Puterea Sfintei Cruci
 

Un tanar ravnitor de aleasa invatatura s-a dus odata la o manastire, sa ceara sfat unui calugar albit intru Domnul:

- Parinte, dati-mi, va rog, o carte din care sa pot invata cel mai bine cum trebuie sa fie un crestin... cum trebuie sa gandeasca, ce trebuie sa faca... O carte care sa-mi explice toate aceste lucruri!

Calugarul i-a spus ca are o asemenea carte in chilia sa, si s-a dus sa i-o aduca. Insa, dupa cateva clipe, s-a intors tinand in mana o cruce, pe care i-a intins-o tanarului cu parinteasca bunatate. Vazandu-l pe aceasta mirat foarte, n-a zabovit a-i zice:

- Fiule, crucea este cea mai de seama invatatura pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi Mantuitorul S-a jertfit pe cruce, aratandu-ne astfel ce inseamna sa iubesti, fiindca a facut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea inseamna tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adica la Dumnezeu. Cel ce stie sa-si poarte crucea, poarta cu el, in acelasi timp, harul si iubirea Domnului. De aceea, crucea nu este o povara, ci o bucurie; cand te daruiesti celui drag, nu o faci cu tristete si cu retinere, ci cu bucurie si entuziasm. Crucea inseamna, deci, curaj, rabdare, dar, mai ales, dragoste.

Doreai o carte pe care sa o citesti cu ochii si a carei invatatura sa iti lumineze mintea. Iata, in schimb, crucea - o carte pe care o vei citi cu ochii sufletului tau si a carei invatatura mai presus de slove toata viata ti-o va lumina!!

Zidul inimii
 

Într-un deşert aspru şi stâncos trăiau doi pustnici. Găsiseră două grote situate foarte aproape una de cealaltă. După ani şi ani de rugăciune şi sălbatice renunţări, unul dintre cei doi asceţi era convins că ajunsese la desăvârşire.Celălalt era şi el pios, dar totodată bun şi înţelegător. El se oprea întotdeauna să discute cu puţinii pelerini care veneau acolo, adăpostindu-i pe aceia care se rătăceau sau pe cei care doreau să se ascundă.
"Acesta este timp pierdut pentru meditaţie şi rugăciune", gândea cel dintâi sihastru, căruia nu-i plăceau desele absenţe - chiar dacă nu îndelungate - ale celui de-al doilea. Pentru a-l face să înţeleagă în mod concret cât este de departe încă de sfinţenie, se hotărî să pună câte o piatră la gura propriei grote ori de câte ori celălalt avea să comită vreo greşală. După câteva luni, în faţa grotei sale se înălţa un zid de pietre, cenuşiu şi sufocant. Şi el era închis înăuntru.
Uneori construim ziduri de jur-împrejurul inimilor noastre, folosind pentru aceasta pietricelele de zi cu zi ale resentimentelor, ranchiunelor, tăcerilor, problemelor nerezolvate, supărărilor. Datoria noastră cea mai de seamă este aceea de a împiedica formarea unor astfel de ziduri în jurul inimilor noastre. Şi mai cu seamă, aceea de a încerca să nu devenim o piatră în plus în zidurile altora .

Într-o seară, un copil l-a întrebat pe părintele său: - Tată, spune-mi, te rog, cum se face că unii oameni sunt buni şi alţii răi. De ce nu-s toţi la fel?
- E, băiatul meu, vezi tu, toţi oamenii sunt fiii lui Dumnezeu. Şi aşa cum Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, la fel trebuie şi noi să ne iubim unii pe alţii, fiindcă dragostea Domnului este ca şi lumina soarelui. Nu ne luminează şi ne încălzeşte soarele pe noi toţi, buni şi răi laolaltă? Nu?
Sufletele noastre ar trebui să fie pline de bunătate şi iubire. Dar, vezi tu, păcatele fiecăruia sunt asemenea norilor ce nu lasă razele binefăcătoare ale soarelui să treacă. Păcatele sunt norii ce ne întunecă sufletul. Cu cât ai mai multe păcate, cu atât sufletul tău este mai întunecat şi lumina dragostei lui Dumnezeu nu-ţi poate pătrunde în inimă.
Sufletul omului este bucăţica de cer pe care fiecare o poartă în el. Pe acest cer trebuie să strălucească Soarele iubirii - Dumnezeu. Fiul meu, să te fereşti de păcate, căci acestea se adună şi îţi întunecă viaţa, te fac rău şi egoist. Cel ce-şi păstrează, însă, sufletul curat, se bucură mereu de dragostea Domnului, de linişte şi fericire.
Nimic nu este atât de firesc pentru noi ca a fi în comuniune cu alţii, a avea nevoie unii de alţii şi a ne iubi unii pe alţii

O persoana nelinistita s-a dus la un calugar si l-a intrebat de ce nu este multumita de viata sa. Calugarul a luat o sticla si dupa ce a umplut-o jumatate, l-a intrebat:
- Cum este aceasta sticla?
- Pe jumatate goala, i-a raspuns persoana care il cercetase.
- Eu o vad jumatate plina. Ca sa te bucuri de viata, trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor.

