AM VAZUT DE CURAND NISTE POZE CU PARINTELE ILIE LACATUSU, SE SPUNE CA ARE MOASTE SI NU VOR SA-L CANONIZEZE PT. CA ERA PREOT DE MIR, CE PARERE AVETI?

Stai linistita, Alexandra, Sfintenia nu e legata de faptul ca era preot de mir sau calugar. Daca Dumnezeu doreste sa fie canonizat, va fi. Numai ca trebuie rabdare. Si eu am fost si l-am vazut acum vreo 2-3 ani. Multa lume merge la el. E important ca oamenii care merg la el si se roaga sa declare apoi daca au trait minuni in urma acestor rugaciuni.

Sf. Nectarie din Eghina era la spital cand a murit si langa el era un paralitic muribund. Cand au pus plovarul Pr. Nectarie peste el, omul s-a vindecat complet. Dar nu a fost suficient ca sa fie declarat Sfant. In urmatorii trei ani s-au inregistrat vreo 600 de minuni traite de oameni (in cazuri de cancer, sau femei sterile care au avut copii, sau nasteri in care doctorii considerau ca mama sau copilul vor muri, dar l-au chemat in ultimul moment pe Sf. Nectarie si nu s-a lasat asteptat, etc). Apoi a venit si canonizarea. Dar nu imediat. Deci "rabdare, rabdare si iar rabdare."

Elena

Elena >:) persona grata

Daca stie cineva intâmplari ce au legatura cu parintele Ilie,de la moastele sale...

DOVADA DE DINCOLO DE MORMÂNT

Moastele părintelui Ilie Lăcătusu au fost descoperite în data de 29 Septembrie 1998. Trupul neputred al sfântului, în greutate de 7-8 kg, a fost găsit la 15 ani după moartea sa, în conditiile corespunzătoare sfintelor moaste: nestricăcios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, păstrându-si dimensiunile si aspectul, pe care privind-ul nu provoacă spaimă, ci bucurie duhovnicească, dând impresia unui om care doarme.

O altă minune de acest fel este descoperirea, în aceleasi conditii, în anul 1980, a moastelor Sfântului Ioan Iacob de la Neamt, care a vietuit în pustia Hozevei, din Tara Sfântă, si care a fost canonizat în anul 1992. Asemenea moastelor Sfântului Ilie Lăcătusu, în România mai sunt moastele: Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sfântului Dimitrie Basarabov din Bucuresti, Sfintei Filofteia de la Curtea de Arges, Sfântului Iosif de la Partos.



INCHIS, DAR LIBER

Părintele Ilie era un om al rugăciunii. Indiferent de ce se întâmpla în jurul său, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugăciunea lui era profundă si neîncetată, ceea ce-l făcea să vadă lucrurile mai clare, în profunzimea lor, mai aproape de Adevăr. Era un bun sfătuitor si nu se implica decât în probleme de ordin duhovnicesc. Stătea mereu retras si medita, iar de câte ori apărea câte o problemă în cadrul închisorii, mereu găsea solutia duhovnicească spre salvarea colegilor de suferintă. Multi dintre detinuti nu rezistau presiunilor psihice si fizice la care erau supusi, de aceea unii încercau să evadeze, altii intentionau să se sinucidă, iar altii să se lepede de Hristos, pentru a scăpa de chinuri. Foamea si suferinta atinseseră culmi maxime. În aceste împrejurări, părintele Lăcătusu pe multi îi îmbărbăta, altora le era alinare, făcând ca sfaturile sale să fie un bun leac pentru cei închisi împreună cu el. Cu toate presiunile ce se făceau asupra lor, rugăciunea si răbdarea, iubirea, nădejdea sau mai ales credinta, îl ajutau pe părintele Ilie să-si mentină pacea interioară, rămânând astfel neclintit în fata urii si a răutătii, a violentei si a tuturor lucrărilor cu adevărat demonice ce se exercitau asupra celor întemnitati. Mereu găsea solutii pacificatoare, iar împotriva ighemonii închisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vină era că nu putea fi reeducat.

Deasemenea Parintele Ilie Lcatusu are si o fica pe nume Maria Sabina Spirache

Nu are legatura cu subiectul topicului, dar fiindca Laurentiu a amintit si alte moaste intregi de sfinti adapostite de pamantul romanesc, as adauga aici pe Sfantul Grigorie Decapolitul, ale carui moaste sunt la Manastirea Bistrita, de Valcea, si caruia ii multumesc si aici, inca o data, pentru tot ajutorul dat!

Cazul părintelui Lăcătusu a stârnit o vie si firească senzatie în mass-media, dar mai ales în rândul credinciosilor. Mai multe asociatii non-guvernamentale au cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române deschiderea unui dosar de canonizare, ceea ce înseamnă trecerea părintelui Ilie în rândul sfintilor Bisericii Ortodoxe Romane, în calendar si la sfintele Slujbe.

