Nu plang toti copiii, plang cei neobisnuiti cu Sf Impartasanie, sau cei carora parintii nu le explica ce se intampla, cei pe care parintii nu ii tin deloc la slujba inainte, macar ca sa se invete cu figura preotului, fiindca poate sa fie o trauma destul de mare sa ai 2 ani si sa fii dus la un barbat necunoscut, cateodata cu ditamai barba, imbracat in haine ciudate care vrea neaparat sa iti bage ceva pe gat. Harul Duhului Sfant nu lucreaza magic, el conlucreaza cu noi, daca noi nu facem nimic...

Nu ma refer neaparat la momentul cand se impartasesc...De fiecare data cand am fost la biserica si era prezenta si vreo femeie cu copilul ei (de maxim 3 ani), mereu plangea pruncul...Vreau sa spun ca mereu sunt tulburati copiii in biserica...
Sau poate e coincidenta...
Sau poate se sperie copiii de fata mea:71:

:-))
Copiii in general mai plang, daca nu le convine ceva, daca le e foame, sete etc, asta este singurul mod de exprimare a ceea ce simt. In biserica se aude mai tare pt ca e mai liniste.
E bine ca la biserica unde te duci sunt tolerati, eu stiu biserici unde te scoate imediat afara un grup de binevoitori ca sa nu deranjeze copilul slujba.. Si astfel nu invata copilul sa stea la biserica, si invata ca biserica este un loic de constrangeri.
De obicei, un copuil dus la biserica de bebelus se obisnuieste si este din ce in ce mai cuminte.

Daca pe ei nu-i acceptam, atunci credinta este egal cu zero ! Eu nu am auzit de "grupuri de binevoitori "care sa faca astfel de gesturi , dar te cred , pentru-ca nu ma mai mira nimic in lumea asta nebuna !...

Da, Cristi, asa este.
Slava Domunului daca nu este asa in majoritatea bisericilor.
Mi s-a intamplat din nefericire si in Germania la manastirea unde am fost in vara asta, unde ni s-a spus imediat, cand copilul nu facuse decat 'agu agu' de bucurie, ca bebelusul trebuie sa ramana afara pentru ca face prea mult zgomot. Asta fiind o manastire care duminica etse si parohie a multor oameni din imprejurimi.

:D Mi-a spus mama ca si eu cand eram bebelus faceam galagie cand ma ducea la impartasit, si o data unul dintre calugari de la manastire i-a spus sa vina cu mine sa-mi citeasca, ca nu-i lucru curat. :24: Nu stia calugarul ca imediat dupa botez am plans cat m-au tinut rarunchii o zi intreaga de am capatat hernie. Se intelege ca nu s-a distrat nimeni cum trebuie la cumatrie, si foarte bine a fost, ca si asa era in post. N-am ajuns pagana. :D

Asa sunt unii copiii mici, nu sunt invatati cu multa lume necunoscuta in jur si plaaannnnngggg.

Noi mergem cu copiii ocazional la biserica, sau se intampla sa mergem sa aprindem o lumanare si apoi sa plecam. E normal ca un copil sa planga in biserica daca este dus foarte rar, pentru ca el nu se regaseste in slujba bisericii.

Revenind la tema topicului, e bine sa-i impartasim cat mai des si daca se poate cat mai des in cadrul Sfintei Liturghii, la momentul potrivit, impreuna cu alti copii. Dar e bine sa ne impartasim si noi cu ei, sa vada ca este intr-adevar ceva "bun". Asa cum stam la masa cu ei, asa sa stam si l aceasta cina impreuna.

Draga doamna,
Nu cred regula de a nu minca si bea nimic inainte de Sf. Impartasanie se aplica si copiilor sub 7 ani, cel putin dupa cite stiu eu. Daca da, dimineata la inceputul liturghiei se poate duce copilul la impartasit si vi-l impartaseste parintele la usa mica nu la cele imparatesti.
Dumnezeu sa va ajute!

