Rai și iad - memorie remanentă
Bună ziua! Este prima dată când scriu pe forum... de aceea cer iertare dacă voi pune prea multe întrebări!
Întrebarea mea este următoarea: După ce sufletul se desparte de trup si ajunge în Rai, îsi va mai aduce aminte de cei de pe pământ si dacă atunci când murim ne vom reîntâlni cu cei care au murit dintre rudele noastre si dacă ne vom recunoaste între noi? Există episodul biblic de la Matei 22, 23-33, iar Mântuitorul le-a răspuns saducheilor <Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.>, dar acesta nu răspunde întrebării mele, mai ales ca stim din Pilda saracului Lazar si a bogatului nemilostiv, ca bogatul ii spune lui Avraam sa-l lase pe Lazar sa mearga la fratii lui si sa le spuna sa nu faca la fel ca el, ca sa nu ajunga in iad. As dori dacă se poate un răspuns fundamentat scripturistic si nu consideratii personale. Multumesc anticipat pentru răspunsuri! |
Folosul fiind care?
|
"19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube, 21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar și câinii venind, lingeau bubele lui. 22. Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost înmormântat. 23. Și în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui. 24. Și el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. 25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune ale tale în viața ta, și Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuiești. 26. Și peste toate acestea, între noi și voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. 27. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiți în casa tatălui meu, 28. Căci am cinci frați, să le spună lor acestea, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. 29. Și i-a zis Avraam: Au pe Moise și pe prooroci; să asculte de ei. 30. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morți se va duce la ei, se vor pocăi. 31. Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morți." Din pilda la care faci referire gasim raspuns pentru toate intrebarile pe care le-ai pus. Aflam, de pilda, ca sufletul isi poate aduce aminte de cei de pe pamant, dovada fiind faptul ca bogatul cel nemilostiv isi aduce aminte de fratii lui si le poarta de grija, nu cumva sa ajunga si ei tot acolo unde ajunsese el. De asemenea, cand ne va veni randul, ne vom intalni cu rude, cunoscuti pe care vom fi capabili sa-i recunoastem - lucru demonstrat de aceeasi pilda. Desi se gasesc in locuri diferite, bogatul este capabil sa-l recunoasca pe saracul Lazar. Retinem si faptul ca sufletul, dupa ce este judecat, ajunge nu neaparat in Rai. "30. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer." Vom fi ca ingerii, in sensul ca nu vom mai avea nevoi, dorinte, neputinte sau suferinte trupesti. Trupul va fi unul duhovnicesc, cu insusiri pe masura, pentru care legile naturii sau ale firii nu vor mai conta. "24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. 25. Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. 26. Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! 27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele și adu mâna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios ci credincios. 28. A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!" |
Citat:
Hristos a fost acelasi dupa moartea trupului Sau. Moise si Ilie au fost aceeiasi si dupa moartea trupului lor. Este clar de aici ca sunt aceleasi persoane si ca nu au 'constiinta stearsa'. Ei nu sunt 'inviati din constiinta lui Dumnezeu' asa cum pretind unele secte. Saracul Lazar cand este dus in Rai spune Hristos asa 'A FOST DUS LAZAR IN RAI'. Trebuie sa observi aici ca Sufletul lui Lazar a fost dus in Rai si nu trupul, deci trupul care nu foloseste nimic, doar ACOPERA sufletul, care reprezinta esenta fiintei. Si ca Lazar nu a suferit nici o transformare pe parcurs. Nu se vorbeste nicaieri despre o 'stergere a constiintei si inviere din constiinta lui Dumnezeu'. Daca