Vestea aflării moastelor părintelui Ilie Lăcătusu s-a răspândit în toate colturile tării. Credinciosi, călugări si preoti îl cinstesc pe părintele Ilie ca pe un sfânt si se roagă pentru grabnica canonizare. Astfel, prima icoană a Sfântului Ilie Mărturisitorul a fost pictată pe peretele exterior al bisericii Mânăstirii Petru Vodă. Staretul mânăstirii, protos. Iustin Pârvu, este unul dintre aceia care a petrecut ani grei de închisoare (17 ani) si, cunoscându-l pe părintele Ilie, a rămas profund impresionat de viata sa duhovnicească. În prezent moastele părintelui Ilie se află în cripta de la cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti (Bucuresti), unde a fost înmormântat, într-un sicriu nou, din sticlă, pentru a putea fi văzut de oricine. Multi credinciosi, preoti, călugări si chiar unii arhierei au fost si merg în continuare să se închine si să-i ceară ajutorul sfântului mărturisitor. Este foarte important de înteles ce înseamnă părintele Ilie pentru fiecare dintre noi, un exemplu de trăire crestină a acestor vremuri, în care ni se arată că încă se mai poate dobândi Harul Duhului Sfânt.

Laurentiu ,
nu stiu numic despre el, poate ne scrii citeva cuvinte sau unde sa citim ,(si pentru noi astia pierduti )!
multumesc
maria

Alexandra, canonizarea unui sfant in BOR presupune conditii si proceduri speciale. Probabil ca va fi canonizat, dar mai trebuie sa treaca ceva timp. Una din conditiile de ordin practic pentru canonizare tine de existenta (sau mai bine zis inexistenta) descendentilor directi ai parintelui.

Nu cred ca cine va vrea sa isi asume riscul ca in BOR sa apara cineva care sa pretinda ca este ruda a Sfântului Ilie Lacatusu.

Timpul le va rezolva pe toate, asa cum s-a intamplat si cu alti sfinti romani.

depinde ce fel de ruda, pt. si Sf. Ioan Iacob Hozevitul mai are nepoti

Dar Sf. Ioan Rusul? tare il iubesc..iubesc atat de mult viata lui si acel minunat stih din acatsit:
"Bucura-te Sfinte Ioane si pregateste-ne sa ne bucuram dimpreuna cu tine in Rai"
cuprinde atata dragoste...

Pe mine personal ma ajutat foarte mult cînd aveam o problemă mă rugam cu credință și orce ceream mi se îndeplinea mai ales cîte minuni a făcut cu mine !îi simțeam căldura Părintească Harul .Asta a fost acum 7 ani păcat că mi-am pierdut evlavia la Sfinția sa și îmi mai aduc cîteodată aminte de sfinția Sa dar am să merg curînd cum mă fac bine pt că de curînd m-am operat

sincer cand am vazut o poza cu ramasitele pr ilie era sa cad de pe scaun..baga frica in om sincer.

Știu toată viața Părintelui am fost acolo la capelă o știu și pe fiica sa Sabina care din păcate a murit acum 3 ani ,așadar a fost un Sfînt al închisorilor ce a suferit mult , muncă silnică încercat foarte mult .De cîte ori mă duceam la sfinția Sa aveam norocul să găsesc cripta deschisă nici nu am cuvinte să scriu ce simțeam cînd îi sărutam dreapta .Vizavi de Preoții de mir (cu -har) aș vrea să scriu 2 experiențe frumoase legate de Duhovnici și să știți cît de minunat este Dumnezeu prin Sfinții săi! Întîmplător și nu am fost la2duhovnici -la care aș vrea să le aduc un omagiu .Evident că aveam un singur duhovnic, le-am cunoscut nu la acelaș interval de timp dar aș vrea să-i pomenesc pe amîndoi. Au fost Preoți de mir dar cu har !un exemplu așa cum afost și Părintele Ilie Lăcătușu.Preotul Ilie Ioan de la bierica Sfînta Vinere -militari și Părintele Ștefan-monah-biserica CeaușRadu .Acești oameni m-au susținut mult în viată pt că Pr Ilie avea și alte calități -avea multă răbdare , dragoste în slujba oamenilor milă compasiune și mai ales profesionalism .Cînd îmi dădea un sfat mi-l dădea din suflet -și mai ales liturghiile ,acatistele pe care le dădeam simțeam ajutorul rugăciunii sale -(harul său)desigur ,îmi aduc mereu aminte la greu.Pr Ștefan era la fel de blînd dar fiind călugăr ca mirean era mai greu A fost pt mine mentor ! a murit acum 7 luni -la fel nu am știut-pt că eram cu lucrarea de dilpomă-(am stat pț la Sfinția sa dar mai mergeam pe la biserica unde slujea - era bolnav , (bătrîn) Avea de asemenea multe daruri . Nu știu dacă o să mai am parte de duhovnici ca ei poate sigur pt că nu am știut să-i prețuesc !O spun pt cei ce au un astfel de duhovnic să-l prețuească! .Poate că unii ignoră acest mesaj dar poate o să fie de folos pt alții . nici nu am cum să le mulțumesc vreodată și nu am să-i uit , pt simplu motiv că au fost Preoți adevărați dar cu har?? poate că au știut cu adevărat ce înseamnă să fii înainte de toate Om și și-au însușit cu dragoste această misiune apostolat