Sa fim seriosi, nu chinuiti copilul, primii crestini se impartaseau dupa o masa copioasa, asa numitele "agape".

Din pacate de aici s-a ajuns la niste lucruri nu tocmai bune, dupa cum vedem in NT si s-a trecut la alta extrema..

Sau poate trebuia sa intrebe cand a mancat bebelusul ultima data :21:

Pai cred ca de asta ai si plans, ca sa stie lumea ca e post si nu distractie, sfanta din tine si-a facut simtita prezenta imediat dupa botez. :21:

Fratilor va rog mult ajutati-ma si pe mine cu o informatie, unde anume gasesc scrisa aceasta regula despre impartasanie copiilor mici pana in 7 ani pe stomacul gol. Si daca stie cineva si cine a scris aceasta regula. Multumesc.

"Burta goală" înseamnă, la copiii până-n 7 ani, 2..3 ore.
Nu cred că e greu.

DragosP esti tata? Nu e ca e greu, e imposibil. Copilul meu doarme 8 ore/noapte si cand se scoale plange deja de foame. Pana il spal la fund, pana-l imbrac, pana ajungem la biserica, ne ia aproape inca o ora din momentul trezirii pana la impartasanie. Nu rezista 9 ore fara sa bea si fara sa manance plus ca nu vad de ce l-as chinui asa. Chiar nu cred ca Dl Hristos ar vrea si i-ar placea sa stie ca ne chinuim copilasii mici in felul asta.
Mi s-a mai raspuns si pe alt thread ca daca mananca ar putea vomita. Dar in 99% din cazuri nu vomita deci? Si daca vomita ce? Iei rezultatul si-l ingropi in pamant curat, se intampla asemenea accidente si la oameni mari, daca nu e cu reavointa nu are de ce sa fie pacat.

Si astept totusi raspuns cu citat si sursa (cartea si citatul concret) unde gasesc aceasta regula.
Multumesc

Nu cred că e o problemă să-ți trezești copilașul dintimp, să-i dai papa și pe la 10:30..11 să fiți la biserică.
Mă întreb cum reușesc atâtea mămici la noi în parohie.
P.S. Da, sunt tată, dar la 16 respectiv 19 ani, copiii mei înțeleg cum e cu burta goală în ziua când ne împărtășim.

DragosP, copilul meu are 19 luni, daca ar avea 16 sau 19 ani bineinteles ca altfel s-ar pune problema.
Ce inseamna sa-l trezesti din timp? Unui copil mic nu ai voie sa-i intrerupi ciclul natural al somnului pentru ca-i perturbi dezvoltarea. Fiul meu daca nu-si face somnul e marait si nu face altceva decat sa planga non-stop. Plus ca ideea era ca nu ai voie sa-i dai sa manance, nu sa-l trezesti, sa-i dai sa manance si apoi sa pleci la biserica. Ca daca-i dai sa manance la 9 si la 11 esti cu el la biserica nu se mai cheama ca se impartaseste pe burta goala.
Oricum, intrebarea mea era unde gasesc scrisa aceasta regula si cine a scris-o.

Te-ai întrebat cum fac celelalte mămici care vin cu puii la biserică, în loc să te împotrivești practicii din Biserică?

Și lasă-mă, te rog, cu întreruperea creșterii dacă-l trezești într-o zi din 7...

O zi din sapte inseamna 52 de zile pe an de somn intrerupt, adica 14.2% din somnul lui este un somn perturbat. Nu cred ca este putin.

Nu exista o obligatie ca un copil sa se impartaseasca saptamanal.
Exista o obligatie (in bisericile rasaritene) ca sa se impartaseasca o data pe an. Asta inseamna 1 pe 365, adica zero si un pic la suta.

