Nu ramane decat sa tragi nadejde ca semintele depuse acum cat este mica vor da roade mai tarziu ,cand tumultul vietii de tanar o vor face sa sa puna la indoiala rostul Bisericii cum se intampla cu majoritatea tinerilor.
Depinde si de ea,nu numai de tine...
Pe toti ii vezi cu copiii la biserica cand sunt mici si apoi ii vezi singuri cand copiii sunt adolescenti pt ca nu-i mai pot aduce la biserica nici cu tunul!

Se intampla ca unii sa-si salveze toata familia din iad pt ca sunt atat de credinciosi incat le fac toate parastasele, se roaga tot timpul cand la Dumnezeu cand la sfinti sa medieze pt sufletele din familie,fac milostenie si in general sunt oameni buni ,milostivi -care au trecere la Dumnezeu.

Dar apoi si parintii care cresc copii cu frica si credinta in Dumnezeu ,isi au cununa lor.
In familie/neam =toate sunt interconectate.

Inchipuie-ti cat avantaj pe cei care au familie un preot,o calugarita...macar un credincios mai acatarii acolo,sa faca toate randuielile si sa il impace pe Dumnezeu; mare binecuvantare!

Teoretic, așa se pare. După n generații de păcătoși, poate sa apară, în urma rugăciunilor unor mame deznădăjduite, un copil bun sau alte câteva generații din ce înce mai bune, culminând chiar cu apariția și desăvârșirea unui sau unei "cuvioase", care ar putea prin credința și dragostea și purtarea ei sa "spele karma" întregului neam...desigur cu sacrificiul de rigoare. În sensul.ca un astfel de copil " prea bun" care se călugărește nu e tocmai visul oricărei mame care și -ar dori mai degrabă nepoți. ..un astfel de sacrificiu se înțelege ca nu poate se întâmplă decât prin voia celui în cauza și cu îngăduința celui de sus. Nimeni nu e îndreptați sa aștepte ca poate se va naște în familia lui un "mesia" care sa îi spele păcatele. ... dar în fine se spune ca nici o rugăciune nu rămâne fără un oarece răspuns. ..însă practica demonstrează ca doar rugăciunea nu e de ajuns, dacă nu întreprinzi și tu ceva efectiv. Adică nu doar te rogi sa ai un copil bun dar nu ești capabil sa îl educi în acest sens și sa îi dai un exemplu.

Dacă nu te împărtășești și tu odată cu copilul s-ar putea să considere gestul împărtășaniei ca pe o rutină, cea mai bună cateheză e viața duhovnicească a părinților.

Nu te mai gândi că nu e un copil mai bun sau ascultător, s-ar putea să facă toate prostiile în copilărie iar după să nu-l mai poți urni să iasă din sedentarism, gândește-te și altfel cum unii fac „bolile copilăriei” până pe la 10 ani, alții epuizează prostiile la vârste mici.

Poate fi o ispită de deznădejde să crezi că nu ești un părinte bun, nu e chiar așa măcar faci ceva să știe de Biserică.

Se poate să fie părinți mântuiți și copii care nu se mântuiesc, de ce să nu se poată, copilul care nu ascultă de nimeni și face nelegiuri deși a fost învățat de bine toată viața lui nu e musai să se mântuiască pentru ce au făcut bine părinții.

Oricum nu din zburdălniciile copilului poți spune că va fi un om rău sau că nu se va mântui.

Încă n-am întâlnit părintele care să fie încântat de situația în care copilul lui va merge la mânăstire sau care să-și educe copilul pentru viața monahală, unii s-au supărat pe Dumnezeu pentru că le-a plecat copilul la călugărie.