Ce usor se declara in ziua de astazi faptul ca cineva e sfant. Probabil ca aceasta lejeritate in declaratie vine din faptul ca nu se mai cunoaste ce inseamna sa fii sfant. Si cazul parintelui Lacatusu, un caz mediatizat foarte mult, nu a durat decat putin timp. Oameni care in loc sa alerge la Biserica sa primeasca vindecare, alegeau sa mearga intr-un cimitir, sa se atinga de un cadavru, socotit moaste, si sa plece usurati ca s-au vindecat.

Pentru cei care nu stiu: "Pe la inceputul anului 2000, o descoperire a bulversat linistea cimitirului Giulesti-Sarbi, de la capatul tramvaiului 44. Familia Lacatusu s-a gandit sa-l deshumeze pe parintele Ilie, fost preot, decedat in anul 1983. Mare minune, fostul preot se mumificase. Sperand intr-o viata usor imbunatatita, rubedeniile l-au proclamat sfant..." (Jurnalul National)
http://www.9am.ro/stiri-revista-pres...imentului.html

Pentru mai multa luminare, nu orice trup neputrezit e semn de sfintenie. Mie personal, nu-mi pare a fi ceva adevarat in acest caz. Totul e bazat pe zvon si cum pentru omul de astazi acest lucru e foarte important, mai important decat ce sustine Biserica, face un schimb radical: nu mai merge in Biserica sa primeasca vindecare, merge la niste asa zise moaste, care nu cer efort, dar care dau vindecare la orice problema. Imi pare a fi o mare ratacire. Pana una alta, oameni merg in Biserica, semn ca e ceva adevarat aici, pe cand la locul unde e inmormantat parintele Lacatusu, a ajuns sa nu mai fie prezenta decat familia. Deci, minuni de cateva zile. Asteptam sa mai vina presa, televiziunea, sa faca mai "lucrator" trupul parintelui. E de ajuns un reportaj, ca s-ar relua cozile de alta data de la cimitir. Of, ce saraci am ajuns, credem mai usor minciuna decat adevarul.

eu am fost de doua ori la Sfantul Ilie Lacatusu.
Sotiei mele i s-a imbunatatit starea de sanatate de cand am fost la el (analizele ei sunt acum perfecte). Nasul meu a avut parte de o minune la Sfantul Ilie Lacatusu. A fost o minune. Nu stiu ce te face sa arunci astfel de cuvinte. Foarte multe minuni s-au intamplat acolo in cavoul parintelui. Sa incerci sa vorbesti si cu parintele Iustin Parvu sa vezi ce parere are despre Sfantul Ilie Lacatusu.
[COLOR=Red]Credema ca vorbesti in necunostinta de cauza. Daca ai sti cata lume vine acolo...chiar se formeaza "cozile de altadata" si astazi.[/COLOR]

scuzati greselile gramaticale de mai sus:4:

L-am cunoscut si eu, un om mic de statura, cu înfatisare de ascet dar mai ales cu o structura total înduhovnicita, nu avea nimic lumesc în el, desi comportamentul nu era neaparat rezervat.

Cred ca într-adevar e sfânt. Dumnezeu sa ne binecuvinteze pentru rugaciunile lui.

Avem cu siguranta multi oameni care in fata Lui Dumnezeu suntSfinti..insa noi nu ne dam seama..cu siguranta aici se incadreaza si Valeriu Gafencu. Ne este greu sa credem ca in vremurile apocaliptice pe care le traim mai exista astfel de oameni...desi nu ar trebui..

22 IULIE - pomenirea parintelui Ilie
 

Pãrintele Ilie Lãcãtusu, a trecut la cele veşnice la 22 iulie (1983). Pe 22 septembrie 1998, la înmormântarea soţiei pãrintelui Ilie, cei prezenţi s-au aflat în faţa unui fapt neaşteptat: trupul pãrintelui era neputrezit, uscat şi plãcut mirositor. Se spune cã Părintele şi-a ştiut ziua morţii...