asa ceva nu exista in Scriptura, cum pot sa vina sectele sa adauge invatatura asta la Scriptura? Hristos spune clar: trupul nu foloseste la nimic, sufletul este vesnic si de el sa avem grija. Ce mai vrei sa intelegi de aici? Darul cel mai mare pe care il are omul de la Dumnezeu si prin care se aseamana lui Dumnezeu este SUFLETUL care este vesnic. Sf. Apostol Pavel ne spune clar ca a fost 'rapit' si ca el, Pavel, constiinta si sufletul lui au fost rapite. Trupul lui a ramas pe pamant, dar el a fost dus in alta parte. Sufletul poate iesi din trup care este doar o 'haina' pentru suflet. Insa invatatura Ortodoxa nu cuprinde numai invatatura din Scriptura pentru ca noi traim continuu o viata alaturi de Dumnezeu, care ne descopera continuu si viata celor 'trecuti la Domnul'. In continuu Dumnezeu arata rudelor celor trecuti in lumea cealalta care este starea lor, daca sunt in Iad, daca sunt in Rai, daca trebuie facuta rugaciune pentru ei, daca trebuie facuta milostenie. Asta inseamna iubire, sa ai grija de toate sufletele, si de cele care au trecut pe cealalta lume, la viata vesnica. Adica parintii tai nu mai sunt parintii tai dupa trecerea in vesnicia sufletului? Iar daca discutam logic, lumea pur si simplu nu are nici un fel de sens si nu poate fi judecata daca ea MOARE COMPLET dupa ce traieste 5 ani. Dumnezeu nu judeca animalele pentru ca acestea nu au SUFLET, nu au CONSTIINTA, nu au ELEMENTUL ETERNITATII SI RESPONSABILITATII IN ELE, dar judeca omul pentru ca el este ETERN, CONSTIENT, si poate sa discearna intre bine si rau. |
Citat:
Citat:
Sufletul ia cu el facultatile sale. Problema este amplu dezvoltata de Thomas Aquinas, in chestiunea 70 din Supliment la Summa Theologiae. O puteti gasi pe net in limbile internationale. Vedem bine, in Evanghelii, ca Domnul inviat isi aduce aminte de cei de pe pamant. Se intelneste cu ei pe malul Tiberiadei, etc. Citat:
A se vedea Apoc 6: 9-11 despre deschiderea pecetei a cincea, unde sufletele dreptilor sunt impreuna si striga impreuna. De asemenea, a se citi 1 Tes 4:13 sqq. In speranta ca foloseste, M.D. |
De fapt, cine suntem noi si cine sunt rudele noastre?
Verbul "a recunoaste" presupune discriminarea unor caracteristici particulare ale fenomenului "persoana". Identitatea unui "suflet"/"persoane" este construita pe baza unor particularitati trupesti. Este conceputa printr-un numen - numele, o eticheta atribuita circumstantial (functie de preferintele unei anumite persoane). Insa, particularitatile trupesti nu sunt permanente. Trupul se schimba pana ajunge pulbere. Ce secventa, instanta din continuumul trupului ar defini sufletul? Oare sufletul are "forma" asa cum are "trupul"? Numele evident este neesential, nu confera o identitate in sine pentru ca poate fi schimbat in orice moment cu alt nume, cu alta eticheta. De fapt, care este esenta neschimbatoare care confera identitate, unicitate unui anumit fenomen, sa spunem un fenomen "suflet"? Aceasta este intrebarea fundamentala la care trebuie gasit un raspuns. Restul este exclusiv domeniul supozitiilor. |
Si polologhia asta este de domeniul supozitiilor.
|
Referitor la sintagma "suflet nemuritor" merita cugetat la urmatoarele aspecte generale fundamentale:
1. Ce fenomen este etern daca are un anumit inceput? Daca ontologic nu este etern? Un fenomen ontologic etern nu are nici inceput, nici sfarsit. 2. Ce fenomen este etern daca incepe sa existe prin agenti externi a caror identitate este separata de fenomenul produs? |
Citat:
Iar prin El toate se pot. Si El a afirmat ca unele lucruri 'sunt vesnice'. Pentru ca El este Creator El poate sa 'creeze' ceva vesnic din nimic. Nu stiu daca trebuie sa ne raportam la 'creatie' cand facem astfel de afirmatii. In materie poate lucrurile au nevoie de un inceput de un sfarsit, dar in lumea sufletelor sunt alte legi, ale creatiei. |
Încă o dată mulțumesc tuturor pentru efort și pentru timpul acordat pentru a răspunde concret.