Este posibil.ca un copil mic sa fie impartasit "cu nevrednicie" ( dîn partea părinților lui)???
Spunea cineva "arhicunoscut" aici pe forum nustiu dacă la subiectul ăsta sau altul asemănător ca dacă părinții nu conștientizează și nu încearcă sa îi facă cumva și pe copii sa înțeleagă ce e de fapt sfanta impartasanie, ca nu e doar pâine cu vin, nu fac altceva decât sa le creeze încă din frageda pruncie o dependenta de alcool...
La ce mă refer când spun nevrednicie din partea părinților? ??
Anume : sa dea mâncare copilului înainte de al duce la impartasit ??? Au mai fost discuții pe tema ăsta, unii preoți accepta pana la o anumita vârstă alții nu; unii părinți se conformează alții mai puțin, unii o fac ( sau nu) pe motiv ca "așa consideraei", alții chiar nu se pot înțelege cu copilul cel puțin pana la o anumita vârstă fiindca e prea mic și nu înțelege, sau nu poate rabdă de foame și de sete, mai ales cât e sugar, iar mai apoi când se face mai mărișor, ca nu mai vrea el...
2) faptul ca nu postesc nici părinții ( nici pe timpul posturilor, nici în zilele când se duc la biserica) ar putea fi considerat de asemenea "nevrednicie" din partea lor?
3) faptul ca duminica și de sărbători fac alte treburi ( în gospodarie) care nu se fac în astfel de zile, gătesc, fac curățenie, pun la spălat, înainte sau după ce vin cu copilul de la impartasit;
4) faptul ca nu se roagă, nu au făcut sfestanie în casa, nu s-au cununat, și alte păcate pe care obișnuiesc sa le mai facă, fie case spovedesc sau nu?
Îi fac asemene lucruri sa fie nevrednici de ași părtași copiii? Pot fi astea motive pentru care copiilor sa " nu le priască " sfanta impartasanie? Maiauzi prin târg lume spunând ca nu îl mai duce pe motiv fie ca plânge, și nu accepta, fie chiar ca se îmbolnăvește copilul după impartasanie; pot fi acestea cauze ale nevredniciei părinților?
Alți.copii cum e al meu spre exemplu nu știu dacă or mai fi și alții tot așa, se codesc doar la început înainte sa pkecam de acasa nu sta sa îl îmbraci, te aleargă prin toată casa, plânge, vrea sa suga, etc, ba chiar dacă îl. Întrebi zice ca nu vrea sa mearga la doamne doamne, apoi când ajunge acolo da sa intre în biserica sa se duca drept la altar, cu greu îl scoți afară dacă e prea devreme, după care dacă se ia cu joaca prin.curte iar se cidedte când e vremea de intrat, apoi vede despre ce e vorba iar se baga în fata se duce drept la preot sa îi dea lingurița de vin, apoi la anafura își umple gura și mâinile, apoi dacă I se ofera altceva ( în special dulce) arunca anafura sau chiar o scuipa dacă are gura plina ( în condițiile în care persoanele care le oferă copiilor astfel de bunătăți după împărtășanie sunt convinse ca fac un lucru foarte bun, dealtfel. ..), deci e clar ca un astfel de comportament vizavi de un lucru atât de sfânt e total neadecvat chiar si din partea unui copil iar principalul vinovat ar trebui sa fiu eu ca părinte. .... problema e însă ca propriul meu copil nu mă percepe ca atare în nici o alta împrejurare nu numai în asta, nu am absolut nicio autoritate un fata lui😑.... . Chiar dacă nu m-a văzut pe mine alergând și strigând prin.biserica, sa zici ca mă imita...dar nici dacă mă vedea stand în genunchi și rugându- mă smerita, tot nu l-ar fi oprit sa se dezlănțuie. ..eu nu am.cum sa constitui pt el un exemplu de urmat, mă gândesc, pt ca nu sunt autoritara cum e taica-su...si cu siguranță dacă el ar vedea sau ar ști ce "panarama" face la biserica nu m-ar mai lasă să o duc... ( bine de multe ori a zis xa nu mă mai lasă să o scot nicăieri din casa, și de multe ori așa urat a făcut cu mine pe afară ca am.început și eu sa mă tem sa o mai scot...)
Acum mă gândesc și la ce a spus atunci colegul nostru ca e posibil ca și cei mici sa devină dependenți de alcool și din cauza ăsta sa aibă asemenea manifestari aducă sa fie agitați , chiar și înainte de al consuma, datorita adicție pe care o creaza; nici nu este la vârsta la care sa înțeleagă toată povestea cu jertfa mântuitorul samd, nici nu știu la ce vârstă ar putea înțelege ei treaba ăsta ( în ce clasa li se preda la școală );
Ultima data când am fost cu ea m-a și întrebat preotul dacă a mâncat , deși înțelesesem de la alte mămici ca celălalt preot de la acea biserica, care e "the head" cum s-ar spune, le-ar fi zis ca pana pe la 4 ani pot sa manince copiii înainte de impartasanie; cu toate astea a acceptat sa o impartaseasca ( a mea are doar 2) dar parcă mia dat de înțeles că sa nu o mai duc mâncată. În cealaltă parte unde mai mergem ( unde ma si spovedesc) lumea spune ca pana la 2 ani îi primește mâncați dar nu am văzut sa întrebe parintele pe nimeni decât pe copiii mari de vârstă scolii; partea proasta e ca dacă întreb și îmi spune ca nu ( nu o mai împărtășește mâncată de acum) chiar nu mai pot sa mă duc și sa mint sau sa ascund adevărul câtă vreme acolo mă și spovedesc ( dacă o sa o mai fac)...deci probabil nu o sa mai pot merge deloc cu ea acolo, ca nu va înțelege deocamdata dacă ii voi explica ca nu îi mai da și ei vin și pâine pt ca a mâncat altceva înainte. ... . Iar sa o țin nemâncat pana atunci nu se poate din 2 motive 1 ca încă suge ( de mâncare propriuzisa nu s-ar omori dar dacă I se face foame îmi cere și pe drum, trage de mine, și trebuie sa îi dau ceva ca sa tacă din gura).și 2 ca noi chiar ne-am străduit sa o facem sa manince dimineață tocmai ca sa nu plecam cu ea sa I se facă foame pe afară sa facă urat, sa ceara dulciuri sau lapte dacă e cu mine .... iar taica-su când o sa audă ca nu o mai împărtășește dacă a mâncat, o sa se bucure din tot sufletul, cred, și dacă nici nu ne-ar mai primi în biserica, dacă ne-ar da afară, cu atat mai mult...
( deși când am mai fost eu supărată de nu m-am mai dus la biserica câteva săptămâni la rand, m'a întrebat se ce nu mă mai duc și a zis ca înseamnă ca pana atunci m-am dus degeaba, ca nu am.avut credință cu adevărat. ..dar pana acum de câte ori m-am.supărat pe Dumnezeu și pe biserica mi-a trecut pana la urma; căci încă cred ca ceea ce ne poate oferi ( biserica ortodoxa) adică sfanta impartasanie chiar este mai presus decât neajunsurile pecare ni le pricinuiește, ca trebuie sa postim o zi sau mai multe ...asta desigur pentru cine îndeplinește conditiile; dar eu zic ca pentru cine se încadrează chiar merita sa o facă, mie îmi pare rău că chiar nu pot sa mă încadrez dar cu toate astea nu consider ca e ceva inoportun, de lepadat; cine poate îi recomand sa o facă din tot sufletul, adică cine e cununat, botezat și fără alte opreliști canonice; chiar nu îi înțeleg pe cei care ar putea ar merita sa o primească dar nu vor sau nu îi interesează sau nu cred în ea...)...
Așadar care aveți copii și sunteți vrednici sa va împărtășiți și voi și sa îi împărtășiți și pe ei, care ca asculta, stau cuminți, rezista fără mâncare și apa câteva ore, o data pe săptămână, nu mai ezitați sa o faceți, pentru căci iată sunt alții care au păcătuit din neglijenta lor sau a părinților lor ( desigur nu i-au împins părinții de la spate dar nici nu I -au încurajat în râvnă pentru cele sfinte, căci dacă as fi avut-o la timpul potrivit poate as fi înțeles că dragostea lui și pentru dumnezeu e mai importanta decât cea lumeasca), care ar vrea acum sa o facă dar nu mai pot, și nici măcar pe copiii lor cu greu iar mai putea întoarce pe calea cea buna pe care ei înșiși au parasit-o...😢