Pãrintele Ilie era un om al rugãciunii. Indiferent de ce se întâmpla în jurul sãu, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugãciunea lui era profundã şi neîncetatã, ceea ce-l fãcea sã vadã lucrurile mai clare, în profunzimea lor, mai aproape de Adevãr. Era un bun sfãtuitor şi nu se implica decât în probleme de ordin duhovnicesc. Stãtea mereu retras şi medita, iar de câte ori apãrea câte o problemã în cadrul închisorii, mereu gãsea soluţia duhovniceascã spre salvarea colegilor de suferinţã. Mulţi dintre deţinuţi nu rezistau presiunilor psihice şi fizice la care erau supuşi, de aceea unii încercau sã evadeze, alţii intenţionau sã se sinucidã, iar alţii sã se lepede de Hristos, pentru a scãpa de chinurile la care îi supuneau călăii. Foamea şi suferinţa atinseserã culmi maxime. În aceste împrejurãri, pãrintele Lãcãtuşu pe mulţi îi îmbãrbãta, altora le era alinare, fãcând ca sfaturile sale sã fie un bun leac pentru cei închişi împreunã cu el. Cu toate presiunile ce se fãceau asupra lor, rugãciunea şi rãbdarea, iubirea, nãdejdea sau mai ales credinţa, îl ajutau pe pãrintele Ilie sã-şi menţinã pacea interioarã, rãmânând astfel neclintit în faţa urii şi a rãutãţii, a violenţei şi a tuturor lucrãrilor cu adevãrat demonice ce se exercitau asupra celor întemniţaţi. Mereu gãsea soluţii pacificatoare, iar împotriva “ighemonii” închisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vinã era cã nu putea fi reeducat.

Am citit toate postarile din acest capitol. Ma bucur atat de mult ca aproape toate sunt scrise in duh de dragoste. Bine este a lasa pe Domnul sa discearna lucrurile, iar noi sa fim blanzi in pareri personale, cu multa dragoste si asezare.

Personal, am o fire retinuta. Nu zic nici da, nici nu, iar aceasta din teama de a nu gresi. Insa, atunci cand am fost pus in fata unor lucruri implinite, am ales intotdeauna varianta pozitiva. Adica, in momentul ajungerii in fata trupului Parintelui Ilarion Argatu, am facut metanie si am sarutat cu mare bucurie acel trup, pastrat de Dumnezeu. Gandeam ca mai bine sarut trupul unui preot adormit in Domnului, decat sa trec cu vederea un potential sfant al lui Hristos.

Parintele Ilie Lacatusu mi'a venit in minte acum vreo doua zile, duminica. Vorbind cu parintele duhovnic despre el, acela mi'a spus urmatoarele. "Ieri am fost la cimitir, la Parintele Ilie. In clipa in care am pasit in curtea cimitirului, un miros puternic de mir m'a intampinat. Mormantul parintelui era foarte departe de poarta, si totusi, de acolo am simtit ca venea. Apoi nu l'am mai simtit, pana ce nu am ajuns acolo. O fi inselare, insa eu cred ca parintele este sfant."

parintele Ilie Lacartusu Marturisitorul
 

Imi pare rau sa citesc asa ceva despre Sfantul Parinte Ilie Lacatusu.
Este un mare sfant care ajuta oamenii care se roaga la el.
Prietena mea cea mai buna,se chinuia de 10 ani sa ramana insarcinata cu sotul ei, diagnosticat cu oligoastenoteratospermie severa.
Doctorii nu i-au dat sanse decat sa faca FIV.
ea a mai facut si inseminari artificiale si degeaba.
Am mers impreuna la Sfantul Parinte Ilie Lacatusu si ce credeti, este insarcinata.
am fost de aprox 5 ori si dorinta ei principala a fost ca sa ramana insarcinata (sotul ei neurmand nici un tratament), si dorinta i-a fost ascultata.
este insarcinata in 2 luni.
Parintele Ilie Lacatusu face multe minuni.
Stiu ca ma va ajuta si pe mine sa raman insarcinata cu sotul meu (a avut criptorhidism bilateral si are OATS severa, nr de spermatozoizi fiind foarte foarte mic,insuficienti pt a putea ramane insarcinata natural).
Am mare credinta ca ma va ajuta.
Dumnezeu sa il binecuvanteze si sa fie canonizat cat mai repede pt ca ESTE UN SFANT.
Nu va mai zic starea pe care o ai dupa ce il atingi. ESTE DE NEDESCRIS,ESTE MINUNAT.

Doamne ajuta!

De unde s-a scos ca parintele Lacatusu a facut parte din ML?
Si chiar daca ar fi fost inscris prin vreo organizatie a ML asta inseamna ca ar fi facut vreun asasinat sau ca a prigonit pe careva?
Ca nu a facut.
Sfantul Lacatusu are Sfinte Moaste,e Sfant.

Vreau să amintesc aici de câţiva sfinţi binecunoscuţi, aproape contemporani cu noi: Sfântul Calinic de la Cernica, Sfântul Ioan Iacob şi Sfântul Nectarie. Nu au fost ei cinstiţi de oameni şi înainte de canonizare? Nu au făcut ei minuni şi înainte de a fi canonizaţi?