DragosP da, m-am intrebat si nu stiu cum fac. Si nu, nu pot sa te las cum spui tu pentru ca nu mi se pare normal sa chinui copilul in niciuna dintre zilele saptamanii si in nicio zi din viata lui cu buna stiinta.
Daca nu stii raspunsul la intrebarea mea te rog frumos lasa-i pe altii sa raspunda. eu vreau sa citesc unde scrie aceasta regula si cine a scris-o.
Practica aceasta bisericeasca trebuie sa se bazeze pe niste reguli scrise doar nu?

Mihnea Dragomir, intr-adevar nu exista nicio obligatie insa este bine sa se impartaseasca cat mai des. Parintele dupa botez ne-a spus f clar ca el ne sfatuieste sa-l impartasim in fiecare duminica, si pana acum, cu doar 2 exceptii, asa am facut.

Multumesc pentru calcul dar nu despre cantitate este vorba. Nu sunt de acord sa perturb somnului copilului nici macar o singura data. Nu vad de ce s-o fac. Nu e in beneficiul lui si daca nu i-a foc casa in niciun caz nu-l trezesc din somn.
Da, trezitul din somn la varste mici poate avea grave consecinte chiar daca este ocazional.

Atunci, nu ar fi mai potrivit sa il intrebati pe parintele cu cat timp inainte sa nu manance ? Eu am obtinut, chiar zilele trecute, o dezlegare de post pentru fiul meu, care mananca la o cantina. Nu a fost nici cea mai mica problema.

Mihnea intrebarea mea este cine si unde a scris aceasta regula. Nu vreau sa discut cu un preot cand unul imi spune intr-un fel si unul in alt fel. Vreau sa stiu care este regula canonica pentru copiii mici pana in 7 ani.

Eh, asta, cu regulile canonice este in general o problema dificila in BOR. Din cate stiu, nu exista un cod canonic al BOR.
Dar, oricare ar fi aceasta regula (presupunand ca este scrisa undeva), ea e o regula disciplinara asupra careia Biserica are competenta. Adica preotul poate, in baza puterii cheilor, sa inlesneasca (sau sa inaspreasca) regula intr-un caz anume. De aceea spuneam sa vorbiti cu preotul. El (si numai el) va poate dezlega de obligatia abtinerii de la mancare pe dv sau pe copil.

@Maria: am găsit relativ ușor pentru tine.
http://ziarullumina.ro/anul-omagial-...tasanie-copiii

@Maria: te rog să primești cu maxim discernământ (citește: rezerve) sfaturile lui Mihnea.
De exemplu aia cu împărtășitul copilului o singură dată pe an, e o gogomănie cât China.

Am gasit scris aici "Ne ajută ceea ce am scris până acum să înţelegem că, în privinţa copiilor mici, poate fi făcută o derogare de la regula ajunării, ei primind Sfânta Împărtăşanie şi dacă au mâncat cu câteva ore înainte. Impunerea ajunării pentru sugari sau pentru copiii de doi-trei ani este absurdă şi nerealistă. Dacă pentru cel bolnav canoanele fac o derogare de la obicei, acelaşi lucru poate fi făcut şi pentru copiii care nu pot înţelege rostul ajunării, ca parte a pregătirii pentru împărtăşire.

În condiţiile respectării cu stricteţe a rânduielii ajunării, riscăm ca cei mici să nu se împărtăşească niciodată în timpul Sfintei Liturghii, ci numai în afara ei, cu Dumnezeieştile Taine păstrate pe Sfânta Masă (care sunt, de altfel, „pentru cei bolnavi“, aşa cum scrie în Liturghier)."

deci, asa cum banuiam, copiii mici nu sunt obligati sa ajuneze inainte de impartasanie la varsta la care nu o pot face si la care nu inteleg de ce trebuie sa o faca.

Păi n-a zis nimeni de ajunare. 2..3 ore în schimb sunt necesare.