O aiureala, desigur.

Cine e ”arhicunoscutul”?

Nu le poate crea o dependență de alcool, n-am auzit nici măcar foști alcoolici să fi resimțit pofta de alcool după ce au primit Împărtășania, nu e doar alcool acolo, e reducționistă abordarea.
Riscul e să confunde împărtășania (cu dulciuri), sau să meargă mecanic la Împărtășanie ca la un gest formalist, ori să li se lase de tot după o anumită vârstă când cresc și nu văd o reînnoire duhovnicească nici la ei, nici la creștinii din jur care se împărtășesc frecvent.

Eu am auzit de la un preot că de la 5-7 ani ar trebui și spovedit copilul, deja e mărișor, dar cel mai bine e să știi de la părintele care-l împărtășește, că el administrează Sfânta Taină, sau să-l împărtășești tot la preotul la care te-ai și spovedit pentru că-și asumă ce vă sfătuiește.
Ar fi păcatul părintelui doar dacă-l induce în eroare pe preot, adică duce mâncat un copil după o anumită vârstă, deși preotul a atenționat să nu mai ducă așa, o eventuală răspundere duhovnicească revine părintelui copilului în acest caz, nici măcar copilului.

Nu cred, dar după o vârstă copilul s-ar putea să sesizeze formalismul unui părinte care nu se împărtășește dar îl împinge pe el să o facă.
Dacă vreo sărbătoare importantă e în timpul săptămânii probabil ai fi la lucru, sunt de evitat muncile în sărbători, dar cu toate asta trebuie admis că unele munci casnice s-au simplificat, spală mașina de splălat nu omul, iar spre exemplu gătitul, e greu să nu fi gătit cineva nicio dată măcar într-o sărbătoare creștină din timpul săptămânii(mai ales dacă ai bolnavi sau copii mici).
Copiii pot fi împărtășiți, gândește-te că nu refuză nimeni botezul unui copil al cărui părinți trăiesc necununați, deci nu e un impediment la administrarea tainei unui copil viețuirea părinților.
De la o vârstă preotul poate consideră că e deja mare copilul și trebuie spovedit măcar, nu pentru păcatele părinților, ci pentru a conștientiza importanța Sfintelor Taine și a învăța.

Opinie pr Necula despre copiii la împărtășanie(extras din conferință Birmingham din noiembrie 2017):
„Sunt preoți în țară care după ce-i împărtășesc pe copii le dau bomboane și copiii confundă împărtășania...”

Pe lânga asta mai spunea că uneori copiii pot respinge împărtășania din instinct dacă li s-au dat cu lingurița medicamente(probabil med. amare) - când văd o linguriță care li se întinde, sau dacă sunt „educați” sau speriați cu idei de genul „fii cuminte că-ți taie popa limba”.
Părintele zice să li se spună copiilor unde se află când sunt duși la Biserică, să nu se inventeze nimic.

Fragmente din lucrarea „Veniți de luați Bucurie” – Părintele Teofil Părăian :

„O întrebare practică: am o fetiţă de opt ani; pană la şase-şapte ani stătea la toată Slujba Sfintei Liturghii, acum nu mai are răbdare. S-o mai iau la Slujba Sfintei Liturghii, chiar dacă mai iese din cand in cand din biserică, sau s-o las acasă?
Cum să procedez?
Şi într-un fel şi într-altul: o mai aduci la biserică să nu-şi uite de biserică, o mai laşi şi acasă, pentru că nu are răbdare...
Slujbele noastre sunt făcute pentru oameni mari, pentru oameni pricepători, pentru oameni care ştiu pentru ce stau acolo, pentru oameni care participă la slujbă. Nu sunt făcute pentru copii care, la măsura lor, nu înţeleg.
Aşa că aceia care aveţi copii trebuie să vă lăsaţi voi după copii, nu copiii după voi, la măsura voastră. Se zice că niciodată nu poţi să ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare. Un copil are pas de copil.
Dacă vrei să mergi cu el, te laşi tu după el, trebuie să-i inţelegi neputinţa lui;nu-i ceri nişte lucruri pe care nici tu nu le-ai făcut cand erai copil şi nici nu le-ai fi putut face. pag.21