Deja s-au dat prea multe replay-uri, iar saracu' Costel, e bagat in corzi.
Costele, eu am o propunere: nu stiu unde in tara esti localizat, fiindca nu prea am astfel de curiozitati din fire, dar daca nu esti din Bucuresti, poate ai totusi drum vreodata, si tragi o fuga si pana la cimitirul Giulesti... Asa, sa vezi ce simti. Asta cu conditia sa ai inceredere in Ingerul tau Pazitor care iti da intotdeauna sfatul cel bun pe care tu stii sa-l deosebesti de cel rau. Eu stiu ca, la mormantul Parintelui Arsenie Boca, s-au facut multe minuni. Sunt convins ca tu esti sincer in credinta ta, dar de inselat, oricine se poate insela de la distanta. Daca vei merge acolo, s-ar putea ca Parintele Ilie sa-ti dea TIE, un semn, precum a facut Mantuitorul cu Toma. Ce-ai avea de pierdut?

Stiti ce e ciudat? Aude omu' despre cutare preot ca face nush'ce, ca dezleaga, ca scoate demoni, ca are mare "trecere" prin rugaciuni, si se duc cu duiumul, se calca in picioare... Cat platesc pentru asta, si daca platesc, habar nu am. Daca fac intr-adevar niste canoane, iar nu stiu... Omul oricum, cauta miracolul in viata lui, iar daca se poate si "personaliza" putin, in sensul castigului la bingo, sau bunului mers al afacerilor (ce-i drept deloc ortodoxe), sau injectare in tzatza caprei vecinului a unei tevi care sa aduca laptele direct in frigiderul nostru... asta ar fi exact ce ne trebuie... Concret: omul vrea certitudini! La el nu merge cu "s-ar putea sa faca minuni!" "De unde stii , tu, ma, ca face minuni? Ti-a facut tie?" "DA!" "Ooops! Atunci hai si noi, frate! E taaare de tot, sfantu' asta, dom'ne! Iti spun, orice iti rezolva!"
Pana la urma, totul pleaca din capusorul nostru ala slab si prost. Orice biserica ortodoxa ESTE un miracol. Orice icoana sfintita, este potential facatoare de minuni. Credinta, nadejde, staruinta, cainta, iubire, incredere... Mintea si trupul, una sa fie cu Dumnezeu, cu Duhul Sfant, cu Mantuitorul, cu Maica Preacurata... Orice se rezolva; ORICE! Daca nu crezi nici tu in ce faci, poti sa mergi oriunde, fie el doctor, vrajitoare, moaste sau Sfanta Biserica. Vom primi tot un ZERO BARAT.
Nu sunt un entuziast al acestor cautari, dar daca mi se ofera vreodata ocazia, voi incerca sa ajung si pe la mormantul lui, nu sa ma faca vrednic de vreo minune (pe care oricum n-o merit, daca pana astazi nici n-am stiut de el), ci asa, sa simt emotia in preajma unuia care a fost o viata cu Dumnezeu in suflet! E greu sa fii acceptat Sfant in tara ta... Poate ni-l iau altii mai vrednici de el!... :2:

Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai!

Am reusit sa ajung astazi la parintele Ilie Lacatusu si voi mai merge sa multumesc, pt. ca problema de sanatate care mi-a dat de furca atata amar de vreme incepe sa se rezolve iar durerile sa dispara!

Atentie!
 

Eu am auzit ca baga frica in draci si in slugile sale. Asa ca... ia cerceteaza!

Exista o cale...
 

Exista un mod in care poti sa le aduci multumiri: pomenindu-i, rugandu-te pentru ei, dand pomelnice pentru ei, sau (daca poti sa jertfesti si ceva banuti), platind 40 de Liturghii pentru ei. Este un mod de a le multumi. Poti chiar si lor sa te rogi, sa aprinzi lumanari pentru ei - ei vor primi multumirile sufletului tau, pentru ca ei nu au "plecat in nefiinta" cum adesea mai auzim spunandu-se... Ei au trecut la Domnul. Iar multumirile tale se pot inalta la ei.

Nimic nou sub soare!
 

Pai daca Biblia ta e Jurnalul national, e destul de clar care ti-e si adevarul.
Nu te mai hazarda sa emiti pareri in privinta sfintilor. Ramai la jurnale, daca din ele ti se trage seva intelepciunii.

"Tie personal nu-ti pare" - Ca sa vezi! Oare cum o fi omis pr Iustin Parvu sa-ti ceara parerea?! mai, mai... mare scapare...

Diavolul a fost intotdeauna gelos pe Dumnezeu si pe sfintii Sai. De ce sa nu-si bata el joc? - ca numai atata poate. Toti sfintii lui Dumnezeu au avut denigratori. Parca ce, de pr Arsenie Boca nu zic unii chiar ca ar fi fost eretic? Ai citit viata sfantului Nectarie? Ai vazut cati neica nimeni s-au gasit sa-i aduca impotriviri, sa-l calomnieze, sa spuna toate relele si minciunile despre el? Asa ca, vezi! Cei care L-au urmat pe Domnul au ales calea asta, a prigoanei, a purtarii crucii, au iesit din lume - iar lumea nu i-a iubit.