|
Citat:
In mod fundamental nu exista nici inceput, nici sfarsit. Inceputul si sfarsitul au sens doar atunci cand realitatea este privita la suprafata ei, la fragmente in procesul lor dinamic. Daca privim la natura lor fundamentala miscarea/temporalitatea/diviziunea sunt transcense. Daca Materia si Dumnezeu sunt ambele primordiale, fara inceput si sfarsit dar complet separate, atunci Materia are acelasi statut ontologic ca si Dumnezeu. Avem un raport de excluziune / disjunctie. Daca "La Inceput" a fost doar Dumnezeu, pentru ca Materia sa fie separata de Fiinta, aceasta a fost creata din Nimic, din Vacuum. Fiind creata din Vacuum, natura ei fundamentala este Vacuitatea. |
Sa-mi explice si mie cineva, va rog, urmatoarea chestie: daca cineva ajunge in Rai si afla ca mama sa sau sora sau orice alta fiinta draga lui este in Iad, cum ar mai putea el experimenta ipotetica fericire absoluta in Rai, stiind ca cealalta persoana se perpeleste-n flacarile Iadului si ii indeasa Michiduță furca-n cur zi si noapte, pentru totdeauna?
Deci eu tind sa cred ca pe lumea cealalta nu vom mai avea amintirile celor intamplate pe Pamant, ceea ce contrazice ce sustineti multi dintre voi. As dori tare mult insa sa primesc o explicatie buna si cu fundament biblic. |
Citat:
Citat:
Citat:
In ziua mortii dispar trupul, intelectul si amintirile, insa ultimele(pe timpul vietii) au rolul de a forma sentimente de iubire neconditionata, caci a acumula aceasta IUBIRE este scopul vietii omului pe Pamant. Sentimentele se formeaza in inima si aici se acumuleaza fara limite ajungand sa debordeze si sa se raspandeasca in jur necontenit, demonstrand lui Dumnezeu ca locul acelei inimi este in Rai deoarece este permanent iubitoare. In Rai acea inima se va bucura pentru toate si-I va multumi lui Dumnezeu ca pe ea a adus-o in Rai, spre deosebire de multi altii. In Rai fericirea nu e ipotetica, dar absoluta e. |
Citat:
O dovada in plus este pomelnicul; cand doua persoane pomenesc la Liturghie pe cate un Nicolae in data de 06.12, Dumnezeu primeste de la preot rugaciunea pentru doi Nicolae diferiti si distincti(de legatura fiecaruia cu pomenitorul), nu pentru un singur Nicolae sau pentru toti cei care poarta numele de Nicolae. Numele se poate schimba, dar asta ar insemna o revolta fata de existenta proprie, fata de viata sa, fata de Dumnezeu Care i-a dat suflare de viata sub destinul acestui nume. In plus, Dumnezeu ii accepta pomelnicul sub numele purtat la nastere; la al doilea nume Dumnezeu "sughite". Cred ca esenta neschimbatoare care ofera identitae fenomenului suflet este "oglindirea" lui Dumnezeu in el, lepadarea de sine(smerenia, rastignirea). Prin astea se diferentiaza de ceilalti avand identitate cu totul si cu totul proprie. |
Citat:
din ce i s-a "intamplat" lui adam cred ca putem intelege destul de bine ce spune crestinismul despre rai si iad. deci, adam este cel mai pacatos om care a existat si care va exista vreodata, datorita lui omul pierde tot. cu toate astea adam traieste vreo mie de ani fericiti pe pamant. moare si este inmormantat sub o stanca, sigur scrie si cum se numea stanca aia, dar am uitat. bun. si sta ala sub stanca pana cand dumnezeu se intrupeaza si vine pe pamant. stim ce face Iisus, nu insist, dar cand se inalta ce face? il ia si pe adam cu el! deci, cel mai mare si mai ticalos om care a trait si care va trai vreodata pe pamant este rasplatit de dumnezeu si mantuit, luat in rai/cer (?!?) langa el inainte de sfarsitul lumii!!! ce inteleg eu de aici? rai si iad pot exista pentru omenire de-abia dupa judecata de apoi, ceea ce asteapta crestinismul de doua mii de ani, nota bene, chiar si Iisus era convins ca sfarsitul lumii era iminent. atunci, la judecata, se va face impartirea. la aceasta impartire va lua parte chiar si satana, care va putea fi mantuita sau nu. daca se pocaieste cu adevarat cei "drepti" vor fi alaturi de "michiduta" in alta parte, nu in iad. :)) |