„Am citit odată o carte despre stareţii ruşi şi nu mi-a mai rămas din cartea aceea decat o singură afirmaţie, o singură frază: „Nu poţi să-i ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare”.
Este o frază cat o carte! Este o invăţătură pe care ar trebui s-o avem in conştiinţa noastră şi să ne gândim la ea.
Mi-aduc aminte, cand eram copil, că am venit de la Ocna Sibiului pe jos, vreo 9 km, cu părinţii mei; m-au mai luat in braţe, m-au mai lăsat pe jos, mă dureau picioarele, mi-era greu şi ziceam: „Hai să mai stăm puţin..., hai să mai mergem”. De aici mi-am dat eu seama că trebuie să ai o inţelegere specială faţă de cei mici.
Dacă este adevărat lucrul acesta pentru viaţa fizică, este adevărat şi pentru viaţa spirituală, pentru viaţa sufletească. Nu-i poţi cere unui om mic din punct de vedere spiritual, să facă lucruri mari, ca unul care este înaintat in viaţa spirituală.” pag.139

Mulțumesc pt pr. Necula. Mi-a mai lămurit unele lucruri...si a fost și amuzant totodată. Însă mi-a dat de gândit și de documentat despre cum ar trebui sa ne spovedim corect...asta e alta discuție.

[quote=ahilpterodactil;607970]Aşa e, să îi împărtăşim cât mai des. Dar ... cu ce, doamnă? Cu vin???
Şi nu vă alarmează faptul, precum scrieţi, că "în timp devine o necesitate"....?
Păi normal, dacă au devenit consumatori de vin încă din faşă! Sunt deja dependenţi de linguriţa cu vinişor dulce.
Şi ne mai mirăm că suntem un popor de poeţi! Sau de beţivi, mă rog...

*
Concluzia e cât se poate de mizerabilă: copiii sunt condiţionaţi, astfel, să meargă la biserică pentru a trage o duşcă şi o ameţeală stranie. Încă din faşă!
Apoi zicem că nu avem credinţă tare, că ne lipseşte Harul, că Hristos ne-a părăsit şi alte bazaconii pe care le-am auzit de nenumărate ori pe la noi.
Păi normal, dacă noi primim alcool, nu Sfânt Sângele Domnului!

P.S. Bag seamă că nu degeaba un preot străbun, unul adevărat, a poruncit să se scoată viile de pe meleagurile astea însorite. Hîc![/QUOTE

Cand am vorbit despre alcool acolo mi-am facut motiv de spovada.

Fallen,

În ce context? Oricum nu are sens să mai discutăm, ahil nu mai este activ.

fallen,
Eu nu cred că vreun om serios se gândește că un vârf de linguriță cu vinișor dă dependență bahică, ori „abonează” copilul la împărtășanie.
Nici nu cred că are mult alcool vinul acela Liturgic, există vinuri cu concentrație mult mai puternică.

Omul a avut si probabil inca mai avea pe atunci probleme cu alcoolul..de acolo i se trag ideile astea "stralucite".

Si totusi...
Din ce observ eu in comunitatea mea:

1. Sunt copii care se duc cu placere la Sf. Impartasanie, chiar ar vrea mai mult.
E vorba de produs si nu de act. Cred ca se foloseste un vin mai dulce.

2. Sunt copii care dimpotriva, plang si nu vor sa ia. Unii au incercat sa explice mai sus. Eu nu inteleg totusi. Ceva ii sperie puternic.

3. Sunt copii care se duc cu drag sa ajute preotul in altar.

4. Dintre acestia chiar - de la o anumita varsta nu mai vin nici la biserica. Ceva se intampla (ma gandesc la vreun conflict in biserica).

5. Sunt oameni si copii care mananca la fel, cu multa placere anafura.

Si da, eu cred ca actele de la biserica, fie ca e vorba de Sf. Impartasanie, sau doar de anafura, trebuie privite cu mult respect. Aici am eu unele probleme...
Nu trebuie sa fie o obisnuinta/rutina, ci ceva festiv, deosebit.

In mod normal ar trebui să fie zilnic.

Cu parere de rau ti-as spune ca intr-adevar principalul vinovat esti tu ca parinte.
Sa stii ca nu exista copii buni si copii rai. Copiii sunt la fel. Diferenta o face comportamentul celor din jur, impactul pe care il are acesta asupra lor si modul in care acestia sunt educati.
Fiecare comportament pe care noi îl demonstram la acest moment copiilor nostrii, si prin asta devenim modele pentru copiii nostri, isi va afla roadele mai tarziu.

Deci „panarama” pe care o face la biserica nu este nimic deosebit. Nu intelege ce se intampla, nu poate face ce doreste (cu siguranta cuvantul cel mai des folosit de tine este NU ai voie, NU te duce acolo, NU fa aia sau ailalta). Tu poti sa alergi prin biserica, poti sa stai si pe burta,... cum vrei tu, insa copilul nu va face asta. De ce? Pentru ca nu se simte confortabil, pentru ca nu este sursa actiunilor lui, se simte ca un bagaj dus acolo si pus sa stea cuminte. Dca se revolta si plange putin, i se da ceva sa i se inchida gura. Orice, numai sa taca si sa faca ce vrei tu. Da, exact ce vrei tu, cum vrem tu. Unii sunt in stare sa-i minta, sa-i abureasca, ademeneasca, doar, doar va tace copilul, pentru ca asa se face si asa se cuvine. Trist...

Sunt convins ca tu iti doresti ca al tau copil, atunci cand va creste mai mare, deci pe termen lung vorbind, sa fie responsabil, sa aiba stima de sine crescuta, sa nu depinda de altii... adica sa fie independent.