Iar parerile personale ar fi indicat sa le pastrezi pentru alte domenii. Nu te temi sa vorbesti de rau pe cineva - ca e sfant sau nu, asta Dumnezeu arata, atunci cand e voia Sa. Vrem sa primim, bine; nu vrem, El nu ne sileste, asa cum nu ne-a silit la nimic. Alegerea ne apartine. Dar tu nu te temi sa vorbesti de rau pe cineva, numai pentru simplul motiv ca tie personal nu-ti pare ca... ?
Ortodoxia nu e un loc al parerilor personale. Sa ne temem de pareri.

parintele ILIE LACATUSU
 

O VIATA DE MARTIR

Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-i slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, termina Facultatea de Teologie din Bucuresti, si la putin timp dupa aceea este hirotonit.

Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea Cuvantului Adevarului, caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni.

A suferit pentru biserica si neamul sau, pe care l-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori, asemenea parintelui Dumitru Staniloaie, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor mort la inchisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosingherilor Nicodim Mandita, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tanarului Constantin Oprisan mort la inchisoarea Pitesti,

Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat in anul 1952 pentru apartenenta la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964,este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor.

Dupa ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar. Intre anii 1965-1970, parintele Ilie a slujit intr-o parohie din judetul Teleorman, iar in 1970, este transferat in judetul Ilfov la Cucuruz, unde, in Ianuarie 1978, este pensionat.

Suferintele din timpul vietii I-au afectat foarte mult sanatatea si din acest motiv isi petrece sfarsitul vietii in spital, unde a spus ca, daca nu va muri pana la 22 Iulie, va mai trai inca 2 ani.

Dupa cum a spus, parintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie, acelasi an (1983).Tot atunci, a mai spus ca, daca sotia sa va inceta din viata peste 15 ani, sa fie ingropata langa el, ceea ce s-a implinit.




Pe 22 Septembrie 1998, la inmormantarea sotiei parintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui era neputrezit, uscat si placut mirositor.

La aflarea sfintelor moaste, fiica parintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmas inca in viata, sesizeaza descoperirea Arhiepiscopiei Bucurestilor, care primeste cu bucurie aceasta veste.

Cateva luni mai tarziu, pe postul national de televiziune, se difuzeaza filmul documentar Semne, realizat de regizorul Cornel Ciomazga, in care este prezentata descoperirea.

DOVADA DE DINCOLO DE MORMANT

Moastele parintelui Ilie Lacatusu au fost descoperite in data de 29 Septembrie 1998.

Trupul neputred al sfantului, in greutate de 7-8 kg, a fost gasit la 15 ani dupa moartea sa, in conditiile corespunzatoare sfintelor moaste: nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pastrandu-si dimensiunile si aspectul, pe care privind-ul nu provoaca spaima, ci bucurie duhovniceasca, dand impresia unui om care doarme.

O alta minune de acest fel este descoperirea, in aceleasi conditii, in anul 1980, a moastelor Sfantului Ioan Iacob de la Neamt, care a vietuit in pustia Hozevei, din Tara Sfanta, si care a fost canonizat in anul 1992.

Asemenea moastelor Sfantului Ilie Lacatusu, in Romania mai sunt moastele: Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantului Dimitrie Basarabov din Bucuresti, Sfintei Filofteia de la Curtea de Arges, Sfantului Iosif de la Partos.




INCHIS, DAR LIBER

Parintele Ilie era un om al rugaciunii. Indiferent de ce se intampla in jurul sau, era mereu cu mintea la Dumnezeu. Rugaciunea lui era profunda si neincetata, ceea ce-l facea sa vada lucrurile mai clare, in profunzimea lor, mai aproape de Adevar.

Era un bun sfatuitor si nu se implica decat in probleme de ordin duhovnicesc. Statea mereu retras si medita, iar de cate ori aparea cate o problema in cadrul inchisorii, mereu gasea solutia duhovniceasca spre salvarea colegilor de suferinta.

Multi dintre detinuti nu rezistau presiunilor psihice si fizice la care erau supusi, de aceea unii incercau sa evadeze, altii intentionau sa se sinucida, iar altii sa se lepede de Hristos, pentru a scapa de chinuri. Foamea si suferinta atinsesera culmi maxime.

In aceste imprejurari, parintele Lacatusu pe multi ii imbarbata, altora le era alinare, facand ca sfaturile sale sa fie un bun leac pentru cei inchisi impreuna cu el.

Cu toate presiunile ce se faceau asupra lor, rugaciunea si rabdarea, iubirea, nadejdea sau mai ales credinta, il ajutau pe parintele Ilie sa-si mentina pacea interioara, ramanand astfel neclintit in fata urii si a rautatii, a violentei si a tuturor lucrarilor cu adevarat demonice ce se exercitau asupra

celor intemnitati. Mereu gasea solutii pacificatoare, iar impotriva ighemonii inchisorii nu avea nimic de obiectat. Singura lui vina era ca nu putea fi reeducat.

CULTUL SFANTULUI MARTURISITOR

Cazul parintelui Lacatusu a starnit o vie si fireasca senzatie in mass-media, dar mai ales in randul credinciosilor.

