Diavolul
 

As dori sa vorbim despre ceva ce ma nedumereste profund. Cum a fost posibila aparitia Diavolului. Inteleg ca Lucifer era un inger frumos, poate chiar cel mai frumos si mai luminos si mai puternic s.a.m.d.,care era fix in primul cerc de ingeri, cei care il vad pe Dumnezeu. Aici e buba: daca tot IL vedea pe Domnul,cum a putut sa creada ca I se poate impotrivi? Nu stia ca Dumnezeu l-a creat inclusiv pe el, Lucifer? Nu stia ca Dumnezeu este mai puternic decat el? Si cea mai intrebare dintre toate, daca a crezut ca ii pote fi egal lui Dumnezeu in puteri, sau mai puternic, ce a sperat sa obtina? Apoi, ca sa zic asa, argumentele lui au fost puternice, deoarece a reusit sa convinga 1/3 din ingeri, adica nu era doar un nebun eretic, ci cu argumente. Cam care ar fi fost acelea?
As dori raspunsuri dogmatice la aceste intrebari, precum si o istorie (trecuta si viitoare...) a lui Lucifer.
Am convingerea ca aceste raspunsuri si discutii vor duce la sensul vietii. Deasemenea cred ca va aduce cateva lamuriri despre Domnul nostru IIsus Hristos, ingropate adanc in filocalii, care nu au ajuns la urechile mele si ale multora.

In cartea Dogmatica, Sfantului Ioan Damaschin, trateaza pe scurt despre diavol si demoni.
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...oni-80043.html

Pana la "raspunsurile dogmatice" pe care le astepti eu iti raspund cu o intrebare: Cum aleg sa se indeparteze de Dumnezeu pacatuind cei care cred in El?

pai...nu poti sa nu pacatuiesti.... orice ai face, tot pactuiesti intr-un fe au altul, mai mult sau mai putin. Asa ca...practic, toti ne inepartam de Dumnezeu pactuind; chiar si daca ne spovedim, tot repetam pacate...

Se zice, ca, atunci cand mergi la spovedit trebuie sa te caiesti e pacate si oarecum sapromiti ca nu le mai faci; asta inseamna oarecum ca, daca repetam pacatul, ceea ce se intampla tuturor (ma refer aici la pacate mai mici, nu crime si altele asemenea) inseamna ca minti oarecum la spovdanie, eea ce duce tot la indepartarea de Dumnzeu.
Daca nu am mai repeta pactele, am deveni, in timp destul de scurt, ca Iisus, fara pacate, ceea ce e imposibil.

Multumesc Ekaterina, dar acolo mi se raspunde la intrebarea "ce caracteristici are", pe scurt. Mai multe gasesti in Invatatura de credinta crestin ortodoxa.

Lucian, cei care cred si pacatuiesc, nu cred total, sau se incred in iertare, in sinea lor. In afara de asta, oamenii sunt slabi din fire.Pe cand Lucifer NU avea nevoie sa creada, caci era in contact direct cu Dumnezeu, si el nu era fire cazuta si slaba, ca noi, oamenii de acum. Asadar, nu se poate face o corespondenta.
Noi, oamenii, ne nastem nestiutori, descoperim sau nu pe Dumnezeu, ajungem sau nu sa credem in El, mai tare sau mai slab, noi nu avem NICI O CERTITUDINE. Lucifer avea si stiinta si certitudinea. Asadar, cum a putut sa se razvrateasca? Ce credea ca va obtine?

Nu-ti poti imagina natura relatiei dintre Dumnezeu si Lucifer.
Dar poti face o paralela cu relatia tata-fiu mai exact chiar cu pilda fiului ratacitor.

Fiul ratacitor a crezut ca poate avea o viata mai buna, satisfacandu-si propriile placeri si ambitii decat traind in umbra tatalui.

Dar uite ca realitatea s-a dovedit a fi mai complexa decat intelegerea sa.
Lucifer o fi fost destept, dar se pare ca nu atat de destept, sau mai bine zis nu desteptaciunea, cunoasterea bruta i-au lipsit, cat intelepciunea.

Si nu e vorba de un handicap nativ ci unul care deriva din liberul arbitru care este si va ramane un mister.
Sigur, putem vorbi de un caracter deterministic al alegirilor noastre, cautand sursa lor in lucrurile din jur, si este intr-adevar o cauzalitate in acest sens, pana la un punct, dar dincolo de el cred ca exista "ceva" care scapa intelesului nostru.
Ceva care din exterior poate fi judecat ca un factor aleator dar care poate ca e ceva mai profund de atat.

Este posibil si ca Lucifer sa nu fi inteles ca esenta naturii sale se hranea din ascultarea fata de Dumnezeu si fara El va fi o cu totul alta persoana, asa cum multi atei nu inteleg asta, crezand ca pot fi "buni" si fara a avea nevoie de Dumnezeu in acest sens.

bine punctat amice!

[quote=AlinB;553563]Nu-ti poti imagina natura relatiei dintre Dumnezeu si Lucifer.


Dar uite ca realitatea s-a dovedit a fi mai complexa decat intelegerea sa.
Lucifer o fi fost destept, dar se pare ca nu atat de destept, sau mai bine zis nu desteptaciunea, cunoasterea bruta i-au lipsit, cat intelepciunea.

Si nu e vorba de un handicap nativ ci unul care deriva din liberul arbitru care este si va ramane un mister.
Tocmai aceasta natura a relatiilor incerc sa o deslusesc, deoarece orice pacat isi are originea atunci si consta in natura relatiei pacatosului cu Dumnezeu. Lucifer a identificat fisura din creatie, liberul arbitru si a zis:am 2 variante, sa ascult de Dumnezeu sau sa nu ascult. Ei bine, daca nu ascult, ce o sa-mi faca? Sunt nemuritor. Numai ca tot nu inteleg ce scop a crezut ca urmareste. Nu ascund faptul ca mi se pare ca a avut ceva succes pana acum in scopurile astea ale lui, reusind sa corupa Omul, sa faca sa decada creatia din plinatatea fiintei (de exemplu, animalele mananca acum alte animale) si sa il faca pe Dumnezeu Tatal sa-si trimita Fiul sa moara, pe Pamant, pentru salvarea Omului si a creatiei. Pare sa fi punctat ceva... Adica exista o miza in derulare? Lucifer crede inca in sansele lui de reusita? Ceilalti ingeri cazuti inca mai cred si ei? De ce nu inceteaza? De ce nu abandoneaza? Ce vrea sa-I demonstreze lui Dumnezeu?

Pentru că nu au smerenie.