Insa, pe termen scurt,... la fel ca multi dintre parinti, iti doresti sa fie cuminte, linistit, sa faca ce i se spune (de prima data cand i se spune), cu alte cuvinte, sa fie OBEDIENT ... adica... sa faca ceea ce vrei tu, cand vrei tu si exact cum vrei tu.

Dar sa stii ca un copil care astazi este ascultator, cuminte, obedient, nu poate “maine” sa fie independent, responsabil, sa se descurce pe propriile-i picioare. Adica sa fie un copil ECHILIBRAT. Pentru ca la asta se reduce totul.
Gandeste-te ca cei mici cand se nasc nu stiu nimic, nu au nici un fel de cunostinta, nu stiu ce se intampla cand fac un lucru si de asemenea nu stiu care sunt urmarile acelui lucru. Ei invata din orice, vor sa descopere, sa cerceteze, sa experimenteze... si cel mai important: Sa simta ca parintele ii este alaturi. Ai fii uimita cat de isteti pot fi astia mici cand se comunica cu ei in mod real.

Iti doresc sa ai mult curaj si inspiratie pentru a sadi in copilul tau tot ce-i mai frumos si valoros.

Poate și noi avem o fi ceva genetic pur și simplu nu toleram alcoolul dela câțiva micromoli facem ca toți dracii....Din câte îmi amintesc nici omul cu pricina nu se putea împărtăși acu nustiu dacă din cauza asta sau altele . Cert e ca nici noua parcă nu ne "prieste". Adică a ajuns sami fie frica pur și simplu. Parca intra o legiune de draci în noi. Mă rog probabil eI sunt mereu acolo doar ca atunci parcă iI realimentam. Nu "face urat" în sensul sa planga ( decât dacă nu o las eu sa își facă de cap) ci rade aleargă fuge în toate direcțiile nu mă asculta sa mergem acasă trebuie sa o iau pe sus și se pune în situații periculoase ultima data era cât pe ce sa se arunce pe scări dela etajul 5 😱. După ce cu greu reușisem sa ajung aproape acasă când ieșit din lift iam dat drumul am zis ca se duce direct la usa în schimb a fugit la scara și a vrut sa o ia la vale în jos fără măcar sa se tina de bara am țipat la ea cât am putut și chipurile s-a oprit în ultimul moment 😥.
Și Deasta zic mie cu adevărat teama ca aceste practici ne aduc numai ghinion. Numai zic ca se întâmplă mai rău când aduc în casa chestii sfințite gen aghiazma sau alte buruieni de sezon sau când e o sărbătoare mai mare boboteaza rusaliile etc.... mă tem.ca voi fi nevoită sa adun și sa arunc din casa orice astfel de artefact purtător de " sfintenie"...
Am fost grav înșelată când am făgăduit sa oi fac un copil lui dumnezeu în condițiile în care eram stăpânita de dracu și m-am " impreunat" cu dracul...normal.acum considera ca și copilul trebuie săi aparțină tot lui. Ăsta dacă mă iau după teologia " clasica"...
Dacă mă iau după alții ... sunt voci care spun ca defapt bisericile noastre mai ales cele de moda veche ( catolica ortodoxa) defapt nici nu îl servesc pe Dumnezeu ci chiar pe însuși dracul...si aici sunt date ca argumente inchiziția cruciadele și toate crimele și execuțiile " necredinciosilor". Alte argumente ar fi acelea ca copiii ai căror părinți sunt habotnici și îi supun fără voia lor la aceste "ritualuri" ( post spovedanie impartasanie ).mai târziu fug cât văd cu ochii de aceasta credință. Cunosc persoane care împinse de părinți au studiat teologia și au ajuns la concluzia ca e o mare minciuna și ca dacă ai un pic de conștiința pur și simplu nu poți sa minți oamenii în continuare. Ca popii orI sunt atei convinși și mint cu Bună știință lumea ori o mica parte încă mai cred și eI ce vor sa credem și noi....
O sa spuneți ca nu se poate așa ceva ca in afara de mine și familia mea toată lumea care împărtășește copiii e totul ok în familiile lor...pai da asta e valabil în ambele ipoteze pentru xa ei toți slujesc la același stăpân oricare ar fi el dumnezeu sau dracu și nu se lupta împotriva nimănui. La fel și cei care nu se duc niciodată la biserica

Mai știam o istorie dar nu am apucat rândul trecut sa o reamintesc: un om avea o femeie ( sotie) și un copil cu ea . La un moment dat femeia o ia razna pe calea bisericii încercând sa târască și copilul după ea. Pana la urma divorțează și se călugărește. În urma divorțului îl deposedeaza pe individ de un apartament și o mașină pe care le donează mănăstirii. Vrea sa ia și copilul dar nu are Cum. .. copilul rămâne la tata care îl retrage de la ora de religie și face o ora în plus de sport cu alta clasa. După care tatăl se recăsătorească cu o femeie "normala" cu care face doi gemeni pe care nici măcar nu îi mai botează și totul e perfect acum în viața lor...
Deci.iată Cum pentru ași "salva" sufletul ei păcătos, o Nenorocita distruge 3 copiii nevinovați !!!
Oare nu ar trebui sa i se ceara socoteala pentru asta la judecata de apoi ??? Cum a permis dumnezeu și biserica lui, dacă e a lui , sa se întâmple așa ceva??? Aud ??? Dacă ar fi dumnezeu acolo în biserica ar fi el de acord sa se destrăme familii și sa se distrugă vieți de copii nevinovati din cauza lui?

Este doar o poveste. In realitate, nu este nimeni primit in cinul monahal atata timp cat are copii minori sau copii care inca merg la scoala/ facultate.