Doi oameni, tăiau lemne în pădure. Doborând un copac, unul din cei doi oameni cari se găsea a fi un om fără credintă, zise:
- "Iată, asa e si cu viaţa noastră... Trăim, ne zbatem si la urmă vine moartea si ne doboară ca pe busteanul acesta, si nimic nu s-alege de noi.
Celălalt om, care era un credincios, îi răspunse:
- "Nu-i asa, prietene. Abia după ce-am doborât acest bustean, vom putea să vedem dacă e bun de clădit sau e scorburos si bun numai de aruncat la foc. Aşa e si cu noi. Abia după ce murim, vede bunul Dumnezeu ce trebuie să facă cu noi: să ne aseze de-a dreapta lui, întru viaţa cea veşnică, sau să ne arunce în focul cel nestins.
Tovarăsul său căzu pe gânduri si peste puţină vreme se întoarse si el la credintă.

Un preot l-a intrebat pe un tanar necasatorit:
- Tinere cati ani ai?
- 34 de ani, a grait tanarul.
- Si cand te casatoresti?
- Cat mai repede, a raspuns el.
- Si atunci, ce mai astepti? intreaba preotul.
- Pai, deocamdata, caut fata ideala.
- Si, ai gasit-o?
- Da!
- Si atunci, ce mai stai?
Cu putina rusine, tanarul raspunse:
- Pai si ea cauta baiatul ideal.

Intr-o pustie, un parinte era impartasit de un oarecare ins, un cleric, dar netraitor. Si a aflat pustnicul ca este netraitor si nu l-a mai primit sa-l impartaseasca. Atunci Dumnezeu l-a luat in primire pe pustnic. Intr-un vis ingrozitor, intr-o zona, intr-o mare insetare un bubos scotea apa limpede dintr-o fantana si dadea la lume. Toata lumea ii saruta picioarele acestui datator de apa limpede. Dumnezeu i-a dat exemplu pustnicului. "De ce nu-l primesti ca e tot datator de apa limpede? Tu l-ai judecat de faptele lui, dar Eu ma gandeam ca prin el am ajutat pe altii". Atunci l-a primit cu scuze, cu iertare pe cel care il impartasea.

"Intr-un oras gri, cu oameni anosti, terminati de munca si de durerile unui cotidian de nimic, a poposit un barbat. A inceput sa rosteasca povesti despre bine, adevar, frumos si toate cele care alcatuiesc cromatica Duhului Sfant. Dupa doua zile nimeni nu-l mai asculta, dar el, retras in centrul orasului pe o banca, a continuat sa zica povestile sale. Un an, doi, trei, zece, cincisprezece, douazeci... La un moment dat se apropie de el un copil care-l intreaba fara menajamentele scrupulului social: "nene, da mata ce faci aici?". "Spun povesti", a replicat omul, caruia de foarte mult timp nimeni nu-i mai adresase o vorba. "De ce?". "Prima data spuneam povesti ca sa schimb lumea...". "Si ai reusit?". "Nu" a recunoscut, onest omul. "Si atunci de ce mai povestesti..." "Ei, acum spun povesti nu ca sa schimb lumea, ci pentru ca lumea sa nu ma schimbe pe mine!". (Pr. Constantin Necula)

O femeie avea un bărbat betiv. Necontenit îl ruga să se lase de băutură. El făgăduia, dar nu se tinea de cuvânt. Femeia îi vorbea atunci de Dumnezeu si de cele sfinte. Omul tot nu se lăsa de băutură. Atunci femeia merse la duhovnic si-i spuse necazul. Preotul îi zise:
- "Femeie, bine faci că-i vorbeşti de Dumnezeu si de cele sfinte. Dar asta nu-i de ajuns. Îţi dau un sfat: vorbeşte mai putin cu bărbatul tău de Dumnezeu, dar vorbeşte mai mult cu Dumnezeu despre bărbat. Adică roagă-te pentru el."
Femeia începu să se roage cu putere si cu dragoste, zi de zi, pentru bărbatul ei, si Dumnezeu i-a ascultat cererea si a dat puteri omului să se lase de păcatul betiei.
Mai presus de toate, mare este puterea rugăciunii!

Un tanar se plangea tuturor de lipsa bogatiei materiale. Intr-o zi a fost auzit de un intelept.
- Esti nemultumit de viata pentru ca esti sarac? l-a intrebat inteleptul.
- Da, a raspuns oftand tanarul.
- Sanatos esti?
- Ma pot mandri cu sanatatea mea, a grait tanarul.
Atunci inteleptul i-a luat mana stanga si i-a zis:
- Iti ofer zece mii de lei pe ea si un milion de lei pentru ochii tai.
- Fereasca Dumnezeu, a raspuns tanarul.
- Ei, vezi, ce bogatie ti-a daruit Dumnezeu? Sa nu te mai plangi de viata, ai tot ce-ti trebuie pentru a-ti castiga existenta si a fi bucuros ca traiesti.