Citat:
Cum poti sa spui ca Adam e cel mai pacatos om care a trait vreodata doar pentru ca a mancat dintr-un mar? Adica Stalin sau Mao Zhedong sunt mai putini pacatosi ca el, care au omorat milioane de oameni, au instaurat dictaturi sangeroase, bazate pe violente, torturi, ateism militant, etc? :)) Stiu, ai sa spui ca asa a intrat pacatul in lume, prin Adam, dar sa fim seriosi, n-a facut altceva decat SA MANANCE UN MAR! Nu avea de unde sa stie ce repercusiuni va avea gestul sau (desi imi da cu rest si aici, adica de ce naibii ar trebui sa suferim toti ca a mancat ala din mar, cu ce suntem noi de vina??!). Dar sa nu uitam cine a mancat primul din mar, adica Eva, care l-a facut si pe Adam sa manance. Deci cel putin Eva e mai pacatoasa ca el, nu crezi? Btw, si aia e sanctificata? :)) Intreb serios, ca habar n-am. In orice caz, as dori din partea cuiva de pe forum o explicatie logica si biblica pentru mitul marului interzis pentru ca eu pana acum n-am reusit sa inteleg prea bine. Pe scurt, cu ce suntem noi de vina ca au mancat Adam si Eva din mar? Citat:
|
Citat:
dar ce detector meserias ai! :)) fii atent cum sta treaba, eva haleste marul si apoi ce face? il ispiteste pe adam! :)) intelegi miscarea? eu, ca atheist :)), dupa cum ti-a detectat aparatul, as zice ca porcaria e in alta parte aici, ispititorul fiind marele magician insusi, dar crestinismul spune asa cum ti-am zis mai sus. adam este cel mai mare pacatos si cel mai mare ticalos din istoria omenirii, el ne-a furat nemurirea. si nu avea decat sa reziste ispitei. dar si aici e o hiba, tu, ca orice mascul pacatos :)), te-ai gandi ca a vazut ala pasarica evei, cositele ei, tzatzisoarele ei :)) si lovit fiind de o erectie monumentala a cedat. numai ca nu-i asa, cica a vazut minunatiile evei d-abia dupa ce a cedat!!! aia e...:)) dar tot ce trebuie sa intelegi este altceva, de fapt, adam a dispretuit porunca directa data de dumnezeu, punct. Citat:
|
Citat:
Adam si Eva n-au fost primii oameni pe pamant, au fost multi altii in jurul lor, dar au fost primii carora Dumnezeu li S-a "strecurat" in inimi si i-a facut sa se gandeasca ca au suflete si ca acestea sunt cele de care trebuie sa se ingrijeasca. Pana sa afle ei(Adam si Eva) despre sufletele lor, ei traiau impreuna cu ceilalti in tribul lor, dar si dupa aceea. Lor le-a transmis Dumnezeu ca, daca vor trai ca ceilalti oameni din trib, vor muri negresit, adica, daca vor sa-si salveze sufletele, n-ar trebui sa faca ce faceau inainte, mai exact "sa nu mai guste din fructul oprit", nu din mere, ci Adam din Eva si Eva din Adam, altfel spus: placeri trupesti. Eliminand acestea din comportamentul lor, se vor ingriji mai bine de sufletele lor si se vor mantui. Relatia sexuala este cea mai paguboasa "preocupare" a omului pentru sufletul lui; sunt foarte multe versete in Biblie care spun acelasi lucru, vezi(1Cor7,1)(1Cor7,8-9)(1Cor7,38). Adam si Eva faceau asta la fel ca ceilalti din trib si, cu toate ca li s-a sugerat sa nu faca, ei nu s-au putut abtine si au "cazut" in pacatul aflat la originea nasterii copiilor lor, au "cazut din Raiul" in care nu s-au suit din neascultare. Acelasi pacat il fac toti parintii la originea copiilor lor. Nu Adam a introdus acest pacat in lume, ci ei l-au facut primii pentru ca lor li s-a interzis prima oara; si ceilalti il faceau, dar lor nu li s-a interzis. Si azi se intampla la fel cu noi toti, dar noi suntem cinici si ne acundem dupa Adam si aruncam vina pe el si pe Eva ca sa "ne sfintim" pe noi insine. Noi toti suntem Adam si Eva. Noi suntem mai pacatosi decat ei. |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