Era mai bine(pentru tine) daca nu apucai s-o amintesti deloc, caci pe langa ca "faultezi" logca(si gramatica), mai si propovaduiesti impotriva Bisericii. Unde? Chiar pe situl crestinortodox.

Mie mi se pare evident(si te cred in stare) ca tu ai inversat "calitatea" personajelor din "istoria ta".

Așa credeam și eu și așa mi se pare logic, dar totuși. ..

Nu este inventată din păcate sau cel puțin nu de către mine. Am mai citat-o undeva pe acest forum mai demult chiar am.dat și linkul. Un coleg a și citit-o ca a comentat dar nu am înțeles exact la ce concluzie a ajuns dansul . Cu toate acestea este totuși posibil sa fi fost o minciuna, o "scorneala"( repet nu a mea ci a autorului ei) chiar una calomnioase ( adică făcută intenționat pentru a denigra credință ortodoxa). Din păcate unii ca mine se pare ca chiar i-au dat crezare și probabil și mulți alții

............

http://www.psihoterapie.net/intreaba...ios-boala.html
Dacă mai e accesibil , povestea cu pricina e în comentarii.
https://www.crestinortodox.ro/forum/...ad.php?t=18234
Aici am.mai discutat despre povestea ăsta

Mă tem însă ca am.greșit și atunci ca și acum ca am postat aceasta poveste care fie ea adevărată sau nu, este revoltătoare și totodată smintitoare. Mie una sincer acum în acest moment particular îmi ese sila sa verific dacă se deschide linkul și sa o mai citesc odată. Așa Cum m-a scârbit, întrista și smintit grav pe mine mă tem ca exista riscul sa smintească și pe alții . Și în felul ăsta dracul și-a îndeplinit cu succes misiune ea cu ajutorul meu și mă va "rasplati" pentru ăsta, în felul.lui, desigur...
La fel Cum mă tem ca și atunci când ai gânduri de hula, dacă te apuci sa le mărturisești unei terțe persoane, exista riscul sa o smintești si pe aceia; cu atât mai mult atunci când le mărturisești în mediul virtual unde le pot citi nenumărate alte persoane :(

Poate ar trebui sa șterg și eu ce am.scris mai sus...

Nu știu unde și dacă este pe acest forum.vreun topic despre literatura; voiam.sa zic ca poate unii dintre voi a citit o carte care are titlul original " les memoires du diable", autor Frederic Soulie ( ai noștri au tradus-o " castelul din ronquerolles "). Cred ca a fost un curent în literatura acelei vremi de a scrie astfel de povesti "filozofice" sau pseudo teologice nu știu Cum sa le zic, despre Cum îl înșeală diavolul pe om. Situațiile create, deși fantastice, fictive, pot constitui exemple destul de elocvente în acest sens. Cum oameni care crezând ca fac un bine au dat curs unui impuls de moment ( încurajați fiind chiar de "personajul" cu pricina) sfârșind însă prin a genera mari nenorociri în viețile multor altor persoane :(

Mai exista în literatura și în dramaturgie nenumărate " opere " în care se face "satira", se ridiculizează anumite obiceiuri încetățenit la un moment dat în societate. Gen Cum întâlnim în opera lui Caragiale de exemplu. În genul ăsta ruleaza și astazi diverse producții de televiziune românești sau străine. Mesajul lor original ar trebui sa fie " așa nu". Din păcate însă prea putini realizează acest mesaj subliminal. De fapt nici nu mai știm exact care este pana la urma mesajul.subliminal. adică dacă se vrea ridiculizarea unor moravuri sau din contra promovarea lor. Poate autorul original vrea una, însă alții fără știrea lui vor exact contrariul. Ceea ce vreau sa spun este ca orice cuvânt poate fi o arma cu doua tăișuri. Și ca pana la urma se pare ca întotdeauna drumul pavat cu bune intenții se stie unde ajunge. Este autorul vinovat moral dacă oamenii care au citit sau vizionat opera lui nu s-au prins ca e satira și au luat-o drept exemplu de urmat? Se pare ca da, pana la urma. Deși în felul.ăsta pana și predica sau învățăturile unui părinte pot duce la sminteala pe unul predispus la așa ceva. Ba chiar se spune ca de fapt doar Duhul sfânt poate sa lumineze cugetele facandu-le sa înțeleagă mesajul potrivit după Cum în egala măsură " dusmanul" poate sa le influențeze în direcția opusa. Informații sunt multe le percepem din toate părțile și nu avem.Cum sa ne protejam de ele. Aici trebuie sa intervină discernământul și înțelepciunea fiecăruia (care le are...). Desigur ca și aceste ultime rânduri ale mele ar putea sa nu fie altceva decât " cuvinte de vicleșug cu care sa îmi dezvinovatesc păcatele". Din păcate tot ce am scris mai sus nu e satira chiar am trăit pe bune acele experiențe îngrozitoare și m-au chinuit și mă chinuie în continuare acele îndoieli . Îmi doresc însă sa nu treacă și alții prin ce trec eu și sau daca trec sa nu le alimentez si eu temerile...Din păcate "comunicarea" are aceste doua consecințe : pe de o parte căutând informații despre o situație prin care treci, vei găsi răspunsuri care sa te sperie mai rău, pe de alta parte poate găsești și unele care sa te încurajeze ( gen am trecut și eu prin asta și a fost ok pana la urma ). Dacă te temi sa spui ceea ce simți, pe de o parte poate e mai bine ca poate Îți trece de la sine , sau poate din contra ți se agravează tulburarea sufletului și a mintii...