Mai multe asociatii non-guvernamentale au cerut Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane deschiderea unui dosar de canonizare, ceea ce inseamna trecerea parintelui Ilie in randul sfintilor Bisericii Ortodoxe Romane, in calendar si la sfintele Slujbe.

Vestea aflarii moastelor parintelui Ilie Lacatusu s-a raspandit in toate colturile tarii. Credinciosi, calugari si preoti il cinstesc pe parintele Ilie ca pe un sfant si se roaga pentru grabnica canonizare.

Astfel, prima icoana a Sfantului Ilie Marturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al bisericii Manastirii Petru Voda. Staretul manastirii, protos. Iustin Parvu, este unul dintre aceia care a petrecut ani grei de inchisoare (17 ani) si, cunoscandu-l pe parintele Ilie, a ramas profund impresionat de viata sa duhovniceasca.

In prezent moastele parintelui Ilie se afla in cripta de la cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti (Bucuresti), unde a fost inmormantat, intr-un sicriu nou, din sticla, pentru a putea fi vazut de oricine.

Multi credinciosi, preoti, calugari si chiar unii arhierei au fost si merg in continuare sa se inchine si sa-i ceara ajutorul sfantului marturisitor.

Este foarte important de inteles ce inseamna parintele Ilie pentru fiecare dintre noi, un exemplu de traire crestina a acestor vremuri, in care ni se arata ca inca se mai poate dobandi Harul Duhului Sfant.

Dumnezeu lucreaza prin cine voieste. Daca multi credinciosi considera ca parintele Ilie Lacatusu este un lucrator vrednic al lui Hristos, e bine sa-i luam in considerare. Daca a devenit un rugator pentru noi toti, acesta ar trebui sa fie un motiv de bucurie.

Daca o fi gresit ceva, s-a putut spovedi, s-a putut cai, a putut atrage apoi Duhul Sfant ca orice alt pacatos pocait. A continua sa-l consideram pacatos este un risc prea mare. Daca Dumnezeu l-a sfintit pe Varvar Talharul, oare n-ar fi putut sa-l sfinteasca si pe acest preot care si-a dedicat viata lui Hristos?

Bucurestiul are o multime de sfinte moaste. De aceea, nu prea merg pe acolo. Ma simt bine atunci cand merg. In plus, aud multe persoane ca au fost ajutate prin mijlocirea acestui parinte. Am si eu evlavie la acest parinte. Simt ca mijloceste pentru noi. Fotografia cu moastele sale o tin in rand cu icoanele.

Bine e sa i se faca slujbe de pomenire inainte de a-i adresa cereri. Nu de elementul spectaculos are nevoie. Spre deosebie de romani, rusii stiu sa-si pretuiasca sfintii. Romanii sunt cam prea egoisti si mandri, se cam cred buricul pamantului. Daca nu stim sa-l cinstim cum se cuvine, Dumnezeu ne smereste. Ma refer la exagerari de orice tip.

Bine e sa tindem spre sfintenie, bine e sa aparam credinta ortodoxa si sa-i pretuim pe cei pe care Dumnezeu i-a cinstit mai intai. Daca Dumnezeu i-a daruit ceva anume parintelui Ilie Lacatusu, apoi nu cred ca trebuie sa-I contestam acest drept sau sa cartim.

Pentru rugaciunile parintelui Ilie Lacatusu, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi!

Eu sper ca, intre timp, Costel a fost sa vada cu ochii sai si a citit despre viata parintelui. Altfel, e foarte usor sa ne dam cu parerea din fata calculatorului. :39:

Marturia Parintelui Iustin Parvu despre Parintele Ilie Lacatusu
 

"Cu Parintele Ilie Lacatusu am stat 4 ani la Periprava, in Delta. El s-a remarcat, in general, prin interiorizarea lui puternica si prin tacere; rar il auzeai vorbind ceva, si atunci cand o facea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne indemna sa ne rugam atunci cand eram in vreo primejdie. Despre acest om pot sa spun ca avea cu adevarat darul smereniei. Cauta tot timpul sa nu iasa in evidenta cu ceva, se purta ca cel mai neinsemnat om…

Vreau sa povestesc ce s-a intamplat in 30 ianuarie 1962, ziua Sfintilor Trei Ierarhi, Vasile, Grigorie si Ioan. O dimineata cetoasa si rece – o ceata si o umiditate care patrundea in tot corpul. Eram imbracati in uniforma vargata specifica detinutilor, adica numai o haina, o camasa rupta pe care o purtam fie ca era o caldura de 40 de grade, fie ca era frig de -30 de grade.

Era mijlocul iernii, ger cumplit. Autoritatile erau foarte amenintatoare in acea dimineata cand am iesit in coloana catre locul de munca. Niciodata nu i-am vazut calare, dar atunci toti gardienii erau inarmati cu pistoale si pe cai.