DragosP, mancarea nu se digera in 2-3 ore complet si daca e sa vomite cum spuneai tu, o face si dupa 4-5 ore de la masa.
Fiul meu se trezeste dimineata pe la ora 8, ne ia cam o ora sa-i facem toaleta si sa-l imbracam si sa ajungem la biserica. Daca am astepta pana la terminarea slujbei ar insemna sa mergem la 12 jumate, parintele paroh tine niste predici de vreo 30 minute minim, iar copilul la ora aia deja doarme din nou. Deci il impartasim imediat dupa vohodul mic, pana in ora 10. Nu-l pot tine nemancat de seara de la 22 cand se culca pana a doua zi la ora 10.

Acu' ce să zic...
Posmagii nu-s muieți, olecuță de sacrificii se cer făcute.
Sau nu, depinde de ce vrem. Dezvoltare armonioasă sau Domnul.

Doamne ajută!

Dezvoltare armonioasa sau Domnul? Asa se pune problema? Ori una ori alta? Nu am mai intalnit o asemenea mentalitate. Eu cred ca nu e vorba de a alege una sau alta si o viata in Domnul este o viata armonioasa. Si sacrificii da, facem, sau mai bine zis nu ar trebui percepute ca niste sacrificii. Dar cand suntem maturi si avem disceranamant. Un copilas inca nu poate accede la asemenea masura, el trebuie calauzit pe drumul credintei cu blandete nu fortat, altfel va fugi de biserica in loc sa se apropie de ea.

Fii serios. Poate la un copil de peste 3 ani poţi aplica "regula", dar la un sugar, nu.

Sunt foarte serios. Din păcate Maria face alegerea, nu eu.
N-am zis eu că nu poate ajunge cu copilașul la Euharistie, ea a zis.
Ea a zis că nu-și trezește copilul ca să aibă timp de toate, nu eu. Eu am zis că o zi din spptămână n-o fi foc.
Dar ce știu eu? E singurul copil în situația asta, nu?

DragosP ajung cu copilasul in fiecare Duminica la biserica, si a fost impartasit dupa botez in fiecare saptamana cu doar 2 exceptii. Singura problema este ca mai nou a aparut la biserica noastra un preot care intreaba daca copilul a mancat sau a baut. I-am spus ca duhovnicul ne-a povatuit sa-l impartasim chiar daca a mancat dar el isi face propriile reguli. Desi chiar in articolul sugerat de tine ai vazut ca scrie negru pe alb ca la pruncii mici nu se pune problema de ajunare.

Ovidiub ai dreptate, un sugar suge si din 10 in 10 minute daca asa simte nevoia cand e la un puseu de crestere.

Si nu am zis ca nu-mi trezesc copilul ca sa ma duc cu el la slujba ci ca nu-l trezesc in general. nu este sanatos pentru psihicul lui.

Maria, mai citește articolul ăla o dată.

....:) Haide, frate, pui bebeluşul să facă sacrificii? La hrană?
Dragoş, sacrificiul e o acţiune conştientă, una evaluată în cunoştinţă de cauză şi asumată. Are un scop, presupune o valoare supremă la care se raportează etc. Or, acestea nu pot fi formulate, înţelese şi susţinute de un bebeluş. Conştiinţa lui nu este încă dezvoltată, nu poate alege între bine şi rău, folositor şi nefolositor, nu putem vorbi de acceptare sau refuz, de exercitarea liberului arbitru! Nu are dezvoltate puterile minţii (nu încă) şi voinţa pentru a face un astfel de travaliu. Abia de o avem noi, ăştia mari şi bărboşi...:)

Dezvoltarea armonioasă nu se află în conflict cu viaţa de credinţă. Dimpotrivă, o viaţă de credinţă sănătos practicată (cu discernământ) nu duce la formarea unor indivizi dizarmonici, Doamne fereşte-ne!

Acum înţeleg, iniţial se înţelegea altceva. Credeam că te referi la 2-3 ore de nemâncat. Iertare.