Sursa iniţială nici nu mai există. Acum degeaba mai ştergi, mesajul este citat de alt user. Ia legătura cu el poate vă înţelegeţi.

Daca chiar te temi, ai ocazia sa stergi si tu asa cum am facut deja si eu. Eu mai recomand "sa vorbesti" si cu... duhovnicul.


Eu am zis de greseli de gramatica, dar faci si greseli de citire?
Eu n-am zis ca ai inventat, ci ai inversat, adica le-ai pus invers, de la unul la alta, sau de la una la altul(sotie/sot).

Dupa cum spui si tu, se prea poate sa fie inventate. Cu atat mai vigilenti ar trebui sa fim cu totii. Si daca ar fi adevarat, ce folos poate avea cineva daca citeste? Niciun folos.

Intradevar sursa originala numai exista însă o minima mărturie ca a existat și ca nici măcar nu am inversat personajele o găsiți în postul nr 2 al lui DragosP care citează o fraza din textul original ( nu știu practic Cum a reusit) prin care se demonstrează ca "reclamantul" este soțul și "pârâta " este fosta soție.

buna dimineata
este gresit ca am fost astazi in vinerea mare sa imi impartasesc copilul de 3 luni jumate? asa am simtit ca trebuia sa mergem astazi dar cred ca am smintit. Multumesc si Doamne ajuta!

Eu nu gasesc ca ai smintit cu nimic.
Doamne ajuta!

Cu dilema asta vin pe forum- cat de des se impartaseste un bebelus?
Este ok sa vina la biserica?

Este alaptat la cerere, deci se hraneste la intervale neregulate. Poate sa imi doarma 4-5 ore, poate sa vrea lapte peste jumatate de ora- nu pot sti niciodata ce o sa faca.

Este dificil cu el in biserica- nu am unde sa stau jos macar... cu carutul nu am acces facil deloc- cea mai apropiata biserica are trepte inalte si nici o rampa. Nu vreau sa ma ajute sa il urc treptele cersetorii, pt ca sunt nespalati, nu vreau sa ii atinga carutul...
plus.... nu e loc de infasat, grup sanitar...

Si cand se canta mai tare se trezeste, incepe sa planga si mai ies afara sa dau cateva ture cu el... odata trezit sta numai in brate, si are vreo 8 kg deja, imi rupe mainile atata timp in picioare, leganandu-l, cu stres ca plange iar... numai la slujba nu imi sta mie gandul, si il chinui si pe el. Cateodata face si colici de stres, numai eu stiu cum il impac... Ma duc tarziu... pe la vreo 10- 10 30, mai devreme sa vin pur si simplu ar insemna sa il infometez si sa il tin neschimbat...

Acum mai e si nebunia asta cu Coronavirusul, stau ca pe maracini cu el in biserica...
atat de important e sa il impartasesc saptamanal? si imi mai pun o problema -vinul... nu mi se pare ok dat asa des unui sugar...

idei, pareri...

N-am auzit să fie niște indicații precise ca niște obligații despre cât să fie frecvența de împărtășanii, în principiu dacă-l împărtășești o dată pe lună sau măcar în posturile mari ar trebui să fie ok.

Și oamenii mari cam tot odată pe lună s-ar spovedi și împărtăși dacă nu primesc alte indicații de la preot.

Ar trebui să mergi la toate Bisericile apropiate de zona ta, într-o rază de 1-2 km, ca să vezi care are rampă, sau măcar mai puține trepte și în care există grup sanitar.

Întrebi pe omul sau femeia care vinde la lumânări, poate există un spațiu administrativ unde te lasă să mergi să-l schimbi sau un grup sanitar, sau direct pe preotul paroh, spui că știi că la unele biserici există și de aceea întrebi, că ești nouă.

Nu ai un ham stil marsupiu în care să-l ții sau e prea mărșior deja ?

În principiu am auzit la un preot că până la vârsta de 6 ani copilul se poate împărtăși fără spovedanie și chiar mâncat, după e deja păcat să vină cu burta plină pt că se obișnuiește să banalizeze împărtășania.

Deci de pe la 7 ani trebuie și spovedit și dacă se poate, împărtăși nemâncat, altfel se obișnuiește să ia fără ajunare, ca pe un gest formal mecanic.

Preotul pe care-l știu se supăra că unii părinți bagă copilul la înaintare să arate cât de evlavioși sunt, dar ei nu se împărtășesc.

Ce folos că împărtășești un copil până pe la 14 ani chiar cu burta plină și după ce dă pubertatea în el dispare din Biserică cu zecile de ani vine doar la Paști și Crăciun?

Spuneau mulți că dacă avem copii în Biserică avem viitor, eu îi contrazic sincer am văzut mulți care erau împinși săptămânal spre împărtășanie fără să vină de la ei inițiativa și după niște ani nu-i mai găseai.

Nu trebuie să stai ca pe mărăcini, depinde și ce ți-a zis preotul duhovnic cât să-l împărtășești, eu nu am citit nicăieri că ar fi vreo obligație pt un copil să se împărtășească săptămânal.

Părintele Constantin Necula spunea că se întâmplă ca unii copii să deranjeze în Biserică pt că nu există niște femei din parohie sau cineva care să mai stea cu copilul acasă și să-i permită și mamei să vină o săptămână fără copil, să-și ia și ea timpul ei de slujbă.

