-a interzis să te bărbierești?
Este permis și să te bărbierești și să te razi în cap, mai ales că altfel societatea te respinge.

Eu știu de la bunica mea că vreme de ceva timp nu este voie să te bărbierești și chestii din astea..

Vai nu.
Iar incepem, de data asta pe mormantul unui bunic: biserica ortodoxa vs biserica romano-catolica, si ca si cand n-ar fi de ajuns, "bunicul a murit, am voie sa ma rad in cap"?

Freak world, really.

P.S. Eu nu cred ca in "Spania" nu e nici o biserica ortodoxa.

Dumnezeu să-l odihnească pe bunicul tău!

Dragă Valentin,
în cărţile sfinţilor, aşa cum a păstrat Tradiţia Ortodoxă scrierile lor peste veacuri, găsim o învăţătură completă despre viaţa de după moarte, aflăm ce se întâmplă cu sufletul mortului precum şi cum putem noi, cei rămaşi în viaţă, să îl ajutăm (întrucât sufletul are mare nevoie de ajutor, în special în primele 40 zile după desfacerea sufletului de trup).
Nu e nevoie să mergi din obligaţie la o biserică. E suficient să asculţi durerea ta şi să faci un strop de lucru bun pentru bunicul tău şi pentru tine.
Prin rânduielile care ţin de doliu (aceasta este o stare sufletească aparte şi un complex de fapte bune pe care creştinul le face pentru cel trecut la Domnul), Biserica ne învaţă cum să batem creştineşte ispitele care însoţesc moartea celui apropiat şi cum să ne folosim de prilej pentru a ne înzdrăveni noi înşine, pe plan sufletesc şi duhovnicesc.

Ce poţi face?

Nu ştiu să te sfătuiesc (nefiind duhovnicul tău) însă îţi spun ce aş face eu. Dacă nu aş avea acces la o biserică ortodoxă, aş proceda astfel:
1) aş intensifica rugăciunea, aş acorda un timp sporit pentru rugăciune
2) întrucât Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Marea noastră Acoperitoare în nevoi, aş dedica zilnic un timp aparte pentru rugăciuni către Ea
3) aş accentua milostenia, cu gând de maximă umilinţă, dăruind din toată inima celor aflaţi în nevoi (nu sunt bani? poate sunt obiecte; nu sunt obiecte? poate e o vorbă bună; nu e vorbă bună? poate e o privire însufleţitoare, suportivă către vreunul aflat în nevoi sufleteşti sau trupeşti)

Cât despre gândul supărător referitor la cât de credincios a fost bunicul tău, asta, iartă-mă, dar nu cred că stă în puterea ta să socoteşti. Ştie Domnul mai bine!
Acum e momentul să arăţi credinţa ta, iar nu să socoteşti credinţa bunicului.
Şi dacă, fie, bunicul s-a arătat cu totul necredincios, ei bine, cu atât mai mult are nevoie acum de credinţa ta. Roagă-te, aşadar şi fă milostenie!
Domnul fie cu tine!
Domnul să miluiască sufletul bunicului tău!

P.S. Poţi citi şi topicul "Tradiţia ortodoxă şi viaţa de după moarte", de la secţiunea Sfinţi Părinţi (Patrologie).
http://carteromaneasca.files.wordpre...upa_moarte.pdf
http://carteromaneasca.files.wordpre...upa-moarte.pdf

P.P.S. Rade-ţi frate părul, că alopecia e tare neplăcută şi nu-i de folos omului între semeni, pe stradă şi la serviciu etc. Băbismele şi superstiţiismele vor zice mereu, ca toate celelalte isme, doar nerozii. Fă lucrurile cu bun simţ şi lasă babele savante să îi necăjească mai departe pe preoţi (sărmanii, cât mai pătimesc de la îmbroboditele omnisciente...).

Mulțumesc tuturor pentru răspunsuri, m-am mai liniștit.
Vă mulțumesc din suflet și Dumnezeu să vă ajute în calea voastră!

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...are-80513.html

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rti-80508.html

Daca vrei sa te rogi pentru bunicul tau, poti spune rugaciunea urmatoare,

http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...nti-72593.html

acatistul pentru cei adormiti

http://logos.md/rugaciuni/acatiste/adormiti

sau poti sa te rogi cum poti, prin rugaciuni scurte si dese: ,,Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste pe robul tau, x, si pe mine, pacatosul.'' Sunt doar sugestii.

Poti, de asemenea, sa iei de pe internet adresele a sapte manastiri ortodoxe si sa trimiti pomelnice pentru 40 de zile si bani pentru a fi pomenit. Te vei simti mult mai impacat sufleteste. Eu asa am procedat cand mi-a murit cineva drag.

Dumnezeu sa-l ierte si sa te intareasca! E greu, dar te poti ruga pentru el de acolo de unde esti.
Si eu mi-am pierdut bunica acum vreo doi ani si o perioada nu am fost in stare sa merg la cimitir. Macar ca era o persoana foarte credincioasa, tot mi-am facut multe griji legate de mantuirea ei, am vorbit cu preoti, am pus multa lume sa se roage... In general, se dau sarindare (40 de liturghii) la manastiri, se fac pomenirile, se face multa rugaciune (Psaltire, acatist pentru adormiti, paraclis), totul cu credinta si cu dragoste. Chiar daca o fi fost om mai necredincios, tu ai datoria, ca nepot al lui, sa te rogi mereu pentru el si sa iti amintesti de el cu dragoste.

Acum poti cauta o biserica si te poti spovedi, iti va fi mai usor sa treci peste durerea de a nu-i fi fost alaturi in ultimele clipe. Cand te vei mai linisti, peste cateva luni, poate o sa vezi altfel lucrurile. Altfel, ce sa facem, mergem mai departe, cu lumina primita de la ei.

Omul nu e credincios, de cand e acolo nu l-a interesat in mod expres daca exista sau nu vreo biserica ortodoxa la care sa poata ajunge.

Momentan, daca are o problema, este una de ordin emotional si superficial-religios.

In cateva saptamani o sa-i treaca si nu o sa se mai gandeasca nici la bunic, nici la religie sau eventual singura dilema religioasa va fi daca sa se rada sau nu in cap duminica.

Iar rugăciunile în perioada doliului sunt parcă mai sincere, mai cu miez şi, lucru de mirare, deşi nu ştiu cât folos primeşte cel plecat, se foloseşte-n schimb (în chip vădit) cel rămas, rugătorul...:)
Mare şi minunată e taina rugăciunii!