treaba cu adam si pacatul primordial este fundamentala in crestinism, iar ortodoxia spune ca dumnezeu l-a avertizat pe adam, ai grija ce faci, eu sunt viata, daca pleci de langa mine o sa mori! orice clasament e o aberatie. evident ca si aici iudaismul stie mult mai multe si mai bine, dar asta e alta discutie...:)) presupun ca akhenaton era si mai doxar in treaba asta...:)) |
Citat:
Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe femeie și pe copii și pe frați și pe surori, chiar și sufletul său însuși, nu poate să fie ucenicul Meu. Cauza neintelegerii este confuzia dintre dragostea lumeasca, naturala, si dragostea crestina, supranaturala. In terminologie latina, confuzia dintre amor si caritas . Caritatea nu este ceva de ordinul sentimentului, ci ceva de ordinul vointei. Vechiul Testament spune sa ne iubim aproapele, iar Isus insista asupra acestui lucru, facand din el criteriul fundamental de judecata in Ziua Aceea. Dar cum sa-l iubesti pe aproapele daca ar fi vorba de un sentiment, ca doar nu poti porunci inimii ? Explicatia aceasta este: iubirea de care vorbeste Cristos este exercitiu de vointa. Eu il iubesc pe aproapele nu fiindca mi-o fi cazut cu tronc si nici fiindca mi-e simpatic. Nu, nici pe departe nu-mi sunt simpatici toti oamenii cu care ma incrucisez in drumurile mele de la Ierusalim la Ierihon. Ci, il iubesc pe aproapele fiindca poarta imaginea lui Cristos. Fiindca stiu absolut sigur ca insusi Cristos il iubeste atat de mult incat a suferit si a murit pentru el. Dragostea crestina este, deci, o dragoste straluminata de Cristos, sursa luminii. Dar, daca acest aproape al meu nu mai este in niciun fel icoana a lui Cristos ? Daca Domnul nu-l mai iubeste, oricare legatura dintre el si Dumnezeu fiind iremediabil rupta ? Sa o luam altfel. Aveti o poza. A mamei, a sorei, a oricarei fiinte dragi. Desigur, poza aceea va este draga si e lucrul cel mai natural sa o purtati aproape de inima. Nu suportul, nu cartonul va este drag, ci imaginea pe care il poarta. Atat de draga va este fotografia, incat, chiar daca ar fi patata, chiar daca imaginea ar fi deformata, veti incerca sa o retusati. Uneori, din fericire, asemenea incercari reusesc si bucuria e mare, mai mare chiar decat cand am vazut fotografia in perfecta stare. Dar se poate intampla ca, din nenorocire, in ciuda incercarilor dv, fotografia sa se strice complet. Se schimoniseste, imaginea devine de nerecunoscut pana la punctul ca nu mai vedeti nimic pe ceea ce era, pana nu de mult, o fotografie de pret. Atunci, nu gasiti ca e lucrul cel mai normal sa puneti acel carton gol la gramada de gunoi ? |
Citat:
|
Citat:
foarte devreme, prin secolul doi chiar, a existat un tip care se numea marcion. asta, nene, ar fi putut sa duca crestinismul pe o cale mult mai corecta. vroia sa-l rupa complet de iudaism, simtea si a scris despre repulsia pe care o avea fata de dumnezeul judecator al evreilor si credea doar in dumnezeul iubirii revelat in Iisus Hristos. vt trebuia sa dispara din biblia crestina, aceasta ar fi trebuit sa contina doar scrierile lui pavel si evanghelia dupa luca. tipul a avut un impact major in teologia crestina de inceput, in tot bazinuil mediteraneean s-a scris impotriva lui, din franta pana in siria...:)) |
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Legatura dintre Dumnezeu si om nu poate fi rupta; invers se poate, dar nu prea mai conteaza. 15. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar așa ca prin foc.(1Cor3,15) Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 13:41:51. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.