Imi este dificil sa merg cu el la distanta mai mare. Drum lung nu ar fi, dar e zona centrala, e zgomot mare in intersectii si se trezeste. Ma mai gandesc ca si respira toate gazele de esapament... daca vine o ploaie iar e nasol... Plus, nu am cu cine sa il las suficient timp incat sa fac excursia asta in scop investigativ pe la biserici. Va rog sa ma credeti, cand am timp sa fac un dus, mi se pare o mare bucurie, atat de maruntit am timpul cu bebe si treburile casnice.

Oricum, si unde am vazut grup sanitar la o biserica... as fi preferat sa fac pe mine decat sa intru acolo, de infect ce era locul. Si nici apa, hartie, sapun... Sa schimb copilul acolo nici nu s-ar pune problema.

In ziua de azi si mallurile au bai curate si locuri de infasat. Numai b.o.r. a ramas in evul mediu la capitolul asta...

In marsupiu sta, il mai pun prin casa ca sa gatesc sau sa intind rufe. Dar afara mi-e teama sa ies cu el asa, pt ca nu vad pe unde merg.

Sotul meu mai vine cu mine la biserica uneori, dar, prin natura servicului, in multe weekenduri lucreaza. Nu am ce sa fac decat sa ma duc singura cu bebe.

Nu am vazut pe nimeni cu copil asa mic in biserica, de-asta intreb aici... poate sunt eu deplasata sa ma duc cu el... Atat de ne-binevenita ca acum nu m-am simtit niciodata in biserica... toata lumea parca se incurca de mine, parca le-as lua aerul ca ma foiesc cu bebe in brate. Cand incepe sa planga ies rapid, se uita la mine ca la ciuma, de parca as fi dusa cu capul ca vin cu un copil asa mic in biserica. Cand ies afara, si cersetorii sunt ofensati de plansul bebelusului, trebuie sa ies, sa ma duc prin spatele bisericii, ma plimb pe-acolo pana se mai linisteste, revin in biserica, mai stau cateva minute, iar ies si tot asa... va marturisesc ca de multe ori m-am gandit chiar sa nu mai vin, in conditiile astea... parca are lumea dusmanie pe bebelusi. Fac un efort pt el... dar nu stiu cat bine ii fac, de fapt...

Ai scris un mesaj fooaarte lung fara sa spui nimic despre parintii copilului si despre cununia lor.


Am rezumat(si boldat) dupa cum se vede.
Diferenta dintre rezumat si mesajul tau este insiruirea de lucruri care nu-ti convin tie, nu copilului pentru ca el are numai de castigat chiar daca el nu stie inca; oare tu stii?

Cuvintele pe care le scrii sugereaza ca tie nu-ti convine sa mergi la biserica(si il mai chinui si pe el!) indiferent ce am spune noi aici, chiar daca subliniez ca la impartasire nu se serveste vin, ci Sangele Mantuitorului, adica Viata Vesnica. De aceea e important sa se impartaseasca copilul si parintii copilului(!) macar in fiecare duminica si sarbatoare imparateasca, scrise in Calendarul Ortodox cu culoare rosie.

Poți să mergi și-n timpul săptămânii singură, te închini și întrebi, eu te-nțeleg că nu e timp sau să vb cu rude să se intereseze.

Eu știu ce spui tu, am văzut și biserici care au băi turcești în curte și pute de trăznește, nu la acelea m-am referit.
În unele biserici există pe interior un grup sanitar folosit de preoți și preotese, cântăreți, vânzătorul de la lumânări, nu e pt public neapărat, dar e canalizată treaba și întreținută.

Și mai rar există biserici ortodoxe unde copiii au un spațiu de recreere, cu măsuțe, o cameră la subsolul Bisericii sau undeva prin cotloanele ei și slujba se aude la difuzor, nu știu cât e de kusher treaba, unii n-ar fi de acord cu spații separate în timpul slujbei pt că acolo se vorbesc vrute și nevrute și nu e atenție la slujbe.

La malluri n-au încotro, multe biserici sunt făcute prin anii 90-2005 sau mai înainte când nu erau norme care să oblige.

În plus există și o veche discuție dacă nu cumva s-ar spurca spațiul bisericesc dacă ar fi wc-uri în Biserică și unii și-ar face nevoile în timpul slujbei, exceptând copii care nu se pot abține la restul chiar mi se pare și mie smintitoare treaba..



Deplasată nu ești, vin-o cu el când poți, ți-am spus una dintre soluțiile propuse de pr Constantin să stea cineva cu copilul și de asta ar fi ok ca parohia să fie una funcțională în care să ai oameni de maximă încredere și să mai vii și tu din când în când fără copil.

Bine îi faci copilului dacă după 6 ani îl înveți și cu spovedania și ajunarea, ca să fie pregătit pe mai departe.

Ori mergi într-o parohie de cartier, ori stai într-un oraș cu natalitate foarte scăzută și atunci e de înțeles dc oamenii nu sunt obișnuiți.

Am o părere foarte proastă de majoritatea cerșetorilor, sunt cărați acolo de către unii care le iau banii, acum n-or fi și ei niște altețe regale să nu suporte oamenii care vin să se închine nu să facă dezordine în curtea Bisericii cum fac ei, când se ceartă, vb spurcat, lasă gunoaie în urma lor.

Marea problemă e că parohia nu mai funcționează ca un mic sat, părintele Mihai Aldea asta spunea că fiecare parohie ar fi fost în trecut un mic sat unde oamenii se înțelegeau, se ajutau.

Părintele Visarion Alexa de la biserica din cartierul Militari București spunea că el doar în parohie ar avea încredere în diferiți oameni cu care să-și lase fetele sau care să-i gătească.