Spre surprinderea noastra, cu mai putin de 200 de metri inainte de a ajunge unde taiam de obicei stuf pentru Germania, ei ne-au orientat intr-o alta directie. Acolo se forma un lac de aproximativ 4-5 hectare si in centrul acestui lac crestea un manunchi de stuf, un manunchi frumos, dens si numeros. Si, dragii mei, cum am ajuns acolo, fiecaruia dintre noi i s-a ordonat sa intre in lac si sa aduca doua manunchiuri de stuf. Imi amintesc ca am intrebat: Domnule, cum putem sa intram direct in apa?! Nu suntem capabili sa taiem stuful acolo! Noi de obicei mergeam pe gheata si taiam – acesta era modul in care muncisem pana atunci. Daca vreunul dintre voi sta la discutii si nu intrati toti in apa, va impuscam pe loc! Dar Parintele Ilie a avut un cuvant foarte ferm si ne-a imbarbatat pe toti: Mai, intram pentru ca astia is pusi pe gand rau; astia trag in noi. Sa intram in apa, ca Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi ne vor scoate nevatamati. Si am intrat si asa am salvat situatia, caci pericolul era mare.

Intai am intrat pana la glezne, apoi pana la genunchi, apoi pana la talie si asa am ajuns la locul unde trebuia sa taiem. Frigul a patruns in corpuri. Toti ne-am gandit la cei patruzeci de mucenici din lacul Sevastiei. E bine, ne gandeam, vom fi victoriosi!

Fiecare din noi si-a facut balotul si s-a intors. Dar n-a fost de ajuns, ei voiau altul. Si au inceput sa apese pe tragaci, ca sa ne intimideze. Ne-am dus, am facut alt balot si apoi altul. Era aproximativ 12.30 cand am terminat al treilea balot. Lucrul important este ca atunci cand ne-am intors cu al treilea manunchi, soarele a iesit, a luminat si a incalzit la peste 25 de grade. A fost o minune care ne-a adus cea mai mare bucurie. Si atunci am spus ca Parintele Lacatusu este un om deosebit. Si va spun ca nu s-a intamplat sa fie nici un bolnav, nici un internat, n-a fost nimic. Si aceasta datorita rugaciunilor Parintelui Ilie, ca altfel cred ca eram cu totii morti…

Gardienii erau amarati, ne-au lasat acolo. Caldura devenea din ce in ce mai puternica. Ne-am stors hainele, ne-am spalat si ne-am uscat pe drumul de intoarcere in lagar.

Am plecat de acolo cu emotia ca Dumnezeu, pentru neputinta noastra de a mai indura, savarsise o minune.

Credeti ca acesti ticalosi au spus ceva? Cand au vazut ca dupa doua-trei zile nici unul dintre noi nu se imbolnaveste, au gandit cu siguranta, uluiti fiind, ca acesti banditi sunt intr-adevar ticalosi: chiar si Dumnezeu este cu ei!…”

Am fost de 2 ori la cimitirul din Giulesti unde sunt Sfintele Moaste ale Parintelui Ilie Lacatusu, si dupa ce m-am inchinat si m-am rugat, cand am plecat am simtit o intarire a trupului, luminare a mintii in problema de sanatate pe care o aveam, si mai multa credinta.
Doamne miluieste!

Gresesti putin aici pentru urmatoarele motive.

1. Sfintenia Parintelui este inconstebila in mo mentul asta.
2. Daca Dumnezeu l-a randuit sa ne ajute nu prea e frumos sa dai cu piciorul ajutorului unui Sfant.
Necinstind un sfant il necinstim pe Dumnezeu.

3. Parintele Ilie este AICI. Adica langa noi. Si poate sa ne ajute si mai mult fiind in permanenta langa noi.

Iti multumesc pentru atentionare. As putea avea evlavie mai mare fata de acest sfant. Ultima data am mers in anul acesta de Sfantul Ilie. Era foarte multa lume, era foarte cald...

Imagini cu moastele Sfantului Ilie Lacatusu:

https://www.google.ro/search?q=acati...iw=956&bih=507

Acatistul Sfantului Ilie Lacatusu:
http://www.apologeticum.ro/2011/10/a...0%A0-22-iulie/

Părinte Justin Pârvu despre Părintele Ilie Lăcătușu
 

„Părintele Ilie Lăcătușu trebuie cinstit ca un sfânt, pentru că este un argument puternic împotriva materialismului și a rătăcirii idolatre. I se pot înălţa rugăciuni oricând, pentru că sfinţii sunt adevăratele mărturii ale vieţii noastre ortodoxe, chiar în vremurile în care trăim. I se pot picta icoane, i se poate face o raclă cum este la Sfântul Ioan de la Suceava, la Sfânta Paraschiva.

Pentru noi și pentru toată creștinătatea trebuie să îi sărbătorim ziua de adormire. Suntem într-o aleasă mândrie în faţa popoarelor, a protestanţilor, a catolicilor pentru aceste descoperiri: a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul și a Sfântului părinte Ilie Lăcătușu”.